Universul, octombrie 1898 (Anul 16, nr. 260-290)
1898-10-26 / nr. 285
JLtraVXVI—No. 285 txmnfunga&asp* 5 Bani în toată țara. Toastul marchizului Salisbury. Declarația guvernului francez bine primita, înarmările Angliei urmează. Noul șef de Stat-major francez, în pădurile cari se aflau la Nordul orașului. Focul artileriei făcea o adevărata devastare. Loviturile se succedau din minut în minut, și șuerăturile mitralierelor nu mai încetam Se avea impresia că o luptă regulată se dădea aproape de noi. Cancelarul a ordonat să i se pue șeaua pe cal și a plecat la galop. Ne-am dus și noi, la rândul nostru, în direcția luptei. Noi am văzut din nou micii nori albi cari însoțesc de uăturile. La stânga noastră era lupta, în pădurile cari sunt pe drumul de la Jardies la Vaucresson. Lupta a durat până la patru ore ; după aceia nu s’au mai auzit decât vre-o câteva descărcări izolate de la Mont-Valérien, și, apoi, totul intră în tăcere. Cum era și drept, o mare agitație a domnit în tot timpul de după amiaza la Versailles ; locuitorii se adunaseră în fața porților lor și se așteptaui în fiecare moment să vadă împușcătura apropiindu-se, trupele noastre risipite și armata Parisului făcându-și apariția. (Va urma) Teri, Sambäta, din ziarul UNIVERSUL s’au tipărit 30.500 de exemplare. Ziarul UNIVERSUL se vinde ln si reinitiate cu IO bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Brezoianu No.’ll. București.—Telefon No. 67, Centrala IV. CraiSjBeMj8!tg^^;BaiBB!iB8388aasBag8aBaMeBBa Prințul George al Greciei, viitorul guvernator al insulei Creta.—(Vezi explicația în pagina II). CALENDAR pe ANUL 1898 Ortodox Sâmbătă, 24 Octombrie. — Mucenicul Arela. Catolic Sâmbătă, 5 Noembrie.— Emerich: Soarele răsare 6.44 ; apune 4.43. București, 24 Octombrie. Mombrile de azi Lupta în vederea alegerilor comunale își urmează cursul și se întețește cu cât termenul acestor alegeri se apropie. Atacurile și dintr’o parte și din alta sunt foarte violente. Guvernamentalii acuză pe conservatori că administrațiunea lor n’a fost corectă, iar pe disidenți, îi acuză că împedică lucrarea partidului. In discursul de la Craiova, primul ministru a mai adăugat la aceste acuzări încă una, care a stîrnit o adevârată furtună : vorbind de chestiunea fostului Mitropolit, d. Sturdza a spus că disidenții liberali s’au unit în 1896 cu conservatorii ca să ridice în sus pe un om stricat și să înfunde în jos Biserica, legile și morala. Primul ministru a repetat acuzările ce se ridicaseră acum doui ani contra fostului Mitropolit, învinovățindu-l de hoții și traficuri. Acest atac neașteptat a produs o iritațiune foarte puternică în rîndurile conservatorilor și disidenților liberali și a surprins opiniunea publică. In adevăr, chestiunea aceasta, care acum doui ani a tulburat așa de adînc țara întreagă, care era aproape să producă o schismă în Biserică și după cât se pare ridicase primejdii grele asupra Statului și Dinastiei , era cu drept cuvînt considerată ca închisă. In iarna anului 1896, cu concursul partidului conservator și sub auspiciile Regelui, guvernul Aurelian rezolvise acea spinoasă chestiune. Sinodul dăduse o sentință prin care ridicase de-asupra fostului Mitropolit Ghenadie acuzările , camera de punere sub acuzare închisese acțiunea. Parlamentul aprobase închiderea chestiunei. E dar foarte firească surprinderea opiniunii publice că această chestiune nenorocită a fost redeschisă acum de către însuși guvernul. Opozițiunea, atât conservatoare cât și liberelă disidentă, atacă foarte violent guvernul din pricina aceasta, acuzându-l că se revoltă contra justiției religioase, contra justiției civile, contra unor acte politice făcute cu aprobarea Suveranului, că tulbură țara