Universul, mai 1898 (Anul 16, nr. 108-138)

1898-05-01 / nr. 108

Anul XVI—No. 108. Abonament« ca Premii Da ia 1 Haiti Cine se va abona, cu începere de la 1 Maiu 1898, ia ziarul «Univer­sul» politic, care apare în fie­care zi, dimineața, va primi următoarele premii: Pentru 3 luni lei 5.30 în toată țara In provincie 20 bani mai micit pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 2 volume, precum și ziarul «Universul» literar colorat, pe timp de 3 luni. Pentru 6 luni lei 10.30 în toată țara In provincie 30 bani mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman de 4 volume ilustrat in ziarul «Universul» literar colorat, timp de 6 luni. Pentru un an lei 21.50 în toată țara In provincie a fest mai mult pentru portul premiilor PREMII GRATUITE Un roman ilustrat de 6 volume.— «Universul» literar colorat timp de 1 an, o frumoasă brățară de alumi­nium aurit, o zaharnițâ și un port­­ceasornic de metal. Un Important na­ta­l ale fie­cărei luni, afară de premiile mai sus notate, se mai a­­cordă, prin tragere la sorți și în mod gratuit, la toți abonații, alte 3 pre­mii în obiecte de mare valoare. Aceste obiecte sunt de­ja expuse în vitrinele palatului «Universului». N. B.—De­oare­ce Universul poli­tic apare și în toate Duminecile, pre­țul abonamentului s’a mai scumpit cu puțin. CALENDAR pe ANUL 1898 Ziarul UNIVERSUL se vin­de in străinătate cu 10 bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Bre­­zoianu No. ’lI. București.—Telefon Niv. 37, Centrala IV. Lupta a și început. Luni la Senat. Marți la Cameră, s’au dezbătut două chestiuni din cele mai iritante. » In Senat a venit în discuție, pe cale neregulată, chestiunea demisiei colective 3­ ofițerilor de cavalerie din 1894. Se poate asemăna dezbaterea ce a avut loc, cu o luptă de avant­­posturi. In adevăr, chestiunea n’a fost tratată în fond, ci numai super­ficial și într’o mică parte a iei. To­tuși, avem de înregistrat o impor­tantă declarațiune a d-lui Lascar Ca­­targiu, șeful partidului conservator, că nu învinuește întreg partidul li­beral de instigațiune a pronuncia­­mentului ofițeresc, ci numai pe unii fruntași liberali cari trebue să-și ia răsplata. Liberalii din Senat s’au grăbit să releveze această declarațiune și să o întrebuințeze ca o armă chiar în contra d-lui Catargiu și a partidului conservator, având aerul că privesc chestiunea ca înmormântată. Presa liberală a exploatat în ace­lași sens declarațiunile din Senat ale d-lui Catargiu. Mulți sunt însă de părere că libe­ralii s’au lăsat a fi înșelați de apa­rență și că d. Lascar Catargiu nu numai că nu a făcut o greșeală prin declarațiunea d-sale, ci din potrivă a făcut un adevărat act­ politic, ale cărei urmări se vor vedea când se va discuta chestiunea în fond. Ori­ce s’ar întâmpla, impresiunea noastră e că, pentru moment, nici o schimbare serioasă nu s’a făcut în pozițiunea adversarilor asupra acestui punct. încă o dată, n’a fost de­cât o luptă de avans­posturî. * ♦ * Marți, la Cameră s’a dat o hotă­­rîre mai serioasă. Am semnalat la vreme, ca cronicari scrupuloși, zvonurile ce circulau în piața noastră politică despre o extra­ordinar de gravă afacere. Se vor­bea, cu cuvinte acoperite, despre des­coperirea dovezilor unui fapt din cele mai compromițătoare, al primului­­ministru d. D. Sturdza. Lucrul a eșit la iveală în ședința de Marți a Camerei. D. Tache Io­­nescu, fost ministru conservator, a citit Camerei două adrese ale minis­­trului de culte