Universul, noiembrie 1895 (Anul 13, nr. 258-283)

1895-11-25 / nr. 279

stas: CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE STRĂINE) Un paricid Albert Croizier e un criminal de frunte și a stat mai mulți ani de zile într’o casă de corec­­țiune din Lyon (Franța). După ce a fost liberat din pușcărie, el a ve­nit la tatăl său și l-a rugat să­ î­i dea locuință și hrană, până­ șî va găsi de lucru. Bătrânul, crezed că băiatul lui a venit la sen­timente mai bune, a avut milă de el și i-a dat ospitalitate. Nu trece multă vreme și Croizier începu să arate că nu i s-a schimbat de loc firea. El nu voia să muncească odată cu capul și se purta foarte brutal cu părinții săi. Tatăl lui văzând că nu-1 poate aduce de loc pe o cale mai bună, s’a hotărît să-l dea afară din casă. Intr’una din zilele trecute, bătrânul spuseiiă­­iatului: — Mă omule, mijloacele mele nu­ mî maî per­mit să te mai țin în casă pe mâncare și bău­tură, de­geaba. Vezî și caută-ți de lucru. Să știi că eu­ nu-țî mai dau­ o para­chioară. Croizier nu­­ voi să plece din casă. ‘’’Sunt în casă la mine—zise el—și nu mă duc să mă tăiaț­ Bucățele. Tatăl și băiatul se luară la ceartă. Bătrânul văzând pe băiat furios a fugit în curte. Croizier s’a luat după el și prinzându-l i-a dat două lovituri puternice de cuțit în piept. Bătrânul a căzut la pământ și peste câte­va clipe și-a dat sufletul. Mizerabilul, în loc să o ia­ la fugă, se opri lângă cadavrul bătrânului și zise rîzând vesel: — Bravo! Am făcut foarte bine că am omo­­rît pe tatăl meu! După aceea a dat o lovitură de secure u­nui individ care alergase în ajutorul tatălui său, ră­­nindu-l foarte grav. Criminalul a fost arestat și dat în­­ judecata curții cu jurați a Senei. Tribunalul l-a condamnat la 5 ani de închi­soare grea. Condamnatul n’a arătat nici o mustrare de cuget și a eșit vesel din sala tribunalului. Opriți-vâ ad­! Se vindecă sigur și în puțin timp ori­ce tuse, astm, durerea de gît, bronh­iza, catar, inflamații intestinale, influența, între­buințând renumitele capuri de catramină ale d-rului Bortelii, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliile sanitare superioare al României și al Italiei. O cutie costă numai 2.95, iar patru cutii, cari sunt destule pentru o cură complectă, lei 10.95. Toate cutiile ce nu vor avea în interior o instrucție în limba română cu pecetia Ad­ministrației ziarului «Universul», se vor re­fuza ca falsificate. De vînzare în provincie la toate farma­ciile și în București la Drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, la drogheria Uie Zamfirescu, Str. Academiei 4 și la farmacia«Ochiul lui Dumnezeu», Victor Tu­ringer, Calea Victoriei No. 154. Un șarpe boa la plimbare Mahalaua Sablar din Mont-de-Marsan (Franța) e de vre­o câte­va zile în prada celei mai vii e­­moțiuni. Iată pentru ce: D-ra Jalcourt, artistă la un caffe-chantant din acel oraș poseda un superb­looa constrictor de o lungime de 4 metri și jumătate. Artista fă­­cea pe scenă producțiuni cu șarpele acela. D-ra Jalcourt avea­­ obiceiul să-și ție șarpele în odaia ei de dormit. Intr’o seară, pe la orele 4, întorcându-se a­casă pe șoseaua din Sablar, a constatat cu o spaimă nespus de mare că șarpele dispăruse. Cântăreața a înștiințat numai­decât pe vecini și poliția des­pre dispariția șarpelui. S’au luat­ toate măsurile pentru prinderea lui, dar în zadar. Toate cercetările au fost de prisos. D-ra Jalcourt e desperată din cauză că rep­tila a costat-o o sumă foarte mare de bani. Vecinii sunt necăjiți și nu mai pot dormi toată noaptea. Cercetările continuă. Lumea e nedumerită unde poate să se fi ascuns boa. Până acum au dispărut mai multe găini de prin diferite curți și se crede că șarpele uriaș le-a mâncat. UN SFAT PE ZI Despre hrana cailor.