Universul, aprilie 1897 (Anul 15, nr. 77-99)

1897-04-01 / nr. 77

AmU XV.^NoV 77. SIPmTIÜII DS CESSOABBTGl ■ST GilATJS IW Mulți ceasornicari sunt la Lara, dar o mare parte din el « lucru constatat că, în loc de a repara ceasoarnicele, nu fac de­cât să le strica mai reu. Administrația ziarului Universul, spre a mulțumi pe cititorii săi, a adus chiar din El­veția, 3 lucrători ceasornicari­, elevi ai școalei de ceasornicărie din Geneva, și cari au fost premiați cu mai multe medalii pentru lucrările executate de dânșii. Prin urmare, cine are vre-un­ ceasor­nic de reparat, să vie la Universul, strada Bre­­zoianu No. 11, unde se fac reparații cu 30 la sută m­ai­eftin de­cât ori­unde. Se garantează mersul regulat al ori­cărui ceasornic reparat în atelierul nostru timp de un an, și în caz când n’ar merge bine, se repară gratis­. Intre orele 12—1 și jum., atelierul de repara­tion­ este închis. B­oalele secrete Neputința Bărbătească Se vindecă după cele mai nouă metode, radi­cal și fără durere și împedicare, după experiență de 25 ani de specialitate în boli lumești. D­r. T­o — No. 1, STRADA EMIGIÎATU, No. 1 — Intrarea numai prin strada sfinții Voevoal Consultații de 1/ 10—1 dimineața și de la 5—8 seara Loc separat de așteptare pentru fie­care. “doctorul GALMEST de la Facultatea din Paris Special pentru boalele de stomac — 27, Strada Doamnei, 27 — Consultațiuni de la 3—4 812 ’ 75 Ar.I.POfiNAl ÎIJ Cu o practică de 8 ani In serviciile de spital ale d-lor Prof. Assiki Si Stoicescu — STRADA ROMANĂ’ No. 33 — Consultațiuni pentru ori­ce boale de la 1—3 p. m. Cei fără­­ mijloace au o reducere de jumătate din prețurile obișnuite, adică 2­1. 50b. insitala domiciliul bolnavilor și 1­1. 50 b. consultația; de asemenea au un scăzământ însemnat la una din farmaciile din capitală. Diferite certificate de mulțumire din partea celor greu­ bolnavi vindecați. Tratament al boalelor de stomac după metodei cele mai noi DOCTORUL COBILOVICI de la facultatea de medicină din Paris Special In BOALE de FEMFI și COPII M­A­M­O­Ș Consultațiuni în toate zilele ,de la 2—3 p. m. 18, STRADA CAROL: 18 1012 39 Casa de Sănătate 51, Strada Teilor 51 — Consultațiuni speciale pentru — * Coasele Interne, Nervoase și Sofilitice Boalele secrete la bărbați și femei In toate zilele de la 10—si dimineața Vindecarea asigurată. — Tratament special Consultațiunea numai 1 lea N.B. Se primesc bolnavi interni în tratamen­tul Casei de Sănătate cu prețuri moderate. Prospectul se trimete gratuit. ACADEMIA ROMANA In ziua de 18 Aprilie a. c., ora 2 p. m. se va ține licitație publică prin oferte sigilate, în lo­calul Academiei Române, București, calea Vic­toriei No. 135, pentru arendarea pe un period de șeapte ani, cu începere de la 23 Aprilie 1898 până la 23 Aprilie 1905, a următoarelor moșii: 1) Fundul Chiselei cu balta și moara ei din plasa Oltenița, jud. Ilfov ; 2) Roșiorii cu morile ei din jud. Suceava. Condițiunile de arendare se pot vedea în or-ce zi de lucru, de la orele 2—5 p. m., in cancelaria Academiei. 205 Ori­ ce tuse vindecata Cine vrea să se vindece sigur și în scurt timp de ori­ ce tuse, să cumpere numai capurile de catramină ale cele­­­­brului chimist dr. Bertelli din Milan, apro­bate de consiliile sanitare superioare din Italia și România. O cutie costă numai lei 2.95; patru cu­tii, lei 10.95. De vînzare în provincie la toate farmaciile și în București la drogueria centrală Mihail Stoenescu, str. Academiei No. 2; la dro­gueria Ilie Zamfirescu, str. Academiei No. 4 și la drogueria la «Câinile Negru» Ion Țetzu, strada Lipscani, București. Toate cutiile cari nu vor avea în interiorul ei o instrucție în limba română cu ștam­pila administrației ziarului «Universul», se *■ vor refuza ca falsificate­ le mui in Capitală, ti­­nani in județe CALENDAR PE ANUL 4897 Ortodox Luni 31 Martie.