Universul, ianuarie 1897 (Anul 15, nr. 1-26)

1897-01-14 / nr. 11

Universul No. H. L era prea periculos pentru a fi arătat în îmblie, și dacă nu ar fi mai prudent ca să fie ținut închis într’o colivie din grădina Zoologică sau, în fine, dacă n’ar fi și mai bine ca să fie ucis. Charlie risca să fie condam­nat la moarte, sau la închisoare pe viață. Insă proprietarul său s’a constituit atunci în avocatul lui și a ținut o pledoarie atât de frumoasă și atât de mișcătoare, că toți jurații aveau ochii scăldați în lacrimi. Apă­rătorul a stabilit într’un mod clar și neted că grăjdarul omorît, în timp de 2 ani de zile, nu încetase nici un moment ca să co­mită contra clientului său, Charlie, vexațiuni și brutalități, și că poliția corecțională dă­duse pe acest grăjdar deja de 3 ori în ju­decată pentru violențele făptuite față de a­­nimale. Apărătorul relevă faptul că înainte cu 10 luni grăjdarul ucis, avusese o atitudine atât de reprobabilă, în­cât a trebuit să fie concediat. El fusese reprimit în serviciul menajeriei abia de câte­va zile și i se in­terzisese în modul cel mai sever de a se apropia de Charlie. Juriul, ascultând aceste explicațiuni, a dat verdictul «moarte accidentală». Șeful jura­ților, întrebat de coroner, a răspuns că elefantul Charlie ar fi comis omorul într-un caz de legitimă apărare și că, din cursul desbaterilor, nu se conchide la nici o măsură contra lui. Ast­fel elefantul, grație elocanței și talen­tului juridico-oratoric al proprietarului său, a fost achitat în mijlocul aplauzelor frene­tice ale mulțimei. Tom. Pentru bolnavi orî­ce tuse, influență, astm, laringită, du­rere de gât, bi’onchită, catar, inflamații in­testinale, toate aceste boale se vindecă în scurt timp întrebuințând renumitele capuri de CATRAMINA, ale celebrului doctor Bertelli din Milan, premiate la 6 congrese medicale cu medalii de aur și diplome de onoare, aprobate și de consiliile sanitare superioare al României și al Italiei. Lei 2.95 cutii.—Patru cutii, cari se vind numai cu lei 10.95, sunt în­de-ajuns pen­tru o cură complectă. Toate cutiile ce nu vor avea în interiorul lor o instrucție în limba română cu ștam­pila administrației ziarului «Universul», se vor refuza ca falsificate. — De vânzare în provincie la toate farmaciile și în București la drogueria centrală Mihail Stoenescu, str. Academiei No. 2 , la drogueria Uie Zamfi­­rescu, str. Academiei No. 4 și la droghe­ria la «Găinile Negru» Ion Țetzu­, strada Lipscani, București. Ciuma in India 500 de morți pe zi Ziarul «Secole» din Milan primește urmă­toarele amănunte foarte interesante asupra ciumei, de la corespondentul său din Bombay : Am fost ieri să vizitez cartierele unde bântie mai cu putere ciuma. Ce tablou în­grozitor ! Acele străzi, cami odinioară erau însuflețite de mișcarea febrilă a unei popu­lații cosmopolite, azi sunt deșarte. Prăvă­liile închise, afacerile suspendate. Oamenii trec în grabă, ferindu-se de a se atinge unul de altul. In unele locuri se arde lămâe spre a se curați aerul—așa cred cei naivi— de microbii epidemiei. Omnibusurile, cari odinioară erau încălcate de pasageri, azi sunt goale. Din când în când grupuri de indie­ni, pe jumătate goi și înfometați, se întâlnesc întrebându-se și sfătuindu-se ca îndobito­ciți. Unii din ei, foarte palizi, merg uitân­­du-se în dreapta și în stânga cu ochii spe­riați. Ei nu vorbesc nimic. Fug fără să știe unde merg. Aceștia sunt fricoșii, acei cari furnisează cel mai mare număr de victime. Alții mor de frică. Unii—cei mai puțin fri­coși—caută să se încuragieze. — Câți au murit azi ? — Mai puțini. — Brahama ne-a­ertat. Cu