Universul, septembrie 1893 (Anul 11, nr. 206-231)

1893-09-26 / nr. 228

ANUL XI. — No. 228 Duminecă, 26 Sept. 8 (Octomb.) 1883 D-rul MODOLEA de la Facultatea de Medicină din Paris s’a stabilit în București (Casa proprie), strada Belisaria No. 31. Consultatiuni de la 3—6 p. m. 979 (6) Avis lini»ortaul Cine voește a da o MOARĂ de APĂ nu arendă să bine-voiască a se adresa la doamna Elena S*. Barbu, Str. Fundătura Spitalului No. 105, Bu­curești. 990 Un tin­er român bil și corespondent la o casă de ferărie și coloniale en gros, cunoscând afară de limba maternă, limbile germană și franceză, dorește ocupațiune ca comp­­tabil și corespondent la o casă din branșele amintite mai sus. — Certifi­cate și referențele cele mai bune. A se adresa la administrația acestui ziar. IIL 995 (8) S-a pierdut un câine mic, rasa șoricar, negru cu pete gal­bene, trupul lung, picioarele scurte. Răspunde la numele de «Piperași». Cine îl va aduce în Str. Scaunele No. 82, va primi 20 franci și un câine tiner de aceiași rasă. 996 ’ (2) 100 Cărți de mită lei 160 La tipografia ziarului «Universul», sosind o mașină rotativă pentru cifrul de visită nouă invențiune, premiată la expoziția din Chicago, se tipărește 100 cârți de vizită numai cu lei 1.60. Publicul poate­ asista în timpul tipărire­. Numai într’un minut se poate tipări 100 cărți de vizită. I.e VÂNZARE Cărămidă, uși, ferestre, tablă, grinzi, piatră, stejar de construcție, dușumele, fierărie și altele. — Prețul ne mai po­menit de ieftin. A se adresa Calea Moșilor No. 78. 999 (19) „u»«»» foarte ieftin ma­ JÜS ^8X122^0 terial vechi, a­­dică: cărămidă groasă, piatră, bolovan trepte, lespezi, stejar de construcție, tablă, uși, ferestre, grinzi, căprioare, scânduri, dușumele, fierărie și altele. A se adresa la Biserica Sărindari. 993___________ (9) Tra­vin din­ cauză de ple­care care mobilele de Stejar bine lucrate a unei odăi de cul­care, cu preț de tei. A se adresa Calea Victoriei No. 183. 997­­ —— ———— ———— "" ’ ....... " — O familie franceză, onorabilă «lovește « $1% camere B»avî*iI»te și primește și bei pension. A se »«Er«s» la Acli­iuistr’a­ 41a noastr­ă sssSi iub­ lalele ©.18. _ 1012 ________________________(2) Ori­ ce tuse vindecata Ori­ ce tuse se vindecă repede și sigur cu renumitele Sgnoar» «Se tatra­sniuă ale d-rului Bertelli, aprobate de consiliile sanitare din Italia și România și premiate la 6 congrese medicale. Adevăratele capuri de catramină vor avea în interiorul cutiei o instrucție în limba română cu pecetia administrației ziarului «Universul.» Depozit general la Drogheria centrală Mihail Stoenescu, strada Academiei No. 2, București. Lei 3,75 cutia._________ A­VIS Se prianesc «lupî ^agenți «lî s­­tri­mitori «Se Perne sa călă­tori pe Bu­rBB 2 statțiuni princi­­pale ale Cailor Ferate 11 ©­­m­âne. &.<lB*esa ees’eru­oi* «1-lui SI. HVROIM Calea Victoriei Mo. 150 București. ORI­CE RATATURA DISPARE in câte­va zile, întrebuințând Premiatul „CAXal FUG­LASZ“ Efect sigur garantat în flacon lei 1,60. Se află de vînzare la adminis­trația ziarului UNIVERSUL și la depozitele de ziare din Craiova, Galați, Brăila și Iași.________ Sloanele secrete 2Vei»Știn­ța Bărbătească Se vindecă după cele mai nouă metode ra­dical fără durere și împedicare, după experiența de 23 ani de specialitate în boli lumești: T­HOR — No. 1, STRADA EMIGRATII, No. 1. — Intrarea numai prin Strada Sfinții Voevozi. Consultații de la 10—1 dimineața și de la 5—8 seara. Loc separat de așteptare pentru fie­care. Un voiaj de nuntă în balon.[[Vezi explicația] CALENDAR PE 1893 Ortodox Sâmbătă, 25 Septem­bre — Cuv. Maic. Eufr. Catolic Sâmbătă, 7 Octombre — Parcu P. Rof. soarelui 6.G. Ap. soarelui 5.29. 