Universul, iulie 1898 (Anul 16, nr. 169-199)
1898-07-01 / nr. 169
Ziarul UNIVERSUL se vinde in streinătate cu un baut escui primil. Redacția și administrația: str. Bresoianu No.ll. București.—Telefon No. 67, Centrala IV. și știința lor, că experții vor proclama aceasta. Ei însă făcură contrariul, fără să fi achitat pe Esterhazy. Atunci am scris fraza care înseamnă : sunt mincinoși sau ignoranți. Avocatul Cabanel, primul avocat al experților, vorbi timp de două ore, spre a dovedi că există defăimare și că indemnitatea de 300000 fr. cerută de reclamanți abia e îndestulătoare. Procurorul generalul Pezons, conchizând tot pentru indemnitate, a vorbit despre Zola cu respectul datorit geniului. Albert Clemenceau a prezintat o lungă apărare, citând exemple legale, spre a dovedi că reclamanții n’au dreptate . Avocatul Labori vorbi tot în acest sens, declarând că achitarea maiorului Esterhazy a fost nedreaptă. — Vom repeta asta, adaose el — în curând , procesul din Versailles ! Sentința se va da Sâmbăta viitoare. *) Incidentul Esterhazy-Picquart Cu toate că parchetul n’a luat nici o decizie cu privire la urmărirea deschisă pentru bătae în contra maiorului Esterhazy, totuși e sigur aproape că, după cum se spune pe la parchet afacerea va fi clasată, și d. lt.-colonel Picquart va fi poftit, să tragă în judecată pe maiorul Esterhazy. In orice caz, s’a decis ca judecătorul de instrucție să nu ancheteze cazul. Nun fragilii vaporului «Bourgogne» Desigur că firul telegrafic va transmis vestea despre această nenorocire, de aceea cred zadarnic a v’a le repeta din nou. După cea mai mare parte din ziarele de azi, numărul morților ar fi de 625, printre care se află mulți italieni și germani. Toată ziua o mulțime de lume staționează la birourile companiei transatlantice și cere informațiuni asupra rudelor lor, pe cari le știau că trebuiau să se reîntoarcă în patrie din New-York cu vaporul «Bourgogne.» Se afișează mereu liste cu numele persoanelor dispărute sau înecate. In toată Franța, emoțiunea produsă de acest accident e de nedescris. Ca avant-post spaniol.— (Vezi explicația) CALENDAR pe ANUL 1398 Orlivilox Marți 30 Iunie.—Soborul SS. 12 Ap. Sf. doct. Cîtil și Ion. Catolic Marți 12 Iulie. —Ioan Gualb. US», scar. 4.28 Ap. acar. 7.42 București, 30 Iunie. Exemple de la frați De mai multe ori să arătăm în aceste am avut prilej coloane că frații noștrii din imperiul Austro-Ungar, deși apăsați și împiedicați în desvoltarea lor politică și națională, stau în multe privințe mai bine și sunt mai înaintați decât noi. Se prezintă astăzi din nou ocaziunea să ilustrăm acest fapt. Prigoniți cu cea mai mare asprime pe toate țărimurile, supuși la toate sarcinele publice, dar excluși de la toate binefacerile ce isvorăsc lin organizațiunea de Stat, Românii din Transilvania și din părțile ungurești se desvoltă totuși admirabil pe lăeimul economic și financiar. Cele trei milioane de români au nu mai puțin de 52 de bănci, cari toate prosperează, făcând în același timp cele mai mari înlesniri poporului român. Ne vine cam greu, când ne gândim că noi, Românii din Regat, deși înloouit mai numeroși, deși pe un pământ mai bogat—ori tocmai din prielenia asta ?—nu avem până acum decât o singură mică bancă, creată de inițiativa particulară Curat românească. Nimic nu se mai însemnat, nimic nu se mai holarilor în orice societate, în vremea de astăzi, decât comerțul de bani. Se zice în general că cine stapînește pământul unei țări, acela conduce țara. Asta era adevărat într’o vreme, și anume când agricultura era singurul mijloc de producțiune și chiar mai târziu, după nașterea industriei, când totuși agriculturaera cea mai importantă ramură de bogăție. Dezvoltarea surprinzătoare pe care au avut-o, mai ales de un veac încoace, comerțul și industria, creșterea nemărginită