Universul, aprilie 1899 (Anul 17, nr. 89-114)

1899-04-01 / nr. 89

*“* xrn, so. 89.— Mi t ÉÖSDaCTTA: Strada Breaoiaan No. 15» Ttucui^ti. Tolafon No. 73. 1Vdn;s» telegrafii ■. Ur.iversul—Buauf05íV •»UNIVERSUL« de ei* s’a opărit în 75.000 exemplare. CALENDAR pe ANUL 1899 Ortodox Mercurî, 31 Martie.—Cuv. Ipatie. Catolic Mercurî, 12 Aprilie.—Iulius. Soarele resare £.23 , apune 6.40. Lascar Catargiu In mijlocul patimilor politice deslănțuite, a căzut era ca un fulger potolitor vestea că Lascar Catargiu, șeful partidului conservator, a încetat din viață. Țara a perdut încă unul din bătrânii cuminți cari au lucrat la înălțarea ei. Toate capetele trebue să se descopere înaintea acestui om care s-a stins, căci el și-a iubit țara, și a dovedit aceasta de nenumărate ori, și a fost un mare bărbat politic și un om de Stat. Și pe lângă toate astea era de o mare modestie și de o cinste cum rareori se vede. In anul 1S58 i se oferise domnia la tronul Moldovei, dar el a refuzat-o, numai pentru ca să se poată face unirea și să se întărească țara. După detronarea lui Cuza a ținut loc de domn și a primit în țară pe Carol I, iar la 1871, când în urma unei manifestații de stradă, Carol I era să abdice, și-a dat toate sforțările ca să-l împedice, prevăzând vijeliile ce ar fi venit peste țară. Ministerul Griikca, de atunci, nesimțindu-se stăpân pe situațiune, a demisionat. Desordinea era la culme, și trebuia un om energic pentru ca să restabilească liniștea și să evite vărsarea de sânge. Omul acesta a fost Lascar Catargiu, care, în câteva ore, noaptea, a format un nou minister care a durat până în 1870 și a contribuit mult la pacificarea țărei. In administrarea țărei, Lascar Catargiu a fost întotdeauna de o mare vitate și pătrundere. In scurt țara a perdut pe unul din fiii sói cei mai buni fii asociându-ne la doliul pe CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA neral, trimitem și întristatei familii expresiunea adâncilor noastre condoleanțe. * * .« Lascar Catargiu s’a născut la 1823, în Noembrie, dintr’o familie veche din Moldova. A intrat de liner în administrație. Sub Vodă Sturdza, domnul Moldovei, a fost prefect la Iași și Galați, la 1857 membru al Divanului ad-hoc în Iași, participă la detronarea lui Cuza (ü februarie 1866), când fu numit membru al Locotenenței Domnești și primministru după sosirea în țară a principelui Carol (10 Mai 1866). A prezidat primul minister mai durabil (Martie 1871-3 Aprilie 1876). A fost dat în judecată de Camera liberală împreună cu foștii săi colegi (Iulie 1876), dar acuzarea este retrasă în 28 Ianuarie 1878. Prezident al Camerei în Noembrie 1888, redeveni prim-ministru la 29 Martie 1889 pentru 7 luni și apoi iarăși de la 27 Noembrie 1891 până la 3 Octombrie 1895 în cabinetul junimist-conservator. Lascar Catargiu a fost ales la 1897 senator, în care trebuie să mai adăogăm Unghenii. In acei câțiva ani din urmă ne-am deschis o largă comunicațiune cu Europa, prin Marea Neagră, plină de făgăduieli pentru viitorul economic al țării. La aceste legături, s’a mai adăugat linia din Bărcați și vor veni să se adouge linia Rîmnicul-Vâlcea—Sibiu și joncțiunea cu căile ferate sârbești prin podul ce se va construi pe Dunăre la Turnu-Severin. Când va fi complectat programul, atunci România va avea o întreagă rețea de comunicațiuni cu Europa. Convențiunea încheiată deunăzi cu Germania, ne-a arătat ce se poate face în materie de comunicațiune cu străinătatea. Dacă am vrea