Universul, aprilie 1895 (Anul 13, nr. 77-100)

1895-04-01 / nr. 77

Universal No. 77. Zer roșu; decorați­uni: marele cruci fără cordon.* * * Mâine ținuta va fi: frac, cravată și mânuși’albe; decorațiunile în formă­­ reglementară. ____________ Oue de Paște He fia­r«fie mai simple de fienin până­ la cele mai fine și elegante de metal cu prețuri excepțional de ieftin, se găsește­’ de ven­­iare la administrația zia­rului lî MlVisil SSl JII, str. ISrezorului 11, București. OAMENII ZILEI Charles Worth Deună zi a murit la Paris una din­tre cele mai cunoscute persoane sau­ ti­puri pariziene și anume Charles Worth supranumit «regele modei». El s-a născut în anul 1825 la Bourne în Anglia. Pe când era în etate de 20 de ani a venit în capitala Franței și a intrat în magazinul de modă al lui Au­­relly. In anul 1860 s'a despărțit de a­­cesta și și-a deschis un magazin al său­ pe strada numită Avenue de la Paix. Charles Worth a scăpat lumea de moda crinolinelor și a scos moda cos­tumelor femeilor potrivit cu statura na­turală a acestora. Worth a fost un psi­­­holog al modei. Lui îi era destul să se uite în ochii frumoaselor și bogatelor­ femei, cari îl formau clienteala, pentru ca să le spue ce fel de toaletă li s’ar potrivi. Dânsul a fost și un desemnator talentat și acua­relele sale de modă formează o colecție admirabilă și scumpă. In magazinul 8§fi din Avenir la Paix avea 800 de ferlitoare. ¥'•, avea diferite fabrici stofe. . e în magazinul și fabri­cile lui lum peste 5000 de oameni, < v­a fi>, le­ plMca pe an un milion 500.000 de frattal.­mându le craniile și furându-le banii. Luni dimineața s’au vestit de către trecătorii de pe șosea autoritățile și parchetul general din Iași. Marți seara s’au transportat la fața locului d-un procuror și jude instructor din Vaslui, asistați de medicul județu­lui, cari au procedat la ridicarea ca­davrelor și la urmărirea hoților. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Intr’una din zilele trecute, s’a întâm­plat aproape de Budapesta, pe șoseaua numită a Vienei, o luptă sângeroasă între 2 gardieni călări și o bandă de țigani compusă din 30 de inși. Gardianii se chemau Evinger și Frie­drich. Ei au somat pe țigani să plece din raionul orașului. Țiganii s’au­ nă­pustit asupra celor doi polițiști. Pe E­­vinger l’au trântit cu cal cu tot într’un șanț. Un țigan i-a spart capul cu o lo­vitură de baston. Evinger a reușit însă să se scoale și să sară din nou pe cal. Scoțând revolverul, el a tras asupra țiganilor mai multe focuri. 4 țigani au fost răniți. Ceata de faraoni a luat-o la fugă. Ei au fost urmăriți până la hotarul co­mitatului Bakas. Aci au fost arestați 8 țigani. Cel l’aici s’au împrăștiat care­­ncotro. Țiganii răniți au fost transportați la spital de asemenea și polițistul E­­vinger. Ilustrația de pe pag. 1 a numărului nostru de azi reprezintă fugărirea ban­dei de țigani de către polițiști. Crima din Negrești (3 victime) O crimă oribilă s’a petrecut dumi­nică seara pe drumul dintre târgușorul Negrești și satul Borăști, din județul Vaslui, după cum am anunțat: Doi bărbați și o fem­ee au fost muti­lați în mod îngrozitor. Iată cum s’a petrecut faptul: Acești oameni au plecat duminică di­mineață cu o pereche de boi din satul Borăști, pentru a ’i vinde în Negrești, unde’ l-au­ și vândut cu 300 lei. Aldămașul lau­ băut în cârciuma