Universul, noiembrie 1894 (Anul 12, nr. 256-281)
1894-11-01 / nr. 256
ANUL XI«.-N" 256-Marți, 1 (13) Noembre 1894 Mare loterie de Wnefacere Pentru clădirea școalei și bisericii latine din Orașul PITEȘTI Autorizată de înaltul guvern Român 85 preimiarii ®"* în valoarele lei 20,000 1 « Lei 10,000 1 » » 5,000 1 » » 1,000 2 » « 500 10 » » 100 20 » » 50 50 » » 200000 Câștigul principal Lei 10,000 0000 Costul unui bilet un leü Tragerea se va face la 1 Martie 1895 Biletele se găsesc in București, la administrația ziarului UNIVERSUL, strada Brezoianu No. 11, și în orașele din țară la toți vânzătorii ziarului UNIVERSUL. Orice persoană care va cumpiua 10 bilete direct de la administrația ziarului «Universul», București, va primi un bilet gratis. Cine dorește a vinde aceste bilete, se va adresa la administrația ziarului UNIVERSUL, strada Brezoianu No. 11, București, care a luat asupra sa vânzarea tuturor biletelor, și care va vinde la vânzători cu un mare rabat. NOUA LOTERIE Pentru complectarea Bisericei și Sculei Evanghelice din Brăila, fiind bilete puține se va trage negreșit în ziua de 6 Noembre a. c., în localul Primăriei. Numai cu 1 leu se poate câștiga 4.000 lei sau unul din celelalte 49 câștiguri mai mici. Biletele se găsesc de vânzare în București, la d. R. Marcu, casa de schimb, hotel Continental, vis-a-vis de Teatru Național. Pentru societăți și revânzători care vor sa cumpere o sumă de cel puțin 150 bilete diferite numere la care poate e și mai sigur un câștig, se face un rabat de 20 la sută. Se expediază în provincie bilete contramandate poștale. ECONOMIA FAMILIILOR sochii, corsage, supe, bluze, figarouri, pelerine, jaquette, paltoane, toalete elegante și variate de casă, de preumblare, de ceremonie, de visită, de bal, de nunți, etc., se croesce elegant și se coase bine după dorință și după cele mai nouă jurnale din Londra, Paris, Berlin, Viena și Bruxelles cu prețuri ca în străinătate, într’adevăr eftine, spre exemplu : Rochie, costum complect . 22 lei Carsagiu.................................14 lei Jupă..........................................8 lei In aceste modeste prețuri se cuprinde și furnitura necesară de calitate bună, adică căptușeli și alte [UNK]mărunțișuri. Ultimele creațiuni ale modei. Lucrătoare perfecționate. VIC XO îl SĂ TÂMÂȘESC ÎN Strada Doamnei No. 1, în Palatul Nifon, sus. D-rul Sterie N. Cinicu IX. Penkangasse No. 10.—Viena Consultațiuni cu celebritățile medicale și cu specialiștii,de la facultatea de medicină din Viena.—Consultațiuni și prin corespondențe. 1582.—(99) Doctor MAURIONJ LEVY de la facultatea din Paria SPECIAL : Boale interne femei și faceri 138 str. Carol 138 Consultațiuni 1—3 și 6—8.—Pentru săraci gratis. De asemnea face cunoscut că tratează cu succes sigur boalele secrete fie cât de vechi dupa metodele cele mai noi. 1859 (15) Anunciu Biuroul fabricei S2UC ® Vș de spirt rafinat, ce am avut în strada Gabroveni No. 43, l’am mutat în strada Lipscani No. 88, în casa Zender, lângă Biserica Sf. Gheorghe. 263—15 DAVID GABRIEL. REPARATION de CEASOARNICE — cu 50 la sută mai ieftin decât oriunde — Depozitul de ceasoarnice de la administrația ziarului UNIVERSUL, luând un avânt foarte mare și în urma dorinței exprimate de mai mulți cititori, am adus din Geneva (Elveția) două lucrători speciali pentru repararea ceasoarnicelor. Pentru a satisface publicul și mai ales pe cititorii noștri, orice reparație de ceasoarnice se va face cu 50 la sută mai ieftin decât oriunde. A se adresa la administrația ziarului UNIVERSUL strada Brezoianu No. 11, București. CONSERVE FRANCEZE Mazăre fină . . . cutia */« chilomei ..— Mazăre extrafină. . »*/.»» 