a averii mobiliare, au schimbat fața lucrurilor. Astăzi stăpânii pământului sunt, proporțional, săraci și fără putere. Bogăția și puterea—totdeauna legate între ele— au trecut în mâinile posesorilor aven>■mobiliare a cărora espresiune cea mai înaltă sunt comercianții de de bani, bancherii. Dacă ne gândim la toate astea, și dacă ne uităm la starea noastră sub acest raport, un simțimînt de adâncă neliniște ne cuprinde. Comerțul de bani, în țara noastră, e în mâna străinilor. Avem Banca națională a României. Dar e destul să ne gândim câte case de bancă există, în afară de cea națională, numai în București, ca să ne dăm seama că marele nostru institut de credit e o picătură de apă într’un lac. Ș’apoi, Banca națională e numai în mâinile Românilor? O sumă de acțiuni sunt în mâinile străinilor. Oricum ar fi, comerțul bănesc al țării noastre e în mâinile streinilor, cari prin aceasta sunt adevărații stăpâni ai țării. Nu e îngrijitor aceasta? Nu suntem oare datori, cu toții, să ne trudim ca să scoatem comerțul bănesc din robia străină și să-l aducem în mâini românești ? E imposibil să se susțină—cum o fac streinii și unii înstrăinați—că Românul e incapabil pentru afaceri de bancă. Avem dinaintea ochilor exemplul fraților din Transilvania și Ungaria, cari au dovedit în mod strălucit destoinicia neamului în acest soi de treburi. Nu ne-am ocupat până acum de bancă , nu ne-am îndreptat gândul și munca în această privință. Dar capabili suntem. In lunile din urmă s’a început o mișcare îmbucurătoare în această direcțiune. Primul rod al ei a fost Banca Poporului din București. Să ne mișcăm înainte pe calea asta, și vom ajunge departe. S ím Frânte Corespondență particulară a UNIVERSULUI Paris, 26 Iunie. Procesul experților în eoaita d-lor Zola și Perreux Ieri a avut loc înaintea tribunalului corecțional, în ședință secretă — conform legei—procesul de defăimare intentat contra d-lor Zola și Perreux de către experții caligrafi din procesul maiorului Esterhazy. D. Zola și girantul ziarului «Aurore» au asistat. Interogatoriul fa scurt: Președ.—Cunoașteți pe experți ? Zola. — Nu i-am văzut niciodată, ci am citit numai rapoartele lor. — Cum poți să -i acuzi de mincinoși și frauduloși ? — Scuzați, domnule președinte, omiteți fraza, dacă ei nu sunt atinși de vreo boală de ochi sau de creer. — Care era intenția d-tale ? — Poarte simplă. Credeam că procesul Esterhazy ar fi adus lumină. Știam în chip sigur că Esterhazy era autorul borderoului și vom dovedi asta oricând se va vroi. Credeam, încrezendu-mă în inteligența Franța ,și Rusia Busturile împăratului și împărătesei Rusiei, oferite de d. Felix Faure, președintele Republicei, orașulu Moscova, vor fi așezate în marea sală a primăriei din Moscova, pe un piedestal cu ornamentații de bronz și cu armele Franței și inițialele dlui Felix Faure. Acest piedestal va fi acoperit cu o manta imperială. Busturile vor fi apărate printr-un înveliș de sticlă ornată cu o coroană. Hoția le moaște Deună-zî noapte, niște refăcători s’au introdus în biserica Vezelay și, după ce au spart un grilaj interior și mai multe uși, au luat moaștele sfintei Maria Magdalena și ale sfântului Bernard, moaște închise într'un coșciug pus într’un cavou sub borul bisericii. Hoții au lăsat obiectele de valoare cari se aflau în jurul moaștelor , cu toate astea au spart o cutioară destinată a primi daniile făcute de credincioși. Biserica din Vezelay e cel mai mare monument roman al Franței. Ea a fost fundată în 864 de Gerard de Rossillon. Ea are 120 metri lungime și se văd înăutru trei coloane romane sculptate cu subiecte simbolice. S’a deschis o anchetă de către parchet. Brutus* UN PROVEI* E PE ZI Dar’ar bunul Dumnezeu Să fie pe gândul meu (Românesc). i) Cititorii însă cunosc sentința tribunalului dintr’o telegramă trimeasa de