să formulăm faza prin care trece astăzi țara noastră în această privință, ar trebui să zicem că România ’și deschide toți porii, ca să absoarbă civilizațiunea europeană din toate puterile sale. Firește, trebue să treacă vreme până când munca de acum să’și dea deplin roadele ; urmașii noștri se vor folosi de ceea ce se face astăzi. Dar pe fiecare zi va fi mai bine, pe fiecare zi prosperitatea țării va fi mai mare. Și munca noastră va forma o frumoasă pagină de istorie, pe care prosperitatea o va citi cu admirațiune, înmulțirea sistematică și pe o scară atât de întinsă a comunicațiunilor cu străinătatea, înseamnă ruperea desăvîrșită a țării noastre din comunitatea amorțitoare a Orientului. Neatârnarea și renașterea noastră vor fi complecte atunci când, pe căile ce necontenit deschidem spre Europa, relațiunile vor ajunge la maximul de dezvoltare ce li-1 pot da forțele de producțiune și de consumațiune ale poporului românesc, helm. Ceremonia aceasta s'a făcut în sala primăriei, în prezența ambasadorului prusian, contele Wolff- Metternich. Căpitanul Schmidt, luând cuvântul, zice că se simte fericit că oamenii lui au fost distinși. Ceea ce au făcut ei, ar fi făcut-o fiecare german. Căpitanul Sobru lui, indhesesclamând : «Trăiască M. S. Împăratul, patronul navigațiunei germane» ! Toți cei de față repetară această esclamațiune, iar muzica intonă imnul Germaniei: «Heil dir in Siegerkraht». Căpitanul Schmidt primi ca dar suma de 15.000 de mărci germane. O vizită a împărătesei germaniei împărăteasa Augusta, însoțită de camerierul Keller și de soția acestuia, a făcut o preumblare prin oraș, în timpul căreia s’a oprit într’o cofetărie, unde a cumpărat mai multe prăjituri. De aci se urcă în elogiul al 5-lea al acelei case, vizitând pe soția dulgherului Schunbomke, care a născut trei copii deodată: împărăteasa, pe care femeia nu o cunoscu, zise intrând:; — Bună ziua, dragă femeie. Câmi voie să-ți véd copiii. Femeia î și arătă cu mândrie copiii, cari erau în pat, unul lângă altul. — E foarte curat la d-ta și bine aranjat, continuă împărăteasa. Le faci d-ta singură toate acestea? Femeia răspunse că da, însă trebue să lucreze foarte mult. — Cred și eu, am și eu copii, dar nu trei gemeni. Toți rîseră, apoi împărăteasa întrebă dacă soțul ei are de lucru și ce va face cu cei trei copii. Femeia răspunse că ar privi cu mai multă bucurie în viitor, dacă ar avea o trăsurică pentru copii. — Doresc să-ți crești copiii bine, să fie sănătoși și să devină oameni harnici. Zicând acestea, împărăteasa 'i dete o sumă de bani și prăjiturile. Soția camerierului întrebă pe femeie, că știe cine e dama asta. — Vai de mine, e împărăteasa esclamă femeia. Iți mulțumesc Majestate de o mie de ori! împărăteasa salută cu amabilitate și apoi plecă cu însoțitorii să. O Crimă din beție Studentul Steineke de la universitatea de aici, a băut alalta era 18 pahare cu bere, 17 coniacuri și o sticlă de șampanie, la un ohei dintr’un restaurant, împreună cu amanta sa, chelnărița Gertruda și cu o prietenă a acesteia. După chef plecară cu o birje spre casă. Pe drum studentul, care era beat, făcu scene de gelozie amantei sale și într-un moment de furie scoase revolverul. Fetele înspăimântate săriră din trăsură. Studentul descărca revolverul asupra amantei sale. Glonțul se opri în corset. Studentul mai descărcă apoi un glonte de revolver asupra unui gardist care alergase în ajutor, fără însă a-1 nemeri, iar după aceea ’și trase două gloanțe