5 bani în capitală,—10 bani în județe Redacția și Administrația: STRADA BREZOIANU 11. BUCURESCI tare en gros. ■u j Neglijența și dușmănia, în comerț, a / foarte primejdioasă. De aceea zicem, și noi, că niște ca­mere de comerț serios alcătuite și cu speranța că dorințele lor vor fi auzite de guverne, vor face mari serviciu co­merțului românesc. București, 25 Septembre. Camerele de comerț Chemate sunt ca multe foloase să dea țârii instituțiile camerilor de comerț,­ d­ar roadele acestei instituții sunt, până acum, slabe. Nu putem să contestăm că unele ca­mere de comerț, mai ales cea di­n Foc­șani, are membri cari și ia­u­ misiunea în serios; de asemenea, numai laudă pu­tem face camerii de comerț din Iași, a celei din Botoșani, etc. Dar lucrările acestor camere sunt și nu pot fi de­cât ușuratic făcute, căci omul n’are— ori­cât s’ar pricepe —tra­gere de inimă la lucru, când mai dina­inte știe că lucrarea îi va fi stearpă și neluată în seamă de guvern. O mai bună alcătuire a camerilor de comerț și o ureche mai­ atentă din par­tea guvernelor, ar face ca instituțiile camerilor comerciale să dea mari folase. Buletinul camerii din Iași a luat ini­țiativa foarte vrednică de lăudat, ca să propuie un proiect de lege care să pună camerile de industrie și de comerț în măsură de a fi pe de o parte adevăra­tele reprezintante ale comercialul, iar pe de alta să-și spuie cu mai multă tă­rie cuvântul ei. Cum zice confratele: «Dacă se pretinde unei instituțiuni, activitate, după care să se culeagă roade bune, este de o neapărată dato­rie de a i se da putința desvoltărea ac­tivității sale. Pe câtă vreme camerile de comerț vor fi reduse numai la niște birouri de înregistrare sau informație, nu e drept a le acuza arătându-le ca incapabile a răspunde menite­­lor. Să se dea camerelor rolul ce li se cuvine a ocupa în stat, să fie alcătuite din oameni serioși, cunoscători în aseme­nea ramuri și devotați binelui public oi n nnY fiM v*/­» 1-2««a y* om uv/ ciikjiiCijüttiii ci v­iuui.1­lutr­­ele ce vor da ogorul activității lor. «Școalele noastre comerciale și profe­sionale să fie bine organizate,­­ pentru a da elevilor acele cunoștințe teore­tice și mai cu seamă practice de care un neguțător are absolută nevoe. Ce­lor ce au terminat cursul școalei să li se acorde mijloace de a putea îmbră­țișa cariera la care s’au destinat. In primul loc însă, va trebui a se închide lungul și latul drum al slujbelor. «Din cele arătate, reese până la evi­dență că dreptate am avut când am a­­firmat că, camerile de comerț au o scuză dacă n’au dat tocmai roadele la care comerțul și industriile erau­ în drept a se aștepta. «Astă­zi ne propunem a dovedi o dată mai mult că, camerile de comerț nu numai că sunt sculabile, dar sunt chiar nevinovate de stearpa lor activitate de până acum. Am zis și susținem că le­giuitorii noștri­ n’au dat prin lege a­­cestor camere prerogative necesare, in­dispensabile chiar menținerea lor la un nivel mai înalt și mai hotărîtor, în a­­facerile, legiuirile și transformările pe care le-ați suferit comerțul și industri­ile în timpul strecurat de la începutul erei de progres a statului și până astă­zi. «Dacă legiuitorii noștri au procedat ast­fel, cauza a fost că în țară nu era un curent puternic care să indice mă­surile ce trebuiau aplicate pentru a se atinge ținta urmărită. In tr­ecut, spiri­tele nu erau pregătite a concura la marea operă de organizare ce se între­prindea. Dar acuma, după atâția ani de crude experiențe, unde am ajuns ? Comercianții și industriașii noștri­ sunt ei cu mult mai înaintați de­cât prede­cesorii lor, care aveau cel puțin mân­dria moravurilor lor de onestitate, pe când răbușul ținea locul biletelor la ordin, polițelor sau cambielor? Astă­zi SCIUU 0XU U.C CUIUOiui U CAIDicl­ipi e­xistența lor e considerată ca instituție de stat, comercianții noștri se intere­sează de ele, se strâng în jurul lor, să le ajute, să le stimuleze a lucra cu bărbăție spre binele și folosul general? Cu regret și siliți vom spune că nimic din toate acestea nu se întâmplă. O apatie culpabilă și condamnabilă a cu­­prins pe toți, aceiași indiferență ca și în trecut, aceiași nepăsare de odinioară rămasă proverbială îi predomină. «Noi nu avem intențiunea nici ne pro­punem a învinui pe cine­va. Ceea­ ce dorim și voim, este, a deștepta și în­demna pe toți la muncă și nu la muncă mai grea de­cât aceia de a-și face fie­care datoria și nu altă datorie de­cât aceia față cu interesul general și prin urmare față cu interesul lor propriu­. Comercianții și industriașii noștri tre­­bue să știe, că nu prin nepăsare se schimbă o stare de lucruri rea în alta mai bună». In materie de comerț, după părerea noastră, inițiativa individuală e absolut necesară și cu cât camerele