toate acestea fug și aceștia. Trenurile transportă lumea cu miile de­parte de orașul morții. Peste 20.000 de persoane au emigrat în timp de mai puțin de o lună. Și așa Bombay, orașul unde su­­rîsul naturei e etern, unde primă­vara e continuă, orașul bogatelor palate, orașul unde nopțile sunt încântătoare, pare azi deșert și părăsit. Trist spectacol 1 Icî și colo case vizitate de boală, din cari se aud­e șind viste și plân­geri... sunt rudele și prietenii mortului, cari plâng. In Moschee mahometanii imploră pe Allah și Mahomet! In bisericele protestante se cântă Creatorului imnuri și rugăciuni. Ca­tolicii se întrunesc spre a asista la cere­moniile religioase. Persianii,în ambele lor tem­­pluri, severe în simplicitatea lor, invocă Soa­rele spre a îndepărta spiritul răului. India­­nii se roagă de Brahama și de fantasticii lor idoli. In biserici se țin rugăciuni, în case se aud viete, pe când pe străzi con­­voiurile funebre defilează mereu. Dar de­sigur că nu minunile invocate vor face să dispară ciuma, ci niște ener­gice măsuri sanitare. Tot orașul Bombay indian, locuit de po­pulație săracă, și vechiul Bombay, are ab­solută nevoie de aceste măsuri. Marea în­ghesuială, casele întunecoase și fără aer, iată cauzele prime ale acestui rău. Și până ce nu se vor­ remedia aceste rele, ciuma va continua și numărul victimelor­­ va crește. Din informații particulare se poate asigura că până azi, numărul victimelor e de 15.000 mii, iar nu de 2000, cum se anunță în mod oficial. Cei mai atinși de boală sunt indienii, a­­rabii și persanii. Printre europeni, sau mai bine zis prin­tre acei cari locuesc în cartierul european, grozava boală a făcut puține victime. Bombay are o populație de 875.000 de suflete. In ultimul moment se anunță că funcțio­­­narii de la căile ferate s-au pus în grevă. Drumul de fer al societății Great Indian și-a suspendat plecările d e­femere de de­­sordine. Ast­fel mai e de adăugat și acest ron la foamete, ciumă și holeră. Cadavrele celor morți de holeră sunt arse imediat. In unul din cele mai principale magazine din Bombay, s-a găsit un număr extra­ordi­­nar de șoareci morți. Se presupune că ei au mâncat di­n cadavrele celor morți de ciumă. Casa de care e vorba a fost închisă și va fi complect desinfectată mai înainte de a fi deschis magazinul. UN PROVERB PE ZI Sunt unii câinii cari intră la lună, fără să kire însă la oamenii rex. (Românesc). — 2 — județul Iași, a săvârșit crimele despre car vorbim mai sus. El a pândit pe soții Eftimie și Sultana David, pe când se întorceau cu carul cu boi spre sat, a sărit asupra lor și i-a ucis cu ciomagul. Și ce-a câștigat criminalul din odiosul lui fapt?... Mizerabila sumă de 3 lei și 20 de bani, pe cari i-a găsit asupra nefericitelor cadavre. Criminalul, care se află depus, va fi jude­cat în viitoarea sesiune a curței cu juri din județul Iași. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Zarskoe Selo (Satul țarului) parcul admi­rabil care e la o jumătate ceas de Peters­burg, a fost deună­zi, după cum am anunțat, teatrul unei întâmplări ciudate. Cu tot gerul cel tare, țarul se dusese în sanie la Țarskoe Selo și se preumbla prin parc, bucurându­­se de frumoasele peisagii iernatice. De o dată văzu un grădinar la o distanță oare­care și vrând să-i ceară o informație, îi făcu semn să se apropie. Grădinarul porni în fugă spre țar, cu căciula în mână. Un sol­dat de sentinelă, crezând că e vra un nihi­list care vrea să atenteze la viața țarului, îl luă repede la ochi cu pușca, căci așa avea ordin. In momentul următor răsuna o detună­tură și bietul grădinar căzu mort la pământ, chiar înaintea țarului. Scena aceasta o reprezintă gravura noas­tră de azi. Cazul acesta a emoționat adânc pe țar, lucru explicabil de alt­fel, căci e un lucru extra­ordinar ca un om cu care vrei să vor­bești să cadă d’odată jos mort, ucis de un glonte. Ce-a pățit soldatul, care, precum am spus, nu și-a făcut de­cât datoria, nu se știe încă. Itstemplarl © IM CAMTAKIA. Prinderea unui pungaș.