lui Macarovici din Negrești. Seara au­ plecat toți trei într’o căruță spre casă. Pe drum au fost urmăriți de niște hoți cari, în apropierea satului Bo­­răști, s’au năpustit asupra lor, sfărî­ ACCIDENTUL DIN GALAȚI Deună­ seară, un accident nenorocit a avut loc lângă gara No. 8. Un ghiocel adormise în căruță pe când trecea li­nia. In acel moment sosind locomotiva a tăiat calul în două și a făcut țăndări căruța. Cum a scăpat teafăr căruțașul este o minune pe care el însuși nu o poate explica. Se vede că în izbitură a fost a­­runcat alăturea de linie. _____ O sinucidere îngrozitoare Din comuna Bistra se scrie că locu­itorul de acolo Petru Goran s’a sinu­cis zilele acestea într’un mod de tot în­grozitor. Nefericitul Goran, care era în etate de 54 ani, de mai mult timp era ne­liniștit în urma unei boale cronice de stomac­ care, în timpul din urmă, s’a agravat în așa mod în­cât sărmanul bătrân n’a mai fost în stare a o supor­ta mai mult. Din cauza aceasta a chemat la sine pe un preot, care l’a spovedit. De a­­bia s’a depărtat preotul și Goran scu­­lându­se din pat a luat un cuțit foarte bine ascuțit și s’a împuns de mai multe ori în stomac. Fiind observat, de oamenii casei aceștia au chiemat imediat medicul, dar zădarnice au fost toate încercările me­dicului, pentru că Goran a respins ori­ce ajutor medical zicând că dacă până acum nu s-au putut medicii să’l folo­sească, acuma să nu’l mai necăjească ci să’l lase în pace. Timp de 2 ore s’a sbuciumat săr­manul în sângele seif între cele mai îngrozitoare chinuri, de care în fine l’a scăpat moartea. întâmplarea a produs mare conster­­națiune între locuitorii din acel sat, pentru că nefericitul Goran trecea de un om foarte de omenie._____ Decorați S’a numit sau s’au înaintat în ordinele na­ționale persoanele ale căror nume urmează : Ordinul «Steaua României».—Ofițeri­: D-nii Anastasie­vici Leonte, Bogdan Gheorghe Ema­­noil, Elefterescu Luca, Farța Alexandru, Balș Const. P., Gheuca Nicolae, Locusteanu Alex. I., Manu Nicu, Nanoescu Nicolae, Rosetti Radu, Teodora Emil P. Cavaleri: Angelescu Theodor, Bărbulescu Ioan, Mavrocordatu Gheorg­he A., Oteteleșeanu Alexandru, Petre­scu Mateiu L, Rad­tivan Mi­hail, Moruzi Sebastian, Ionescu Victor, Podgo­­reanu Ion, Tătărescu Mihail. „**** 2 Ordinul «Coroana României». —Comandori : IX Miclescu-Dimitrie Sc. colonel Capșa Mihail, Cesianu Dimitrie.­­ Ofițeri: Beldiman Edmond, Brabețianu Ion, Cananan Gheorghe­ , Drăgoescu Petre, Gheor­­ghiu Christodor, Ghyka Alex. (Gr. I), Iliescu Polichron, Linaru Alexandru, Mărculescu Eus­­tațiu, Maîita Stavrus, Nedelcu Nicolae D., Rod­­di­chas Alexandru, Rossianu Constantin, Sera­fim Petre C., Volenti Gheorg­he, Volutze Ale­xadra, Văsescu Iorgu, Triandafil Ion, Brătescu Ion, Răduleanu Nicolae, Ștefănescu­ Constantin. Cavaleri: D-nil Anghelescu Gheorghe, An­­gelescu Petre, Antonescu Grigore, Asteriade Ion, Atanasiu Sterea, I., Badilieü Alexandru I., Bălteanu Constantin, Baranga Victor, Basara­­bescu Dimitrie, Boierulu Dimitrie, Borș Ștefan, Brettner Maximilian, Buicli Ion, Burelly Con­stantin, Buzeianu Iosef S., Caletzeanu Alexan­dru G., Cănănăși A. C., Cănănăsi Nicolae, Co­cotă Alexandru, Sfetescu Dimitrie N., Codrescu Iremia, Constantinescu Alexandru, Constanti­­nescu Haralam­bie, Constantinescu Christodor, Constandaki Gheorghe N., Constandaki