fără nici o nevoe și fără nici un folos. Redeschiderea acestei chestiuni a făcut ca lupta să devie și mai violentă decât era. Partidul conservator declară că guvernul actual ie o nenorocire pentru țară și pentru întreg neamul românesc. Disidenții liberali mai adaugă la această acuzare și pe aceea că guvernul ruinează partidul liberal. In asemeni condițiuni și dat fiind că partidul conservator s’a unit, iar partidul liberal se prezintă dezbinat la alegeri, pozițiunea guvernului e natural foarte grea. Astăzi, guvernul și partidul conservator țin câte o mare întrunire publică în Capitală. Neapărat, la fiecare din aceste întruniri se va face multă politică. Toate chestiunile mari cari s’au agitat în acești trei ani, începând cu chestiunea națională și terminând cu chestiunea din nou deschisă a fostului Mitropolit, vor fi executate în fața publicului. Nu se poate altfel. Amendous adversarii au consimțit să pun lupta pe terenul politic și chiar situațiunea impune aceasta. Totuși, dacă ar fi cu putință să găsim ascultare în acest moment de încordare a patimelor, am ruga pe oratorii celor două tabere să vorbească și de interesele Capitalei. Alegerile de la 1 Noembrie, pe lângă că vor fi o manifestațiune politică, vor desemna pe viitorii administratori comunali, în mâna cărora se vor afla mari interese. Starea Capitalei, ca și a tuturor orașelor, e rea. Va fi nevoe de multă muncă și pricepere, ca să se satisfacă nevoile și să se îndrumeze pe cale bună dezvoltarea orașului. Cetățenii Capitalei vor fi foarte recunoscători dacă, pe lângă chestiunile politice, li se va vorbi la întrunirile de azi și despre interesele comunale. DIN BRĂILA (Corespond. part. a ziarului «Universul») Brăila, 23 Octombrie. Procesul lui Cenușii (amănunte) V’am comunicat ieri telegrafic un rezumat al acestui proces. Fiindcă el interesează foarte mult pe publicul orașului nostru, vă trimit amănunte . Tribunalul se deschide la orele 1 p. m., sub președinția d-lui V. Antonescu, asistat de d. Luca, membru de ședință ministerul public e reprezintat prin d. substitut de procuror Gr. Filodor. Se introduce micul criminal, escortat de un soldat, în sala de ședință. Fața lui era de o paloare extremă, de credeai că ai înainte nu un om, ci un cadavru. «Teama, —după cum a spus el,—că nu voi fi pedepsit pe viață, me făcea să tremur». ,Tot odată sosise și bătrânul său tată, cu perul și barba însulbite, ca să audă și el pedeapsa ce se va da scumpului să cu fiu. Barmau amândoui, unul lângă altul, un tablou foarte mișcător. Președintele începu să facă interogatoriul acuzatului. I.—Când ai cumpărat revolverul? R.—Când am luat leafa și l’am ținut în pod. I. Când ai fost la față aveai intenția de a o omorî ? R. — Aveam intenția de a me omorî pe mine. I.—Atunci de ce n’ai tras un glonte și în d-ta ? R.—N’am mai avut putere. I.— Dar ca să fugi ai avut? La această întrebare un zîmbet ironic apăru pe buzele tinerului. R.—I-am dat întăi eu revolverul ca să mă împuște ea pe mine, și apoi pe ea, dar....—De ce am omorît-o ? Nu ’ți pare rău de ea ? R..—De ea că a murit nu-mi pare rea, dar mi-e milă de mine că trăesc. Ea a scăpat de viața asta infamă, dar ea ? Se ascultă mama victimei; președintele ’i pune mai multe întrebări. I.—După ce o împușcase, ce a făcut el ? R. — A fugit. I.—El spune că o iubea ? R. — Dacă o iubea nu o împușca ca să o trimită în mormînt. I.—Ți-a cerut-o în căsătorie? R.