—Știut este că pungașii cei mai de temut sunt aceia cari te fură pe față și nu aceia cari te fură pe sub ascuns. In rândul acesta intră și individul Her­man Urseanu, zis și Gostică Urseanu, zis și Herman Bernover,—bre , dar multe numi­ pare că ar fi conte,—care e un escroc de mâ­na întâia. Acest individ «cu multe numi» a excro­­cat pe comerciantul B. Klein din calea Gri­­viței, cu o sumă foarte însemnată de bani. După ce excrocase pe numitul comerciant, el a spălat putina și s’a dus la Buzeu. In urma circularilor date, a fost prins cu mâna în sac,—cum s’ar zice,— pe când opera pe un alt comerciant local. El a fost arestat și înaintat parchetului din capitală, care l’a pus la răcoare. Escroc arestat.— Haralamb Crătuneanu era un om deștept și iscusit în toată pute­rea cuvântului. De unde dracu îi venise lui ideia că ’n provincie lumea nu e așa de pi­­sicheră și că poate fi mai cu ușurință păcă­­lită, nu se știe. Destul însă c’a colindat ju­dețele Argeș și Muscel, și mai toată par­tea de sus a Moldovei, și a pungășit pe toți câți i-au căzut în mână și cari au ascultat de gogoșile lui. I s’a înfundat însă, căci a venit să-șî în­cerce norocul și în Capitală. Aci însă a fost mirosit de grabă de că­tre agenții poliției de siguranță, cari l’au pus la... sigur. Acum... escrochează șobolanii. © IM ȚAKA Indouita crimă pentru 3 lei și 20.— Oamenii de speța aceasta, cari sunt în stare să comită crime dintre cele mai odioase pentru sume neînsemnate, sunt de­sigur cei mai mizerabili după suprafața pământului. Două crim­i pentru mizerabila sumă de 3 lei și 20 bani, e de­sigur un fapt foarte greu de crezut, sau cel puțin un fapt pe care toată lumea l-ar califica drept «ame­ricanism». Cu toate acestea el e adevărat, în toată cruzimea lui­ Nicolae Bulancea, din comuna Totoești, căci a fost luat la bătăi într-un sat din Epir. Tovarășul său, Ozzu­,­care spera să parcurgă Macedonia ca un trimfător, a anunțat deja re­întoarcerea sa pentru motive de sănătate. UN SFAT PE ZI Conservarea trandafirilor.­­ Sarea este netăgăduit marele conservator prin excelență. Ea conservă nu numai cărnurile și fructele, dar și florile pot fi supuse acțiunea ei păs­trătoare, procedându-se în modul următor : Culegeți bobocii de trandafiri când sunt aproape de înflorit, cătați să nu fie deja înfloriți și aveți grija de a­ le conserva pe­­dunculul. Uscați sarea pe foc într’o tigae , cu modul acesta sarea se va reduce într’o pulbere foarte fină și pe deplin uscată. Intindeți apoi un strat de sare pe fundul unei cutii de tinichea și rânduiți în ea pe stratul de sare bobocii de trandafiri în așa chip ca să nu se atingă unul cu altul, aco­periți­­ apoi de tot cu sare și închideți cutia hermetic. Când veți voi trandafiri proaspeți, chiar și după mai multe luni de la păstrarea lor n’aveți de­cât să i scoateți din cutie și vor fi tot așa de fragezi ca în clipa când i-ați cules. O CUGETARE PE ZI A fi un ceas cu persoana iubită e, pentru amorezați, culmea fericire!. ȘTIRI SPINN POSTA Anglia.—La Belfast s’au pus în grevă 10 mii de lucrători de la fabricile de țesetorie și tor­­cetorie. Dînșii cer sporirea lefurilor. Austro-Ungaria.