Universul, ianuarie 1897 (Anul 15, nr. 1-26)

1897-01-01 / nr. 1

Anul XIV No. iuii'-iHIWW » M! ulțumire Sub­semnata rămânând orfană în etate de 12 ani, familia Principelui Alexandru Știrbei, com­pusă din copiii săi, cu toții contribuind, mi-au­ dat creșterea. Iar măritându-me m­’au înzestrat cu suma de lei 3500, pentru care se păstrez o eternă recunoștință escelențelor de mai jos Principe M. Barbu Știrbei și d-șoarelor Știrbei. Tot odată, cu ocazia anului nou, venim prin aceasta a felicita și a ruga pe bunul creator a da familiei de mai sus ani mulți și fericiți și rugându-i ca și pe noi să nu ne uite. Tot odată mulțumesc, și d-nei Petrescu pen­tru creșterea ce mi-a dat, fiind însărcinată de familia princiară. Soții Lina Săvulescu și Atanase Săvulescu. 5 Bani în Capitala. 10 Bani în județe oalele secrete !% ei. și lisa ța 1 Bărbăitească Se vindecă după cele mai nouă metode, radi­cal și fără durere și împedicare, după experiență de 24 ani de specialitate în boli lumești ar­ top­it — No. 1. STRAPA EMIGRATU, No. 1. — Intrarea numai prin strada sfinții Voevos Consultații de la 10—1 dimineața și de la 5—8 seara Loc separat de așteptare pentru fie­care. " Sector P. â. Șerbănescu Membru al Societătei as Ephtalm­ologia din Paris — STRADA POPA­ TATU No. 09 — i§2îeen­îfisst sei fjoane «He © elka, S’âi, was și «arec» Ooiiau sîa țin­îii și pentru boala irrtanie, boats de piele și sipiciîiîice (bele lumești) — De la 2—6 p. m. — Pentru cei din provincie, consultații și prin corespondență 948 ’ 12 Doctorul I YELLOM Specialist pentru Boale interne și sifilitice Consultatiuni de la I— 3 p. m­. și la orele 6p.m. STRADA LUTERANĂ No. 19 885 12 SrT.S­erie I, Cu­rcl IX Pelikangasse—No. 10, Viena Consultatiuni cu celebritățile medicale și cu spe­cialiștii de la facultatea de medicină din Viena. 38­­ . Doctor CEAINICE­AN­U MEDIC-OCULIST Strada Fomtanei No. 5 (casa generalului Dunca) Consultatiuni de la 1—3 p. m. 935. Boct­orul D. JaBBEL MALADII INTERNE ȘI DE COPII — Calea Moșilor No. 59 — (Intrarea prin strada General-Piorescu) Consultatiuni de la orele 1 — 3 p. m. — PENTRU SĂRĂCI GRATIS — 742 (36) Sectorul Steinmann Special pentru boale de copil — Siri­d­­a Carol 3 STO­ © 2 — 743 (30) Boalele de piele, boalele lumești (siphi­ fitis) la ambele­ sexe ; neputința bărbătească sunt cu siguranță vindecate la BOCIm FETELENZ Specialist ín boale de femei, copii și ochi — CALEA RAHOVEI No. 80 — Consultațiuni de la 8—10 a. m. și de la 4—0 p. m.—Bolnavii din provincii, găsesc gazdă, (pension) și tratament conștiincios. 596 12 DOCTOR I. BRAUNSTEIN FOST ASISTENT DE PROFESOR IN VIENA, FOST ȘEF DE CLINICA Pentru boalele de­ gură și dinți în New­ York ■ De 18 ani specialist în boalele de gât, gură, nas și urechi SCOATEREA NEDUREROASA A DINȚILOR PRIN AN­EST­ESI­A (Adormire sau amorțire) prin mijloace nevetămetoare,­ însă interzise Dentiștilor VINDECAREA MIRO­SULUI DIN GURA fronsultațiuni de la 8—9 si de la 3—5 p. m.­­ — STRADA COLȚEI No. 14­­­827 J. 25 O spâimântătoare cálătorie de Crăciun.—(Vezi explicația). CALENDAR PE ANUL 1896 Ortodox Marți, 31 Decembrie.— Cuv. Melania. Catolic Marți, 12 Ianuarie.— Arcadia. Res. soarelui 7.37 Ap. soarelui 4.40 București, 31 Decembrie. Anul 1896 III Ne-a mai remas să vedem în scurt cum a fost anul 1896 pentru Europa. Evenimentul cel mai important a fost, fără îndoială, mișcarea din imperiul turcesc . Armenii, cel mai neglijați din toate națio­nalitățile imperiului, deși Congresul din Ber­lin le-a asigurat și lor oare­care îmbunătă­țiri, au urmat revoluțiunea din anul trecut și prin aceasta au deschis chestiunea orien­tală. Curând după Armeni s’au ridicat și Cre­­taniî, ba mișcarea revoluționară s’a întins și asupra unei părți din Macedonia. îngrijitoarea stare de lucruri din Turcia a ridicat în picioare întreaga diplomație eu­ropeană și a avut, ca prim efect, o apropiere între vechii dușmani: Austria și Rusia. De altmintrelea, anul 1896 a fost bogat în surprinderi diplomatice. O primă surprindere, a fost întoarcerea Bulgariei spre Rusia, față cu care se pusese în fățișă dușmănie la 1885. O altă surprindere a fost depărtarea Ser­biei de la politica ei austro­filă și apropierea ei de Rusia. A treia surprindere a fost ieșirea la iveală a alianței ruso-turceș­ti.