Universul, decembrie 1898 (Anul 16, nr. 321-348)

1898-12-01 / nr. 321

JBtiepica grecească din Brăila»—(Vezi explicația). UNIVERSUL de azi s’a tipărit în 55.000 exemplare. CALENDAR pe ANUL 1898 Ortodox Luni, 30 Noembrie.— Apostolul Andrei. Catolic Luni, 12 Decembrie. — Epimaeh. Soarele răsare 7.29; apune 4 19. București, 30 J S’oembre. BECTURA POPORULUI Preotul Pretorian din comuna Govîrnești, județul Teleorman, ne scrie o scrisoare prin care propune o soluțiune în contra alcolismului, acest flagel care nimicește și degenerează populațiunea noastră rurală. Propunerea părintelui Pretorian constă, nici mai mult nici mai puțin decât în a se desființa toate fabricele de spirt, căci atunci, bine înțeles, nu va mai fi din ce să se facă rachiu și deci nu vor mai exista alcoolici. In schimb însă dînsul propune ieftenirea berei, pentru ca această băutură să poată intra și în casa țăranului. Numai pornind dintr’un punct de vedere idealist—care de altmintrelea prinde foarte bine pe un preot al bisericei—se poate cere desființarea producției alcoolului. Un om «practic» nu poate să propune așa ceva, fiindcă știe eut nu se poate. Alcoolul de și e baza rachiurilor cari otrăvesc poporul, mai are și alte întrebuințări de cari, lumea nu se poate lipsi. Industria și medicina, de pildă, ar suferi foarte mult dacă nu s’ar mai produce alcool. Propunerea de a se desființa fabricile de spirt e de sigur prea radicală... Se găsește însă în scrisoarea preotului Pretorian și o parte foarte practică. Părintele Pretorian susține că nu se poate des obicinui poporul de a bea; și că cel mai bun mijloc de a stârpi alcoolismul, e înlocuirea rachiului cu berea. Dacă poporul s-ar obicinui să consume bere în loc de rachie, ar fi un enorm bine pentru țară. Alcoolismul ar dispărea, căci e foarte greu să se alcoolizeze cineva cu berea, pe când eurachiul e foarte lesne să ajungă în această teribilă boală. Pentru a se ajunge la acest erop, nu e însă nici de cum nevoie să se suprime fabricațiunea, aierodutul, atât de necesar industriei și medicinei. Firește că schimbarea cu s’ar putea face decât cu ajutorul Statului. Dar în alt chip. Astăzi, berea e o băutură aproape exclusiv orășenească. Pricina că berea nu străbate la țară e, în cea mai mare parte, că taxele pe cari se percepe fiscul sunt prea mari. Oricât ie neexplicabil s’ar părea lucrul, berea, băutură așa de igienică, e foarte greu impusul când, tocmai în virtutea calităților ei și a întinderea alcoolismului, ar trebui să fie foarte ușor impusă. Această nerațională împovărare, are două efecte rele: Iatel că producția bere la noi nu se poate perfecționa; avem berea cea mai rea din toată Europa. Al douilea, berea e băutură de lux, care nu poate ajunge la îndemâna țăranilor. Reforma de făcut ar fi ușurarea taxei pe bere și încărcarea taxei pe spirt. Firește, nu dintr’o dată va intra berea în consumațiunea poporului nostru. Dar ea s’ar introduce încetul cu încetul, cum s’a introdus în Ungaria de pildă. E o adevărată plăcere să vezi pe românii din Banatul Timișoarei, Dumineca la horă, bând bere. Și când îl vezi, îți aduci aminte fără voie de țăranii noștri băutori de rachiuri. Dacă asemenea chestiuni ar preocupa în mod permanent pe cârmacii țării, reforma despre care vorbim s’ar fi făcut de îndată ce s’a văzut că nu e leac pentru filoxeră. In adevăr de când podgoriile au început să slăbească, de atunci alcoolismul a luat un avînt înspăimîntător. Lipsa vinului e împlinită cu rachie. Ce se făcea la vreme o remaniere a taxelor pe băuturi, așa ca să se ușureze berea, băutura aceasta ar fi de mult introdusă în comunele rurale. Până acum însă reforma aceasta e tot o chestie de viitor italian, care pretinde să se delibereze conform cu propunerile guvernului italian. Slanca sfântului Petre Deună seară s’a iscălit Constituirea comitetului pentru Banca sfântului Petru. Promotorii el aü fost cardinalii Vammlelli, Gotti, Satolli și Paroochi, șeful congregației. Direcțiunea generala a Bancei va sta la Roma, sub vegherea unui delegat apostolic. I.