­ Un profesor de la uni­versitatea din Viena, a propus, cu privire la con­ferința internațională de la Veneția contra ciu­mei, că dacă se vor ivi cazuri în Europa, să li se facă bolnavilor în secțiuni intra­venoase cu sublimat; aceste înfecțiuni au dat rezultate foarte bune în boalele infecțioase. Franța.— Don Carlos și ducele de Anjou au dat în judecată pe ducele de Orleans pentru pur­tarea pe blazonul său a celor trei flori de crin.­ Dînșii pretind că numai burbonii au drept să poarte această emblemă.­­ Germania.— Se așteaptă sosirea la Berlin a contelui Mitrawheff, noul ministru de externe al Rusiei. Cancelarul Hohenlohe face pregătiri mari pentru primirea lui. G­recia. — O comisiune oficială va pleca la Neapol și în Ungaria pentru ca să cumpere 400 de catâri și 800 cai. Manevrele trupelor de uscat și cele de mare se vor face în Aprilie. Italia.­ Regele a primit în­­ audiență pe ma­iorul Hidalgo, fostul comandant al garnizoanei din Gassala și a convorbit cu el peste o oră și jumătate, interesându-se cu minuțiozitate de condiția graniței italiene în acea parte și între­­bându-l despre derviși. Răspunsurile lui Hidal­go, după cum se afirmă, au fost destul de asi­gurătoare. — Cadavrul răposatului cavaler Gebbia, fost maestru de casă al primului ministru di Rudini, a fost desgropat, din cauză că se bănuește că Gebbia ar fi murit otrăvit.­­ In Sicilia populația e aproape să se resvră­­tească din cauză că guvernul nu ia măsuri de pază contra ciumei. Locuitorii din Messina au cerut imperativ prefectului ca vasul «Galileo», care se așteaptă să sosească de la Bombay, să nu fie lăsat a se apropia de țărm. Prefectul a depeșat la Roma că, dacă nu se instituește ca­rantine, nu garantează de ordine. Rusia.— Se asigură cu foarte multă insistență că Mitracheff, noul ministru de externe, are in­tenția de a convoca un congres al puterilor spre a decide o rezoluție de luat în chestia orien­tului. Spania. — Se vestește din Fez la Madrid că sultanul de Maroc a trimis un adjutant al săui cu 40 de oameni ca să prindă și aresteze pe pașa de Tanger, pe care-l face răspunzător pen­tru omorîrea comerciantului german Hessner. Turcia.— Se scrie din Ueskub că au fost predați autoritățea 6 bulgari, dovediți ca urzitori ai atacului cortegiului sârbesc în ziua de bobo­tează ; în lupta din biserică, pe care am anun­țat-o, au fost răniți 30 de bulgari și 4 sârbi. — Cei 4 pași, cari în aceste zile au parcurs Epirul, Macedonia și Albania spre a strînge con­tribuțiile benevole pentru armată, n’au ad­unat de­cât câți­va lei, pe când ei se așteptau la o jumătate de milion cel puțin ! Ahm­en-Ali, unul din cei 4 pași, s’a întors deja din turneul său. El are tot capul b­andagiat LUCRURI DIN TOATA LUMEA 17 zile fără cunoștință de sine.— Un caz de asfixie ciudat, necunoscut până acum în știința medicală, s’a produs la Brooklyn (New­ York). Inchipuiți-vă o persoană care rămâne 17 zile fără cunoștință de sine și care rezistă la toate sforțările medicilor ca s’o deștepte. Acesta e cazul d-rei Mary Jennings, care e în etate de 39 ani. Ea era angajată ca servitoare la d. Marcus, care avea un magazin sub firma «Marcus­­ Star». Stăpânii ei plecaseră la țară. Intr’o seară servitoarea Mary Jennings, care se găsea singură în casă, stinse gazul și se culcă, d­ar nu închisese bine robinetul și gazul ce scăpă prin el, o asfixia. Când familia Marcus se întoarse de la țară, strigă în zadar pe servitoare ca să deschidă, căci ea nu răspunse. Atunci stă­pânii, neavând gustul să stea mult la poartă, sparseră ușile și intrară. Ei găsiră atunci pe servitoarea lor adormită pe pat în ca­mera ei, și toate sguduirile lor ca s-o deș­tepte