de indus­trie și de comerț vor prospera, cu atât și bună­starea neguțătorilor va spori și afacerile le vor merge mai bine. Trebue o agitație între negustorii din țară, care să dovedească or­ și cui că. Nu prin concurență nereală se fac a­­faceri bune. Că, unindu-se negustorii vor câștiga mai mult, obținând mărfuri mai ieftine, prin asociație de capitaluri și cunună­ "L—­ i £ 3­3^ 3TA1SL (Corespondența particulară a ziarului „Universul“) Madrid, 16 Septembre. Atentatul cu dinamită din Barcelona. Amenințe Era ora 12 și jum. p. m. și tocmai începuse defilarea trupelor pe piața ma­re. Mareșalul Martinez Campos împre­ună cu generalii de divizie Castellos și Molins precum și statul major se aflau la încrucișarea stradelor Montaner și las Cortes. De­odată se aud două detu­nături îngrozitoare. Mareșalul cade de pe cal și în acel moment se iscă o pa­nică teribilă. Martinez Campos însă se ridică numai de­cât sus ca și când nu s’ar fi întâmplat nimic. El fusese rănit la un picior și în urma căderii primise confusiuni la cap și la umeri. O mulți­me de oameni începu să strige, arătând spre un tânăr înbrăcat ca urm­erii. El își luă pălăria și clătinănd-o în aer răs­punse : — Si! Si! Yo he sido (Da, da, eu am fost!) Apoi fără să se opună se lăsă să fie prins. Atentatorul, numit Paulino Pallas, e unul dintre cei mai primejdioși anar­h­i­ști. Mulțimea înfuriată voia să-l omoare pe loc și abia l’au scăpat polițiștii. Pal­las a fost dat în judecata tribunalului militar, care l’a condamnat, fără multe deliberări la moarte prin împușcare. In închisoare el a zis : Soy anarquista, me mataran, pero no faltara quien me venque. Adică: Sunt anarh­ist, mă vor omorî dar totul va fi cine să mă răsbune. Răniții Generalul Castellor, care stătea călare alăturea cu mareșalul, a fost rănit la braț, iar generalul Molins a primit o gra­vă confusiune pricinuită de o schijă a bombei. Molins cu toată rana lui a stat pe cal până când s’a sfârșit defilarea în timpul căreia trupele strigau puternic: — Trăiască regele! Trăiască Spania! Un geandarm a fost omorît; el se chiam­ă Jaime Tous. Bucățile de fier și cuiele i-au spintecat pântecele și piep­tul. Moartea i-a fost instantanee. Dacă calul lui nu s’ar fi speriat de detunătu­ră și n’ar fi sărit într’o parte, în fața mareșalului, atunci Martinez Campos ar fi fost sfărâmat în bucăți. Atentatorul a fost împușcat a 4-a zi după teribila explosie. înainte de a mu­ri el arătă un mare sânge rece și a zis, că deja de la 1874 și-a pus de gând să omoare pe mareșalul. Interogatoriul In decursul interogatoriului, anarhis­tul Pallas a declarat, că n’are nici un complice și că atentatul l’a săvârșit din propria lui inițiativă. — De altmintrelea—a zis el—convin­gerile mele anarhiste me opresc să facă parte din vre­ o asociațiune. Poliția își­ va pierde vremea făcând 'cercetări za­­­darnice. Eu singur am plănuit și am săvârșit atentatul. Bombele. — Copii anarhistului înainte de sfârșitul interogatoriului Pallas a indicat judecătorului locul unde își ascunsese bombele. Sub niște pietre grămădite unele lân­gă altele au fost aflate 4 bombe mari cu dinamită. Pallas a zis, că avea de gând să se servească de ele pentru o­­morîrea altor bărbați de stat ai Spaniei. Se crede că mai sunt alte bombe des­pre care teribilul anarhist n’a voit să spue unde sunt. Atentatorul s’a arătat în tot timpul interogatorului foarte nepăsător și pă­rea că se bucură chiar de fapta să­vârșită. A doua zi după arestare, Pallas a fost vizitat de copii săi. El ia îmbrăți­șat fără să se emoționeze câtu­și de pu­țin și a sfătuit pe cel mai mare să fie un revoluționar neîmpăcat ca și tatăl său. Autoritățile refuzând pe mama lui să-l viziteze, aceasta i-a­u­ trimis un pa­chet de țigări prin ofițerul care coman­­­da garda închisorei. Pallas a spus ofițerului că el nu e de loc recunoscător că l-a însărcinat­ să-i dea pachetul, din pricină că un a­­narh­­ist urăște uniforma și pe soldați. Calul mareșalului Calul, pe care se afla mareșalul Mar­­­tinez Campos în momentul atentatului a fost omorît numai de­cât de schijele mari ale bombei. Calul a fost tăiat, adică i s’a făcut autopsia. Doctorii veterinari l’au îiam­ balsamat. Se spune, că animalul aces

Next