și va avea sedii la Neapole și Bari. Clericalii din Neapol lucrează ca să se facă un versamint bogat. Un anume cavaler de Lama, un foarte bogat comerciant de cărbuni, a subscris o jumătate de milion. Un alt sediu va fi și la Genova. Manifestul constituire a fost tipărit și trimes la toate diocesele. Manifestul explică, în mod special, că Banca are misiunea de a uni toată lumea financiară catolică, mai ales pe cea din sudul Italiei. Orice agenție locală va avea un comisar eclesiastic numit de episcopul respectivei diocese, în consiliul general al Băncei vor trebui să participe doar din cei mai eminenți e elesiastici, desemnați de cardinalul vicar. Constituirea acest Bănel are mare însemnătate economică și politică, arătând puterea, de organizare și de redeșteptare clericală. O dramă sângeroasă In comuna San-Martino, de lângă Genova, e foarte cunoscut un anume Salvatore Marehius, de 52 ani, bărbatul unei tinere și frumoase ferocei cunoscută sub porecla de Zeneize. Deunăzi noapte Marehius împreună cu femeea lui și cu alți tineri cu cari se dusese ea să bea, eși,seră pe la ora îi noaptea dintr'o cafenea. Printre tineri se afla și un anume Angeli Roneallo, de 19 ani, care îndată ce eși afară din cafenea, începu să insulte pe Marchini și'l dete și două palme. Nimeni din cel de față și Hier Zenetze nu se aștepta și la o reacțiune: din partea lui Marchini, însă nefericitul scoase deodată din buzunar uri pumnal, făcut dintr’o pilă triunghiulară, și dădu o puternică lovitură în pieptul lui Ronealle, care căzu jos mort. Marchini a fost arestat imediat. Antigon Din Italia Corespunde ații parta UNIVERSULUI llamia, 26 Noembrie. Conferința dezarmărei După informațiile pe cari le-am putut, căpăta, intr'o recentă întrevedere ambasadorul rus s’a plâns ministrului de externe Ganevaro de răceala cu care se conduc pregătirile Conferinței asupra dezarmărei. In acelaș timp se asigură că Barrère, ambasadorul francez, conversatul cu Ganevaro, i-a exprimat că nu e urgență de a se continua cu tratativele. Canevaro e luat în mijlocul acestor solicitări contrare și de aceia se ține în stare pasivă. Ambasadorul rus a prezintat numai în formă amicală o schiță de chestionar. Se pare că ministrul Canevaro vrea să-i facă niște asemenea modificații, încât să schimbe cu totul această schița și să î micșoreze orice importanță. Ambasadorul rus observând aceasta, ar fi exclamat : — Dar asta e cu totul schimbată. Canevaro răspunse atunci surîzând : — Dar aceasta e singura formă sub care va fi cu putință conferința. De aceea e în mod evident că guvernul italian ține să se dezintereseze de această conferință și să ia parte cu un program cu totul indiferent. Franța lucrează cu activitate ca Vaticanul să fie invitat a lua parte la conferință. Ea ar vroi prin asta să dea Vaticanului satisfacție. Conferința anti-anarhistă Cu toate desmințirile oficioase, iată o mică știre asupra acestei conferințe. Sub comisiunea însărcinată de a studia praestiunea extrădării nu a putut să redigieze relațiunea sa, din cauza insistențelor delegatului. 