1.20 Fasole verde extrafină » */e * » 0.90 Dovleci extrafină. . » Vs » » 0-80 Pătlăgele vinete împănate cu unt-de-lemn extrafine cutia Va chile Lei......................1.20 Ghiveciű .... cutia Va chile Bani 0.80 Pătlăgele tocate. . » Va » » 0.85 Bame în sos de bulion cutia/» chl. » 0.85 De vânzare la administrația ziarului UNIVERSUL, strada Brezoianu No. 11, București. Conserve din țară mmmi 5 bani în capitală—10 bani în județ. Redacția și Administrația: STRADA BREZOIANU 11 BUCURESC! CALENDAR PE ANUL 1894 Ortodox Luni, 31 Octombre. — Ap. Stahie și Amfie. Catolic Luni, 12 Noembre.—Martin P. Răs. soarelui 6.54; Ap. soarelui 4.34 ■ ■ I— rnwwWi—fHUITTOT I iTHITNj A'gFSSBanaw«^»»^ ---- -ginile mijloacelor dp^are^Bibund în^ și în vederea preceptelor ce 'iÂnțit' nu recomandă. luR In Germania, gimtí^sdEfPyPr'' cântul patriotic ad ajuns aa^^ra^țfm^ntațiuni naționale. Profesorii>^i.e«<[rne nu disprețuesc însărcinarea de a conduce exercițiile corporale; ba din contră reclamă și ambiționează această onoare, deoarece ea contribue la cucerirea forței în profitul națiunii. F. L. Ihn, întemeietorul «gimnasticii naționale», era un filolog renumit. Ceea ce i se cere școalele întoarcerea tutor pornirilor firești în profitul individului și al națiunii. Săriturile ce de la el fac copiii nu-i vorbă să le oprim, ci să le dăm numai o direcțiune înțeleaptă, ca forța ce reclamă spre a fi efectuate să fie iară ca forță reîntoarsă organizmului, prin întărirea sistematică a musculaturii și fibrilei nervoase. Strigătele fără seamă ce scot el de la dânșii, nu e mai bine să le transformăm în cântări estetice și atrăgătoare ? Iată cum se trage apa la moară, cum, din instincte nedisciplinate, pedagogia face calități organice, conscii și utile. Sub raportul moral, mișcările executate în grupe, cu faceri și desfaceri de fronturi, cu marșuri regulate, cu mici încercări de pluton, însoțite din când în când de cântece, comunică și întăresc simțimentul de ordine, și disciplina școlară câștigă curagiul fiecăruia crește în acele aventuri eroice și pline de voioșie. Blameze oricât umaniștii însuflețirea acestor porniri marițiale, ca fiind un mijloc de conservare a instinctelor noastre animale; noi trejbue să ne creștem copiii pentru nevoile vremurilor de acum, și viitorului ei dat a vedea ce schimbări are de introdus». •1* Pictorul G. M. Tătărescu — (Vezi explicația), București, 31 Octombrie. Educațiimea fizică E încă vie discuția între fiziologiști și pedagogi asupra extensiunei ce trebue să se dea exercițiilor fizice la om, în copilărie și în adolescență. Pe când, după vechile sisteme, nu se dădea nici o atenție acestui fel de exerciții și copiii erau siliți să stea nemișcați ceasuri întregi pe bănci, iar în recreație orice fel de joc de alergătură la aer liber le era interzis, acum, în unele țări, sunt pedagogi cari protestează în contra extensiunii prea mari ce se dă exercițiilor de acest fel susținând că astfel se obosesc copiii și sunt făcuți incapabili de a ’și cultiva inteligența. Noi am rămas tot în starea primitivă de mai înainte. încercări mai nu s’au făcut. In general, de acest râu aveam cuvânt să ne plângem toți, dar încă nu se făcuse un studiu precis asupra stării rudimentare a educației fizice în școalele noastre. D. Șt. C. Mihăilescu, în excelenta sa lucrare «încercări critice asupra învățământului nostru primar», ne face descrierea stării actuale de lucruri. Extragem din capitolul privitor la această chestie câteva pasagii interesante pentru fie cine : «Toată lumea repetă și la noi cugetarea lui Juvenal «Mens sana in corpore sano» și nicăeri totuși, ca în scalele nóstre, educațiunea fisică nu-i mai negligiată mai desprețuită chiar. Sub nici o formă și în nici un cas, școala nu se ocupă de ea. Vorbește cu oricine de gimnastică, de întărirea fisică a copiilor, și are să fie de perfect acord , cea mai salutară idee întreabă însă ce se face în școli