­­ Dar, mai pre­sus de toate, călătoria Țaru­lui prin Europa a dat naștere la mai multe surprinderi. De unde toată lumea considera alianța franco-rusă ca îndreptată contra triplei­ ali­­anțe germano-austro - italiană, d’odată s’a putut constata cu oare­care siguranță că vârful politicei ruso-franceze e îndreptat în altă parte, contra Angliei. Nu e vorbă, nici Rusia nici Franța n’au sentimente bune față de tripla­ alianță, dar interesele momentului sunt așa, se vede, în­cât nu poate fi vorba de un conflict între cele două mari constelațiuni europene. Curând după călătoria Țarului, prințul de Bismarck a făcut o destăinuire senzațională, desvăluind lumii că între Germania și Ru­sia a existat până la 1890—adică în vremea triplei alianțe—un tratat de neutralitate. Destăinuirea aceasta a pus vârf zăpăcelii și acum, la sfârșitul anului, cu adevărat că nu mai știe nimeni cum stau lucrurile în Europa. *» * Italia, care se găsea în răsboi cu Abisi­nia, a încheiat pace. Armata italiană, cu toată vitejia pe care a desfășurat-o, a su­ferit înfrângere din cauza dificultăților ex­­tra­ordinare ale terenului. După această înfrângere, care a provocat la noi o vie manifestațiune de simpatie pen­tru frații italieni, pacea s’a încheiat. Un alt stat european, Spania, se găsește în luptă cu una din coloniile sale : bogata și vestita Cuba. In tot cursul anului, Spa­nia n’a putut izbuti să potolească răscoala și nu sunt sorți ca conflictul să­ se ispră­vească curând, dacă guvernul din Madrid nu se va hotăra să facă reformele cerute de cu bani. In ultimele luni ale anului, toată aten­țiunea e îndreptată în spre conferința am­basadorilor din Constantinopole. Toată lumea simte instinctiv că acolo, în conferința aceea, se țese pacea ori războiul Se va menține până la sfârșit acordul în­tre puteri ? Va primi sultanul reformele ce­rute de Europa ? Dacă se va încăpățina sultanul, vor ști puterile să-l constrângă ? De la rezolvarea acestor chestiuni depinde în mare parte pacea europeană. Lumea își amintește cu îngrijire că în­tot­deauna după conferințe­le ale ambasa­dorilor la Constantinopole a urmat un răz­boi oriental. Vom încheia această­ scurtă revistă a eve­nimentelor exterioare amintind sărbătoarea inaugurării Porților-de-fier. In această sărbătoare, noi am avut locul de frunte prin puterea elementului ro­mânesc. Sfărâmarea cataractelor care punea atâta pie­dică mișcării comerciale pe marele fluviu, înseamnă pentru noi un câștig, deși lucră­rile s’au făcut în așa chip încât să profite mai mult statul unguresc. Mișcarea comercială pe Dunărea de jos va crește fără îndoială și țara noastră va câștiga din aceasta ** * In rezumat, din punctul de vedere al politicei generale, anul 1896 a fost foarte sgomotos, plin de emoții, dar s’a încheiat fă­ră vre-o tulburare a păcii în Europa. Să dorim ca și anul 1897 să fie tot așa de pacinic. Un conductor al trenului orient-expres s’aț dus la otelul Remi unde locuește prințesa cu țiganul, și chiemând pe acesta la o parte i-a spus în­­cetișor o știre foarte neplăcută, anume că neno­rocitul său rival, prințul de Chimay, a sosit în Buda­ Pesta. Rigo se îngălbeni de spaimă. Să fi trecut oare frumosul timp al fasanilor și al tru­­felor? Conductorul știa însă mai multe: prințul era însoțit de două oameni și auzise pe unul din ei zicând prințului : «— Fii liniștit, măria ta, că cu d. Rigo o is­prăvim noi repede. Acum Rigo se făcu galben ca ceara și începu să tremure. Abia avu puterea să dea conducto­rului un bacșiș mare— cu toată știrea proastă_e ce ’i aducea— și să ’î spună că nu mai are ne­voie de dânsul. Numai­de­cât Rigo a alergat la poliție și a cerut protecțiune pentru scumpa sa persoană. Poliția a delegat pe un agent secret anume Kassai să stea în permanență la oțelul Remi pentru protegtarea țiganului și a principesei. Conducătorul a inșelat însă pe țigan, cu ves­­tea sosirea prințului în Pesta. Adevărul este că prințul de Chimay a sosit ieri în Viena. La gară i s-a spus că «scumpa» sa soție a aflat deja de plecarea lui spre Pesta și că a încunoștiințat poliția cerând ajutor. In a­­semenea împrejurări prințul a preferat să nu mai călătorească înainte ci­ să se întoarcă la Bruxel. Un țeran împușcat de un