Vasile N., Dacu Nicu, Danielescu Petre, S. S. Discu­­sară Stratulat, Dumitrescu-Liuțoiu Ion, Dumi­­trescu Radu, Demitriu Ștefan, Dimitriu Dimi­trie C., Dițescu Iosif, Dobjanski Vladimir, Do­­breanu Dobrea, Drăcoș Const. Hagi, Efstachiade Ion, Elisavescu Ion, Enescu lancu, Fernie Gheorghe, Filotte Nestor, Florescu Gheorghe, Fundăcescu Mihail, Gauthier­ Bălăceanu Const., Gheorghescu Bade, Geor­gescu Ioan, Gheorghiu Apostol, Gheorghiu Simion P., Ghețiu Gheor­ghe, Giosanu Gheorghe, S. S. preotul Goagă Arghir, S. S. preotul Goagă Grigore, Grigoriu Radu, Ilicea Miteș, Iliescu Oprea, Iliescu Ște­fan, Ioanovici Ion, larga Constantin, Istodo­­rescu Simion V., Jenadi Constantin C., Jurgea Alexandru, Lazariu Alecu, Leoveanu Marin M., Macavei Petre, Mayer Sigmund, Manica­­tidi Manole, Manolescu Niță, Mantu Constantin G., Marinescu Ion, Marinescu Iordache, Mări­n­­escu Durugea Stefan, Miclescu Mihail V., Mi­hail Nicolae, Mihăilescu Gheorghe, Mihalcea Alexandra, Moisiu Constantin, Moscu Scarlat, Mumueanu Andrei, Negulescu Constantin, Ni­­colescu Leopold, Nicolescu­ Emanoi Nicolae, O­­rășanu Dimitrie N., Orășanu Nicu, Pădureanu Sava, Paleolog­u Vasile N., Pang­ăl Alexandru, Panteli Grigore, Pompilian Nicolae, Popescu Constantin, I., Popescu Constantin N., Predescu Gheorghe, Predescu ,Ștefan, Prilogeanu,Gheor­ghe, Rădulescu Constantin, fin­dulescu Gheor­ghe I., Rafalet Ball, Rainef Theodor, Remer Fritz F., Roșca Petre D., Rotari Barbu, Ru­­căreanu Nae, Sachel­arie Alexandru, Seltea Pe­tre, Simonis Cesar, Ștefănescu Dimitrie, Sto­­ianovici Mihail, Sturza Dimitrie, Ternoveanu Alexandru, Tăzlăuanu Theodor, Th­eodorescu Anghel, Theodoroff Stefan, Tzonciu T., Vasi­­liu Petre, Vericeanu Nicolae, Vincler Emanoil, Vladescu C. Gh., Vlădescu Costea, Vlădescu Gheorghe M., Vlădescu Take, Zaharescu Cos­­tache, Zerman Romulus, Mihăilescu Constantin G., Bălteanu Eniu D., Diculescu Achil, Cosa­­cescu Nicolae, Dumitrescu Petre, Ionescu Pe­tre, Manolescu Ion M­, Marinescu Tudorică, Radoi Gheorg­he, Udrescu Ghiță. Idust­ rația de la Slobozia.—Sinuciderea unui stu­dent.—Focul de la Forâști De către primarul comunei Slobozia s’a prins individul Vasile Rusă ce vroia să fure un cal de pe câmp. Asupra nu­mitului s’a găsit suma 12 napoleoni și 75 lei în argint, cum și mai multe acte, între care și o trată pe numele Ione­scu Haralamb, din Băcești, pe suma de 300 lei, către d-l Baraș Moscovici, din Iași, în urma unei plângeri adresată de mama nenorocitului student Horo­­vitz, care s-a sinucis deună­ zi bând o soluțiune de sublimat corosiv parchetul militar a deschis o anchetă, în urma căreia sergentul major Rotariu a fost depus. Se constatase în adevăr că el, prin persecuțiile sale, adusese pe studentul la o stare adevărat de desperare. — Duminică seara, pe la ora 7, un foc mare s’a declarat în stâna locuito­rului Niculae Săndulescu din Forâști. Au­ ars 7 stoguri mari de fân, ce erau în apropierea stânei. Pagubele se urcă la 900 lei. I -- - ——na—-TT7TCW~LVT?J_jXW-.jl 11 II numii i nn ■■ inii ém niei, nu a venit în lume de­cât la ș­ase luni după moartea tatălui său­, regele Alfonso XII și, în aceste ș­ase luni, Maria de les Mercedes, a avut rangul și titlul de regină a Spaniei. La nașterea micului ei frate, ea a fost obligată să descindă de pe tron și să părăsească titlul de «regină» și de «maiestate» reluând