—Nici nu a vorbit cu mine. După aceasta se mai ascultă o martoră, Rebeca, și se dă cuvîntul d-lui procuror. După rebisitor, apărarea, reprezintată prin eminentul avocat Constantin Cociaș, ia cuvîntul făcând un admirabil voiaj pe țărmii psihologiei. Oratorul citește scrisorile trimise tînărului de victimă, scrisori cari l-au înebunit. Arată apoi starea morală a Floridei. Dacă copilul acesta a ucis-o, gândul lui a fost de a-șî pune și el capăt suferințelor, de a se duce în mormînt dimpreună cu ea. Nu trebue să insist asupra acestui lucru, căci chiar judecătorul instructor s’a convins de asta. In timpul anchetei, când tînerul Cenușă se plângea că n’a reușit să se ucidă și el, judecătorul i-a spus: — «Dar acum te-am ucide ? —«Cum nu»,— a răspuns acuzatul, prin ochii căruia trecu o lucire de speranță. Judecătorul scoase un revolver și i-l dete. Cu iuțeala fulgerului, cu furia omului care vrea să moară, Cenușă a dus revolverul la tâmplă și a tras. Nu trebuia să fie cineva fisiolog, pentru ca să vază că durerea zugrăvită pe fața lui când se convinse că revolverul era neîncărcat, nu era falsă, că era pornită din inima lui îndurerată. Tinerul Cenușă Apărătorul termină invocând art. 57 și prin o perorație strălucită sfârșește zicând : «Gândiți-ve, d-or magistrați, că dacă trimitețî pe acest copil la ol’altă cu ceîl’alți criminali, îi veți inocula în sufletul lui inocent vicii primejdioase. A fost o fatalitate ceea ce a făcut. O sugestiune sub impresia scrisorilor amoroase și a lacrimelor fetei. Nenorocirea e mai mare pentru el, căci ea a scăpat de mizeria vieții, pe când el rămâne cu vecinică remușcare în suflet. Sentința Tribunalul se retrage în deliberare, de unde, după 10 minute, ese, condamnând pe inculpat la 1 an lum. închisoare corecțională și 500 lei despăgubiri părței civile. Sentința e dată cu apel. Farcaș. Copila Florica Petrescu Memoriile și Bismarck — Urmare — IX Miercuri 19 Octombrie.— Mareleduce de Weimar a dat ordin cancelarului de a veni să-l vadă în acea seară, fiindcă are să’l întrețină de mai multe afaceri. Iată răspunsul textual al cancelarului: «Spune-î că sunt reținut de sănătate și de afacerile mele». Waldersee ne povestește că, în timpul incendiului palatului Saint- Cloud, câțiva tineri prinți au salvat din foc câteva suveniruri diferite, așa ca vase, bijuterii și cărți, pe cari le rezervau umagiului lor particular , dar ei au fost siliți de a înapoia totul din ordinul Kronprințului. Jouî 20 Octombrie.— Marele duce de Weimar s’a arătat furios că cancelarul nu s’a dus la el când Fa chemat. Atunci cancelarul s’a întors spre Kendell și i-a spus : — Spune-i grațioasei Sale Altețe că sunt indignat de a vedea cum întrebuințează el timpul meu și sănătatea mea și că regret că A. S. are o idee așa de greșită de datoriile care mi se incumbă. Apoi el începu să vorbească pe socoteala marelui duce. — E cu putință ca el să ne fi făcut câteva servicii în 1866. Dar ne-a dat înainte mult fir de tors, când vroia să fie împăratul Germaniei și când se pusese în fruntea unei societăți secrete de tir. In această epocă am avut serios intenția de a l ridica, cu un regiment de hazari, și a’l închide la Magdebourg ; supusesem deja propunerea mea regelui... Acesta e un om sfâșiat de vanitate. El a vroit, într’o zi, să’și facă portretul ca învingător al luptei de la Eckernfoehrde, cu un mare cal care cădea și un obuz care făcea explozie la picioarele lui, atunci când în fapt eroismul lui constase în a se ține la o distanță respectabilă de tunuri, ceea ce era deja prea frumos pentru el ! Vineri 21 Octombrie.—Noi am auzit azi de dimineață o puternică bombardare, care s’a mărit în tot timpul zilei. Intre ora 1 și 2, împușcătura se auzea în mod distinct Luna, 26 Octombrie (7 Noembrie) 1898. ENT AMPI. ARIS?*13 G»|»HnEă Furt de 1000 lei.