în cap. El a fost transportat la spital într’o stare disperată. Meyer. rea sa e numai aparentă și un om îndrăzneț s’ar putea folosi de împrejurarea aceasta. Și sunt în Bulgaria astfel de oameni îndrăzneți— domnii aceștia fac următoarea socoteală : «Reușește rescularea poporului contra guvernului, atunci se înțelege de la sine, că această miș-03,F0 56 va incinde ȘI pGSÎi6 grisui íla, ceea ce ar fi un casus belli cu Turcia. Noi vom fi învinși, dacă nu la primul atac, dar cu încetul de către trupele otomane, aceasta nu va aduce însă nici o pagubă. «Puterile europene nu vor tolera ca Bulgaria să dispară, ele vor interveni și prin aceasta se va desfășura din nou chestia orientală, până acum adormită. Asta e totul ce dorim, vom câștiga și nu vom perete nimic. Ni se va concede «rectificarea frontierei» de la Sud, iar noi vom căuta o nouă formă de guvernământ, sau cel puțin un nou domnitor». «Cum acesta este șirul de idei al acelor agitatori ambițioși—continuă bărbatul de Stat turc—, cari uneltesc, fără scrupul, și în Macedonia. Socoteala lor nu e tocmai rea, numai într’una se pot înșela ; noi Turcii ne-am plictisit, ca să mai facem concesiuni de dragul păcei ; dacă mai cred că suntem capabili la una ca aceasta, atunci un mare războiu e inevitabil. Noi însă vom face tot posibilul ca Să împedicăm isbucnirea unei catastrofe în Macedonia». Aceste declarațiuni publicate de ziarul berlinez, care trece de un organ bine informat în chestiile mari politice ale Europei, precum și telegrama ce am primit-o era de la corespondentul nostru din Viena, asupra înarmărilor Bulgariei, arată că orizontul politic în Orient se întunecă foarte mult și din moment în moment se poate ivi catastrofa. București, 31 Martie. ReltțtQQlIs economice Am relatat la timp inaugurarea nouei linii ferate din județul Bacău, care stabilește o comunicațiune mai mult între România și vechiul Regat al Ungariei. Diferite împrejurări au făcut însă ca opinia publică să nu dea acestui fapt însemnătatea pe care o merită. Ceea ce a ținut mai mult îndărăt țările române, i-au fost atâta periodicele năvăliri de barbari, cât lipsa de comunicațiune cu Europa civilizată. Cât am stat sub suzeranitatea Turciei, am fost închiși ca într’un zid chinezesc. Principala țintă a României, după dezrobirea iei, trebuia să fie înmulțirea relațiunilor cu centrul și apusul Europei. In această direcțiue s’a lucrat, pe toate tărâmurile, cu o stăruință admirabilă, de la unirea Principatelor încoace. Și mai ales în anii din urmă, pe tărîmul economic, s’au făcut progrese colosale. Noua linie ferată Palanca e o verigă dintr’un lanț frumos, care urmează să devină compleetat. Până aci, aveam comunicațiune pe uscat prin Predeal, Virciorova, Murdujeni, DIN GERMANIA {Corespondență parte a UNIVERSULUI Berlin, 27 Martie. Sosirea vaporului «Bulgaria» Acum trei zile a sosit în portul Hamburg vaporul «Bulgaria» a cărui soartă miraculoasă a produs o adevărată admirațiune. Echipagiul acestui vapor, deprins cu furtuni pe mare, s’a văzut deodată salutat cu ovațiuni furtunoase și entusiaste. Se știe că acest vapor a fost apucat de o teribilă furtună în largul Oceanului și că vre-o 25 de zile a resistat echipagiul, cu un eroism legendar, valurilor furioase. Ajungând la Ponta Delgada, echipagiul a fost bine găzduit. După câteva zile a sosit acolo vaporul «Hansa» din Hamburg, care a adus uniforme noi, pentru toți, de la căpitan și și până la cei din urmă marinar. Pe piața cea