4) . Se recomandă mașinele care în același timp mătura și stropesc strada. 5) . Dacă nu se întrebuințează acest fel de mașine, va trebui ca strada să fie mai întâiu udată și apoi măturată. fi). Pentru udarea stradelor se va preferi apa sărată 7) . Aruncarea gunoaelor din stradă în gurile de canal nu’i permisă. 8) . Zăpada căzută de curând se va înlătura aruncând’o în gurile de canal sau rturî. C). îndepărtarea gunoaelor domestice. Curățirea și stropirea stradelor trebuesc încredințate supravegherea unor ingineri cu educație specială. * * . Note științifice Igiena stradelor* în orașele Europei Raportul comisiunei însărcinate cu alt congres de igienă și demografie din Madrid 1898, e foarte instructiv prin bogăția materialului adunat și controlat de oameni competenți. Acest raport arată cât de variat și de incompfeet se îndeplinesc asemenea măsuri în multe bcmi. Intre altele raportul conține următoarele măsuri propuse de d. Th. Weyl : A. Relativ la îndepărtarea gunoaelor casnice 1) . Adunarea și îndepărtarea gunoaelor domestice cade în sarcina comunei. 2) . Adunarea gunoaelor în locuințe trebue să se facă de preferință în vase închise cari să împiedece orice producțiune de praf. Răsturnarea vaselor pentru gunoi în altele mai mari, pentru a fi transportate la căruța de gunoi, nu-i permită. Trebuesc vase separate pentru gunoi și cenușă. 3) . Lăzile pentru gunoi trebuesc schimbate în fiecare casă cel puțin odată pe săptămână. 4) . Pentru transportul gunoielor trebuesc numai căruțe perfect închise. Autoritățile comunale trebue să comunice din timp în timp modelul cel mai potrivit pentru asemenea căruțe. Câtva timp după ce s-a comunicat modelul corespunzător cerințelor igienice, căruțele vechi nu mai trebuesc îngăduite în circulație. 5) . îndepărtarea gunoaelor trebue să se facă vara la ora 9, și iarna la ora 10, în toate părțile locuite ale orașului. 6) . Cel mai bun mijloc de a suprima gunoaele în orașele mari, e focul. 7) . Depunerea gunoielor pe așa zisele piețe de depozit, constitue un pericol pentru sănătatea publică, și de aceea nu trebue îngăduită mai departe. 8) . Dacă, din împrejurări locale, piețele de depozit nu se pot suprima deocamdată, trebuie ca peste gunoiul depus în fiecare zi, să se aștearnă un strat de pământ de cel puțin o jumătate de metru. 9) Piețele de depozit nu trebuesc să fie situate pe malurile chililor, deoarece apa acestuia se infectează în timpul transportului gunoaelor sau prin scursurile apei de ploaie ce spală grămezile de gunoiu. B. Relativ la curățirea și stropirea stradelor 1) . Curățirea și stropirea stradelor e treaba autorităței comunale. 2) . Toate stradele și piețele trebuesc supuse unei curățiri și stropiri regulate. 3) . Mașinele de mătura pe cale uscată trebuesc părăsite, deoarece stârnesc praf vătămător. Marea Neagrăt otrftvîfft D. Benedict ne spune că, după cercetările lui Andrussov, Marea Neagră e otrăvită cu hidrogen sulfurat. Andrussov, făcând numeroase sondagi, a constatat mai întâi că Marea Neagră are în unele locuri o adâncime de peste 2000 metri. Analizând diferitele straturi de apă, a constatat că de la 400 metri in jos, apa murei Negre conține din ce in ce tot mai mult idrogen sulfurat. Straturile superioare însă sunt mai sărace în sărim, și nu conțin de loc idrogen sulfurat. Andrussov lămurește aceasta prin faptul că apele dulci, cari se varsă în marea Neagră, se mențin, în virtutea densităței, deasupra, și fac un curent care ese prin Bosfor. Toate materiile organice