— Mânjii trebuie să su­gă de la 4 până la 5 luni, după aceea să li se dea fân uscat de iarbă, atât cât vor să mănânce acei mânji, care sunt de rasă bună; pe lângă fîn să li se dea și puțin ovăz. Cantitatea zilnică de ovăz, care trebuie dată la caii de călărie, este de 3 kilograme , iar pentru caii de muncă de la 8 până la 10 kilog. de orez, amestecat cu pae tocate. Numai în ca­zuri excepționale trebui­a da cailor de mâncare orz singur. Find­că acesta—deși este hrănitor— dar slăbește organele de mistuire și le produce multe gazuri , tocmai de aceasta, trebuie a-l a­­mesteca cu fânul și piele tocate și nici­odată să nu se dea simplu. Secara și bobul se dau numai la caii de mun­că și în lipsa unei alte hrane mai substanțiale. Pruncuciderea de la Crăcauani O oribilă pruncucidere a fost comisă în comuna Crăcăuani din județul Neamțu. Fata Maria Solomon, care trăește în concubi­­nagiu cu un flăcău­ din acea comună, a dat naș­tere unui copil pe care l-a aruncat în privată. După săvîrșirea faptului, mama denaturată auzind că copilul țipă, luă o căldare cu apă clo­cotită și văi’să conținutul de­asupra nenorocitu­lui prunc. Maria Solomon se află arestată. Crima oribilă de la Cuza-Vodă Un perceptor omorit iar cadavrul luî tăiat In bucăți In comuna Cuza-Vodă, din județul Roman, s’a făptuit o crimă oribilă. Victima e perceptorul comunei, iar criminalii femeia ucisului și un flăcău, cu care femeia avea relații secrete. Nefericitul a fost înjunghiat pe când dormea. Amantul care era de față a tăiat în bucăți vic­tima și apoi punându’l într’un sac, l’a ascuns in pimniță, unde a stat timp de 2 zile. Când s’a făptuit crima, o copiliță a femeei stătea încremenită de spaimă în dosul cuptoru­lui și începând a țipa a fost amenințată de mama sa cu cuțitul. După 2 zile sacul a fost transportat de flăcăii în mijlocul pădurei și aruncat jos unde a mai stat vre-o 2 zile. Făptuitorii s’au putut afla prin destăinuirile făcute de copiliță. O CUGETARE PE ZI Gravitatea boalei nu atârnă de lungimea con­tului pe care ți-l prezintă doctorul, după ce te-am făcut bine. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Un magar la judecătorie.— Este de­sigur rar că grija de a judeca drept să facă pe un magistrat de a da ordin să compară înaintea lui un măgar. Faptul cu toate acestea s-a întâmplat în au­diența de Sâmbătă 16 Noembrie a. c. a Curței de poliție din Liverpol, prezidată de judecătorul Hawich. Măgarul aparținea reclamantului care, cumpă­­rându-l de la inculpat, pretindea că a fost pă­călit asupra calităței achiziției sale, măgarul fiind aproape orb. Judecătorul a opinat că nu putea să se pro­nunțe asupra vederea unui patruped absent, și a ordonat ca acest martor să fie scos din graj­dul său și adus înaintea lui. Execuția acestui ordin a prezentat câte­va greu­tăți, sala de audiență fiind situată la stagiul I. Ceva mai mult, măgarul, în prada unei mari e­­moțiuni sau­ crezându-și viața în pericol, a aco­perit cu sbreretele sale vocea avocaților și chiar vocea autorizată a judecătorului. In line el a fost declarat ca atins de miopie incurabilă și procesul a fost câștigat de recla­mant. In_ timpul desbaterei, animalul ’și reluase fără îndoială sîngele rece și a simțit năs’cându-se în el gustul lucrurilor judiciare, căci numai cu toate greutățile din lume s’a putut face ca el să pă­răsească bara și să fie adus la catul de jos. Cel mai bun Ceaisi se află spre vânzare la administrația ziarului «Universul», strada Brezoianu No. 1i. Ceair cu­tia mare lei 2 și cutia mică lei 1.10. Tulburările sângeroase din Budapesta (Amănunte) Ziarele maghiare publică următoarele