unguresc către I. P. S. S. Mitropolitul din Sibiu Miron Romanul, prin cari se face imputa­rea că școlile epitropiei sf. Niculae din Sebeș (Brașov) primesc subven­­­­țiuni­ de la Statul românesc. Minis­trul unguresc Vlassici se sprijinește în această imputare pe declarațiu­nile făcute în 1894 la Orfeu de d. Dumitru Sturdza și pe o notă a gu­vernului românesc care confirmă că România a dat subvențiuni și cât a dat. Pe baza acestor probe ministrul unguresc a amenințat școalele din Brașov cu închiderea, dacă vor mai primi subvenții din România. Luând a doua oară cuvîntul, în chestiune personală, d. Ionescu a afirmat că i s-a arătat la Viena o o chitanță din arhiva ministerului nostru de culte, privitoare la o sumă de bani primită de școalele din Brașov. Din toate acestea reese teribila a­­cuzațiune că guvernul românesc, în special d. Dumitru Sturdza, a disol­­vat secrete de Stat și a­ procurat un­gurilor documente cu ajutorul că­ Intrarea portului Santiago de Cuba.— (Vezi explicația). Ortodox Joui, 30 Aprilie.—Ap. Iacob. Ost t­otic Joui, 12 Maiti.—Pancrațim Rés. soar. 4.37 Ap. soar. 6.16 București, 30 Aprilie. Lupta s’a deschis Ținând seamă de mișcările ce se observau în taberele opozițiunii și de zvonurile ce circulau, spuneam în ultimul nostru articol asupra po­liticei interne că se pregătește un asalt violent contra guvernului și că trebuie să ne așteptăm la­­ dezbateri scribinoa­se în Parlament. In toată țara țara să poată lovi în școalele române din Transilvania. Neapărat, lovitura era mare. Dacă acuzațiunea ar fi primită de temei­nică, d. Sturdza nu numai că nu ar fi putut să mai stea la putere, dar nici măcar în viața politică n’ar mai fi putut rămâne. D. prim-ministru D. Sturdza a dat o formală dezmințire acestei acuzări. D-sa a explicat că guvernul ungu­resc putea foarte lesne să știe ce bani se dădeau de aci pentru școlile române di­n Brașov, fără ca guver­nul român să trădeze ceva ori să dea acte. Lucrurile s’au oprit aci și, față cu declara­ți­unea­ categorică a d-lui prim­­ministru, discuțiunea nu poate merge mai departe. Atacul dat de opozițiune la Ca­meră n’a produs efectul așteptat. Prim­ul-ministru și guvernul au ră­mas în picioare. Din Manila vine veste că autori­tățile spaniole de acolo au trimis în provincii agenți influenți pentru a ridica curajul populațiunei. Deja a­­cum, marea majoritate a locuitorilor e pentru Spania și s-a hotărît să lupte contra americanilor. Agenții insurgenților din Filipine, cari însoțesc escadra americană, au fost invitați de amiralul Dewey să se ducă pe uscat pentru a aduce in­formații despre tăria și pozițiunea insurgenților. Amiralul dorea ca șefii insurgenților să fie vestiți că dânsul pare de gând să schimbe îndată gu­vernul în Filipine, ci numai să îm­­pedice populațiunea de la escese. Agenții au refuzat de a se duce pe uscat. Triplic, niîunla ast-a sîatîcă, nu voește ca americanii să ocupe Filipinele.—Răceală între N­u-Silîi și Franța din cauza Spaniei Din Paris se vestește aci urmă­toarele : In cercurile diplomatice franceze se asigură că tripla alianță est-asia­­tică (Franța, Germania și Rusia), formată în timpul resboiului dintre China și Japonia, va face pașii cei mai energici pentru ca America să nu ocupe Filipinele. Aceste Puteri nu vor suferi ca America să aibă posesiuni în răsăritul Asiei. Francia a repetat către Puteri pro­punerile sale de a se interveni în răz­boiul dintre Spania și America de Nord. Puterile refuză. Mai cu seamă Rusia se arată foarte contrară unei așa intervenții, ceea ce a răcit mult pe francezi de ruși. Din Londra se desminte știrea că Anglia ar avea interes să ia Filipi­nele de la americani în schimbul u­­neia din prosesiunile sale americane.