pe acela de prin­­țesă de Austria. Acest titlu de prinț sau de prințesă este invariabil purtat de moștenitorul prezumtiv. Prințesa Mercedes este o fată foarte deșteaptă, are seriozitatea și liniștea unei spaniole. O­cum se serbează nașterea unui neamț. — Există în Germania, spre a sărbători ziua nașterei unei persoane, un obiceiu de care noi nici n’aveam idee. La prânzul care este obligator la ori­ce serbare, acolo se așează pe masă un fel de turtă împodobită cu atâtea lumânări câți ani are acela a cărui a­­niversare se serbează. Cea din urmă lumânare—aceea care arată cel din urmă an—este mai lun­gă de­cât cele­l­alte și ocupă centrul turtei. Ea este numită Lebenslicht (lu­mina vieții). Când acela a cărui aniversare se ser­bează este de față la prânz, atunci el distribuie lumânările la invitați, apoi tae turta și dă fie­căruia din invitați câte o bucată. El păstrează pentru el lumânarea «Lebenslicht». Odată lumânările distribuite, fie­care din meseni, o așează înaintea lui și prân­zul continuă. _________ O CUGETARE PE ZI Prietenia e singura pasiune pe care nu o slăbește vârsta. EesboM dino-japanes — IFrnxx .6.x telegrafic — UH PROVERB PE Z I­Frica se poate impune, dar iubirea nu se poate de­cât inspira. (Danez). ITüCRüRT TINB:2TOrrA~LUME A Cea mai tânără ex-regină. — Prin­țesa Mercedes de Spania, care este ac­­tualminte în al 13-lea an al vieței sale, se bucură de distincția, foarte excep­țională pentru o așa tânără fată, de a fi ex-regină. Micul ei frate, actualul rege al Spa­ Simonosaki, 10 Aprilie. Hung-Th­ang este pe deplin restabi­lit el reia azi în persoană negocierile de pace. Shanghai, 10 Aprilie. Japonezii au confiscat vaporul en­glez «Yigsang» care avea 220,000 car­tușe expediate de o casă germană la Shanghai. Proprietarul vaporului pri­mise încărcarea «bona fide» . Japonezii au condus vaporul la Port-Arthur. ȘTIRI PRIN POSTA m Franța.—Marchiza de Chanaleilles, în vârstă de 80 de ani, și fiica sa vi­zitai­ deună­zi mormântul de familie în cimitirul Père-Lachaise când, de­o­­dată, pe neprevăzute, căzură înăuntru. Marchiza a rămas moartă pe loc și fiica sa a fost grav rănită.­­ La Nimes, cu toată sentința curței de casație, oprind de a se omorî tau­rii în «corride», 6 tauri au fost uciși. La acest spectacol asistau peste zece mii de oameni. Vor fi trași în judecată «matadorii» spanioli și impresariul. În Italia.­­ D­ună­ noapte, mai mulți oameni, cari au­ rămas necunoscuți, au rupt săbiile de la statuele lui Victor Emanuel și a lui Garibaldi. Cetățenii, fără deosebire de partid, sunt foarte indignați. Autoritățile fac active cercetări pentru prinderea aces­tor vandali. * La Guardia (Lombardia) Simone Sanzio, în vârstă de 16 ani, ucise cu 3 focuri de pistol pe Roza Guida, de 32 ani, care îi respinsese propunerile sale amoroase î­n Germania.—împăratul Wilhelm II se va duce îndată după sărbători la Strassburg. Aci va avea loc o mare pa­radă militară. Se asigură că și prințul Bismarck va însoți pe împăratul. Acesta va ține un discurs, în care, după cum se zice, va atinge, printre rân­duri, posibilitatea unei împăcări politice între Germania și Rusia. Sâmbătă, 1 (13 Aprilie) 1895. * Cu ocazia lansărei cuirasatului Ae­­gir, împăratul a întrebat pe un amiral că ce nume crede că ar fi nimerit să se dea cuirasatului care va fi pus pe apă după «Aegir». Amiralul a răspuns: — Sire, ar trebui să-l botezăm «Bis­marck» ca amintire a serbărilor de la Friedrischruhe. Și împăratul a replicat: — Da, «Bismarck» dacă va fi un cuirasat de clasa I. 8 Austro Ungaria.