fură zadarnice. Chemată atunci pe celebrul doctor ame­rican Harcurt și mai mulți colegi de ai săi, dar toate sforțările medicilor ca să deștepte pe adormita nu avură nici un efect. Se aplică servitoarei adormite electricitatea, i se făcură injecții cu acid carbonic în scop de a pune pepiul ei în mișcare, o înțepară cu vârful unui cuțit, dar în zadar : femeia nu făcu nici o mișcare, nu dădu nici un semn de viață. Mary Jennings persistă în această stare lethargică 17 zile, în care timp doctorii o nutriră cu sonda. Abia în ziua a 17-a, ea se deșteptă din lungul ei somn, dar era foarte slabă și își perduse cu desăvâr­șire memoria. Medicii speră totuși să o scape cu zile. Un nou ascensor.­­ Un inventator a­­merican a inventat o nouă formă de ascen­sor, și invenția sa a funcționat chiar 2 săptămâni, astă-vară, la Coney­ Island, lângă New­ York. Noul ascensor este în întregul seü o aplicațiune a trotuarului rulant ce s’a văzut funcționând în Chicago cu prilejul exposiției din anul 1893. Inchipuiți-ve o scară ce se înalță vertical în linie dreaptă. De-alungul rampei, sau a uneia dintre rampe, dacă sunt două, e așezat un plan înclinat compus din piese articulate pe a­­ceastă rampă, care se menține drept în sus, ca ariile pe cari le pune un cal în mișcare prin greutatea sa care o deplasează neînce­tat, ridicându-se pe trepte. In susul și josul rampei planul înclinat trece peste 2 roate dintre cari una este motrice. Pompa e de asemenea mobilă și se mișcă ca și planul. Jos la capătul scărei calci cu piciorul pe plan și apucându-te de rampă te lași să fi suit sus. Ajuns sus părăsește planul, dând drumul rampei. Planul înclinat este fără sfârșit: el se poate compara cu o curea de transmisiune largă și se mișcă fără întrerupere. Cu sis­temul acesta trebuiesc atâtea planuri câte pedestre sunt și planul se schimbă pentru fie­care caz. ZEîI 23 Deșteptăciunea ungurească Un ungur, în petrecere la Viena­, se duse la un picior și ceru să-i facă chipul tată­lui său mort de câte­va zile. Pictorul îi întrebă: Marțî, 14 (2­ 3) Ianuarie 1896. — Ai vr’o fotografie veche sau vr’o schiță? — Nu este, răspunse ungurul. — Dar cum să fac chipul tatălui d-tale când nici nu l’am cunoscut ? — Ei ce vorbă, teremtette, — zise ungu­rul,— dar cine au cunoscut pe tatăl meu­ ? Fost el cu mustețe mari și avut cisme cu pinteni și nădragi strimți; așa face d-ta la el. Pictorul se învoi și zise ungurului să vină peste câte­va zile ; până atunci îi făcu chipul unui ungur, cu mustăți, cu pinteni și nădragi strimți, dar care, firește, nu semăna cu tatăl ungurului. Ungurul nostru privi lung chipul și în urmă zise: — Hm, bine, dar mă mir cât de tare schimbat săracul tata, deși murit numai de două septemure. De la 15 Ianuarie 1897 Ciie se va abona pe 3 luni la «UNIVERSUL» politic cotidian, cu începere de la 15 ianuarie 1897 plătind lei 7 în capitală și lei 8.50 în provincie, va primi ca premiu, gratuit: O frumoasă fructieră cu piciorul aurit sau nichelat și cu o farfurie de porțelan artistic pictată, sau o frumoasă za­­harniță de metal nichelat cu sticlă colorată și cu lingură de metal, sau un frumos port-obiect fantasie, după alegere. 4 Calendare, adică : Calendarul de citit, ca­lendarul american cu foi zilnice, calendarul de buzunar și calendarul de perete. Mai primesc gratis în timp de 3 luni și «Uni­versul» literar colorat, care apare în fie­care Duminecă. ISIT Pentru abonamentul de 6 luni se va plăti în capitală lei 13.50 și în provincie­ lei 15.50.