amă­nunte asupra scandalurilor petrecute la Buda­pesta cu ocazia sosirei acolo a preotului Lep­csenyi. Astă primă­vară, preotul catolic Lepcse­nyi din Budapesta, a fost dat în judecată pentru crimen resae majestatis, comisă în cursul campaniei cle­rului în contra reformelor politico-religioase ale guvernului. Crima constă într’un articol violent în care este atinsă și Coroana. Pentru acest ar­ticol numitul preot a fost condamnat la ș­ase luni închisoare de stat la Seghedin. Intr’una din serile trecute a eșit din închi­soare preotul Lepesényi și clericalii din Buda­pesta au decis să facă o primire strălucită «mar­tirului» și să profite de această ocazie pentru a organiza o nouă demonstrație în contra re­formelor politico-religioase puse deja în aplicare cu începere de la 1 Octombrie. Cu patru zile înainte, șefii clericalilor au tipă­rit mii de afișe mari și mici, prin care invitau populația Capitalei să meargă la gara centrală și să facă o primire demnă martirului. Guvernul ungar a dat ordin poliției să ia mă­suri severe pentru zădărnicirea planurilor cle­ricale. Și poliția din Budapesta a confiscat toate a­­fișele mici, a rupt afișele mari de pe ziduri și a arestat o mulțime de afișeri. Arestările și ruperea afișelor au făcut o re­clamă atât de mare preotului Lepesényi, în­cât prin suburbiile Budapestei, prin cluburi, cafe­nele, berării și cârciume nu se vorbea de­cât a numai despre el, despre primirea ce i se va face și despre scandalurile înscenate. Deună­zi urma să sosească la gara centrală preotul Lepesényi. De cu vreme poliția înconjurase gara, iar în piața gărei se aflau duuă escadroane de polițiști călări. Cu toate măsurile severe luate de poliție, sau poate chiar pentru asta, o lume imensă­ se adunase pe calea Kerepesi și în împrejurimile gărei centrale. Cu o oră înainte de a sosi trenul, peste zece mii de oameni se aflau în împrejurimile gărei. Această massă imensă a început la un moment dat să huiduiască poliția. Comandantul sergenților a somat mulțimea să se retragă­— Abzug ! Abzug ! — a fost răspunsul mulți­mei care a început să huidue și să flueze. La o nouă comandă, sergenții cu baionetele în mână au înaintat cu0 furie asupra sumei. Mulțimea imensă a respins cu bastoanele și cu pietre cor­doanele sergenților. Atunci au eșit și polițiștii călări și au înce­put să șarjeze mulțimea’. ’ O panică de nespus s’a produs. Femei, copii și bătrâni cădeau unii peste alți, țipete sfâși­etoare räsunați de pretutideni. 'Copitele cailor au rănit pe o mulțime de copii și femei. In câte­va minute lumea s-a retras pe peronul gării sub porțile și în curțile caselor vecine. La orele 6 seara sosește Lepesényi. Mulțimea a năvălit spre gară și a început să strige : «Tră­iască Martirul ! Jos poliția !». Entusiasmul era la culme, când poliția îndrep­­tează un nou atac împotriva mulțimea. Scenele de mai înainte se repetară și au durat până la orele 9 seara. Transferări de generali In cercurile militare se dă ca sigure urmă­toarele transferări și înaintări de generali, ce se vor face cel mai târziu pe ziua de 1 Ianuarie. D. general Arion va trece ca guvernor al for­tificațiilor Capitalei. D. general Berendel, comandantul corpului I de armată, va trece la al 2-lea corp în locul ge­neralului Arion. D. general Cruțescu va fi numit la corpul I de armată în locul generalului Berendel. D. general Candiano Popescu va fi transferat comandant al diviziei din București, în locul ge­neralului Argintoianu, care va trece inspector al geniului. D. general Răsu­, inspectorul jandarmeriei ru­rale, va trece la Galați, comandant al brigăzii de cavalerie în locul generalului Candiano. D. general Carcalețeanu, comandantul diviziei din Craiova, va fi mutat în aceeași calitate la Tîrgoviște. D. general Pencovici va fi rechemat în acti­vitate și numit comandantul corpului 3 de ar­mată în locul generalului Barozi, care va fi nu­mit șef al marelui stat major al armatei. UN PROVERB PE ZI Fie­care om își făurește singur norocul. H­AZ (German). Fata (la o cofetărie).