—Guv. Spatie. Catolic Luni 12 Aprilie.—Iulius. Ref. soarelui 5.23 Ap. soarelui 6.40 Satul Span­taki în Creta.—(Vezi explicația). București, 31 Martie. Nici pace, nici război. Cum se poate caracteriza situațiunea de astă­zi din Orient și din întreaga Europă ? Nu e nici pace, nu e nici războiu. Iată caracteristica situațiunii. Grecia a concentrat cea mai mare parte a forțelor sale în Tessalia. Turcia a îngră­mădit și ea foarte numeroase trupe la mar­ginea­ Macedoniei. Și o parte și alta lu­crează la întăriturî și stă cu arma la picior, gata la primul semnal. In Creta, grecii fac rezmieriță; turcii fac răzmieriță , sunt trupe turcești, sunt și trupe grecești, sunt și trupe de ale marilor Puteri , o babilonie întreagă; pe toată ziua sunt ciocniri, bombardări, măceluri—ba acum în urmă chiar și muti­lări de cadavre. La Atena se fac manifes­tații patriotice, împingând guvernul elin la războiu cu Turcia. La Constantinopol, con­siliul de războiu se întrunește zilnic la Palat. Prin urmare nu e pace. Dar toate lucrurile astea îngrijitoare și războinice se opresc la un loc , în afară de Creta, unde domnește o stare de lucruri revoluționară, și câte­va ciocniri la graniță,— după cum ne comunică «Agenția Română»,— o declarație de războiu formală nu s’a făcut. Prin urmare nu e nici războiu. Situațiunea aceasta încurcată poate părea curioasă și neexplicabilă; cu toate astea, ori­cât de normală în aparență, ea e foarte naturală, căci ea se trage din situațiunea in­ternațională precedentă în chipul cel mai legitim, precum se trage un copil din pă­rinții săi.* * + Ce, adică, era mai frumoasă și mai lă­murită situațiunea internațională înainte de anul trecut? Pace era, nu e vorbă, dar pace armați. Se închegaseră formidabile alianțe : de o parte Germania, Austro-Ungaria și Italia, de altă parte Franța și Rusia. In toate ță­rile era o goană nebună după înarmări, cari înghițea și sute de milioane. Se inventa pra­ful fără fum, puștile cu repetiție și calibru mic, tunuri cu repetiție. Toate popoarele, mari și mici, sughițau­ sub greutatea impo­zitelor, a împrumuturilor, a necontenitelor sporiri a armatelor. Criza economică bântuia toată lumea. Cele două mari alianțe, în cari erau îm­părțite statele de primul rang, lucrau din răsputeri pentru a atrage în sfera lor poli­tică pe Statele cele mici, îmbulzindu-le cu împrumuturi, cu furnituri de arme și cu fel de fel de ademeniri. Pace era , dar în fie­care moment se tre­mura oamenilor inima, și pacea aceasta era mai apăsătoare de­cât un războiu zdravăn. Acum doui ani, dar mai ales anul trecut, au izbucnit în Turcia tulburări sângeroasă, cari au făcut situațiunea și mai nesuferită. Europa a sărit numai­de­cât să împace lu­crurile, dar iată au trecut doui ani fără ca să izbutească; ba situațiunea s’a înrăutățit și s’a încurcat și mai mult. Sera natural ca din o asemenea situațiune să se dezvolte una și mai rea, cum e cea de acum, când nu e nici pace nici războiu, adică cum e mai rea. Și tot așa de firesc e să presupunem că lucrurile nu se mai pot întoarce din calea pe care ați apucat și că, din situațiunea de astă­zi, când nu e nici pace nici războiu, vom ajunge la alta, când va fi războiu. Ce motiv puternic face să se prelungească situațiunea de astă­zi și să nu izbucnească imediat războiul? O singură ipoteză poate da răspuns mul­țumitor la această întrebare. După toate aparențele, se petrece ceva între marile Puteri și acest «ceva» seamănă mai mult cu o dislocare, cu o desperechere. De la faimoasele destăinuiri