baron, — Resvrătirea unui sat La Nagyfáin s’au petrecut scene sângeroase. Baronul Iohann Banffy, fratele primului mi­nistru unguresc, a găsit pe locuitorul Valentin Nagy vînând fără învoire în pădurea sa. Baro­nul și țăranul s’au apucat la ceartă și apoi la bătae. Baronul a împușcat pe țăran, care a ră­­mas mort pe loc ; baronul zice însă în smuceala luptei, pușca sa a luat foc singură. Totuși, mai mulți țărani, îndată ce aflară de omor, alergară la preotul satului și cerură să le deschidă bise­rica pentru ca să se urce în turn și să tragă clopotele de alarmă, așa ca să se răscoale tot satul contra baronului. Preotul a refuzat. Atunci țăranii se duseră la biserică, sparseră ușa și se urcară sus, unde începură să tragă clopotele, în­­tr’o limbă. Numai­de­cât s’au adunat toți locuitorii satu­lui înaintea castelului și au început să-l bom­bardeze cu pietre. Toate ferestrele au fost sparte ; mai mulți servitori au fost răniți. Baronul stătea ascuns în turnul castelului, cu mai mulți servitori, având la îndemână toate armele și munițiile pe cari le putuseră găsi. Noroc c’au venit geandarmiî. Insă nici dânșii n’au putut risipi mulțimea fără vărsare de sânge. Când au strigat la oameni să se împrăștie, aceștia au aruncat în el cu pietre. Geandarmii au stat­­ liniștiți până ce unul din ei a fost ne­­merit și rănit de o piatră. Atunci dânșii au da­t focuri asupra țăranilor; două din aceștia și o femee au fost greu răniți. Curând a venit un detașament mai mare de geandarmî și sub paza lor, baronul Banfîy și familia sa au putut să plece din castel unde de­sigur multă vreme n’au să se mai întoarcă. Necazul sârbilor n’am scris că la Cataro și la Ragusa, în Dal­mația, o trupă ambulantă de actori, trebuia să dea câte o reprezentație a piesei «Balkanska Za­­riza» (împărăteasa Balcanilor), al cărei autor este prințul Nicolae al Muntenegrului. Cenzura au­striacă a oprit reprezentarea acestei piese, care tratează despre trădarea lui Stanco, fiul cel mai mic al gospodarului de Zeta, Ivan Beg­hernoie­­vici. Acest gospodar joacă în legendele munte­­negrene rolul unui erou crud și generos în a­­celași timp. Partea din piesă care a atras interzicerea re­prezentației, este «Prezicerea» din actul al III-lea și ea sună cam așa în versurile muntenegrene ale prințului: «Din contra, voi trebue să vă siliții ca din a­­cești munți să răsară un nou și mândru im­periu sârbesc. Insă n’o să isbutiți la asta până ce nu veți găsi la Nord pe fratele­ cel mai mare. Sfânta Rusie ve iubește ca pe cei mai buni frați. Lumea va rămânea uimită dă faptele ei și ni­meni nu va mai îndrăzni să vă ofenseze în vii­tor căci îî va fi frică de tăria Rusiei.» Pasagiu­l acesta se raportează la legătura în­­­cheiată la 3 Martie 1711 între Muntenegru și­ țarul Petru I și era îndreptată contra Turciei.­ Drama a fost scrisă deja în 1878, de prințul de Muntenegru, adică într-un timp când dînsul nu se declarase încă de singurul și adevăratul prieten al Rusiei în Balcani. El a dedicat-o fe­meilor Muntenegrului, pe care le slăvește pen­tru eroismul și credința lor. Din cauza oprirei reprezentației se află aci că șerbii din imperiu sunt foarte nemulțumiți. Dînșiî vor cere intervenirea ministrului respec­tiv și chiar a împăratului pentru ca reprezenta­ția să fie permisă. Habs. ** * Din Austro-Ungaria (Corespond. part­idară a ziarului «Universul») Pesta, 28 Decembrie- Cavalerism țigănesc Țiganul Rigo, amantul declarat al principesei de Chimay, a trecut ori printr’o spaimă ne mai pomenită și care trebue să’î fi tăiat toată pofta d’a seduce principese. Miercuri. 1­913) Ianuarie 1897. CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE STREINE) Pățania unui don­ Juan de 69 de ani D. Constant în vârstă de 60 de ani, era foarte neliniștit, căci avea bănuele că de cât­va timp soția lui, în­­ vârstă de 40 de ani, croitoreasă pe stada Montmartre, la Paris, îl înșela. Ea primea adesea ori în vizită pe un d­. Jourdan, care, deși avea 69 de ani, totuși avea în cartier reputația unui don Juan. D. Constant, voind să fie pe­ deplin lumi­­ dar, se puse la pândă. Intr’o zi când se­ prefăcuse că pleacă de acasă, auzi clopotul de la ușă sunând. Atunci el întreabă pe o lucrătoare care se dusese să deschidă: , , y*

Next