—Conform regu­lamentului curții imperiale, împăratul Franz-Josef avea să vie la Budapesta împreună cu curtenii săi, ca să pe­treacă acolo 1 lună de zile. In urma atentatului cu dinamită săvârșit la sta­tuia generalului austriac Hentzi, Franz- Iosef a declarat că nu va mai veni la Budapesta. Ziarele maghiare sunt foarte indignate din cauza aceasta.­­ Contele Condehove, însărcinat de afaceri austriace la Tokio, s’a logodit cu o domnișoară japoneză. Aceasta a produs o mare emoțiune în întreaga aristocrație clericală, căreia contele a­­parține. B Anglia.— Se scrie din Dover că lângă Noth Foreland pe linia Dover-Os­tende s’a ciocnit vaporul «Princess Hen­rietta» cu un vapor încărcat cu căr­buni. Primul vapor s’a cufundat. S’au înecat 7 marinari. * Pe strada Habber din Londra s’au ciocnit 2 tramvae electrice la încruci­șarea unor linii. Amândouă s’au sfărî­­mat. 5 pasageri au fost grav răniți. H Rusia.—Citim în «Secole»: «Produce mare senzație în St. Peters­burg sinuciderea unui tânăr ofițer din garda imperială, aparținând unei familii aristocratice și foarte bogată. «Frumosul ofițer și-a tras un glonț de revolver în inimă și a lăsat o seri­­­soare adresată mamei sale, în care­­ zice că, înamorându-se la nebunie de tânăra țarevnă, nu ’i mai rămâne alt­ceva de făcut de­cât să se omoare». * Prințul Caragheorghevicî, locotenent în regimentul gărzii imperiale, a fost concediat. Se crede că prin această con­­cediare fostul a dat să se înțeleagă că nu aprobă propaganda pe care dinastia Caragheorghevicî o face în contra di­­­nastiei Obrenovici din Serbia. ■ Turcia.—Miercuri seară, la sosirea curierului din Europa, 5 agenți de po­­­liție secretă au tîrît cu forța la vamă, pe factorul francez și pe factorul ger­­­man. Ei confiscază factorului german două pachete poștale, iar celui francez unul sub pretext de­­ contrabandă. Am­basadele respective au protestat energic: n­ota satir­ici Pungășescu e chemat în judecată pentru excrocherii. El ia o trăsură e­­legantă și se duce la tribunal. Ajun­gând aci se dă jos. Birjarul,—Să te aștept, boierule, până te întorci ? 142 Banditul In Mine negre PARTEA III. O­ exu­llora pe cale larg­ă I Putregaiu — Pe urmă, zise iar Vernede uitaiin­du-se țintă la baron, m- ași zice că d-ra de Montelin, luată pentru avere, me­rită ceva mai mult de­cât nepăsare, că e înzestrată cu multe farmece și că sunt un prost că n’am observat asta până acum ; că lucrul cel mai bun de făcut este sa devin om așezat, să las jocul, prinsorile, fetele și femeile pe seama altora și să mă amorezez de femeea mea; că cu oare­care înțelep­ciune pot încă să aduc rânduiala în a­­facerile mele pe când dacă voiti urma cu destrăbălările, câți­va ani încă, voi ajunge la sărăcie desăvârșită. — Și mai pe urmă ? întrebă baronul. — Măi pe urmă, în, sfîrșit m’aș re­trage în vr’un­­ colt nană la moartea marchizului de Montelin despre care se zice că nu mai are zile multe, fiind mereu bolnav și mi ași cumpăra prin câți­va ani, poate numai prin câte­va luni de retragere, dreptul d’a trăi în pace pe viitor cu o femee adorabilă și cu câți­va copii frumoși și pe care voiti avea plăcerea