—Un domn Zaharia Georgescu, din Câmpul Inginerului, a reclamat ieri secției 23, că trecând pe șoseaua Basarab, spre a se duce la Luther ca să schimbe o hârtie de 1000 lei, a fost întâmpinat de un individ, care intră cu el în vorbă. După ce merseră împreună câtva timp, individul salută și se depărta. Atunci d. Zaharia Georgescu se căută prin buzunar și nu mai găsi hârtia. Individul i-o ștersese pe când se apropiase de dînsul. Păgubașul reclamă poliței, care începu cercetările, fără ca până azi să fi putut da de urma lui, fi Ibi Turtt Incendiul din comuna Stoina. Un mare incendiu a isbucnit la moara d-lui Florea Condat, din comuna Stoina, județul Dolj. Flăcările au consumat întreaga clădire și au deteriorat mașinele. Paguba cauzată trece peste 10.000 lei. Marea nenorocire din satul Axhitele. Un copil ars de vis s.—Satul Axintele, din com. Ialomița, a fost zilele acestea teatrul unei îngrozitoare nenorociri. Un locuitor de acolo, d. Tanase, plecase de acasă lăsând două copii mici. Unul din ei eși afară din colibă,—căci casa lui Tănase era o colibă—și făcu foc ca să se joace. Vântul luă câțiva cărbuni și-î aruncă pe clădirea de stuf, care se aprinse numai decât. Flăcările cuprinseră numai decât întreaga colibă, care în câteva ceasuri fu transformată în cenușă, împreună cu cel l’alt copil, care se afla înăuntru. E greu de descris durerea și disperarea sărmanilor părinți, când se întoarseră de la câmp și în loc de iubitul lor copil, găsiră un cadavru carbonizat. Ni se spune că nenorocita lui mamă a început să aiureze și că de atunci a rămas nebună. Strivit de un car.Un sătean Ioniță Tănăsescu, din comuna Gohor, județul Tecuci, pe când venea acasă cu un car de dovleci, boii luându-șî vânt, au început să fugă resturnând carul. Ioniță Tănăsescu căzu jos și fu strivit așa de reu, că peste câteva minute încetă din viață. Două copii, cari se aflau tot în car, au fost răniți într-un mod foarte grav, așa că nu se știe dacă vor scăpa cu viață. Această nenorocire a produs o vie emoțiune printre toți locuitorii din satul Gohor. U IV SFAT PE ZI Cum se țes rupturile hainelor. Englezii dreg hainele cari se rup, în următorul chip , sau o foaie subțire de gutapercă, o pun pe dosul locului unde s’a rupt, alătură bine părțile desfăcute și calcă pe urmă. Gutaperca, care se topește la 40 de grade, se disolvă și lipește părțile aalăturate. Iod mimitic france. Continuăm azi a da portretele nouilor miniștri din actualul cabinet francez, pus sub președinția d-lui Charles Dupuy. Ca și colegul său, d. Delcassy, d. Peytral păstrează portofoliul său. Dar întocmai ca o femee frumoasă, el a trebuit să fie mult rugat până să primească a intra în minister. El are 52 ani și e născut la Marsilia, unde era farmacist, ales în 1881, reales în 1885, sub-secretar de stat la finanțe în 1886, ministru de finanțe de la 3 Aprilie 1888—23 Februarie 1889, reales deputat în 1889. Vice-președinte al Camerei, ministru de finanțe al cabinetului Dupuy în 1893, a fost reales deputat în același an. El e și acum tot ministru de finanțe. D. Eduard Lockroy. Cu călătoriile sale așa de importante din punctul de vedere al apărărei coastelor franceze și a reformelor indispensabile pe cari le-a împlinit, menținerea d-loi Lockroy la ministerul de marină se impunea. Și d. Charles Dupuy n’a ezitat nici un moment.. întreaga marină s’a bucurat aflând că ea păstrează pe un șef care e cu totul devotat cauzei sale. E a patra oară de când d. Lockroy e ministru. D. Paul Delambre Acesta e de meserie ziarist. Redactor la ziarul «Temps, a publicat articole mult apreciate de economie politică. Ales în 1893 deputat al departamentului Basses-Alpes, d. Paul Delambre a fost de mai multe ori președinte al comisiunei budgetare. El era desemnat pentru portofofoliul finanțelor. S’a sacrificat pentru ca să nu cadă actuala combinație ministerială și a primit ministerul de comerț. D. Peytral