aflate in apele dulci cad spre fund. In același timp, există un curent puternic, care vine din marea Egeică, aducând o apă foarte sărată și neoxigenată. Grație acestei dispozițiuni și deosebirea dintre densitățile diferitelor straturi, apa din adâncimi, stând pe loc sau făcând mișcări de abia apreciabile, s’a infectat o dată și probabil pentru soi-d’auri. Idrogenul sulfurat provine din descompunerea matemelor organice, care conțin, precum se știe, adesea ori sulf. Ud* curent, din râncime spre suprafața neexistând,'idrogenul sulfurat rămâne' tot tîrșc fixat în Straturile inferioare. Andrussov a constatat că de la 400 metri în jos, nu există nici o ființă viețuitoare. De aci conchide ca straturile ce conțin idrogen sulfurat, neingâduind traiul nici unui corp organizat, se pot socoti ca otrăvitoare. In cât, cu drept cuvînt, marea Neagră poate fi numită o mare otrăvită I. S. F. Câinele ovreiului Anecdotă orășenească» Un ovreiu, de mult, odată, Prin Viena, cât se pare, Cum eșise la primblare, S’abătu printr’o grădină Să mai stea colonițel, Și c’un câine după el. Dar cum intră prin grădină, Nu se depărtează tare, Numai iată un polițist După el în fuga mare. N’auzi, hei, ascultă, zice, Cum intrași cu câini p’aice ? Nu știai că nu’iertat ? Pentru ce dar ai intrat ? — Eu intrat? întreabă ovreiul. Cum? intrat cu câne eu ? -- Negreșit, te văd cu câne ! — Dar acesta nu’i al meu. — Lasă, zice polițistul. Las, acum n’o mai schimba . Cum nu este-al dumitale ? Merge după dumneata ! — Ei, apoi ovreiul zice: Lasă-me la Dumnezeu ! Dumneata mergi după mine : Dumneza ești dar al meu ? Th. O, Speranța. CRONICA Vrăjitoarea din Transilvania (Schiță istorică) Intre savanții internaționali cari trăiau la curtea din Alba-Iulia a principelui Gabriel Bethlen se află o damă,Sacra și frumoasă anume Ana Kemény, a cărei învățătură și judecată pătrunzătoare erau foarte mult apreciate de principe. Ea era în vârstă de aproape 30 de ani și foarte băgată, locuia într’un castel întărit de la granița Ungariei unde se afla in cea mai mare siguranță. Chiar și în răz boaele cu Turcii ea a rămas nesupărată de aceștia. Nu se renta nimica de a lua acest castel in care nu se aflau tesaure, ci aparate de astronomie, și de câte ori se isea vre-o divergență de păreri între învățați, principele invita pe savanta damă la Alba-Iulia ca să ia parte la discuție. La asemenea ocaziuni Ana Kemény era regina sărbătorită a curții princiare. Principele toată ziua era lângă densa, studiând astronomia. Nici chiar principesa n’avea voe să tulbure studiile lor. Marea vază a d-nei Kemény și amiciția principelui stârnise lăcui te mare invidie, începură a o vorbi de rău, ba unele dame merseră atât de departe încât ziceau că Ana Kemény vroește să omoare de principesa și să-i ia locul. Bârfelile acestea se făceau într’un colț al parcului princiar, unde petrecea principesa cu damele și unde n’avea voe să calce nimenea. Intr'o zi, după ce bârfise destul, se ridică bătrâna damă Pelki, o rudă a principesei și zise Doamnelor ! Știți dacă principesa este în mare primejdie; cu aceasta nu voesc să zic că Ana Kemény are de gând să o omoare—nu. Î N’are nevoe de asta, ci ea voește să divorțeze de principesa. Ea poate să facă aceasta, desfigurând fața principesei. — Pentru numele lui D-zeuesclamară damele. Este cu putință așa ceva ? — Este lucru ușor pentru principesă. Nu băgați de seamă că nasul principesei devine din zi în zi mai mare și mai roșu. Roșața începe să devie albastră și dacă va merge tot așa, atunci principesa nu se va