de a’i juca pe genunchi. — Pe ce soții de iarbă ai călcat azi oare, becher încăpățînat ce ești? în­trebă Fontanes. — Vorbesc pentru Rochenoire, zise contele, nu pentru mine. Cu toate as­tea dacă e în lume vr’o femee care să mă atragă la căsătorie, ar fi a lui Ro­chenoire, e unică în lume, nu’i așa ba­roane ? Neînduratul rîzător se uită țintă la bancher care își scărpină bărbia, în­grijit. — Dacă Verne de ăsta ar spune ade­vărul, se gândea dînsul; dacă Roche­noire ar avea ast­fel de idei.... Gluma ținuse prea mult. Vernede îî alungă temerile. — Lasă, nu’țî fie frică, zise dînsul a­­tingându’I brațul prietinește. D ta știi prea bine că destrăbălați de teama ami­cului nostru Rochenoire nu se pot în­drepta nici odată. «De­sigur așa ar trebui să facă, cum zisei, însă nu e primejdie că o să facă. Chiar de ar voi n’ar putea. Parisul e o gură hrăpitoare, baroane, cu niște dinți ascuțiți ce nu’șî scapă nici odată prada; el țin bine pe bărbatul frumoa­sei d-tale, fii pe pace, azi să’i jupune perea și apoi carnea până la oase. Cu chipul în care trăește Rochenoire, o să vedem lucruri grozave... — Așa să fie, se gândi Fontanes. Și Vernede încheiă cu nepăsare. — Trebuesc neapărat oameni ca dânsul pentru ca cei­lalți să petreacă. «Fără tipuri d’astea, viața noastră ar fi prea monotonă , însă pe sărmana lui nevastă o plâng... Juan Guero stătea îndărătul lor pe un fotoliu­ și asculta toate astea. Un zîmbet ciudat trecu pe fața lui energică. Concertul se terminase; orchestra începu un marș; publicul începu să iasă. Baronul, Schultz care vorbise de ajuns cu prietenul său­ din dreapta, Vernede, apucă brațul vecinului său­ din stânga, Norbert Fontanes, și­­ atrase spre ma­lul mărei, pe un nisipiș unde preum­­blătorii erau rari la acea oră. Câ­te­va becuri de gaz tremurau­ ici și colo. Fontanes mergea gânditor la brațul baronului, își clasa în minte cu răb­darea’­ obicinuită, explicațiile lui Ver­nede asupra Margaretei Andeol și a lui Robheno­re și’șî zicea: — Cine știe dacă Margareta asta n’o să ne poată fi de ajutor. Și fiind­că bancherul nu se hotărna să vorbească, rupse dînsul tăcerea. — Nu știu­ de ți-am înțeles bine gân­dul, zise dînsul, însă mi se pare că ideea asta că Rochenoire ar putea să se amorezeze de nevasta lui nu’ți vine de loc la socoteală, baroane. Schultz răspunse cu energie. — O, nu, de loc. — Și de ce ? întrebă marsiliezul. Răspunsul bancherului fu tot așa de lămurit. — Pentru că femeea asta îmi place la nebunie, declară dînsul. Mi se pare că nu mi am ascuns nici o dată intenți­unea ce am asupra ei. Prin urmare de ce nu ți-aș spune ?... — Ei? — Cu un bărbat ca Rochenoire a­­cesta care o neglijează, o înșeală și o sărăcește... — E cu neputință ca dânsa, de nă­caz, de mânie, de indignare să nu se gândească a’și resbuna într’o zi... — De­sigur... — Pe când dacă isbutește să’și re­aducă bărbatul lângă sine și să’l cu­mințească, atunci va fi foarte greu­ de cucerit. — Tocmai. — Poate chiar cu neputință. — Așa cred și eu­. — Și iubești mult pe această femee ? — Mai întrebi? Iți declar că nu gă­sesc nici una așa de frumoasă, așa de suavă ca dânsa. — Hei, stii că n’am gust prost. — E multă vreme de când mi-am pus ochii pe dînsa, de când nici n’avea în gând să se mărite; pentru prima oară am văzut o în castelul tatălui său­, mar­­­chizu­l de Montelin. (Va urma).

Next