­­Corespondență parr­­a ziar. UNIVERSUL­ Madrid, 25 Aprilie. Discuția asupra războiului în Cameră Deputatul carlist Molia, în ședința de azi a Camerei, a combătut auto­nomia dată Cubei, după cum o com­bătuse și mai înainte. «Guvernul a­­cordând-o, a zis dânsul, a voit să evite războiul, însă tocmai prin asta l-a adus mai curând, căci americanii nu urmăresc atâta binele cu banilor cât alungarea spaniolilor din insu­lele americane. încă din anul 1896, a adăugat Mella, am arătat că răz­boiul cu Statele­ Unite este neevi­tabil, dar guvernul nu s’a îngrijit de măsuri de apărare, de alianțe. In loc ca Spania să țină la Francia și la Rusia, în cari ar fi găsit acum un ajutor, a ascultat orbește de ceea ce a zis tripla alianță.» In continuarea discursului său, Mella a rostit și acele cuvinte ale unui prooroc, depeșate deja în toată lumea : Nenorocită e țara guvernată de femei și de copil. (Proteste vii). Ministrul președinte Sagasta se ridică atunci și zice: «Ast­fel de cuvinte nu se pronunță aci, ele se pot spune numai afară.» Mella răspunde : «D-ta n’aî drep­tul să mă dai afară de aci.» Sagasta . Am zis că ast­fel de cu­vinte nu trebuesc pronunțate aci. Mella declară că cuvintele sale au fost rea înțelese și urmează: «Dacă pacea se va încheia în mod neono­rabil prin mijlocirea Puterilor, a­­tunci gândiți-vă la viitorul groaznic ce așteaptă pe Spania.» Sagasta revine asupra «cuvintelor proorocului», cerând explicații. Mella zice că nu are nimic de explicat. Camera hotărăște în urmă, prin 190 voturi contra 19, ca Mella să re­tragă cuvintele proorocului. Deputatul Moret declară între al­tele, că războiul actual este o afa­cere de onoare pe care Spania tre­bue s-o rezolveze în alianță cu alte Puteri. Apărarea Filipinelor în consiliul de miniștri s’a hotă­­rît ca să se trimită la Filipine toate forțele disponibile de uscat și de mare, pentru apărarea acestor insule contra americanilor. Din Havana se telegafiază aci că se taie acolo cai și catâri în mare număr, pentru a se îndestula trebuin­țele de carne. Un număr de arestanți au fost liberați de prin temnițe, cu con­dițiune de a intra în corpul numit de Guerille. O nouă escadră spaniolă, compusă din 9 bastimente, a plecat de la Ca­­dix în oceanul Atlantic. Camera cubană deunăzi a trimis ministrului coloniilor o adresă în care protestează contra atacului din par­tea Statelor­ Unite și declară hotărî­­rea sa de a apăra suveranitatea patriei mume asupra Cubei. Don Pedro. Frigările galbene înt­re americani Din Key-West vine prin Londra știrea ca între marinarii americani care au fost rânduiți pe vasul Argo­nauta, capturat de la niște comerci­anți spanioli, a isbucnit teribila epi­demie a frigurilor galbene. S’au ivit patru cazuri. Vasul se află acum în carantină. Diferite știri IUTA m PL­ARI­SM și Cagitala Accidentul de la societa­tea Dacia-flom­ânia.—Ianoș Za­­dic era fochist la societatea «Dacia România». Om priceput și harnic, Zadic avea un singur defect, îi plă­cea prea mult băutura. Alaltă­ era bău însă­ mai mult ca tot­deauna. Spre seară, voind să coboare scările, cum nu putea să-și ție tocmai bine e­­chilibrul, alunecă și căzu jos. El veni d’a rostogolul peste toate scările și când ajunse jos, avea capul sdrobit. Ianoș Zadic fu transportat numai de­cât la spitalul Colțea, unde fu pansat și apoi dus acasă la el, în strada Vă­in­ei No. 6, unde muri după câte­va ore. Rănirea din curtea caselor Regiei.