cu privire la educațiunea fisică, și faptele au să’ți răspundă nimic. O cu principiile stăm minunat, dar numai cu ele.. Și cu atât mai mult ar trebui la noi ca școala să aibă o deosebită atențiune asupra ființei organice a copiilor, cu cât, din nenorocire, familia foarte puțin se interesează de această fundamentală educațiune. N’am avut niciodată mulțumirea de « î-«r-xtxi-Ai«v uxaAo,1 n CI» Cil VA /Ji pe JIU VOli CHiUi.1 UVWUII.V* ~ simplă observațiune asupra șederei defectuoase a copiilor la scris, a fetelor la lucrările de gherghef, la cari atât încovierea exagerată a coloanei vertebrale cât și micșorarea cavității toracice, prin ghemuirea aceea de ceasuri la brodării, sunt funeste sănătății și desvoltării organelor respiratorii îndeosebi. La oameni cu viață activă și pozițiune normală, ftizia are numai 75, mult până la 95 victime la mie , pe când la traiul sedentar, în aer confinat și cu ocupațiuni ce necesită curbura șirei spinale, fracția la mie este de la 123 la 140. Iată primul lucru ce ar trebui să-și noteze învățătorii, în vedere că ființa seceră acum la noi un număr cu mult mai mare de ființe decât lovea în trecut. Dar, sub nici un raport, dascălii noștri nu se tulbură de fisicul școlarilor. Nici o inspecțiune de câteva momente numai, dimineața la începerea clasei, ca școlarul să fie continuu îndemnat către ținerea estetică a corpului, calități ce tind a deștepta respectul de propria noastră persoană, stima de sine, demnitatea ființei umane. Cât degrabă de tare pe om, în ochii săi proprii cât și în fața semenilor lui, starea imundă și destrăbălată a fisicului,—toți o știm aceasta din observațiunile noastre zilnice. Incontestabil că există în om o pornire instinctivă către frumos, pe care o vedem și la animale, astfel că simțul înăscut al înfățișării plăcute este iubit la aspecte contrarii și el se revoltă involuntar ca urechea ce primeșce un sunet strident. Cultura poate înălța și mobila acest simț suav al sufletului, precum obiceiul și mediul de viețuire îl poate dimpotrivă atrofia sau denatura. Decăderea fisică și estetică abate și animalizează pe om. De aci neapărat și recomandațiunile insistente ale pedagogilor asupra țineiii curate și estetice a clasei, asupra prestanței cuviincioase a învățătorului, asupra îngrijire! de aproape a veștmintelor, a cărților, a caetelor, a tot ce atinge în fine pe școlar. Povățuirea convingătoare câtre împlinirea datoriilor ce avem de a ne îngriji sănătatea, cu descrierea, sub formă de istorioare, a urmărilor neplăcute ce trage după sine neglijarea acelor datorii, ar avea o înrîurire adâncă asupra copiilor și efectele s’ar păstra chiar în viața lor matură. Natura singură ne scoate dar la liman, pe când noi, cu toate luminele veacului, cu toate perorațiile noastre asupra igienii și desvoltării fisice, stăm cu manele în sîn, indiferenți la preceptele științei ce ne procură, după cum se exprimă un filosof, «nouă din zece din fericirea noastră pământească». Dacă ne raportăm acum la exercițiile gimnastice și la cântări, asemenea avem de constatat că și ele sunt date uitării, ca ce știuni, își închipuesc unii, foarte secundare pentru școală și asupra cărora nici programa, nici examenul nu cer, ce i drept, nimic hotărît. In teorie, de altminteri, nimeni nu te contrazice,după cum observăm la început. Institutorii pledează înfocat cauza gimnasticii: ea e menită să stimuleze vitalitatea, să ajute desvoltarea corpului pentru viața activă și în consecință să conducă la moralitate. Cântările asemenea sunt călduros lăudate ca unele ce vizează la fortificarea organelor respiratorii, la înveselirea sufletului, la reacțiunea cerebrală, și la îndemnul prin urmare mai viu către lucrările spirituale. Cu toții știm că în țările culte, programele au prevăzut ore