Universul, decembrie 1899 (Anul 17, nr. 330-357)

1899-12-01 / nr. 330

aprovizioneze cu cărbune și ou de ale­m­ăncărei. De la ultima moarte trecuseră 13 zile și pe bord toată lumea începuse să spere, spiretele se liniștiră mai ales grație primirei cordiale fă­cută în portul Geneva. ASASINUL­­ TRIMRILOR JOST — ACT DI. ACUZARE — Urmare.---^sgJ.CgpȘr328 și 321) Spargerea d­in­ «alea Moșilor la Ilie Tablei» Continuând seria nesfârșită a faptelor sale criminale, în seara de 2 Martie, Pipa, trecând pe calea Moșilor, zărește o cârciu­mă, lângă care, într’o odae, dor­mea pe un pat un evreut. Acesta era Ilie Tuhten, care ținea un debit de băuturi spirtoase. Pro­fitând de ocazie că văzuse, ui­tând­u-se pe fereastră, pe câr­­ciumar dormind, intră imediat în prăvălia pe care spune că a găsit-o deschisă, și în dalta sparse tejgheaua și luă 60 bani, un ceas de argint și diverse mo­nede străine ; pe urmă intră în odaia lui Tuhten și căută peste tot cheile scrinului și dulapuri­lor ; negăsindu-le și crezând că poate vor fi puse sub perna, pe care dormea cârciumarul, băgă așa de încet mâna sub ea în­cât Tuhten nu se deșteptă ; nici aici lasă nu le găsește ; atunci se a­­propie de o masă și punând m­âna pe o cutie constată că in ea era pudră, și ast­fel Pipa, fie dintr'un spirit de cochetărie, mai probabil însă pentru a-și schimba fisionomia intru­cât­va, se pu­drează, făcându-se aproape alb; apoi, văzând că nu dă de rostul cheilor, scoase dalta din sîn și începu a forța dulapul, cu care ocazie, făcându-se sgomot, câr­­ciumarul se sculă. Fără a se in­timida câtuși de puțin că a surprins, Pipa scoase pușca din buzunar și, îndreptând’o ^ asu­pra ovreiului, ’î zise : «Spune unde sunt banii?» Fie că Tuhten nu și-a dat cont exact de pericolul ce’l ame­nința, fie că spaima grozavă de a vedea un necunoscut noaptea în casă, în loc de a’î tăia gla­sul, i-a dat tocmai curagiu, un fapt cert este că, sărind jos din pat și punând plapuma în dreptul bbrazului, ca o pavăză, începu a’și striga nevasta, zicându’î să aducă pușca, și pășind hotărît spre hoț căută în jurul său cu ce ar pu­tea să’l pocnească. Din odaia de alături se auziră țipete de alar­mă, ceea ce văzând Pipa, și te­­mându-se să nu fie prins, sări peste fereastră și se făcu nevă­zut prin gradinele d’imprejur. Spargerea prăvăliei lui Ilie Pârvuiescu Fidel sistemului său de a p­­­pera succesiv în mai multe lo­curi, în aceeași noapte, ducân­­du-se în strada Isvor No. 49, desprinse o cercerea de la fe­reastra cârciu­mei lui Pârvules­­cu, sări înăuntru, violă tejgheaua ludui! un portofel cu Qo­iot, în hârtie, și o pungă cu 100 lei argint, fftra cu cârciumarul, care dormea în odaea vecină să fii simțit ceva, și fără ca acuzatul să fi avut nevoie a face us de armele ce tot­ d’a­una avea a­­supră’șî. Spargerea de la Petre Velicu Tot într’una din nopțile lunei lui Martie se duse pe calea Ra­­hovei la No. 118, unde ochise cârciuma pe care o ținea Velicu, și, spărgând ușa, era gata să filtre în prăvălie.