Universul, iulie 1898 (Anul 16, nr. 169-199)

1898-07-01 / nr. 169

Ziarul UNIVERSUL se vin­de in streinătate cu un baut escu­i primil. Redacția și administrația: st­r. Bre­­soianu No.­­ll. București.—Telefon No. 67, Centrala IV. și știința lor, că experții vor procla­ma aceasta. Ei însă făcură contra­riul, fără să fi achitat pe Esterhazy. Atunci am scris fraza care înseamnă : sunt mincinoși sau ignoranți. Avocatul Cabanel, primul avocat al experților, vorbi timp de două ore, spre a dovedi că există defăi­mare și că indemnitatea de 300000 fr. cerută de reclamanți abia e în­destulătoare. Procurorul generalul Pezons, con­­chizând tot pentru indemnitate, a vorbit despre Zola cu respectul da­torit geniului. Albert Clemenceau a prezintat o lungă apărare, citând exemple legale, spre a dovedi că reclamanții n’au dreptate . Avocatul Labori vorbi tot în acest sens, declarând că achitarea maioru­lui Esterhazy a fost nedreaptă. — Vom­ repeta asta, adaose el — în curând , procesul din Versailles ! Sentința se va da Sâmbăta vii­toare. *) Incidentul E­sterhazy-Picquart Cu toate că parchetul n’a luat nici o decizie cu privire la urmărirea des­chisă pentru bătae în contra maio­rului Esterhazy, totuși e sigur a­­proape că, după cum se spune pe la parchet afacerea va fi clasată, și d. lt.-colonel Picquart va fi poftit, să tragă în judecată pe maiorul Ester­hazy. In ori­ce caz, s’a decis ca ju­decătorul de instrucție să nu anche­teze cazul. Nun fragilii vaporului «Bour­gogne» De­sigur că firul telegrafic va trans­mis vestea despre această nenoro­cire, de aceea cred zadarnic a v’a le repeta din nou. După cea mai mare parte din zia­rele de azi, numărul morților ar fi de 625, printre care se află mulți italieni și germani. Toată ziua o mulțime de lume staționează la bi­rourile companiei transatlantice și cere informațiuni a­­supra rudelor lor, pe cari le știau că trebuiau să se reîntoarcă în patrie din New-York cu vaporul «Bour­gogne.» Se afișează mereu liste cu numele persoanelor dispărute sau înecate. In toată Franța, emoțiunea produsă de acest accident e de nedescris. Ca avant-post spaniol.— (Vezi explicația) CALENDAR pe ANUL 1398 Orlivilox Marți 30 Iunie.—Soborul SS. 12 Ap. Sf. doct. Cît­il și Ion. Catolic Marți 12 Iulie. —Ioan Gualb. US», scar. 4.28 Ap. acar. 7.42 București, 30 Iunie. Exemple de la frați De mai mul­te ori să arătăm în aceste am avut prilej coloane că fra­ții noștrii din imperiul Austro-Ungar, deși apăsați și împiedicați în des­­voltarea lor politică și națională, stau în multe privințe mai bine și sunt mai înaintați de­cât noi. Se prezintă astăzi din nou ocazi­­unea să ilustrăm acest fapt. Prigoniți cu cea mai mare aspri­me pe toate țărimurile, supuși la toate sarcinele publice, dar excluși de la toate bine­facerile ce isvorăsc lin organizațiunea de Stat, Românii din Transilvania și din părțile un­gurești se desvoltă totuși admirabil pe lăeimul economic și financiar. Cele trei milioane de români au nu mai puțin de 52 de bănci, cari toate prosperează, făcând în același timp cele mai mari înlesniri popo­rului român. Ne vine cam greu, când ne gân­dim că noi, Românii din Regat, deși înloouit mai numeroși, deși pe un pământ mai bogat—ori tocmai din prielenia asta ?—nu avem până acum de­cât o singură mică bancă, creată de inițiativa particulară Curat ro­mânească. Nimic nu se mai însemnat, nimic nu se mai hol­arilor în ori­ce socie­tate, în vremea de astă­zi, decât co­merțul de bani. Se zice în general că cine stapî­­nește pământul unei țări, acela con­duce țara. Asta era adevărat într’o vreme, și anume când agricultura era sin­gurul mijloc de producțiune și chiar mai târziu, după nașterea industriei, când totuși agricultura­­era cea mai importantă ramură de bogăție. Dezvoltarea surprinzătoare pe care au avut-o, mai ales de un veac în­coace, comerțul și industria, crește­rea