Universul, noiembrie 1894 (Anul 12, nr. 256-281)

1894-11-01 / nr. 256

ANUL XI«.-N" 256-Marți, 1 (13) Noembre 1894 Mare loterie de Wne­facere Pentru clădirea școalei și bisericii latine din Orașul PITEȘTI Autorizată de înaltul guvern Român 85 preimiari­i ®"* în valoare­­le lei 20,000 1 « Lei 10,000 1 » » 5,000 1 » » 1,000 2 » « 500 10 » » 100 20 » » 50 50 » » 20­0000 Câștigul principal Lei 10,000 0000 Costul unui bilet un leü Tragerea se va face la 1 Martie 1895 Biletele se găsesc in București, la adminis­trația ziarului UNIVERSUL, strada Brezoianu No. 11, și în orașele din țară la toți vânzătorii ziarului UNIVERSUL. Ori­ce persoană care va cum­piu­a 10 bilete direct de la administrația ziarului «Universul», București, va primi un bilet gratis. Cine dorește a vinde aceste bilete, se va a­­dresa la administrația ziarului UNIVERSUL, strada Brezoianu No. 11, București, care a luat asupra sa vânzarea tuturor biletelor, și care va vinde la vânzători cu un mare rabat. NOUA LOTERIE Pentru complectarea Bisericei și Scule­i Evanghelice din Brăila, fiind bilete pu­ține se va trage negreșit în ziua de 6 Noembre a. c., în localul Primăriei. Numai cu 1 leu se poate câștiga 4.000 lei sau unul din cele­l­alte 49 câștiguri mai mici.­­ Biletele se găsesc de vân­zare în București, la d. R. Marcu, casa de schimb, hotel Continental, vis-a-vis de Teatru Național. Pentru societăți și revânzători care vor sa cumpere o sumă de cel puțin 1­50 bilete diferite numere la care poate e și mai sigur un câștig, se face un ra­bat de 20 la sută. Se expediază în pro­vincie bilete contra­mandate poștale. ECONOMIA FAMILIILOR s­ochii, corsage, supe, bluze, figarouri, pele­rine, jaquette, paltoane, toalete elegante și va­riate de casă, de preumblare, de ceremonie, de visită, de bal, de nunți, etc., se croesce elegant și se coase bine după dorință­ și după cele mai nouă jurnale din Londra, Paris, Ber­lin, Viena și Bruxelles cu prețuri ca în străi­­nătate, într’adevăr eftine, spre exemplu : Rochie, costum complect . 22 lei Carsagiu.................................14 lei Jupă..........................................8 lei In aceste modeste prețuri se cuprinde și fur­nitura necesară de calitate bună, adică căptu­șeli și alte­­ [UNK]mărunțișuri. Ultimele creațiuni ale modei. Lucrătoare perfecționate. VIC­ XO îl SĂ TÂMÂȘESC ÎN Strada Doamnei No. 1, în Palatul Nifon, sus. D-rul Sterie N. Cinicu IX. Pen­kangasse No. 10.—Viena Consultați­u­ni cu celebritățile medicale și cu specialiștii,de la facultatea de me­dicină din Viena.—Consultațiuni și prin corespondențe. 1582.—(99) Doctor MAURION­J LEVY de la facultatea din Paria SPECIAL : Boale interne femei și faceri 138 str. Carol 138 Consultațiuni 1—3 și 6—8.—Pentru săraci gratis. De asemnea face cunoscut că tratează cu succes sigur boalele secrete fie cât de vechi dupa metodele cele mai noi. 1859 (15) A­nunciu Biuroul fabricei S2UC ® Vș de spirt rafinat, ce­­ am avut în strada Gabro­veni No. 43, l’am mutat în strada Lipscani No. 88, în casa Zend­er, lângă Biserica Sf. Gheorghe. 263—15 DAVID GABRIEL. REPARATION­ de CEASOARNICE — cu 50 la sută mai ieftin de­cât ori­unde — Depozitul de ceasoarnice de la administrația ziarului UNIVERSUL, luând un avânt foarte mare și în urma dorinței exprimate de mai mulți cititori, am adus din Geneva (Elveția) două lucrători speciali pentru repararea cea­­soarnicelor. Pentru a satisface publicul și mai ales pe ci­titorii noștri, ori­ce reparație de ceasoarnice se va face cu 50 la sută mai ieftin de­cât ori­unde. A se adresa la administrația ziarului UNI­VERSUL strada Brezoianu No. 11, București. CONSERVE FRANCEZE Mazăre fină . . . cutia */« chilo­mei ..— Mazăre extrafină. . »*/.»» 