mare în fața primăriei din Hamburg a luat loc întregul Senat al orașului ca să salute echipagiul. Căpitanul Schmidt, împreună cu ofițerii și cu soldații, se așezară în rînduri, iar în dosul lor se aflau invitații. După ce muzica intonă imnul «Domnul fie lăudat», luă cuvîntul primarul orașului, care în numele Senatului a lăudat pe bravii marinari. Căpitanul Schmidt răspunse în scurte cuvinte, adine emoționat. După aceia li s’au împărțit tuturor marinarilor câte o medalie comemorativă, parte de aur, parte de argint. Cu toții plecară apoi la palatul Bursei, unde fură primiți de asemenea cu multă însuflețire. Președintele Camerei de comerț ținu o vorbire adine simțită, în care accentua vitejia echipagiului vaporului «Bulgaria», care a dat probă de eroism german. Germania poate fi mândră că are astfel de iir. După aceea s’a oferit un banchet de 160 tacâmuri, la care s’au ținut mai multe a oaste. • * • • ■ • Pe strade circulau zeci de mii de oameni. Glosul întreg a fost pavoazat. Marinarilor de pe vaporul «Bulgariei» li s’au împărțit bani. Tot echipagiul a fost decorat cu diferite medalii de către împăratul Wil limi’sitsrebaf: Oh ! nu ’ntrebați de ce lene îmi tîrîî pasul pa pament. De ce’mi stau lacrime pa gene Și nu șoptesc nici un cuvînt. Oh! nu’ntrebați.. .Voi rîdeți poate De echinu’mi greu ue’ndurator . Se sting,veți zice, aicea toate, De ce ăși plânsei zdrobitor ? Oh! nu’ntrebați care e norul Ce tinerețea mi-a ’ntunecat. Putea-voia oare a spune dorul Și a rămâne cu ochiu-uscat ? Oh ! nu’ntrebați, secretul vieței Astăzi zadarnicii cercetați. Anii d’or trece ai tinerețe! De cele dusa voi mă’ntrebați... Spira. Primejdia Ia lacerai la Corespondentul din Constantinopol a marelui ziar german «Berliner Tagblatt» a avut zilele trecute un interview cu un bărbat de Stat al Turciei, asupra recentelor mișcări din Macedonia, iată acest interview : Toată atențiunea noastră, zise bărbatul de Stat, este îndreptată asupra Macedoniei. Noi nu neredouim de foc asupra sincerităței Austriei și Rusiei, cari doresc pacea în Peninsula balcanică. Nu suntem însă deloc liniștiți asupra intențiunilor Bulgariei. Am primit, ce e drept, asigurări formale de lealitate din partea reprezintar tului guvernului, insă nu trebue să ne lăsăm a fi amăgiți. Credem că va sosi momentul, când aspirațiuni nechibzuite vor copleși cu putere elementară orice bună-voință. Cred a fi bine informat, când afirm ca autoritatea prințului Ferdinand scade și că guvernul bulgar n’a stat niciodata pe baze atât de șubrede ca cele de azi. ■ nu numai autoritara, dar și pute 5 Bani foaia in România—10 Bani in suria Stau ANUNCIUni Pag. nri nu Linia corp 7 Bani Pag. IV 5 «•. biseric și ReciarTia Vinia Abonamentele și Anunțurile se primesc la ADMINISTRAȚIA: Str.Sanroianu 41. București supunem existența unei mari doze de energie intelectuală și de concentrare, când e vorba de a se judeca diferitele cestiuni contradictorii juridice,—când e vorba de a se ținea cont de toate părțile unei afaceri. Pentru a resuma în câteva cuvinte cele spuse mai sus, voiam An nS • «un j/f sxich a > 7* < V /ma«/at.iuo x.ia . sjurj poto/cou- Goto studiarea diferitelor probleme ce se pot ivi, din toate punctele de vedere, cu alte cuvinte este o serie neîntreruptă de judecăți și de reflecțiuni făcute spre binele și folosul omenirei. A. Véotur, profesor. UN SFAT PE ZI In contra diareei. — La început și chiar mai târziu, dați copilului sau omului numai lapte bătut proaspăt