— Mamă, locotenentul cela de vis-a-vis me fixează mereu... Mama.—Atunci ține ziarul înaintea ochilor... Fata.— Bine, mamă, dar atunci nu-l văz eu pe el! REPARATION DE CEASOARNICE­I •­r­a 1 At­ . Mulți ceasornicari sunt în țară, dar o mare parte din ei e lucru constatat că, în loc de a repara ceasoarnicele, nu fac de­cât să le strice mai reu. Administrația ziarului Universul, spre a mulțumi pe cititorii sei, a adus chiar din El­veția, 3 lucrători ceasornicari, elevi ai școalei de ceasornicărie din Geneva, și cari au fost premiați cu mai mul­te medalii pentru lucrările executate de dânșii. Prin urmare, cine are vre-un ceasor­nic de reparat, să vie la Universul, strada Bre­­zoianu No. 11, unde se fac reparații cu 30 la sută mai eftin de­cât ori­unde. Se garantează mersul regulat a ori­cărui ceasornic reparat în atelierul nostru timp de un an, și în caz când n’ar merge bine, se repară gratis.’ ȘTIRI PRIN POSTA Anglia.— Fostul deputat englez Balfour, care se știe că a comis un faliment fraudulos, a fost judecat deună­zi. El a fost condamnat la 14 ani de muncă sil­nică. Austro-Ungaria.­­ O scenă emoționătoare s’a petrecut la Fertőe-St. Miklós (Ungaria). Mai mulți locuitori au atacat școala israelită, au spart ferestrele și ușile, au dat jos coperișul și intrând în lăuntru, au sfărîmat toate mobilele. Mulțimea a spart apoi ferestrele tuturor evrei­lor. Mulți au început să tragă focuri de revol­vere asupra evreilor, rănind pe vre-o câțî­va din­tre ei. S’au făcut numeroase arestări. Franța.— D. Coebefort,­­ șeful siguranței, și inspectorul Honiller, cari s’au dus la Londra pentru extrădarea lui Arten, s’au reîntors la Paris. Ei asigură că această afacere va fi amânată ca și aceea a lui Hertz, până la calendele gre­cești. Germania.­­ Urmărirea socialiștilor germani continuă. Șefii socialiștilor polonezi aflători la Berlin precum și editorii ziarelor polo­neze au fost supuși unui interogatoriu­. Socia­liștii polonezi au ținut o adunare de protestare. In casele șefilor lor s’au făcut perchiziții minu­țioase. Italia.­La Reggio s’a simțit un cutremur de pământ, un alt cutremur s’a simțit la Messina și de-a lungul țermurului nordic al Siciliei, înainte și după cutremur marea a fost foarte agitată. Rusia.—Ziarele atacă din nou cu foarte mare violență Anglia, asigurând că Rusia e gata de a împiedica cu forța o debarcare engleză pe teri­toriul turcesc. Spania.—Se scrie din Madrid , 400 de lucră­tori ai liniei ferate Astorga s’au pus în grevă. Cauza acestei greve e că li s’au redus salariile. Se crede că toți lucrătorii acelei linii ferate se vor pune în grevă. Turcia.­­ Generalul Goltz-pașa, german de origine, și-a făcut prin mijlocirea ambasadei germane din Constantinopol, formalitățile pen­tru retragerea lui din serviciul Turciei. Acestei retrageri i se dă și o însemnătate politică. Gültz­­pașa, care cunoaște perfect puterea militară a Turciei, va intra în serviciul Germaniei, tot cu gradul de general. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Ilustrația de pe pag. l­a numeralul nostru de azi reprezintă pe Rustem-pașa, unul dintre cei mai iscusiți diplomați turci,a decedat acum câte­va zile la Londra. Rustem-pașa s-a născut în Turcia. E­ o italian și numele de familie al lui e De Marini. Studiile le-a făcut în Constantinopol și, după terminarea lor a intrat în serviciul Turciei ca talmaciu în ministerul de marină. A fost numit mai târziu secretar general al ministerului de externe. La 1856 a fost numit însărcinat de a­­faceri al Turciei la Turin, la 1860 consilier de ambasadă în Berlin , la 1862 ambasador în Italia ; la 1867 ambasador la Petersburg ; in 1873 a fost numit guvernator al Libanului. In anul 1885, Rustem-pașa a fost numit amba­sador al Turciei la Londra, unde după cum am spus, a și murit. Intémplari DIN CAPITALĂ In gara de Nord, un nenorocit a fost călcat de un tren și tăiat în doue. Cadavrul a fost transportat la Morgă.­­ Dri dimineață, în gara de Nord, s’a furat d-nei Greceanu un portmoneu, conținând 500 lei. D-na Greceanu a reclamat comisarului gărei: Făptuitorul îndrăzneț n’a fost încă prins. — Radu Niță Iordan, din strada Țepeș-Vodă No. 104, a fost arestat pentru că furase nouă galbeni mari, cinci mahmudele și 37 hcoșarî. Hoția aceasta păgânească o făcuse Radu Ior­dan,­­ după ce trăise tot păgânește cu o fată a d-lui Fotache, din comuna Adunații-Copăceni, județul Vlașca. Pe aceasta a pungășit-o. — In strada Senatului la No. 4 în capitală, s’a sinucis prin strangulare evreul Kaim Gol­denberg din cauza mizeriei. — Intr’o cârciumă din str. Lupească în capi­tală un guard comunal a fost rănit de către un altul, după ce se luaseră la ceartă și bătac din cauza unei femei. Guardul rănit a fost trimis spitalului Brâncovenesc. — La stabilimentul societăței române de petrol din calea Griviței, (sf. Vineri) a fost ieri la orele 9 dim. un mic incendiu; s’a aprins un canal și un cazan d’alăturea, însă focul a fost stins i­­mediat. DIN JUDEȚE Alex. Casianu, vestit pungaș, a fost prins în gara Chitila,­­după ce a comis un furt în sumă de 140 lei. Păgubașul e un nenorocit sătean anume Const. C. Radu, din com. Răsvadu, jud. Dîmbovița. Se crede că acest pungaș a mai comis o seri­­întreagă de furturi în trenuri, semnalate până acum fără ca să fi putut a fi descoperit autorul.­­ Alaltă­ noapte a evadat din arestul­­ preven­­tiv al sub-prefecturei Obilești, individul Vasile Ghiță urmărit pentru furt de cai.—Jandarmeria rurală a luat măsuri pentru prinderea lui. — Un om din serviciul fabricei de spirt din Turnu-Severin, fiind bătut de un îngrijitor, a murit peste noapte din cauza rănilor grave pri­mite. Cazul se cercetează de parchetul local.­­ Se scrie din București, județul Ialomița, ce­alaltă­ seară la orele 8 individul Kiriac Dumitru Bratu jucîndu-se cu o armă de foc a împușcat pe fetele Maria Stancu Herea și Anica Nicolae Chiriță din Bărcănești. Medicul localității a reușit a estrage alicele scăpînd ast­fel pe nenoroc­itele victime. Autorul a dispărut. — Intr’una din nopțile trecute s’a comis o crimă în comuna Poiana­ Cârnului, județul Vas­­luiu, asupra locuitorului Gheorghe Cocorete. Dupe cercetările făcute, s’a descoperit că făptui­torii sunt Ion și Alecu Parțog, Ion Herea și Nică Ursu.­­D-l Ioan Popescu, student în medicină, din Iași a găsit o foarte frumoasă măsea de mamu­t. Ea are o lungime de 25 c. m. și o lățime de 18 c. m., iar grosimea de 8 c. m. E o fosilă foarte interesantă și care actual­mente se află în posesiunea d-lui profesor To­­mida. Sâmbătă, 25 Noembre (7 Decembre) 199&­ Raportul comisiun­ei de anch­etă asupra regimului Stambuloff 8 miniștri și moștenitorii lui Stambuloff dați în judecată —Prin fir telegrafic — Sofia, 22 Noembrie. Raportul comisiunei de anchetă, asupra regi­mului Stambuloff constată, că de la începutul regimului său, Stambuloff a nimicit libertatea a­­legerilor prin acte de violență, arestarea candi­daților opoziției și oprirea de a se ține întruniri în favoarea candidaților opoziției. Stambuloff a violat