1.20 Fasole verde extra­fină » */e * » 0.90 Dovleci extrafină. . » Vs » » 0-80 Pătlăgele vinete împănate cu unt-de-lemn extrafine cutia V­a chile Lei......................1.20 Ghiveciű .... cutia Va chile Bani 0.80 Pătlăgele tocate. . » Va » » 0.85 Bame în sos de bulion cutia­­/» chl. » 0.85 De vânzare la administrația ziarului UNI­VERSUL, strada Brezoianu No. 11, București. Conserve din țară mmmi 5 bani în capitală—10 bani în județ. Redacția și Administrația: STRADA BREZOIANU 11 BUCURESC! CALENDAR PE ANUL 1894 Ortodox Luni, 31 Octombre. — Ap. Stahie și Amfie. Catolic Luni, 12 Noembre.—Martin P. Răs. soarelui 6.54; Ap. soarelui 4.34 ■ ■ I— rnwwWi—fHUITTOT I iTH­ITNj A'gFSSBanaw«^»»^ ---- -ginile mijloacelor dp^are^Bibund în^ și în vederea preceptelor ce 'iÂnțit' nu recomandă. luR In Germania, gimtí^sd­EfPyPr'' cântul patriotic ad­ ajuns aa^^ra^țfm­^ntați­­uni naționale. Profesorii>^i.e«<[rne nu disprețuesc însărcinarea de a conduce exercițiile corporale; ba din contră re­clamă și ambiționează această onoare, de­oare­ce ea contribue la cucerirea forței în profitul națiunii. F. L. Ihn, întemeietorul «gimnasticii naționale», e­­ra un filolog renumit. Ceea ce i se cere școalel­e întoarcerea tutor pornirilor firești în profitul indi­vidului și al națiunii. Săriturile ce de la el fac copiii nu-i vorbă să le oprim, ci să le dăm numai o direcțiune înțeleaptă, ca forța ce re­clamă spre a fi efectuate să fie iară ca forță reîntoarsă organizmului, prin în­tărirea sistematică a musculaturii și fi­bril­ei nervoase. Strigătele fără seamă ce scot el de la dânșii, nu e mai bine să le transfor­măm în cântări estetice și atrăgătoare ? Iată cum se trage apa la moară, cum, din instincte nedisciplinate, pedagogia face calități organice, conscii și utile. Sub raportul moral, mișcările execu­tate în grupe, cu faceri și desfaceri de fronturi, cu marșuri regulate, cu mici încercări de pluton, însoțite din când în când de cântece, comunică și întă­resc simțimentul de ordine, și disci­­­­plina școlară câștigă­­ curagiul fie­că­­­­ruia crește în acele aventuri eroice și­­ pline de voioșie. Blameze ori­cât uma­­­­niștii însuflețirea acestor porniri mar­­i­țiale, ca fiind un mijloc de conservare­­ a instinctelor noastre animale; noi tre­­j­bue să ne creștem copiii pentru nevo­­­ile vremurilor de acum, și viitorului e­i dat a vedea ce schimbări are de in­trodus». •1* Pictorul G. M. Tătărescu — (Vezi explicația), București, 31 Octombrie. Educațiimea fizică E încă vie discuția între fiziologiști și pedagogi asupra extensiunei ce trebue să se dea exercițiilor fizice la om, în copilărie și în adolescență. Pe când, după vechile sisteme, nu se dădea nici o atenție acestui fel de exerciții și copiii erau siliți să stea nemișcați ceasuri în­tregi pe bănci, iar în recreație ori­ce fel de joc de alergătură la aer liber le era interzis, acum, în unele țări, sunt pedagogi cari protestează în contra ex­tensiunii prea mari ce se dă exerciții­lor de acest fel susținând că ast­fel se obosesc copiii și sunt făcuți incapabili de a ’și cultiva inteligența. Noi am rămas tot în starea primitivă de mai înainte. încercări mai nu s’au fă­cut. In general, de acest râu aveam cu­vânt să ne plângem toți, dar încă nu se făcuse un studiu precis asupra stării rudimentare a educației fizice în școa­­lele noastre. D. Șt. C. Mihăilescu, în excelenta sa lucrare «încercări critice asupra învă­țământului nostru primar», ne face des­crierea stării actuale de lucruri. Extragem din capitolul privitor la a­­ceastă chestie câte­va pasagii interesante pentru fie­ cine : «Toată lumea repetă și la noi cugeta­rea lui Juvenal «Mens sana in corpore sano» și nică­eri totuși, ca în scalele nós­­tre, educațiunea fisică nu-i mai negli­­giată mai desprețuită chiar. Sub nici o formă și în nici un cas, școala nu se ocupă de ea. Vorbește cu ori­cine de gimnastică, de întărirea fisică a copiilor, și are să fie de perfect acord , cea mai salutară idee­­ întreabă însă ce