mai arăta în public. Eu sunt convinsă că Ana Kemény a vrăjit nasul principesei. — Cum ? Ce spui 1 strigară damele în cor. — Ați ghicit ? Ana Kemény este o vrăjitoare. — Da, eselamară damele, oi vrăjitoare și trebue să fie arsă ! Din ziua acela toți cei de la curte țineau pe Ana de vrăjitoare. Bârfelele acestea ajunseră la urechile principesei. Cu deosebire bătrâna Petki căuta să sădească în inima principesei gemenele geloziei. Nici un medicament nu ajuta acestei roșete a nasului. Principesa plângea zi și noapte și se arăta bărbatului el numai voalată. Intr’o zi, când Bethlen voia să o mângâe, ea se aruncă în genunchi înaintea lui și zise: — Dacă mă iubești încă, scapă-mi viața. Știi că durerea me va omorî, dar depinde de la sine ca să mi se vindece nasul. — De la mine ? — Da, de la tine. Ți-am tăinuit până acum lucrul acesta . Nașul meu e vrăjit. El poate fi vindecat dacă vrăjitoarea , care a făcut faptul acesta, va fi arsă. Vrăjitoarea aceasta este Ana Kemény, care voește să-mi ia locul. Bethlen începu să rîdă. Cine ți-a spus prostiile acestea ? Toată lumea m’ar ține de nebun, dacă ași crede în vrăjitorii. Și în ceea ce privește pe Ana Kemény în special, poți fi liniștită, ea nu se gândește să devină principesă, ea e regină a științei și principatul Ardealului e tot atât de mic ca odinioară. Macedonia pentru Alexandru cel Mare. Vorbirea principelui n’a liniștit deloc pe principesa ; din contra ea era și mai mult convinsă că după moartea ei Bethlen va lua de soție pe Ana. Principele chemă doi medici vestiți din Ungaria și pe un altul din Germania. Acesta era evreu și petrecuse multă vreme în Orient și era specialist pentru boalele de obraz. Cei două medici cercetară nasul principesei și adică fiecare individual. Unul dintre medicii din Ungaria auzise de istoria cu vrăjitoarea și ea perfect curtean, zise : — Boala aceasta este necunoscută. Ea este o consecință a descompunerei sângelui. Ea nu se poate vindeca, mai cu seamă dacă este în joc un duh real. Celi’aR medic zise că ar fi bine ca să se tac nasul și să fie înlocuit cu unul de argint. Medicul evreu zise : Boalele de nas sunt foarte dese în Orient. O operație a nasului ar fi fără de nici un folos, deoarece rana s’ar ivi pe altă parte a corpului. Principele chemă la sine pe cei trei medici și se spuse să meargă in grădina Palatului ca să țină sfat asupra caracterului boalei. Medicii se așezară sub un arbore în jurul unei mese mici și începură consiliul. Principele sta la fereastră și-i privea. Din ce în ce discuția devenea mai vie. Cei trei medici strigau din toate puterile și gesticulau violent cu mâinile și picioarele. De odată medicul evreu strigă către unul dintre colegii săi: Asinus. Acesta începu să-l bată cu pumnii. Atunci sări asupra lui și cel l’alt medic. Principele trimise un servitor cu bastonul de argint ra grădină. Aceasta insemna : «Acela care nu ascultă de porunca solului, vă fi pedepsit, cu moartea, fără îndurare». Când veîdcul medici văzură pe solul cu baston, fugiră, pe când medicul evreu rămase și începu să facă complimente principelui care se afla la fereastră. Mai mulți ani trecură. Principesa muri și principele Bethlen se căsători cu principesa Caterina de Brandenburg. La nuntă era de față și Ana Kemény. Când principele o văzu, se duse la dînsa și-i oferi brațul. El o prezintă soției sale cu cuvintele : «Ana Kemény, femeea învățată, mândria și podoaba Ardealului». O voce din dosul Galeri neî șopti: «Bagă de seamă asupra vrăjitoarei». Caterina de Brandenburg căzu in genucchi, î