ale prințului Bismarck în «Hamburger Nachrichten», cu privire la alianța secretă ce a existat până la 1890 între Germania și Rusia, o oare­care răceală s’a produs între Franța și Ru­sia. Lucru surprinzător în urma entuzias­mului pe care la stârnit vizita Țarului la Paris, între presa franceză și cea rusească s’a iscat o polemică supărătoare asupra po­liticei internaționale , și presa rusă a spus c­ă Franța n’are ce căta la Constantinobul și că tot ce poate aștepta de la Rusia e spri­jinul în chestiunea Egiptului. De atunci, se pare că Franța își caută singură drumul ei, care poate duce la o în­țelegere cu Anglia. Această deranjare pe tabla de șah a di­plomației europene, deranjare care poate fi numai trecătoare, poate fi cauza pentru care se prelungește situațiunea nesuferita de astă­zi, în care n’avem nici pace, nici războiu. DIN FRANȚA (Corespondență particulară a ziar. UNIVERSUL) Paria, 27 Martie. Catastrofa de la ălanigod V’am dat știrea despre groaznica întâmplare de la Manigod lângă Anecy, în Franța de răsă­rit, unde s-a prăbușit un munte, distrugând tot ce era pe el, locuințe, ogoare, livezi și ucizând un mare număr de vite. Iată câte­va amănunte asupra acestei înspăi­mântătoare întâmplări, care a emoționat întreg ținutul acela. Catastrofa a început pe la 4 ore dimineața. O țărancă a sărit din pat, deșteptată de un bu­buit înăbușit, întocmai ca al tunetului. Ea a observat atunci că pământul se mișcă sub dinsa și uitându-se pe fereastră, văzu creasta munte­lui Furiaz, înalt de 1200 metri, despicată, lă­­sându-se încet în jos. Femeea eși afară și începu să țipe. In câte­va minute tot satul era în pi­cioare , cei mai mulți locuitori, bărbați, femei, fete, erau numai în cămăși, cum se scobărîseră din paturi. In primul moment, văzând pământul lăsându-se, auzind casele trosnind și vitele din grajduri făgind, țipau toți, stând­­ pe loc. Un țăran strigă: «Dați vitele­ afară din grajduri!» Toți se repeziră atunci ca să -și libereze vi­tele, pentru ca să le scape cel puțin pe ele. Iasă vitele, simțind pământul prăbușindu-se și spe­riate de moarte, nu voiră să iasă cu nici un chip. Au trebuit sforțări neauzite pentru ca să scape Unele din ele; cei mai mulți oameni, pentru ca să nu piară dimpreună cu vitele, le-au lăsat pe loc și au fugit în partea de munte care nu se prăvălea. Câți­va locuitori, mai grei la somn,au trebuit să fie smulși de prin casele lor și în același mo­ment când cei din urmă locuitori ajunseră pe pamântul tare, vîrful muntelui ajungea la lo­cuințe și le înghițea. Era ceva teribil de văzut: închipuiți-se un fluviu imens de noroi, care se lăsa încet însă fără să se oprească, acoperind, măturând, zdro­bind tot ce era în calea lui. O pădure de brazi seculari, cu o suprafață de 50 de hectare, situată între satele Ăadran și Seres-les-Nantes, a fost ca și cosită tatra cu­­ Marț», 1 (13) Aprilie 1937. peaia de ochi, și copacii uriași nu sau maire­­zut din fluviul de mocirlă, care i-a dus la vale. Copaci, de câte 2 metri în diametru, eroii rupți ca niște chibrituri. Locuitorii stând pe malul prăpastiei ce se formase la coasta muntelui, priveau­ împietriri de groază cum casele, vitele, productele și tot avutul lor se prăvălea în câmpul de la poalele muntelui. Intr’un moment fluviul de nord­ a ajuns în rîul Fier pe care l-a umplut. Atunci s’a văzut lucrul curios că apa rîul­ui a început să curgă spre izvorul lui. Fluviul de noroiü a curs toată ziua, acoperind câmpiile, umplând rîurile. Podurile au dispărut. S’a constatat că unul din ele se află acum la o adâncime de 15 metri sub noroi.! Un mare nu­măr de rîpe au fost umplute și mai multe mo­vili și dealuri mici au dispărut, de­oare­ce pă­mântul din jurul lor s-a înălțat până la vârfu­rile lor. Pagubele sunt colosale. Se presupune că această catastrofă a provenit din adunarea apelor în­tr'o văgăună imensă din munte.