—Abonații vor primi ca premiul gratis. Unul din obiectele mai sus indicate, după ale­gere. Cele 4 calendare ale «Universului» pe anul 1897.1 4 volume ilustrate din romanele noastre și «Universul» literar colorat săptămânal, pe timp de 6 luni. HSP" Pentru abonamentul de un an se va plăti în capitală lei 24 și în provincie leii 30."Abonații vor primi ca premiu gratis : 2 din obiectele mai sus indicate, după alegere, sau un frumos ceasornic de metal bronzat,­ pentru masă, sau o frumoasă fructieră cu 2 far­furii, artistic pictate și cu piciorul de metal ni­­­chelat. Cele 4 calendare de mai sus. 6 volume ilustrate din romanele noastre și­ «Universul» literar colorat săptămânal, pe timp de un an. Premiile se dau imediat după primirea costu­lui abonamentului. «T CITIȚI Toate acele persoane, cari vor bine-voi a ne procura 6 abonați pentru 3 luni, sau 4 abonați pentru 6 luni, sau 2 abonați pentru un an, vor primi ca premiu, imediat după primirea costu­­­lui abonamentelor, un frumos ceasornic bron­zat, pentru masă. Descoperirea unui popor de pitici ișî vor aminti cititorii că exploratorul Stanley a declarat, acum câți­va ani, că a descoperit în timpul măreței sale călătorii în interiorul Africii, o regiune populată numai de pitici. Stanley, după ce a terminat cu liberarea lui Emin-pașa, a stat cât­va timp în mijlocul­ acelui popor de pitici și a descris pe larg obiceiurile sale.­­ Acum un alt popor de pitici a fost des­­­coperit în Asia centrală. Doui ofițeri danezi, d-niî Olonfsen și Phi­­ligen, reîntorși dintr’o călătorie de explora­­­ție într’o parte necunoscută până acum în­ Pamir, spun că au descoperit un popor­ straniu de pitici, împrăștiați în triburi cu­ totul primitive. Oamenii sunt înalți abia de 1 metru și 25 și membrele lor proporționale.­­ Dar ceea ce e mai straniu, e că toate­ animalele lor domestice sunt tot pitice ; va­­­cile și boii nu sunt mai mari de­cât un vi­­­țel, măgarii au dimensiunea unui câine mare și oste acea a unei pisici. Acest trib nu are încă nici o civilizație,­ adoră încă focul și nu cunoaște schimbul.­ Ei sunt foarte fricoși și fug cu toții la apropierea unui strein. Copilul Pocalului Mare Roman dramatic DE FIERES SALES III Copilul Păcatului — Despre asta nu me îndoesc, prietene­i însă vreau să cunoști bine interesul ce ai d’ami spune adevărul, acest adevăr va face bine și conștiinței și pungei d-tale. Dacă ’m­î vei spune minciuni, asta va însemna că m’ai jefuit de acești 500 de fr. pe cari ți-o dau, ceea­ ce va face roțt conștiinței d­­tale și te va lipsi de ceea­ ce am de gând să-ți mai dau. Deosebit de asta, copila îți va fi luată îndată, ceea­ ce te va lipsi și de sumele cu cari îi încarci socoteala. — Ah! mititica, ce să’ncorci cu­ o mân­­gâie și o drăgostesc foarte mult, pentru că o iubesc foarte mult, vezi d-ta. — Despre asta nu mă îndoesc, amicul meu­. Și pentru ca să te răsplătesc de­­ în­grijirile ce-î dai, o să mai adaog în curând 500 de fr. la acești 500, dacă-mi răspunzi drept. — De n’o fi prea greu, d-le, zise țăranul stând încă în rezervă. — Spune-mi mai ântâia împrejurările în cari s’a născut copila. — împrejurările?... zise țăranul cam mi­rat. Ce voești d-ta să zici, bunul meu domn ? — Da , în ce timp al zilei sau al nopței s’a născut fata și cine era de față. — Hîm, asta e greu, declară Pellerin fără să stea pe gânduri, de­oare­ce nașterea n’a avut loc aci; copila ne-a fost adusă născută gata ; era în vârstă de vr’o 2—3 zile. — Așa 1... Și cine v’a adus’o . — O damă brunetă, durdulie, foarte bună de gură. Dacă d-ta o cunoști apoi ai să vezi că nu mint. Minciuna, între oameni cins­tiți, nu e lucru bun, nu’i așa? După semnalmentul acesta, Frideric re­cunoscuse pe Pascalina ; și deosebit de a­­sta ceea ce spunea țăranul se potrivi cu începutul de mărturisire pe care o răpise Geneveves. — De alt­fel dacă ai minți, ai face să ne perdem amândoi timpul, în zadar. Dama aceea brunetă era singură ? — Apoi nu’țî închipui că mama era le­­huză în pat ? .