corespondentul nostru particular, d. G. Bandi, din «Paris». Iată acea sentință : «Tribunalul corecțional a condamnat pe Emil Zola la 15 zile închisoare și două mii de franci amendă, pe Perreux la cinci sute de franci amendă și pe amândoui solidaricește i-a condamnat să plătească cinci mii de franci fiecăruia din cei trei experți : Belcomme, Couard și Valiare, acordând lui Zola beneficiul legei Berenger, adică să facă pedeapsa atunci când va mai comite un delkUA îsLgul asasiei.N.Jt. Din resboiul Ispano-American Cititorii noștri știți că în lupta navală de la Santiago spaniolii au fost învinși și că flota lor a fost distrusă. Amiralul Cervera, comandantul flotei, a fost rănit la braț și făcut prizonier. El s-a predat locotenentului Moston, care l-a dus cu o barcă pe bordul vasului «Glocester». Incrucișătorul «Glocester» e comandat de locot. Wainwricht. Locotenentul Wainwricht, când amiralul Cervera a ajuns pe bord, i-a întins mâna și i-a zis : — «Mă felicit că am avut de luptat cu d-la, d-le. D-la ai arătat un curgiu cum nu s’a mai văzut nici o «lată pe mare». Locotenentul - comandant Wainfriect Pe bordul acestui vas se află, afară de amiralul Cervera, și alți prizonieri spanioli.* * * După cum am anunțat la timp, o escadră americană, sub conducerea comodorului Watson, este destinată să meargă în Spania spre a bombarda porturile de acolo. Comodorul Watson Comodorul Watson e foarte lăudat de ziarele americane, cari spun că el e un ofițer de talent și un vechi și marinar. Incrucișătorul «Glocester» Cabinetul meu Portretul La Sinaia se petrece Scena ce acum narez, Și'I o scenă care are Foarte mare chichirez. Un poet, poet de seamă, Rar ca el a fi poet, Unei soațe foarte-a naibii I-a făcut al său portret...* ’S-a făcut grozav de bine Numa’n versuri care curg, Par’c'ar fi limba lui Dante Sau mai bine-a lui Licurg. Și’l citește cu plăcere X unui bun și scump amic, Care-ascultă gură-cască, Ne zicând nimic, nimic...’ — E sublim !—amicul zice:— «Sunt, zeii, versuri cum nu au... «Și le rog, după portretu'ți, «tu o copie să’mî dai !...» și poetul îi răspunse am ironic, cam amar . — Nu, că ai... originalul, «Copia ’ți-ejn zadar !» Marion 1NTAIFLAEÎ ilht !»fială Furtul <iu Bulevardul îlaria. — Ioan Niculae, din strada Mihai Bravul No. 136, rămăsese bestul de tot. Chefuri, petreceri, la toate trebuia să pue capăt și să îndure marea tortură a negrei mizerii. Ioan Niculae nu era însă omul care să nu știe cum să scape dintr’o așa de grea încurcătură. El se duse în Bulevardul Maria No. 210, unde găsi pe un anume Petre Rău, care avea asupra lui 560 de lei. Ce făcu Nicolae, ce drese, nimeni nu știe, dar după ce plecă, Petre Rău, observară că cei 560 de lei dispăruseră. El înștiința secția, care începu urmăririle și loan Niculae, om fără noroc, fu prins de sergentul cu No. 1840 și dus la secția 39, care anchetează cazul. În Țară .* Un monstru.—Subprefectul de la Alexandria a trimis prefecture, într’un borcan cu spirt, un monstru în formă de maimuță, născut fără viață, în noaptea de 18 spre 19 ale curentei, de femeia Maria, soția lui Dumitru Spânu din com. Țigănești. Femeia este măritată de 2 ani. Ea spune că 15 zile a purtat sarcina și acum e sănătoasă. Monstrul va fi trimes muzeului din București. Disparița unui tiner din Brăila. Un tiner anume Andrei Ionescu, în vârstă de 20 de ani, și care era amplasat comercial în orașul Brăila, a dispărut deodată, sunt acum vre-o 12 zile, și de atunci nimeni n’a mai aflat de numele lui. Părinții săi, aflând despre această misterioasă dispariție, au început să-l caute prin toate părțile, dar fără nici un rezultat. Cercetările poliției din Brăila au fost de asemenea zadarnice. Părinții tînărului se tem acum să nu fie la mijloc vre-o crimă și -și întemeiază această bănuială pe faptul că nu e nici o cauză care să fi făcut pe fiul lor să fugă fără să anunțe pe nimeni. Parchetul local, avizat de faptul acesta, a deschis o anchetă. UN SFAT DE ZI Apa.