nemărginită a averii mobiliare, au­ schimbat fața lucrurilor. Astă­zi stă­pânii pământului sunt, proporțional, săraci și fără putere. Bogăția și pu­terea—tot­dea­una legate între ele— au trecut în mâinile posesorilor ave­­n>■­mobiliare a cărora espresiune cea mai înaltă sunt comercianții de de bani, bancherii. Dacă ne gândim la toate astea, și dacă ne uităm la starea noastră sub acest raport, un simțimînt de adân­că neliniște ne cuprinde. Comerțul de bani, în țara noastră, e în mâna străinilor. Avem Banca națională a Româ­niei. Dar e destul să ne gândim câ­te case de bancă există, în afară de cea națională, numai în București, ca să ne dăm seama că marele nos­tru institut de credit e o picătură de apă într’un lac. Ș’apoi, Banca națională e numai în mâinile Românilor? O sumă de acțiuni sunt în mâinile străinilor. Ori­cum ar fi, comerțul bănesc al țării noastre e în mâinile streini­lor, cari prin aceasta sunt adevărații stăpâni ai țării. Nu e îngrijitor aceasta? Nu suntem oare datori, cu toții, să ne trudim ca să scoatem comer­țul bănesc din robia străină și să-l aducem în mâini­ românești ? E imposibil să se susțină—cum o fac streinii și unii înstrăinați—că Românul e incapabil pentru afaceri de bancă. Avem dinaintea ochilor exemplul fraților din Transilvania și Ungaria, cari au dovedit în mod strălucit destoinicia neamului în acest soi de treburi. Nu ne-am ocupat până acum de bancă , nu ne-am îndreptat gândul și munca în această privință. Dar capabili suntem. In lunile din urmă s’a început o mișcare îmbucurătoare în această di­recțiune. Primul rod al ei a fost Banca Poporului din București. Să ne mișcăm înainte pe calea asta, și vom ajunge departe. S ím Frânte Corespondență particulară a UNIVERSULUI Paris, 26 Iunie. Procesul experților în­ eoaita d-lor Zola și Perreux Ieri a avut loc înaintea tribunalu­lui corecțional, în ședință secretă — conform legei—procesul de defăimare intentat contra d-lor Zola și Perreux de către experții caligrafi din proce­sul maiorului Esterhazy. D. Zola și girantul ziarului «Au­rore» au asistat. Interogatoriul fa scurt: Președ.—Cunoașteți pe experți ? Zola. — Nu i-am văzut nici­oda­tă, ci am citit numai rapoartele lor. — Cum poți să -i acuzi de minci­noși și frauduloși ? — Scuzați, domnule președinte, omiteți fraza, dacă ei nu sunt atinși de vre­o boală de ochi sau de creer. — Care era intenția d-tale ? — Poarte simplă. Credeam că pro­cesul Esterhazy ar fi adus lumină. Știam în chip sigur că Esterhazy era autorul borderoului și vom­ do­vedi asta ori­când se va vroi. Cre­­deam, încrezendu-mă în inteligența Franța ,și Rusia Busturile împăratului și împărăte­sei Rusiei, oferite de d. Felix Faure, președintele Republicei, orașulu Moscova, vor fi așezate în marea sală a primăriei din Moscova, pe un­ piedestal cu ornamentații de bronz și cu armele Franței și inițialele d­­lui Felix Faure. Acest piedestal va fi acoperit cu o manta imperială. Busturile vor fi apărate printr-un înveliș de sticlă ornată cu o co­roană. Hoți­a le moaște Deună-zî noapte, niște re­­făcători s’au introdus în biserica Vezelay și, după ce au spart un grilaj interior și mai multe uși, au luat moaștele sfintei Maria Magdalena și ale sfân­tului Bernard,­ moaște închise într'un coșciug pus într’un cavou sub b­o­­rul bisericii. Hoții au lăsat obiectele de valoare cari se aflau în jurul moaștelor , cu toate astea au spart o cutioară des­tinată a primi daniile făcute de cre­dincioși. Biserica din Vezelay e cel mai mare monument roman al Franței. Ea a fost fundată în 864 de Gerard de Rossillon. Ea are 120 metri lungime și se văd înăutru trei coloane romane scul­ptate cu subiecte simbolice. S’a deschis o anchetă de către parchet. Brutus* UN PROVEI* E PE ZI Dar’ar bunul Dumnezeu Să fie pe gândul meu­ (Românesc). i) Cititorii însă cunosc sentința tri­bunalului dintr’o telegramă trimeasa de