se face în școli cu privire la educațiunea fisică, și faptele au să’ți răspundă­ nimic. O­­ cu principiile stăm minunat, dar numai cu ele.. Și cu atât mai mult ar trebui la noi ca școala să aibă o deosebită atențiu­ne asupra ființei organice a copiilor, cu cât, din nenorocire, familia foarte pu­țin se interesează de această fundamen­tală educațiune. N’am avut nici­odată mulțumirea de « î-«­r-xtxi-Ai«v uxaAo,1 n CI» Cil VA /J­i pe JIU VOli CHiUi.1 UVWUII.V* ~ simplă observațiune asupra șederei de­fectuoase a copiilor la scris, a fetelor la lucrările de gherghef, la cari atât în­­covierea exagerată a coloanei vertebra­le cât și micșorarea cavității toracice, prin ghemuirea aceea de ceasuri la bro­­dării, sunt funeste sănătății și desvol­­tării organelor respiratorii în­deosebi. La oameni cu viață activă și pozițiune nor­mală, ftizia are numai 75, mult până la 95 victime la mie , pe când la traiul se­dentar, în aer confinat și cu ocupați­­uni ce necesită curbura șirei spinale, fracția la mie este de la 123 la 140. Iată primul lucru ce­ ar trebui să-și noteze învățătorii, în vedere că ființa seceră acum la noi un număr cu mult mai mare de ființe de­cât lovea în trecut. Dar, sub nici un raport, dascălii noș­tri nu se tulbură de fisicul școlarilor. Nici o inspecțiune de câte­va momen­te numai, dimineața la începerea clasei, ca școlarul să fie continuu îndemnat către ținerea estetică a corpului, calități ce tind a deștepta respectul de propria noastră persoană, stima de sine, dem­nitatea ființei umane. Cât degrabă de tare pe om, în ochii săi proprii cât și în fața semenilor lui, starea imundă și destrăbălată a fisicului,—toți o știm aceasta din observațiunile noastre zil­nice. Incontestabil că există în om o pornire instinctivă către frumos, pe ca­re o vedem și la animale, ast­fel că sim­țul înăscut al înfățișării plăcute este iubit la aspecte contrarii și el se revol­tă involuntar ca urechea ce primeșce un sunet strident. Cultura poate înălța și m­obila acest simț suav al sufletului, precum obice­iul și mediul de viețuire îl poate dim­potrivă atrofia sau denatura. Decăderea fisică și estetică abate și animalizează pe om. De aci neapărat și recomandațiuni­­le insistente ale pedagogilor asupra ți­­nei­ii curate și estetice a clasei, asupra prestanței cuviincioase a învățătorului, asupra îngrijire! de aproape a veșt­mintelor, a cărților, a caetelor, a tot ce atinge în fine pe școlar. Povățuirea convingătoare câtre îm­plinirea datoriilor ce­ avem de a ne îngriji sănătatea, cu descrierea, sub formă de istorioare, a urmărilor neplă­cute ce trage după sine neglijarea acelor datorii, ar avea o înrîurire adâncă asupra copiilor și efectele s’ar păstra chiar în viața lor matură. Natura singură ne scoate dar la liman, pe când noi, cu toate luminele veacu­lui, cu toate perorațiile noastre asupra igienii și desvoltării fisice, stăm cu manele în sîn, indiferenți la precep­tele științei ce ne procură, după cum se exprimă un filosof, «nouă din zece din fericirea noastră pământească». Dacă ne raportăm acum la exercițiile gimnastice și la cântări, asemenea a­­vem de constatat că și ele sunt date uitării, ca ce ști­uni, își închipuesc unii, foarte secundare pentru școală și asu­pra cărora nici programa, nici exame­nul nu cer, ce i drept, nimic hotărît. In teorie, de altminteri, nimeni nu te contrazice,­­după cum observăm la în­ceput. Institutorii pledează înfocat cauza gimnasticii: ea e menită să stimuleze vitalitatea, să ajute des­volta­rea corpu­lui pentru viața activă și în conse­cință să conducă la moralitate. Cân­tările asemenea sunt călduros lăudate ca unele ce vizează la fortificarea or­ganelor respiratorii, la înveselirea su­fletului, la reacțiunea cerebrală, și la îndemnul prin urmare mai viu către lucrările spirituale. Cu toții știm că în țările culte, programele au