—Apa e un aliment indispensabil, propagă însă ușor boale contagioase, mai ales holera, tifus, disenteria. Nici un filtru nu apără de acestea. Unica pază este instalarea bună a reservoarelor de apă, și unde nu există aceasta trebue fiartă apa. Apa fiartă devine gustoasă dacă o batem, o agităm și dacă îi adăugăm puține acide, sucuri de fructe, ceaia, cafea, alcool. Apa gazoasă artificială și ghiața sunt tot așa de periculoase când nu sunt făcute din apă distilată. Trebuința de băuturi calde e mai mare iarna decât vara. Interpelam Cavaignac In numărul nostru de alaltăieri am dat portretul d-lui Cavaignac, ministrul de război și al Franței, care a răspuns la o interpelare ce-i fusese adresată în cameră cu privire la afacerea Dreiffus. Deputatul Castelia Dămazi și portretul interpelatorului, d. deputat Castelin, care, în urma răspunsului d-lui Cavaignac, s-a declarat mulțumit. D. deputat Gastelin este un orator dintre cei mai cu vază al Camerei franceze și aparține Dreptei. " O CFURTARE DE ZI Privirile sunt cele dintăî bilete dulci ale amanților. „Bourgogne* Am vorbit pe larg, atât în depeșile trimise de corespondentul nostru Bandi din Paris, cât și în articolele publicate alaltă erî, Duminică, și azi despre groaznica catastrofă vara s’a produs Luni între orele 4—5 dimineața, la 60 de mile la Sud de Sable Island, la est de Halifax (Scoția Nouă), pe linia New-York-Navre, în oceanul Atlantic. Transatlanticul «Bourgogne», având pe bordul său 191 de călători clasa I, 125 clasa II, 296 clasa III-a și 200 de oameni de echipagiu, pe o ceață foarte groasă, s’a ciocnit la locul mai sus indicat cu steamerul englez «Cromartyshire», și în urma acestei ciocniri s’a scufundat. In acest naufragiu s-au înecat 629 persoane, între cari era un mare număr de italieni «•> germani. Vasul «Bourgogne» «Burgogne» era cel mai frumoși steamer al companiei Transatlantice. El avea o capacitate de 7.395 de tone și era lung de 150 de metri și larg de 15 și fum. El fusese construit la Seyne, lângă Tulon, în anul 1886. Vasul naufragiat «Bourgogne» era comandat de căpitanul Louis Delon-d ele, fratele d-lui François Deloncle, fost deputat al Alpilor-de-jos, și al defunctului Henri Deloncle, fundatorul ziarului «Drepturile omului», din Paris. Comandantul Delonche era în vârstă de 44 de ani. El făcuse parte din marina de răsboi și, a luat parte la campaniile Indo-Chineze și Tunisiene și a exercitat funcțiunea de profesor de manevre la școala navală din Triest. El a intrat in serviciul companiei transatlantice acum patru ani. Se știe că nefericitul căpitan și-a făcut până la capăt datoria în această tristă împrejurare. El a stat pe puntea de comandă până ce «Bourgogne» s'a scufundat împreună cu d. D. Louis Deloncle, comandantul Iul «Bourgogne» Resbouxî pentru Cuba t PRIN POȘTĂ Ca««?.» eșirei Iul Cervera di«* Santiago D. Belcredi, btografiază următoarele din Kingston, ziarului «Tribuna» din Roma, al cărui corespondent e: «Sunt în stare de a vă preciza motivele pentru cari amiralul Cervera a eșit din Santiago. «Consulul francez întrebase pe amiral dacă, în cazul în care americanii vor lua în stăpânire orașul l'ar fi bombardat cu năvile sale. Amiralul răspunse : «—Vom bombarda orașul și fără vreo preavizare. «Consulul francez din Santiago sa grăbi să informeze despre aceasta și consulul general din Havana și apoi, spre a nu se expune la bombardare,deși din oraș însoțit de 400 din conaționalii săi. «Consulul general francez din Havana informă despre aceea ce se petrecea pe colegii săi, și cu toții împreună protestară la mareșalul Blauco. Acesta telegrafie fără întârziere mareșalului Cervera de a eși din scris Santiago. j