articolul din Constituție care garantează secretul corespondenței; mii de ori a călcat libertatea individuală și inviolabili­tatea domiciliului, a persecutat pe inocenți, a favorizat pe niște criminali mari și a plătit spionii sub pretext de a organiza poliția. Raportul enumără: procedeurile ilegale în contra presei, existența censurei clandestine, persecuțiuni în contra Sinodului și procesul ur­zit în contra monseniorului Clement. Comisiunea vorbește apoi de abuzurile co­mise cu ocazia furnizure­ de 70.000.000 cartușe Manlicher, de către Roth, care a obținut furni­tura cu tot prețul mai­eftin și calitatea supe­rioară oferită de cei­l­alî concurenți. Raportul trece apoi la furnitura­ de 146.000 puști Manlicher de către fabrica Steyr, cu un­ preț mai urcat de­cât acela plătit de Austria , deși aceste puști au fost refuzate de comisiu­­nil­e din Viena și din Budapesta precum și de­ comisiunea de recepțiune bulgară. Statul a suferit o pagubă de 2 până la 3 mi­lioane cu ocazia acestei furnituri. Raportul constată încă abuzurile pecuniare ca acelea comise de Grekov și Stambuloff care au retras, ca fiind proprietatea lor personală, sol­dul de 240,000 franci depuși la Banca Națională ca fonduri secrete. Opt­zeci de plângeri s’au remis comisiunea pentru arestări ilegale, tratamente rele și fur­turi de averi. Raportul conchide Invitând Sobrania a da în judecată pe foștii miniștri Tontchev, Sallaba­­chev, Grecov, Zinkov, Savarov, Stranski,­­Stankov, Petkov și de a intenta moștenitorilor lui Stambuloff și­­ Mutkurov decedați, procese civile. Comisiunea constată de asemenea că regimul tiraniei începuse deja sub guvernul lui Rados­­lavov. Incendiul de la Teatrul Liric Noi am fost cei d’intâiți cari am dat ieri, în ediția a doua pentru capitală, știrea despre a­­cest incendiu. Iată acum amănunte asupra acestui foc care a prefăcut în ruină cochetul teatru Liric și toată aripa dreaptă a caselor unde au fost tribunalele. Focul a izbucnit în noaptea de Miercuri spre Joua, la ora 2 și jumătate după miezul nopții, de la o mansardă ce se afla de­asupra bufetului. Sunt mai multe versiuni în privința cauzelor care au provocat acest incendiu : unii zic că el ar fi izbucnit de la 1 mansardă în care locuia un servitor al teatrului, iar alții, între cari putem numera și pe d. Maican, proprietarul teatrului, presupun că focul ar fi luat naștere de la vre­un muc de țigare asvârlit de vre­un spectator în bufetul galeriei. In acea seară avu­sese loc reprezentația trupei franceze de ope­retă care ținuse până la 11 și jun. ore. Imediat ce incendiul a izbucnit, pompierii au sosit la fața locului conduși de d. căpitan Barbu Stan și de ofițerii Sofronescu, Chirițescu și alții. Primele manevre ale pompierilor au fost de a apăra teatrul Liric, căci focul nu se ivise de­cât la mansarda de d’asupra bufetului. Dar totul a fost în zadar căci în foarte scurt timp flacărele s’au întins și în stânga la localul teatrului și in dreapta la casele unde au fost tribunalele. La teatru, focul după ce a ars acoperișul, s’a lăsat în jos consumând lojele, balcoanele, stalu­rile și scena, așa că din teatrul Liric azi nu mai avem de­cât patru pereți. La localul fostului tribunal, cum acesta era o construcție veche, toată în lemn, pojarul s’a­ întins cu mult mai mare ușurință, așa că a ars tot acoperișul și stagiul întaiü." Până azi la ora 3 după miezul nopței focul nu era stins. Din mobilierul teatrului n’a putut fi scăpat aproape nimic , totul a fost prada flăcărilor , costumele artiștilor și vasele din bufet au pu­tut fi scăpate. ’ îndată ce vestea incendiului a fost cunoscută, au sosit la fața locului d­in IM. Culoglu, prefec­tul poliției, maior