corespondentul nostru particular, d. G. Bandi, din «Paris». Iată acea sentință : «Tribunalul corecțional a condamnat pe Emil Zola la 15 zile închisoare și două mii de franci amendă, pe Perreux la cinci sute de franci amendă și pe a­­mândoui solidaricește i-a condamnat să plătească cinci mii de franci fie­căruia din cei trei experți : Belcomme, Couard și Vali­are, acordând lui Zola benefi­ciul legei Berenger, adică să facă pe­deapsa atunci când va mai comite un delkUA îsLgul asasiei.N.Jt. Din resboiul Ispano-American Cititorii noștri știți că în lupta na­vală de la Santiago spaniolii au fost învinși și că flota lor a fost distrusă. Amiralul Cervera, comandantul flo­tei, a fost rănit la braț și făcut pri­zonier. El s-a predat locotenent­ului Moston, care l-a dus cu o barcă pe bordul vasului «Glocester». Incrucișătorul «Glocester» e co­mandat de locot. Wainwricht. Locotenentul Wainwricht, când a­­miralul Cervera a ajuns pe bord, i-a întins mâna și i-a zis : — «Mă felicit că am avut de luptat cu d-la, d-le. D-la ai arătat un cu­­rgiu­ cum nu s’a mai văzut nici o «lată pe mare». Locotenentul - comandant Wain­friect Pe bordul acestui vas se află, afară de amiralul Cervera, și alți prizonieri spanioli.* * * După cum am anunțat la timp, o escadră americană, sub conducerea comodorului Watson, este destinată să meargă în Spania spre a bom­barda porturile de acolo. Comodorul Watson Com­­odorul Watson e foarte lău­dat de ziarele americane, cari spun că el e un ofițer de talent și un vechi și marinar. Incrucișătorul «Glocester» Ca­binetul meu Portretul La Sinaia se petrece Scena ce acum narez, Și'I o scenă care are Foarte mare chichirez. Un poet, poet de seamă, Rar ca el a fi poet, Unei soațe foarte-a naibii I-a făcut al său portret...* ’S-a făcut grozav de bine Numa’n versuri care curg, Par’c'ar fi limba lui Dante Sau mai bine-a lui Licurg. Și’l citește cu plăcere X unui bun și scump amic, Care-ascultă gură-cască, Ne zicând nimic, nimic...’ — E sublim !—amicul zice:— «Sunt, zeii, versuri cum nu au­... «Și le rog, după portretu'ți, «tu o copie să’mî dai !...» și poetul îi răspunse am ironic, cam amar . — Nu, că ai... originalul, «Copia ’ți-ejn zadar !» Marion 1NTAIFLAEÎ ilht !»f­i­ală Furtul <­iu Bulevardul îlaria. — Ioan Niculae, din strada Mihai Bravul No. 136, rămăsese bestul de tot. Chefuri, petreceri, la toate tre­buia să pue capăt și să îndure ma­rea tortură a negrei mizerii. Ioan Niculae nu era însă omul care să nu știe cum să scape dintr’o așa de grea încurcătură. El se duse în Bu­levardul Maria No. 210, unde găsi pe un anume Petre Rău, care avea asupra lui 560 de lei. Ce făcu Nicolae, ce drese, nimeni nu știe, dar după ce plecă, Petre Rău, observară că cei 560 de lei dis­păruseră. El înștiința secția, care începu ur­măririle și loan Niculae, om fără no­roc, fu prins de sergentul cu No. 1840 și dus la secția 39, care anche­tează cazul. În Țară .* Un monstru.—Subprefectul de la Alexandria a trimis prefecture­, într’un borcan cu spirt, un monstru în formă de maimuță, născut fără viață, în noaptea de 18 spre 19 ale curentei, de femeia Maria, soția lui Dumitru Spânu din com. Țigănești. Femeia este măritată de 2 ani. Ea spune că 15 zile a purtat sar­cina și acum e sănătoasă. Monstrul va fi trimes muzeului din București. Dispariț­a unui tiner din Brăila. Un tiner anume Andrei Ionescu, în vârstă de 20 de ani, și care era amplasat comercial în ora­șul Brăila, a dispărut de­odată, sunt acum vre-o 12 zile, și de atunci ni­meni n’a mai aflat de numele lui. Părinții săi, aflând despre această misterioasă dispariție, au început să-l caute prin toate părțile, dar fără nici un rezultat. Cercetările poliției din Brăila au fost de asemenea za­darnice. Părinții tînărului se tem acum să nu fie la mijloc vre-o crimă și -și întemeiază această bănuială pe faptul că nu e nici o cauză care să fi făcut pe fiul lor să fugă fără să anunțe pe nimeni. Parchetul local, avizat de faptul a­cesta, a deschis o anchetă. UN SFAT DE ZI Apa.