­ Aceste ape, cari se strângeau acolo cine știe de cât timp, poate sute de ani, au prefăcut pământul muntelui un noroiu care, spărgând scoarța muntelui, s’a lăsat la vale. Azi priveliștea muntelui și a câmpiilor e așa de ciudată, încât ar crede cine­va că se află în­tr'o planetă oare­care, iar nu pe pământ Brutus. C­RONICA O zi de iisait In ajunul zilei, la apusul soarelui, cerul se înroșise deodată. Părea scăldat în sânge. Prevestea pare că asaltul desperat care era să se dea a doua­ zi. Voluntarii greci din tabăra insurgenților cretani, priveau­ de sub corturi apusul însângerat și își ziceau unul altuia : — E sânge turcesc ! Prin creerul vitejilor soldați nu trecea nici un gând, nici o idee de tristeță. Și cu toate astea câți din ei nu aveau să-și plătească a doua­ zi tributul de sânge, pentru patrie, pentru desubjugarea apăsa­ților lor frați creteni...* * ¥ Nu răsărise încă soarele, când trâmbițile s. răsunară «zorile de dimineață», deșteptarea." Notele, armonioase altă-dată, aveau acum­ un resunet trist, un răsunet jalnic. Ziua­ sângelui începea pentru eroii cari se deș­­­teptau. j Sculați, se îmbrăcară în grabă, cu creerul încă amețit de visurile în cari își văzuseră mamele, frații, soțiile, logodnicele, copiii ; de visurile cari îi duseseră departe, departe, tocmai în iubita lor patriei... Nicola, unul dintre cei mai înfocați pa­trioți, unul dintre vrășmașii cei mai înver­șunați ai turcilor, zise rîzând : — Ei me prind că pe ziua de azi, o să ucid mai mulți turci ca orî­care din voi! — Ei, ași f răspunseră mai multe voci, dar noi unde suntem ? — Bine, bine, veți vedea voi!... ■QqT^ralft rvn rrtnY l'a pîîCSirâț del* ile-Care își făgădui în gând să ia înaintea viteazului Nicola. * 1 După ce se îmbrăcară, se făcu apelul și apoi li se dădură instrucții relative la atacuri care era să se dea în contra arsenalului turcesc din Suda. Nicola părea în ziua aceia mai vesel ca în­tot­dea­una. Făcea parte din rândurile ti­­ratorilor și ca atare merge înaintea grosului trupei. Dar chiar și rândurile acestora le întrecuse, căci avea mare dor să fie înain­tea tuturor, să se apropie el cel dintâi de vrășmaș. încetul cu încetul trupa se apropie de lo­cul asaltului, de arsenalul turcesc. Pe Nicola nu-l mai despărțea de cât vre o 500 metri de arsenal. Ascuns după o neregularitare a terenului,­ stătea la pândă, întocmai cum vînătorul pândește fiara sălbatecă care are are să cadă în curând sub glonțul carabinei sale. Fără să mai aștepte vr’o comandă, el duse pușca la ochi și o îndreptă spre santinela cea mai apropiată a arsenalului turcesc. Ochi lin și trase cu siguranța vînătorului experimentat. Lovitura porni și sentinela­ turcă căzu fără să scoată nici cel mai mic­ strigăt. Lovitura lui fu urmată de o salvă trasă­ de grosul trupei. In tabăra vrășmașe se produse o învăl­mășeală de nedescris. Toți alergau în toate­ părțile, lovindu-se și trântindu-se unii pe­ alții. Abia târziu­ se restabili ordinea între­ soldații turci.­­ In timpul acesta focul era bine num­it din­ partea grecilor și din tabăra vrășmașe sol­­­dații cadeau ca ciupercile. Detunăturile se urmară și dintr’o parte, și din alta, și fie­care din ele îți vestea o­ viață care se sfârșește, un suflet care pleacă.­ Un tovarăș se apropie de Nicola. — Ei, câți aî culcat ? — Vre-o 30 ; nici nu le mai știu nu­mărul ! In momentul acesta se auzi o detunătu­ră care predomină toe toate cele­l­alte. Obuzul ou meliniutt, obuzul european, q-.

Next