anume pentru gimnastică, indicând precis în ce mod să se preceadă cu aceste exerciții pentru fiecare clasă, în raport cu vîrsta și puterile corporale ale evreilor. In practică, frumoasele teorii sunt nesocotite la noi: învățătorul, care perorase adineauri, te întâmpină cu un surîs de compătimire când îl întrebi de s’a ocupat și cu gimnastica, or cu cântarea; ar voi să -ți zică: «bine, serios vorbești D-ta, eu om în toată firea să învăț pe copil a sări !» Alții opun lipsa de aparate; institutoarele îți ripostă stereotip, asupra neînvățării de cântări : «n’am voce, d-le». Nici unii nu înțeleg de ce este vorba. Școala n’are să pregătească acrobați, și, prin cererea de exerciții musicale nu aspiră nimeni la repertoriul lui Verdi, ca să fie nevoie de o voce fenomenală din partea institutoarei. Mișcările sistematice ale diverselor părți ale corpului, potrivit științii anatomice, înviorează pe rând musculatura, și fără aparate sau spânzurători. N’am avea decât să aplaudăm, vezi bine, dacă, în centrele mari ale țărei, s’ar ridica, după exemplul capitalelor Europei, hale de gimnastică, unde copiii să meargă a se recrea prin mișcări și diverse alte exerciții. Până atunci ar fi să ne facem totuși datoria, în mar(Corespondență particulară a «Universului ) Paris, 28 Noembrie. Un ofițer trădător de patrie La Paris a produs o vie emoțiune arestarea căpitanului Dreyfus, învinovățit că a vândut în străinătate documente importante privitoare la mobilizarea armatei franceze. Unele ziare acuzau pe căpitan de înaltă trădare; altele se exprimau în chip mai rezervat și declarau că Dreyfus e numai o victimă. Am așteptat să se rostească toate gazetele și acum vă trimit amănunte despre afacerea aceasta senzațională. O istorie romantică Acum e anul, Alfred Dreyfus, un om foarte elegant și curtezan mare, făcuse la Nizza cunoștință cu o femee frumoasă și tânără. Ea zicea că e văduva unui general italian, că e înrudită cu multe familii nobile din Italia și e bogată. Văduva—dna Mariini — a ajuns repede amanta lui Dreyfus. Acesta se amorezase nebun de ea. Sub pretext că e ocupat cu niște lucrări militare și-a întârziat reîntoarcerea la Paris, el și-a trimis pe nevastă sa legitimă acasă și a cerut să i se prelungească concediul. Fiind silit în urmă să se întoarcă la Paris a adus aci și pe italianca. Cheltuielile pe cari le făcea nu se potriveau de loc cu averea amorezatului căpitan. Frumoasa văduvă iubea luxul; ei îi trebuiau trăsuri, cai scumpi, cupeuri splendide și niciodată nu lipsea de la operă sau de la teatru. Ea a locuit pe rând în principalele oțeluri din Paris, în niște apartamente superbe și, sub pretext că nu vrea să se compromită, își schimba mereu numele de princesa de Monzi, baroneasa de Bonghi, marchiza de Pallavicino, etc. și totdeauna, în fiecare locuință a ei, primea un număr foarte mare de scrisori. Spioana Dreyfus, zăpăcit de dragoste, satisfăcea toate fantaziile amantei sale care, deși bogată, spunea că e silită să facă apel la punga lui, fiindcă e certată cu familia. In realitate nenorocitul căpitan căzuse în mâinile unei spioane. Acum 4 luni femeea a cerut de la amantul ei suma de 10,000 de fr., de cari spunea că are foarte mare trebuință. Ofițerul își isprăvise toți banii de cari dispunea și a spus amantei că nu are. Ea i-a cerut atunci o dovadă, o hârtie, un document interesant, zicându-i că numai astfel va mai sta la Paris și va mai întreține relații cu dânsul. Dânsa îi spunea că vrea să se împace cu familia sa, care iubește de altmintrerea Franța. Căpitanul a furat atunci documente importante militare, pe cari, împreună cu acelea ce le avea la el, le-a dat amantei sale. Nu trece mult și la ministerul de răsboiü al Franței sosește o scrisoare anonimă, în care se denunța fapta săvîrșită de Dreyfus.