Universul, ianuarie 1898 (Anul 16, nr. 1-25)

1898-01-01 / nr. 1

.inul XVI—No. 1. •maaSBmsmmmamBSSm 5 BanS în v *ata tara Ziarul «UNIVERSn.» -se vinde ia st­rein:­­­tale cu 10 banî exem­­plarul. Redacția și administrația: str. Brezoianu îh. 41. București.­—1 Telefon No. 297. țoalele secrete «<nisî Bărbătească iede fără durere și împiedicare, de 27 ani de specialitate în boli .’.lul 1870). st T SI­F 11 RADA EMIGRATU, No. 1 —­­1î prin strada sfintii Voevozi si de la 10—1 dimineața le la 5—8 seara de așteptare pentru fie­care. •ral­as. SUCGm • medic de spital, si oraș ■— BOALE INTERNE ȘI SIFILIS s’îs. ra.­m.ta.t .a Șerban-Vodat No. 51 — școala comunali, casa Bălășeanu)­u stațiuni de la 4—6­­ p. m.30 ii al X­I. XCn­gel­­ 3t în boale­ de ochi și urechi pultațiuni­ e de la 2—5 p. m. îi, Calea Rahovei, No. 3 — 36 Î01 I. BRAÜISTEIN . SI­STEN 7­ DE JUIOFESOR IN VIENA, trist pentru boalele Capului e de Gât, Gură, Ras, UrooM și Ochi .. văC CateP­ea v^un­ UltimxßA­­ DINTILOR PRIN A­CESTE SI­A (Adormire sau amorțire) ^ mijloace nevétamotoare, însă interzise Dentiștilor TNDECAREA MIROCULUI DIN GURA tatiunî de la 8—11 și de la 2—5 p. m. — STRADA COLTEI No. 14 — ioctor Steinhart 1VEDIC UE COPII Strada Carol 35 Comultatiuni de la 2—4 p. m.­­)1 ’ 20 pT PAUL ELEFTERESCU (Xvd­ o­s ) mutat in strada Regală Xr. C .onsultațiuni de la orele 2—3 p. m. nsultațiuni gratuite Lunea și Vinerea de la ora 4 până la 2 p. m. ■203 24 I.r. O. Hart Fost medic de spital și de oraș Calea Călărașilor No. 1 Special In boalele interne, de copii și syfilitice Orele de consultațiune de la 2—4 p. m. — Pentru seraci gratis — 1.009 30 X­r. J Pompiliu sdCE­TOTO al Eforiei Spitalelor 3 ’ A MUTAI Hi OAK­­ M­n A □ Qtr AMIM 4RP7 Ortodox Miercuri, 31 Decembrie—Melania Romana Catolic Mercuri, 12 Ianuarie.—Arcad Ros. soarelui 7.37 Ap. soarelui 4.40 20 * Un colonel spaniol spânzurat de insurgenții cuhaul—(Vezi explicația) București, 31 Decembrie. Din ale armatei E incontestabil că armata noastră, scutul terii, face progrese în toate privințele. Zilele trecute am înregistrat, împreună cu toate ziarele, o știre îmbucurătoare, care merită toată atenția. Era vorba de împărțirea premiilor la școala de sub­ofițeri a regimentului artileriei de cetate, de sub comanda d-lui colonel C­oandă, și de jurămîntul recruților cari au fost a­­tribuiți forturilor Capitalei. Amîndoué aceste acte au fost săvârșite cu o deosebită solemnitate, de către însuși comandantul, care a vorbit trupei arătând ono­a •­e datoria către­­ patrie, cât d­e “rai’­l soldatului și insistând r*T.. bazate pe furișe Nu e vorba aci de moliciune, de o blân­­­d y­i Seriozitatea nu cere însă numai de­cât asprime, cu atât mai puțin siluire. Disciplina ce se menține din bună-voe, din înțelegerea datoriei, e neasemănat su­perioară d­isciplinei silite, care se menține numai prin frică. Și noi vedem în fapta d-lu­ col. Co­ndă îndrumarea spre disciplina nesilită, căreia soldatul se supune bucuros fiind­că știe că ea este absolut necesară armatei și că nu­mai prin ea își poate îndeplini marea da­torie către țară. Solemnitatea dată jurământului recruților e o inovație foarte fericită. Tînerul luat din sînul familiei, de la ocupațiunile și dis­tracțiile lui, lipsit brusc de libertate, e cu sufletul apăsat când intră în cazarmă. Ceea ce mai ales îl apasă, e viața necunoscută ce-l așteaptă aci și despre care își face în general închipuiri­­ destul de negre. Dacă în acest mo­ment de neliniște, vede pe comandanții ser­­dunați și-i aude vor­bind blând clar serios, explicându-l părin­tește pentru ce a fost chiemat și ce fru­moasă datorie are de îndeplinit, neapărat că neliniștea i se va risipi, apăsarea de jft; sufletul séu va dispare și el va câștiga, din primul moment, încredere. Și asta e totul.­­ M”’ • ' p«­­­a întâmpla­­ aiiV* CV* g.ni.Vi-vV >;Voi odată i­, v?. c V Acest fenomen sufletesc a fost bine și de “mult înțelea în toate armatele europene se­rios organizate. Pretutindeni se dă o deo­sebită solemnitate jurământului recruților. In Germania, de pildă, însuși împăratul primește jurământul recruților din garni­zoana reședinței. Și «văcanii» cari au avut fericirea să jure înaintea împăratului, nu uită toată viața acest moment. * Fiind­că vorbim de metodă în armată, să profităm ele ocazie spre a reveni asupra u­­nei vechi propuneri făcută de noi în aceste coloane. Vecinii se aud plângeri despre brutali­tățile di­n armată. Noi am atribuit în­tot­dea­una aceste