Bolintineanu, comandantul sergenților de oraș, căpitanul de sergenți Con­­­dopol, etc. Un pluton de geandarmî pedeștri, pichetul de incendiu, compus din artileriști de la Malmai­­son, mai mulți geandarmî călări, au secondat manevrele pompierilor. Ieri la ora 1 d. a. d. D. A. Sturza, prim-mi­­nistru, a venit și d-sa la fața locului. Pagubele sunt foarte mari. Se zice că teatrul fusese pus în vânzare de creditul urban pentru suma de 500.000 de fr. Se mai spune că teatrul Liric era asigurat pentru suma de 1.200.000 lei Cu această ocazie am putut constata un lucru foarte trist: dacă corpul pompierilor era organi­zat ca în străinatate, pe niște baze mai temei­nice atunci de­sigur focul n’ar fi putut lua pro­­porțiuni așa de mari. 159 MINUNILE AMORULUI Roman dramatic și de moravuri de PIERRE SALES PARTEA A PATRA Presimțiri rele O­i ce grozăvie și presimțirile astea de mamă! De câte ori ele cuprindeau pe d-na de Fougasse alinei dînsa devenia foarte tragică. Și ștrengărită de Alina îndrăznia să-o zică . — Când ai ști ce reu îți șcade, mamă, cu ae­rele astea de prooroacă! — Să dea Dumnezeu, fiica mea, respundea dînsa cu o demnitate înțepată, ca proorocirile mele să nu se realiseze !.. Insă tu ai ispitit pe D’mnezeu și o să te căiești amar!.. Și d-na de Fougase se agăța atunci de dorința ei­ veche și înțeleaptă : să vîndă ospețul, tablou­rile, acele tablouri despre cari se zicea că pre­­­­vesc sume enorme, un capital ce stătea închis fără nici un folos , să vîndă trăsurile și caii a­­fară de un singur echipagiu, și apoi să se re­tragă într’o casă pe lângă Paris și să devie fe­­luee onestă. Era încă timp pentru așa ceva ; averea fiicei sale nu era încă așa rea știrbită. Insă după un an de așa trai luxos, dînsa prevedea strîmto­­rarea, după doi ani, ruina. — Până atunci, mamă, o să am la picioarele mele mai multe milioane de­cât îmi trebuesc. — Da, nu ved eu câte milioane ți s’au adus până acum !.. — Lasă-mă în pace, știu eu mai bine de­cât tine ce cuget și ce fac. In chipul acesta se sfârșia de regulă discuția între ele. D-na de Fougase se retrăgea dând din umeri, grozav de necăjită contra unei așa mari încre­deri ; și când ajungea în camera sa, continua pientru sine însăși: — Dînsa își închipuește că dacă nu sunt în salon când îi vin musafirii eu nu văd și nu pricep nimic ! începutul a fost cu prințul ăsta care d’abea își plătește ospitalitatea cu buchete. Pe urmă densa s’a aprins după ne­bunul acela de inginer care, cu purtările ’’ des­­interesate ne-a făcut să cheltuim o mulțime de bani cu electricitatea lui. Din fericire inginerul era și prost ; n’a priceput nimic ; și dacă ar fi priceput, ce mai școfală !... Un om care câștigă cel mult zece mii de frânei pe an !... Ast­fel de oameni sunt buni de luat de bărbați iar nu de amanți !... Intriga nu fusese ceva mai serioasă de­cât cu Michel Valadin. D-na de Fougase era silită să recunoască asta deși nu prea vedea cu ochi buni convorbirile tainice între fiica sa și vărul lr Michel, Losten Letourneaux. Alina, pentru ca să scoată la capăt bun o a­facere așa de însemnată, ar fi trebuit să consulte pe mama sa. Și mama sa nu s-ar fi lăsat să fie trasă pe sfoară și atunci un amorezat așa în­focat ca Michel Valadin n’ar fi dispărut așa d’o­­dată, fără nicî o cauză. — Eu l’aș fi ținut alt­fel, cu mult mai bine. Mititica asta nu știe să se poarte cu domnii, ori că’i descurajează. In dimineața aceea, aducând socotelile fiicei sale, avusese satisfacția d’a o găsi neliniștită, îngrijată chiar, cu totul nemulțumită de sine în­săși. Și causa acestei rele dispoziții era că, de ș­ase săptămâni de când avusese loc serbarea de polo, toate încercările ei d’a pune din nou