și în loc de mâncare și în loc de apă, și alt nimic. Bacă nu se vindecă, luați bismut și dați-le la fiecare ceas o linguriță mică. Feriți’î de fructe și mâncări sărate. Tribura Liberă Sub acest titlu vom publica zilnic articolele ce ne vor fi trimise de cititorii noștri, cu privire la literatură, știința, politică, etc., în fine orice articol de interes general. (N. R.) Judecata și cultivarea judecăței Se numește judecată raportul dintre două noțiuni prezente cugetărei noastre. Judecata cea mai simplă constă în compararea a două obiecte, spre a vedea diferența dintre ele sau asemănarea lor. Asemănarea între două obiecte, cum și deosebirea dintre ele, poate să fie infinit de mare sau infinit de mică. Aceasta înseamnă că obiectele se pot deosebi unele de altele, astfel că deosebirea dintre ele să o poată observa oricine și din contră obiectele pot sa prezinte diferențe atât de mici, încât să nu poată fi observate decât numai de persoane înzestrate cu simțuri mult mai delicate și cu o atențiune mai mare. Obiectele supuse observațiunei pot să fie simple sau complexe. Simple ar fi obiectele, cari supuse observațiunea ar prezintă cel mult o notă distinctivă, spre a deosebi unele de altele, d. ex., două lămpi exact construite și ceea ce le-ar distinge ar fi numai mărimea, adică una este mai mare și alta mai mică. Complexe ar fi obiectele, cari supuse observațiunei, ar prezintă un număr mult mai mare de note distinctive, de ex. : două mașini, două arbori, două case, două animale. Câtă muncă intelectuală întrebuințează un chimist spre a vedea diferența între două metale sau metanoide, studiindu-le proprietățile, starea de cristalizare, licidă sau de fuziune și făcându-se analiza calitativă și cantitativă, gândindu-se la sistemul de cristalizare și la o sumă de cestiuni ce i se mai pot prezintă în studiul ce -l face. Dacă trecem la o altă ordine de idei, spre exemplu dacă comparăm două teorii juridice, două teorii științifice, vom vedea că lucrul în sine e mult mai greu și această operațiune reclamă mai multă energie intelectuală prin faptul că face arte din o sferă mult mai înaltă e idei. Un act de o natură încă mai înaltă este acela prin care judecăm un obiect, ce-1 avem înaintea ochilor noștri cu un alt obiect anterior supus observațiunei noastre. Desigur comparațiunea în acest caz este mult mai grea și implică în sine un grad de concentrare și o energie intelectuală mult mai mare. Dar când judecăm spre exemplu conveniența unei opere de industrie, de artă, ori a unui proiect politic, în cazul acesta comparațiunea are o sferă mult mai vastă, fiind-că e vorba de a se examina faptele colaterale și de a se deduce consecințele. Cantitatea de energie ce se consumă în acest caz, presupune existența unei științe mult mai vaste și a unei prevederi, ce se rapoartă la determinarea cauzelor și a efectelor. In acest caz nu e vorba numai de aplicarea unei singure facultăți, ci din contră este vorba de un mare talent, rezultatul unei lungi experiențe și al unor studii mai aprofundate anterioare. Trebue tip? în acest caz să pre vin. Corespondență parte a UNIVERSULUI) Abbazia, 27 Martie Abbazia, această încântătoare stațiune climaterică și de iarnă este așezată pe frumosul golf de «Quarnerob), având spre Nord înălțimile munților Istriei, spre Sud întinderea splendidei mări Adriatice, cu insulele sale ca : Gherso-Viglia etc., către Est, coasta Croației și Dalmației și spre Vest, coasta Istriei până