­­Aîaltă­ ori pe când dul­gherul M. Sax, din șoseaua Basarab, lucra la construcția ce se făcea în curtea Regiei Monopolurilor Statului, de­odată prăvălindu-se scara pe care se afla, a căzut jos și s’a rănit foarte grav. El a fost transportat la spita­lul Filantropia. PI» Torst­a Sinuciderea din comuna Mlilita­ri.­Loc­u­i­t­orii din com. Mi­litari, județul Ilfov, au fost vin e­­moționați de o tragică sinucidere. Un anume Marin Barză, din acel sat, a luat un cuțit și s’a străpuns în partea stângă a pieptului. Neno­rocitul voia să se lovească în inimă, pentru ca moartea să fie instantanee. Cuțitul s’a oprit în coaste și ast­fel Marin Barză a scăpat cu viață. El fu trimes de urgență la spitalul ju­dețean. Cauza acestei încercări de sinuci­dere nu se știe încă, căci rănitul fi­ind într’o stare deplorabilă, nu poa­te vorbi. Se crede că ar fi la mijloc un ve­chi și amor. Ceasul cer réii.—Ecaterina Văr­­zaru, din comuna Gighera, județul Dolj, s’a sculat deunăzi dimineața și a început să se certe cu mama ei. Bătrâna femee, supărată, și-a bleste­mat atunci copila, zicându-i s’o ajun­gă ceasul cel rău. Și pare că a fost un făcut. Ecateri­na eși afară și se duse lângă poartă. Ea stete cât­va timp privind la drum, când de­odaia, ca din senin, poarta se dărîm­ă și căzând peste copilă, o strivi de tot. Satul întreg a alergat la acel loc al sinistrului și, unii dând din cap, alții făcându-și cruce, îngânau cu spaimă : — Să ferească D-zeu pe ori­cine de ceasul cel râd. Intru­cât privește pe bătrâna Văr­­zaru, ea a început să aiureze de du­rere, căci are credință fermă că nu­mai blestemele iei au ucis pe iu­­bita-î copilă. Mort din su­părare.­ Se știe că bucuriile prea mari, ca și dure­rile, provoacă adese­ori moartea. Su­părarea are însă de multe ori și ea acelaș efect. Zilele acestea, preotul P. Constantinescu,f din com­. Crulești, jud. Dolj, s’a luat la ceartă cu un locuitor de acolo, anume Mitrică Co­­nișeanu, pentru un gard care le des­părțea curțile. Cearta deveni foarte­ animată, când de­odată preotul căzu jos și muri la moment. Parchetul din Dolj a început o an­chetă spre a stabili responsabilitățile. Milan sunt 31 de cercuri: 18 repu­blicane și 13 socialiste. Unele din aceste cercuri erau pă­răsite, altele n’aveau de­cât un pă­zitor. S’a procedat la sechestrarea tu­­turor registrelor și au fost transpor­tate la poliție cu căruțele. La sediile socialiste de pe curso Garibaldi însă perchezițiile au avut­ un sfîrșit tragic. Ast­fel pe când funcționarii se di­­rigeau la cercul socialist al cărui sediu e pe corso Garibaldi No. 26, soldații fură atacați prin împușcături trase de cetățeni, cari se aflau prin case pe după ferestrele pe jumătate închise. Soldații au tras atunci o salvă a­­supra ferestrelor de unde veneau îm­pușcăturile. Au fost mai mulți ră­niți și printre morți se află și o d-nă care e­șise de curiozitate la o ferea­stră. Au fost disolvate și 5 fanfare (mu­zici) republicane și socialiste. Instru­mentele muzicale au fost puse în că­ruțe și transportate la poliție. Școlile Alaltă­ era mai mulți revoltați, pe când împușcăturile răsunau pe străzi, încercară la mai multe școli, cu re­volverul în mână, să forțeze pe pro­fesori a da afară pe școlari din clase. Scopul acestora era manifest: eți vroiau să umple căile cu copii, spre­ a face imposibile șarjele de cavalerie.