bru­talități lipsei de metodă , și stăruim în cre­dința noastră. Ofițerii nu au nutrTat misiunea de a con­duce trupa în război; cea mai de căpetenie misiune a lor e de a instrui trupa în timp de pace. Dar, spre a instrui pe cine­va într’o ma­teri­e ,oare­care, nu e destul să cunoști per­fect materia, ci mai trebue să ai pregăti­rea pedagogiei. O­­ asemenea pregătire nu li se dă însă o­­fițerilor și de aci izvorăște tot ren!. De aceea am propus de multă vreme ca în școlile de ofițeri să -i""predea și noțiuni­­ de psicoV prin ac­est stud­ ­io S Bandin. (Coresp­ part. a ziarului «UNIVERS UJJfL»" Stockholm, 24 Decem­bria O dramă in societatea m­altei , O tragedie ale cărei amănunte au pus pi, gânduri pe cei mai experimentați psih­ologii ține în tulburare și indignare opiniunea pu­blică din Suedia și Norvegia. Acum cât­va timp a murit la Broxvic, în provincia Oestergötland, unul dintre cei mai însemnați curteni ai regelui, baronul Taube de Block. După câte­va luni se iscă svonul că baronul murise otrăvit de soția sa, baroneasa de Betsy. Svonul fu cofirmat de d-șoarn­ele Tăgers*­kjold, logodnica unicului fiu al reposatului, și de m­ai multe servitoare ale castelului. Atunci autoritatea a ordon­at desgroparea cadavrului și la autopsia făcută s’augisRris­l stomacul mortului urme de arsenic și­­ a sublimat. Bănuelile contra soției răposatului se gră­mădiră acum în așa număr, în­cât dânsa fu arestată. Dovezi­le contrarii Insă deja de la începutul instrucțiunei, luiL­­ l­cătoriî dădură peste o mare surprindere I una din martorele acuzate! se înecă de să nu spună mai mult, iar cele­ l’alte ? pură să cadă în contraziceri isbitoare. Pe lângă asta, colegiul regal medicin­ii al dat un certificat în care se zicea că baro­­­nul era deja bolnav de o boală care tot l'ai­ fi ucis și că otrava nu’i scurtase zilele , fier cât cu câte­va ore. In urma acestei constatări și a altor­ i I­cidențe sensaționale, bănuelile s’au ab?­ I de la bătrâna baroneasă, care stătea tată, asupra d-șoarei de Făgerskjold. O d-­șoară perverșii Curând s’a descoperit, că­ d-șoara Far — ‘‘1 ‘_l , îmi.ns.. j ’— — a l­ —— 1* " 1' ' 1 î­ nulul, întreținuse relații intime cu bătrânul baron, cu care avusese și un copil. Firește­ relațiile ei cu baronul fuseseră secrete, iar în urmă dânsa se logodise în fața lume! cu­ tînerul Block. La 29 Noembrie anul curent, d-seara dl Fagerskjold primi un bilet anonim prin cari­era chemată la o anumită oră, într’un rol retras, pentru a i se face comunicațiuni im­­portante în afacerea omorului, se zicea în bilet. Dânsa se duse la locul de întâlnire și cel de acasă, vâzând că nu se mai întoarce,­­1 căutară și o găsiră leșinată având la cap I rană din care curgea sânge. Faptul acesta nu putea să dovedească alt ceva de­cât că se comisese contra d-șoara un atentat în profitul baronesei, de către cl micii acesteia. Ast­fel bănuiala contra bel­trânei se întări. Insă iată că d-șoara, la întrebările ce-i fi­­gură judecătorii asupra acestui atentat, se încurcă foarte reu în răspunsuri și, după ce fu supusă la interogatorii lungi, mărtu­­risi că ea însăși făcuse scrisoarea prin cam era chiemată la întâlnire, și că tot atentat­ era o prefăcătorie în scop de a se întărită o­einiunea publică și judecătorii în contra bl trânei baronese. Această mărturisire a d-șoareî îî fu fatali căci judecătorii se convinseră că dînsa J ocupa și cu falsificare de scrisori. Dînșia reîncepură cercetările asupra uni alte scrisori ce Ii se trimisese cu câte-­l săptămâni înainte, iscălită Ilolga de Fage­­sk­jold și prin care aceasta se denunța­­ sine însăși că otrăvise pe bătrânul baron.1 Când i se puse scrisoarea dinainte,* l strigă indignată că nu este a ei, că fuses făcută și trimisă de dușmanii sei, ani­cii bătrânel baronese. Și judecător crezuseră atunci că în adevăr dușmă­manii d-șoareî trimiseseră acea scrisoare Dar acum, după falsul atentat de la 1 Noembrie și după mărturisirea d-șoarec , ea însăși scrisese invitațiunea la întâlniri judecătorii o luară din nou la cercetare . După multe făgădueri, dâns a mărturisi­t și scrisoarea aceasta fusese tot de dâns făcută și trimisă în scop de a convinge­­ judecători că bătrâna baroneasă și amil el sunt niște ființi foarte rafinate și pr mejdioase. I­­n urma acestor mărturisiri, d-șoara a fost arestată. Lucrurile stau aci până acum. Opinia publică așteaptă însă cu ios­­noul descoperiri. Toată ■ "■ De ce a­v«.‘ ’ O.n .Tj I­a I I I­I­I­­ I I I I I I­I­I­­ 9 II I­I

Next