la Pola. Este ferită de vintul de Nord. Clima ei e dulce în continuă primăvara. Are un mare parc splendid, cu grădini pline de cele mai frumoase flori și de plante exotice, etern în verdeață, cu pâlcuri de măslini și de brazi maritimi de cele mai fine și aromate specii. In parc se află otelul cu marele seu Caffé de Quarnero, stabilimentul de băi de mare calde, apoi frumoasele viile Angiolina și Amalia, în aceasta din urmă este așteptat M. S. Regele României, fiind quartierul său preferat de câte ori vine asta câtva timp, primăvara, în Abbazia. La extremitatea de Vest a parcului este marele otel Stefania, unde se află teatrul și sala de concerte. O buna orchestră cântă în parc de 2 ori pe zi, chiar în fața vilei Amalia, unde toți vizitatorii își dau întâlnire. Eu am adus din țară câteva potpuri de doine și melodii naționale, oferindu-le șefului orchestrei (care cu câțiva ani în urmă a servit ca capelmaistru într’un regiment românesc) d. Trisek și peste câteva zile românii ce se află aici ca și cei l’alțî străini, vor fi surprinși de plăcere auzind cântecele românești executate de orchestra din Abbazia. Cum se știe deja, regele nostru de la 1896 a făcut o frumoasă promenadă acestei stațiuni prin pădurile înălțimelor din dosul Abbaziei. Mai multe table de fier cu coroana regală aurită și cu colorile naționale române indică : «Zum Koenig Carl »romenade», iar din anul trecut a’aăcut o altă nouă promenadă mai d’asupra celei dintâi, zisă a «Reginei Carmen Sylva» pe o lungime totală de 50 minute ce duce în zig-zag prin cele mai încântătoare poziții până la un mic și pitoresc sat din deal cărui s-a dat numirea de «Aurora- Weg» ; la mijlocul acestei noui promenade pe o stâncă este făcut un pavilion rotund, ținut cu stâlpi de piatră cioplită de unde vederea este serică asupra întregei mări cu coastele și insulele sale în depărtare, cu panorama din valea Abbaziei, a lui Fiume, Volosco, Ica-Lovrana etc. Toți vizitatorii o frecventă și rămân în admirație, pronunțând cu respect și venerație numele iubiților noștri Suverani. Escursiunile pe mare și vizitarea frumoaselor localități ce înconjură această stațiune oferă un agrament mai mult vizitatorilor . Compania «Croata-Ungara» din Fiume are organizate mai multe vaporașe cari de la 7 ore dim. până la 7 ore seara fac curse în fiecare oră între : Fiume, Volosco, Abbazia, loa și Lovrana și vice-versa, pe un premodest de 10, 15 până la 40 cruceri de persoană. Apoi pentru localități mai depărtate ca : Pola, Lussin-Piccolo, etc., și de o jumătate zi ca : Crvinica, Buccari-Portori, Castello - Muschi, etc. are frumosul vapor «Liburnia», carele în fiecare zi din săptămână face cursa la câte una din aceste interesante localități. Prețul voiagiului și la acestea este destul de moderat : 5 fiorini pentru cursele de o zi, 2 fl. pentru cele de o jumătate zi dus și întors. Am fost, Luni, 3 Aprilie, la Lussin-Picoolo unde se dă sărbătoarea Regatelor. Atât localitatea cât și aspectul curselor Regate au fost foarte frumoase și interesante. Ziarul «Universul» este unicul ziar român ce se afla aici și se citește la cafeneaua «Quarnero». Au sosit deja mai multe familii din România. In o corespondență viitoare vă vom descrie și împrejurimile. Al d-voastră, cu stimă Maior I. Manolescu Mladianu <nr.mTiwn winusiw—i———w—w—; Comandanții! gendarmerie! cretane Știrile din insula Creta spun că zilele trecute prințul George al Cretei, guvernatorul insulei, invitase pe căpitanul