și acoperi fața cu mdinele și marmură plină de groază : — Pentru numele lui D-zeu, crută-mî făta ! Principele sta înlemnit. Ana Kemény se pleca adânc în fața principelui și apoi plecă la castelul ei fortificat, pe care nu-l mai părăsi niciodată. După «L. R», Cornel Un discurs nenorocit Discursul lui sir Edmond Manson, ambasador englez în Franța, la banchetul camerei de comerț engleză din Paris, a produs o adâncă impresie în toată lumea și de aceia credem nemerit a-i da portretul. Tonul de provocare cu care sir ftloirson a declarat că țara lui nu mai avea pofta sa acorde concesiunii grațioase sau sa tolereze o politică «mușcătoare» ca a Franței ; amenințările voalate ale «măsurilor» care ar urma din așa fapte, ca stabilirea școlilor franceze la Sudan,—toate astea au provocat oarecare neliniște. Origine e în drept a se întreba dacă Anglia nu caută să aibă un pretext de ostilitate în contra Franței; sau că ambasadorul englez, iritând prudența și faptul ce se impune diplomaților, a adoptat din propriul său plac acest simbagiu față de Franța. In cercurile șoviniste acei cari cu ocazia chestiunei Fashodei visați un războiu naval în contra Franței, se bucură de acest incident, care dacă miniștrii Republicei franeze nu dau destulă circumspecțiune, poate avea urmări foarte grave. Sir Edmund Manson Biserică greceasca din Braila Unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură din țara noastră este fără îndouială și măreața biserică grecească din orașul Brăila. Ea a costat enorma sumă de 2 milioane de franci. Fațada acestei biserici, sau mai bine zis catedrala, este prevăzută cu frumoase ornamente. In mijloc se află imposanta cupola. Interiorul bisericei este bogat împodobit cu icoane, pictură, candelabre, etc. Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă fațada și o parte a acestei biserici.____________ — Vezi ilustrația Aceasta vinavatul vacă mulțumire sufletească, care vă va fi la început o trecere de timp ușoară, și apoi o mângâiere așa de mare, că va va despăgubi de trădarea—dacă există—a ingratului. Afară că veșnica mișcare, preocupațiune, compătimire la suferințele altora, vă înviorează, vă îmblânzește glasul și pornirile, vă face mai drăguțe și mai bune, un mijloc mai lesnicios de a vă face plăcute tuturor, decât veșnicile scene și certuri răutăcioase, pe cari le stîrnește gelozia. Ș’apoi... credeți mă, un om, bărbat sau femee, care nu merită încredere, nu e demn de dragoste, ci cel mult de dispreț. _________________Laura Vampa. Regină cu sila Deunăzi a murit Margareta Young. Cine e această Margaretă Young? Acum câțiva ani un marinar englez, anume William Young, fu aruncat de o furtună pe una din insulele Molina, ale oceanului Pacific. Luat de indigeni, el a devenit pentru ei un obiect de admirațiune respectoasă, căci până in acea zi nimeni nu văzuse oameni de rasă albă în acele regiuni. Și admirațiunea fu așa de mare, încât preoții și înțelepții insulei ’I proclamară ea «Tabu», adică «Dzeu». Din ordinul regelui ’i s’a construit o casă unde toți se ducea și să ’i adoreze. Young, care era foarte șiret și inteligent, inveta limba țării și la urmă se însură cu sora regelui. Din această căsătorie s’a născut o fată, Margareta, care fu trimeasă ca să învețe la Samoa. Aci ea se amoreză de un tînăr englez și decise de a -l lua de soț, mai înainte, însă de a se face nunta, ea vroi să vadă pe tatăl ei și se întoarse la insula Moria. Aci se afla de câteva zile când regele muri și rupa legile acelei țări trebuia să ’i urmeze la tron Margareta