­—Apa e un aliment indispen­sabil, propagă însă ușor boale con­tagioase, mai ales h­olera, tifus, di­­senteria. Nici un filtru nu apără de acestea. Unica pază este instalarea bună a reservoarelor de apă, și unde nu există aceasta trebue fiartă apa. Apa fiartă devine gustoasă dacă o batem, o agităm și dacă îi adăugăm puține acide, sucuri de fructe, ceaia, cafea, alcool. Apa gazoasă artificială și ghiața sunt tot așa de periculoa­se când nu sunt făcute din apă distilată. Trebuința de băuturi calde e mai mare iarna de­cât vara. Interpelam Cavaignac In numărul nostru de alaltă­ieri am dat portretul d-lui Cavaignac, ministrul de război și al Franței, care a răspuns la o interpelare ce-i fusese adresată în cameră cu privire la afa­cerea Dreiffus. Deputatul Castel­ia Dăm­azi și portretul interpelato­­rului, d. deputat Castelin, care, în urma răspunsului d-lui Cavaignac, s-a declarat mulțumit. D. deputat Gastelin este un orator dintre cei mai cu vază al Camerei franceze și aparține Dreptei. " O CFURTARE DE ZI Privirile sunt cele dintăî bilete dulci ale amanților. „Bourgogne* Am vorbit pe larg, atât­ în depe­­șile trimise de corespondentul nos­tru Bandi din Paris, cât și în arti­colele publicate alaltă­ erî, Duminică, și azi despre groaznica catastrofă vara s’a produs Luni între orele 4—5 di­mineața, la 60 de mile la Sud de Sable Island, la est de Halifax (Sco­ția Nouă), pe linia New-York-N­avre, în oceanul Atlantic. Transatlanticul «Bourgogne», având pe bordul său 191 de călători clasa I, 125 clasa II, 296 clasa III-a și 200 de oameni de echipagiu, pe o ceață foarte groasă, s’a ciocnit la lo­cul mai sus indicat cu steamerul en­glez «Cromartyshire», și în urma a­­cestei ciocniri s’a scufundat. In acest naufragiu s-au înecat 629 persoane, între cari era un mare nu­­­măr de italieni «•> germani. Vasul «Bourgogne» «Burgogne» era cel mai frumoși steamer al companiei Transatlantice. El avea o capacitate de 7.395 de tone și era lung de 150 de metri și larg de 15 și fum. El fusese construit la Seyne, lângă­ Tulon, în anul 1886. Vasul naufragiat «Bourgogne» era­ comandat de căpitanul Louis Delon-d ele, fratele d-lui François Deloncle, fost deputat al Alpilor-de-jos, și al defunctului Henri Deloncle, fundato­rul ziarului «Drepturile omului», din­ Paris. Comandantul Delonche era în vârs­tă de 44 de ani. El făcuse parte din marina de răsboi și, a luat parte­ la campaniile Indo-Chineze și Tuni­­­siene și a exercitat funcțiunea de profesor de manevre la școala na­vală din Triest. El a intrat in servi­ciul companiei transatlantice acum patru ani. Se știe că nefericitul căpitan și-a făcut până la capăt datoria în această tristă împrejurare. El a stat pe puntea de comandă până ce «Bour­gogne» s'a scufundat împreună cu d­. D. Louis Deloncle, comandantul Iul «Bourgogne» Resbou­xî pentru Cuba t­ ­ PRIN POȘTĂ­ Ca««?.» eșirei Iul Cervera di«* Santiago D. Belcredi, b­tografiază următoa­­rele din Kingston, ziarului «Tribuna» din Roma, al cărui corespondent e: «Sunt în stare de a vă preciza mo­tivele pentru cari amiralul Cervera a eșit din Santiago. «Consulul francez întrebase pe a­­m­iral dacă, în cazul în care ameri­­­canii vor lua în stăpânire orașul l'ar fi bombardat cu năvile sale. Amira­lul răspunse : «—Vom­ bombarda orașul și fără vreo preavizare. «Consulul francez din Santiago sa grăbi să informeze despre aceasta și consulul general din Havana și apoi,­ spre a nu se expune la bombardare,d­eși din oraș însoțit de 400 din co­naționalii săi. «Consulul general francez din Ha­vana informă despre aceea ce se­ pe­­trecea pe colegii săi, și cu toții îm­preună protestară la mareșalul Blau­­­co. Acesta telegrafie fără întârziere mareșalului Cervera de a eși din scris Santiago. j

Next