— Firește , dar se putea să vie tatăl co­pilei. Frideric tremurase puțin făcând această insinuare. Pellerin răspunse tot categoric : — Nu, nici o dată n’a venit un bărbat la fetița. Și în noaptea asta pentru prima oară am văzut ochii tinerei dame. Nici o dată dînsa n’a venit de­cât cu un vel pe față și încă cu un văl gros, te asigur. — Dar cea-l-altă? — Care c­ea-l-altă ? — Mama... — Așa dar mama nu e dama care se află jos? esclamă Pellerin. Eu vezi, nu sunt eu mai prost de­cât un altul ; m’am îndoit eu de așa ceva. — In sfârșit, o altă persoană aproape de aceași statură trebue să fie venit aci la în­ceput. — La asta ’mi e greu să ’ți răspund, d-le, dama brunetă ni se arăta în­tot­deauna cu fața descoperită , însă celei­l­alte nu ’i vedeam de­cât mantela și vălul. O mare grijă cuprinse acum din nou pe Frideric. Dânsul căuta cu cea mai fer­­binte dorință să găsească o dovadă că fe­tița nu era fiica nevestei sale. Prin urmare dacă ea era fiica Luizei, aceasta trebuia să fi venit s-o vadă. Insă cum să descopere asta, dacă țăranii nu văzuseră nici o dată de­cât o manta și un vel ?___ — Fi­ voia oare silit a mă mărgini numai la declarațiile nevestei mele ? se întreba densul. N’o să găsesc eu, în afară de spu­sele ei, o mărturie despre buna ei credință? Și simția că dacă trebuia să se mulțu­mească numai cu povestirea nevestei sale, poveste pe care Pascalina ar fi consiri­iat-o, n’avea să isbutească a-și alunga îndoiala din suflet. — Cum vă trimiteamî scrisori ? — Eu le luam și le trimiteam la Lille, post-restante ; pe plic nu era de­cât un număr. — Și cân­d­ damele veniau aci, n’am încer­cat nici o viață să... — Dama cea brunetă păzia foarte bine pe cea­l’altă. Aceasta intra în sala de mân­care și nu se ducea în boschet ca să vadă copila de­cât numai după ce eu plecam d’acasă și după ce nevasta mea se închidea în cea­l’altă odae. — In sfârșit, n’am văzut nimic, n’am obser­vat nimic. — Ne făceam datoria, d-le , eram plătiți pentru asta. Frideric se gândi puțin. — De­sigur, își zise el, dânsele se pă­­ziau foarte mult și ori­care ar fi adevărul, nu le pot ținea de rea pentru asta. Așa­dar n’o să găsesc urmă de nimic, de nimic, și n’am de­cât să primesc explicația ne­vestei mele sau să nu primesc nimic, să­ cred ceea ce ghicesc și să las mâine pe bă­trânul Plainval să cază în prăpăstii și să ajung din casa mea pe această nemernică făptură căreia îi dădusem dragostea mea. Insă nu alungă cine­va numai așa o ființă care a pus stăpânire pe inima sa, mai cu seamă când n’a făcut nimic pentru asta. Și gândul că ar putea să renunțe la Geneveva, îl îngheță mai antei, apoi îi grămădi așa de mult sânge la creer, încât îi fu frică să nu cadă amețit. Nu, n’avea s’o alunge. De­sigur, n’avea s’o creadă întru totul pe cât timp dînsa n’avea se îi aducă dovezi de nevinovăție ; însă o gelozie groaznică îi ardea inima și­ gelozia aceasta îi inteția patima. Geneveva era a lui, nu mai avea curajul s’o piardă, atâta numai că fericirea lui a­­vea se fie amestecată cu multă amărăciune ; însă avea să ’și resbune asupra aceleia care i-o pricinuia, înapoindu’I suferință pentru suferință. Zise țăranului : — Dacă nu m’ai înșelat, o să primești peste câte­va zile alți cinci sute de franci, înainte d’a pleca, o să ’ți mai dau poate câte­va instrucții pe lângă acelea pe care ți le dădui. (Va urma), 16

Next