Young. Tinera vroi să abdice, dar fu constrînsă să devină regină și fu închisă ia palatul regal, căci obiceiul țării oprește pe regine de a se mărita și ’i impun obligația de a nu vedea niciodată un bărbat. Alunei începu pentru regina Margareta Young din Mouna Island, o viață din cele mai dureroase. Se îmbolnăvi grav și preoții indigeni nu permiseră ca să i se dea medicamentele prescrise de unii europeni amici ai tatălui său , ba chiar distruseră acele doctorii,crezând că ele sunt otrăvuri. Sărmana regină fără voia ei trăi mai multe luni în acea închisoare și, după cum referă ziarele engleze, acum câteva săptămâni mari. Regina Margareta din Mounch Island, avea o educație complectă europeană și vorbea și scria foarte bine englezește. CRONICI FEMENINE Leac! Știam că vorbind despre gelozie vor atinge o rană aproape generală ; de aceia nici o chestiune nu mi-a atras mai multe scrisori, protestări, plângeri decât aceasta. «Cum să nu fii gelos pe o persoană în care nu ai nici un temelii» ?—zic cea mai mare parte. Mai intâi să ne înțelegem. Am spus de la început că' dragostea fără încredere absolută nu e desăvârșită. Gelozia nu e o dovadă de dragoste, ci de despotism și de egoism. E stăpânirea care se pune ampra unei ființe, ca asupra unui obiect, impunându'i anumite gânduri și simțiminte. Legea îndreptățește la aceasta, firea omului însă se musvrătește. Bărbat ori femee, va căuta să se desrobească cu cât va fi mai mult înlănțuit, și fiecare, dacă nu poate să păstreze libertatea în toate mișcările vieței în ceea ce privește amțirea și mintea nu va ește feisilă. Iată de ce am spus că prin gelozie, nu numai că nu veți recâștiga dragostea cuiva, iar o veți perde chiar dacă o cveți. Negreșit aceasta e o patimă necunoscută, de care nu poate scăpa orice fire. O cititoare mă întreabă de tun leac» împotriva geloziei, iată unul pe care 'l cred foarte bun și năngăctor. Gelozia e o preocupațiune a pirilului care nu’l deprins cu hotărîrea și judecata dreaptă. Leacul e ușor de găsit, o altă direcție de preocupațiune. Citiți nuli, scrieți dacă vreți, lucrați, dacă sunteți bogate devotați-va unei opere caritabile, sunt bolnavi arabi, îndurerați mult mai mult de cât voi, faceți o întreprindere nnt cau folositoare etc. Noua „Operă comica“ din Paris Mercurea trecută a avut loc la Paris inaugurarea noului teatru al «Ofteren comice», printr-o reprezintăție de gală la care a asistat și d’ Felix Faure, președintele .Republice franceze. Acest nou teatru a fost construit de arhitectul Bernier, pe locul fostului teatru, distrus în 1887 de un incendiu,—neuitata catastrofă care a făcut peste 200 de victime. Noul teatru, ca și cel vechin, posedă două scări de onoare. Aceea din dreapta, alături de strada Favart, are un plafon pictat de Francois Flameng, reprezintând tragedia lirică , aceea din stânga, dinspre strada Morivaux, o evocare a poeziei și a muzicei, de Luc Olivier- Merson. Foaierele, ca și sala, au fost de asemenea decorate cu un gust ales. Încadrarea scenei, tinde două mari femei înaripate, operă sculpturală a ii..». Morqueste, parcă se coboară din cer spre a susține mantia lu Arlequin, e foarte frumoasă prin noutatea ei. Cortina care se ridici» de la mijloc, e iarăși ceva nou de tot. . " In programul reprezintației se afla și actul al douilea al operei «Carmen», scenă in care a fost distrus teatrul de incendiul din 1887. Deși lume era foarte multă totuși amintirea incendiului din 1887 arunca o notă tristă asupra ceremoniei. Toții s’a petrecut însă în cea mai perfecă liniște.