prevăzut ore anume pentru gimnastică, indicând precis în ce mod să se preceadă cu aceste exerciții pentru fie­care clasă, în raport cu vîrsta și puterile corpo­rale ale evreilor. In practică, frumoasele teorii sunt nesocotite la noi: învățătorul, care pe­rorase adineauri, te întâmpină cu un surîs de compătimire când îl întrebi de s’a ocupat și cu gimnastica, or cu cântarea; ar voi să -ți zică: «bine, seri­os vorbești D-ta, eu om în toată firea să învăț pe copil a sări !» Alții opun lipsa de aparate; institutoarele îți ri­postă stereotip, asupra neînvățării de cântări : «n’am voce, d-le». Nici unii nu înțeleg de ce este vorba. Școala n’are să pregătească acrobați, și, prin cererea de exerciții musicale nu aspiră nimeni la repertoriul lui Verdi, ca să fie nevoie de o voce fenomenală din partea institutoarei. Mișcările sistematice ale diverselor părți ale corpului, potrivit științii ana­tomice, înviorează pe rând muscula­tura, și fără aparate sau spânzurători. N’am avea de­cât să aplaudăm, vezi bine, dacă, în centrele mari ale țărei, s’ar ridica, după exemplul capitalelor Europei, hale de gimnastică, unde co­piii să meargă a se recrea prin mișcări și diverse alte exerciții. Până atunci ar fi să ne facem totuși datoria, în mar­(Corespondență particulară a «Universului ) Paris, 28 Noembrie. Un ofițer trădător de patrie La Paris a produs o vie emoțiune a­­restarea căpitanului Dreyfus, învinovă­țit că a vândut în străinătate documente importante privitoare la mobilizarea ar­matei franceze. Unele ziare acuzau pe căpitan de înaltă trădare; altele se exprimau în chip mai rezervat și declarau că Dreyfus e numai o victimă. Am așteptat să se rostească toate gazetele și­ acum vă tri­mit amănunte despre afacerea aceasta senzațională. O istorie romantică Acum e anul, Alfred Dreyfus, un om foarte elegant și curtezan mare, făcuse la Nizza cunoștință cu o femee frumoasă și tânără. Ea zicea că e văduva unui general italian, că e înrudită cu multe familii nobile din Italia și e bogată. Văduva—d­na Mariini — a ajuns re­pede amanta lui Dreyfus. Acesta se a­­morezase nebun de ea. Sub pretext că e ocupat cu niște lucrări militare și-a întârziat reîntoarcerea la Paris, el și-a trimis pe nevastă sa legitimă acasă și a cerut să i se prelungească concediul. Fiind silit în urmă să se întoarcă la Paris a adus aci și pe italianca. Chel­tuielile pe cari le făcea nu se potriveau de loc cu averea amorezatului căpitan. Frumoasa văduvă iubea luxul; ei îi trebuiau trăsuri, cai scumpi, cupeuri splendide și nici­odată nu lipsea de la operă sau de la teatru. Ea a locuit pe rând în principalele oțeluri din Paris, în niște apartamente superbe și, sub pretext că nu vrea să se compromită, își schimba mereu nu­mele de princesa de Monzi, baroneasa de Bonghi, marchiza de Pallavicino, etc. și tot­dea­una, în fie­care locuință a ei, primea un număr foarte mare de scri­sori. Spioana Dreyfus, zăpăcit de dragoste, satisfă­cea toate fantaziile amantei sale care, deși bogată, spunea că e silită să facă apel la punga lui, fiind­că e certată cu familia. In realitate nenorocitul căpitan căzuse în mâinile unei spioane. Acum 4 luni femeea a cerut de la amantul ei suma de 10,000 de fr., de cari spunea că are foarte mare trebu­ință. Ofițerul își isprăvise toți banii de cari dispunea și a spus amantei că nu are. Ea i-a cerut atunci o dovadă, o hâr­tie, un document interesant, zicându-i că numai ast­fel va mai sta la Paris și va mai întreține relații cu dânsul. Dân­sa îi spunea că vrea să se împace cu familia sa, care iubește de altmintrerea Franța. Căpitanul a furat atunci documente importante militare, pe cari, împreună cu acelea ce­ le avea la el, le-a dat aman­tei sale. Nu trece mult și la ministerul de răs­­boiü al Franței sosește o scrisoare ano­nimă, în care se denunța fapta săvîr­­șită de Dreyfus.

Next