­ Predarea armelor seri de dimineață începură să vieă în mare număr la poliție persoanele cari se conformau ordinului dat de comandantul militar, ca să predeau armele.­­ Aproape toți soseau în trăsuri, a­­­ducând puști și revolvere. Piața era plină și confuziunea era foarte mare.­ Pe la orele 6 seara armele pre­date se urcau la șeapte mi­. Arestații . Indivizii arestați în timpul dezor­­dinelor au fost transportați ieri de la poliție la închisoare. Ei erau în număr de 85, printre care se aflau redactorii ziarelor «Ita­lia del Popolo» și «Secolo», despre a căror arestare v­a fi vorbit­ori.­i Ei erau conduși pe jos, escortați de un pluton de carabinieri și două­ escadroane de cavalerie, comandanta de un maior și urmate de mai mulți guarzi ai siguranței publice. Ei vor fi judecați de noul tribunal de război­, constituit de comandan­tul militar odată cu proclamarea stă­­rei de asediu. Autagen. Corespondentă particulară a UNIVERSULUI Milan, 26 Aprilie. TURBURĂRI SÎNGEROASE Ieri de dimineață foarte mulți cu­rioșii veniseră să vadă locurile unde fuseseră luptele între manifestanți și trupe. Din diferite părți ale orașului, ca la Porta Ticinese, Porta Genova, Porta Magenta, Porta Ludovica, Porta Vigentina și Porta Monforte se auzeau împușcături. Prin unele din aceste locuri s’au tras și focuri de tun, cu mitralii, făcând mai multe victime, așa că manifestanții au fost împrăștiați. Disolvarea cercurilor socialiste Mai mulți funcționari de poliție, urmați de mulți soldați, s’au dus la diferitele cercuri socialiste și repu­blicane spre a le disolva. In total în Vit) !'', 1 (13 Mniü) 1888^ Curier Judiciar Tribunalele române Delict militar de presS.—Afa­cerea Librescu — A DOUA ȘEDINȚĂ — Ședința se deschide la orele 2. Se mai ascultă câți­va martori ră­mași din ședința precedentă. Martorul Adolf Klariner, reporter la ziarul «Lumea Nouă», depune că în ziua de 21 Aprilie, când s’a con­damnat Blumenfeld pentru dezertare, a fost pe la consiliul de războiu și Blumenfeld a intrat în vorbă cu­ dînsul, întrebându-l dacă cunoaște pe Librescu și aruncându-i un bilet cu numele condamnaților și adăugând și o vorbă la adresa armatei. Bile­tul acesta se prezintă de apărare. Chemat, Blumenfeld tăgăduește că el a aruncat biletul. Apărarea vrea să probeze că Blumenfeld este acelaa care căuta cu ori­ce chip să se scria d in «Lumea Nouă» în privința ares­­­tului militar, dar că Librescu era­ cu totul strein de aceasta. Se suspendă ședința spre a se te­lefona la arest, ca să vie cei­ l’alțî a­­restațî, cari fuseseră în dubă în ziua de 21 Aprilie. La redeschiderea ședinței, se as­cultă soldatul Burada Gheorghe. A­­cesta, care e condamnat pentru de­zertare, merge drept spre banca a­­­cuzaților. D. președinte Mareș, (către mar­­­tor). Te duci la locul d-tale ca calul­ la grajd (rîsete). Martorul Burada știe că a văzuți în ziua de 21 Aprilie pe soldatul­ Blumenfeld vorbind nemțește cu unul cu cioc (Klarinet), dar n’a văzut când­ a aruncat biletul. Asemenea depun și cei­lalți sol­­­dați arestați, Petrescu, Antofi și ser­­­gentul aghiotant Enache Nicolau­, care­ a condus duba. D. comisar regal cere amânarea spre a se face un supliment de in­strucție, spre a se face comparația de scris­uri prin experți și a vedea: cine e vinovat, Librescu sau Blu­menfeld. Apărarea declară că nu s’ar opinia

Next