de carabinieri italieni, Federico Claveri, ca să rămâe în capul moo unnui on miine în ofil nîfo * r Poat.. Quuuuiuuiuiiiiioncumi, nauioui. Acum vine din Roma știrea că guvernul italian și-a dat consimțimîntul pentru numirea căpitanului la acel comandament. Căpitanul Claveri e un cunoscător perfect al populației insulei, printre care se află încă din Februarie 1897, de când au izbucnit teribilele tulburări cari au provocat intervenirea Puterilor europene. Atunci el comandă geandarmii turci, soldații muntenegreni și o adunătură de oameni care trebuia să formeze așa zisa geandarmerie internațională, care s’a desființat apoi. Mai târziu ai veni în ajutor mai mulți carabinieri italieni și reușise cu o rară energie să facă să domnească ordinea acolo unde de ani întregi nu domnea decât anarhia și violența. Claveri e un valoros ofițer din Africa și are pieptul decorat cu o medalie de valoare. La Caneea el a devenit imediat popular și prințul George nu putea să facă o alegere mai nemerită pentru comandamentul geandarmeriei sale. Când în Martie 1897 geandarmii turci s’au revoltat și au ucis pe colonelul lor, căpitanul Craveri fu cel dintâia care alergă și munci mult ca să astâmpere revolta. Căpitanul Craveri ÎNTÂMPLĂRI SMIt Capnici!» !Nenorocirea de îa d. Emil Socec Rândașul loșca Cador, de naționalitate ungur, în vârstă de 26 ani, se afla de mai mult timp în serviciul d-lui Emil Socec, din strada Berzei No. 59. Cador era un tinăr foarte voinic și obișnuit cu caii, în mijlocul cărora crescuse. Nenorocirea îl urmărea însă. In cartea vieței lui era scris ca să moară de cea mai tragică moarte. Nenorocitul intrând în grajdiu, se apropie de un cal. Animalul, care de obicei era foarte blând, deveni de odată furios și lovind pe roșca Cador în stomac, îl trânti la pământ. Rândașul râmase în nesimțire, totuși ar fi scăpat cu viață, dacă calul nu i-ar fi dat o a doua lovitură și mai puternică. De astă dată Cadâr rămase mort pe loc. Cadavrul fu transportat la morgă.1lu cere avea tip sinucidere din str. Popa Nan O femee, anume Anica Marinescu, din strada Popa Nan No. 82, trăia de mai multă vreme în relațiuni nu tocmai bine cu soțul ei. Anica, fiind o femee foarte impresionabilă, găsită pentru dânsa singura împăcare sufletească nu poate fi decât moartea. Cu această credință, nenorocita femee se coborî era în pimnița caselor și acolo căută să se spânzure. O altă femee însă, Didina Ionescu, prinzând de veste, alergă la locul Ministrului și dând alarma, opri pa disperata ființă să-și pue capăt zilelor. Anica Marinescu fu scăpată de la moarte și astăzi cu toții se încearcă s’o convingă că nimeni n’are dreptul să suprime, ceea ce el niciodată nu va putea să alcătuiască. Furtul din calea Iancului ; Ghiță Theodor Căpătțână e căruțaș în calea Iancului. Seara, întorcându-se acasă, se opri la cârciuma lui Anton Tănase, din aceiași stradă. Pe când căruțașul Copățani golea niște păhărele de țuică, veni un anume Petcu Ilie, din șoseaua Pantetelimon și urcându se în căruță, începu să dea bice cailor. Instinctiv însă Teodor Căpătțână prinse de veste și alergând după hoț, reuși să pue mâna pe ei. Secția 46 deține acum pe acest Ilie Petcu și de va sta încă mult timp acolo, o să devin o adevărată petică. Matute subită , femee Ținea, de meserie spălătoreasă, în vârsta de 45 ani domiciliată în calea Rohovei No. 136, voind să iasă afară din casă, abia a trecut pragul ușei și începu să î curgă din gură un rîu de sânge.