ahiarele pe Michel Valadin remăseseră zadarnice. Voise mai întâiu să-l atragă prin toalete admi­rabile care ațîțafi gelozia celor­ l’alte femei și pe cari le punea de câte ori se ducea la palatul de ghiață, însă Michel încetase d’a se duce la pa­­tm­agiu în zilele când se ducea dînsa acolo. După sfatul lui Losten, dînsa ’și schimba zi­­l­­e în care voia să se dea pe ghiață. Atunci Michel nu se mai duse de loc la patinagru. Și când o întâlnea din întâmplare, nu avea de loc mutra de a fugi de dînsa ; o saluta într’u­n chip foarte amabil ba încă nu se dădea în lături nicî de la conversație. Cât despre patimă, de dragoste, nici umbră! Părea un amant vechiu al ei care păstrase despre dînsa o amintire frumoasă. D’abia daca-î atingea mâna cu buzele. La pădurea de Bulonia unde se întâlneau de două sau de trei ori pe săptămână, dînsa’l pri­vea gingaș apucând pe o alee singuratecă, în­torcând Kierea capul spre dînsul ca și cum îl chiema. Dînsul nu fugia nicî aci de dînsa precum nu fugia nicî la patm­agiu. Insă după ce schimba cu ea câte­va vorbe, o saluta cu gravitate și pornia într’o direcție opusă. Alina raporta toate astea lui Sosten care ve­nea la dînsa regulat de trei sau patru ori pe săp­tămână, într’amurg. Și Losten nu lipsia nici o dată de a zice: — Ah ! dacă n’aî fi făcut greșa­a aceea ! Și dădea explicații asupra caracterului văru­lui șeii. — Are o inimă foarte simțitoare, foarte copi­lărească ; îl superi, îl alungi tot așa precum îl iei, cu un nimic. — Tot așa l’am înțeles și eu... — De­sigur, dar ar fi trebuit să ghicești că, așa bun prieten cum este cu Robert d’Auseraie, nu putea fi nepăsător la o impertinență, cu to­tul nefolositoare de alt­fel, la adresa d-șoarei Isabela d’Auseraie. In sfârșit greșeala e făcută și e de prisos a mai vorbi de ea... Cu toate astea vorbia de ea de câte ori venia la dînsa și Alina, nespus de năcăjită d’a fi su­pusă îmui așa om, îl năcăjia și dînsa zicându’I. — Ar trebui atunci să admitem că e am crezat de acea domnișoară! — Asia să n’o crezi, zise repede Sosten. Ea nu e pentru dînsul de­cât o camaradă însă o ca­maradă pe care o iubește de două­zeci de ani, o soră aproape. Și vorbindu’i rău de dînsa e ca și cum i-ar fi vorbit reu despre tatăl său sau despre mam­a sa. In sfârșit să nu mai vorbim de asta. Era foarte amorezat de d-ta ; dragostea asta mare n’a putut să sboare numai întro zi ; prin urmare o să se ’ntoarcă la d-ta, române numai să aranjăm mai bine lucrurile... Și în adevăr, fără a avea un aer prea intere­sat, Losten înmulția ocaziile de întâlnire a Ali­nei cu Michel. Acesta nu se mai putea duce la o exposițiune, la preumblare, la un teatru, la un concert fără să găsească acolo pe baroneasa de Sarlettes. Dînsul nu arăta nicî cea mai mică mirare dar nici plăcere. Și când Sosten aducea vorba despre baroneasă, Michel o abătea încetișor fără prefăcătorie. Era vedit că se făcea în el o mare schimbare. Devenia rece, aproape serios. Alina întrebă în sfîrșit pe Sosten: — N’ar fi bine oare să’î scrie, să'î spun pă­rerea mea de i'Sa că l’am ofensat, să’l atrag chiar la mine mârturisindu’î că ’l iubesc ? Acesta ar fi fost ultimul ei mijloc, ultima’î u­­milire. Fu dar încântată auzind pe Sosten respunzen­­du’i ast­fel : i — Nu, încă nu. La ce-ar folosi să ajungem aci, își zicea dân­sul, dacă seducțiunile acestei fete frumoase nu mai aveau nici o putere asupra lui Michel ? Acordă în sine un­­ termen de câte­va săptă­­mâni complicei ce ’și alesese pentru a’l curăța de vărul său. Și treaba asta i se ?R­rea pentru dânsa cu atât mai lesnicioasă cu ei și dânsa fă­cuse deja treaba pe jumătate și cu cât el o cre­dea foarte seducătoare și foarte inteligentă. (Va urma)

Next