­Surprins în­să de băiatul care dormea aco­lo, Pipa fugi în fundul cursei, piturându-se, după cum singur spune, dupe un zăplaș, și aci, vâzând că nu e urmărit de ni­meni, se culcă și adormi. Som­nul însă nu ’i fu de lungă du­rată, căci se trezi apucat de gu­ler și ridicat în sus de un ser­gent de oraș. Acesta era Radu Ion, asupra căruia acuzatul de azi comise . Un omor săvârșit, dar neizbutit Băiatul din prăvălia lui Ve­liers comunicase sergentului de stradă, sus numit, tentativa de spargere a prăvăliei, arătându-i în același timp că făptuitorul fugise în fundul cursei, și amân­­două ducându-se să -l caute îl găsiseră, după cum am spus, dormind. Pipa nu era insă omul care să se lase a fi prins ca un șoarece în cursă, deci, când fu scos de sergent în stradă, pe neașteptate se smnuci din apina acestuia cu atâta furie in cât i se rupseră hain­ele, și, sejipsind, o luă la fu­gă. Convins că, de­sigur, fuga­rul nu putea fi de­cât Pipa, pe care poliția îl căuta de atâta vre­me, sergentul la du Ion trase a­­supră ș i un foc de revolver fără de a-l atinge; și, până să des­­carce un al douilea foc din ar­­m­a sa, se auzi răsunetul detu­­nătare a puștea banditului, din ale cărei numeroase alice unele a­­tingând pe nenorocitul sergent la ochi îl chiorîră pentru restul vieței. — Și faptul acesta este recunoscut de acuzat. Spargerea cutrotamei și nel­hiderea cârc­iumarului Gheorghe Potcoavă Ori­care alt făcător de rele, văzând pericolul din care scă­pase, ar fi căutat a sta cât­va timp în inacțiune, pentru a face să se mai uite lucrul și să i se piarză urma . Pipa, din potrivă, sfidând societatea, cu o incalifi­cabilă temeritate, în noaptea de 19 Martie, comise altă îndouilă crimă. In calea Dorobanților, la No. 142, Gheorghe Potcoavă ținea o­­ cârciumă, la spatele căreia avea o singură odae, în care dormea el cu soția sa , iar pe băiatul din prăvălie, Dumitru Șelaru, îl culca în prăvălie chiar, pe o ca­napea, unde de obicei el se ghe­­muia și un câine, mops, al casei. In toiul nopței Pipa, venind să fure avutul cârciumarului, sări în curte, se apropie de ușa de din dos a prăvăliei, taie cu dhia>­­spantu­l geamul­ugei, baftă mijit pe spărtură și învârti un forai­­ber ; apoi, după ce lasă ușa des­chisă, pentru ca să aibă loc de fugit, intră în prăvălie și se a­­propie de teșghea. Câinele, simțind om străin, în­cepu a lătra cu furie , iar Pipa, surprins de această alarmă neaș­teptată, se pituli după teșghea. În momentul acesta cârciumarul, sculându-se din pat, deschise în­cetișor ușa ca să vadă ce făcuse pe câine să latre , nu apucă însă să intre bine în prăvălie și căzu trăsnit de o împușcătură pe care tâlharul o descărca asupra’i. Fe­­meea lui Potcoavă, îngrozită și ca nebună, atât de spaima detună­­ture­, cât și de moartea năpraz­­nică a soțului ei, se năpusti asu­pra ferestrei, o deschise și în­cepu să țipe. Pipa, fără a pierde timp, fugi în curte pe ușa bucă­tăriei, ce o lăsase deschisă îna­dins, și se făcu nevăzut. Această dramă se petrecu așa de repede în­cât băiatul din pră­­vălie, care fusese deșteptat de zgomotul armei, abia avu timpul a zări spatele fugarului. Autopsia a stabilit că corpul nenorocitului Gheorghe Potcoavă purta șoapte teribile răni pe gât și pe falcă, din cari au fost ex­trase opt gloanțe de lup, zise po­­șut­e, ceea­ ce indică că mai toată umplutura puștei fusese primită în falcă de nenorocitul cârciumar. (Va urma). O CUGETARE PE ZI Lucrează dimineața, ca să te odihnești peste zi ; muncește în tinerețe ca să stai la bătrânețe. Știri din strei­natate — Prin poștă — După modelul celei din Paris, se va înființa și la Berlin o școală superioară pentru ziariști. Cursu­rile se vor deschide la 4 ianua­rie 1900, st. n. « ¥ Ultima întunecime de lună din acest secol va avea loc în noap­tea de 4 spre 5 Decembrie, în­tunecimea aceasta va fi aproape totală. Acest fenomen al naturii se va vedea și în regiunile noastre. * * * O societate franceză va face un cablu submarin de la Marsi­lia, peste Akra și Jaffa, la Dji­­buli în Abisinia.* Guvernul rusesc a intervenit din nou­ pe lângă Poarta Oto­mană din cauza marei emigrări în Rusia a armenilor din vilaye­tul turcesc Van, unde sunt per­secutați de curze și bântuiți de mizerie.* * * Ducele Filip d'Orléans, pre­tendent la tronul Franței, care a petrecut mai mult timp la so­crul său în Ungaria, a plecat la Londra. De aici ducele va întreprinde o lungă călătorie în India. Fap­tul acesta arată că acum va în­ceta propaganda regalistă în Franța. * * Poliția din Hamburg are de furcă scum. Ea a primit mai bine de 70 scrisori din diferite orașe ale Germaniei, prin cari i se cere să descopere pe niște băeți de 13—16 ani, cari au părăsit casa părintească cu gândul de a se îm­barca pentru Transvaal. Deja vr’o 20 din acești tineri viteji au­ fost înapoiați familii­lor lor.* * * Luarea în stăpânire de către Germania a Garolinelor, Maria­nelor și insulelor Palau e un fapt îndeplinit. Garnizoanele spaniole, cari o­­cupau aceste 3 grupe de insule, a fi sosit Marți la Manila­­ft ¥ . Deună­ zi la ora 3 p. m., a sosit la Welînitz un balon al secției aeronautice prusiane cu trei ofițeri. Balonul plecase în aceiași dimineața la ora 10:45 din Berlin, de pe piața de arme din Tempelhof. Călătoria s’a făcut, în cea mai mare parte, pe de asupra norilor. Cea mai mare înălțime ajunsă e de 2500 metri, cea mai mare iu­țeală de 60 k­ilometri pe oră. In aceiași seară cei trei ofițeri prusieni au plecat la Berlin. Ir ¥­n împăratul Wilhelm a dat or­dine speciale spre a se solem­­niza la 1 ianuarie viitor apariția noului secol. Drapelele tuturor regimentelor vor primi panglici de amintire. Se fabrică și cărți poștale cU ornamentări speciale. * ¥ ¥ In cazarma Montana, din Ma­drid, în fața suveranilor, s’a ex­perimentat un aparat de tele­grafie fără sîrmat, inventat de maiorul Cervera. Au fost transmise telegrame, pe o distanță de zece k­ilometri, cu u­n succes strălucit. ■ * Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Un factor poștal inculpat de abuz de încredere și fals Un negustor din Bargan, co­muna Mihai si Viteazu, anume Gheorghe Ionescu, însărcinase pe factorul poștal rural, Iacob Tomescu, ca să se ducă până la gara Lehliu, să predea la gară o scrisoare de valoare, în sum­ă de 200 lei, spre a se expedia la oraș, pentru o marfă ce o co­mandase, și să-i aducă distanța, in adevăr, Tomescu a și adus lui Ionescu o chitanță de pre­dare a scrisorei de valoare, dar acesta a constatat în urmă că banii nu s’au­ dus la destinație. Care să fie cauza? Tomescu pretindea că a dat unui funcționar de la gară scri­soarea de valoare, primind o chi­tanță. Ionescu însă acuză pe factorul poștal de abuz de încredere și a denunțat cazul parchetulu­i din Călărași, los­trug­aja a firmit că chitanța ce s’a predat lui Iones­cu era o vechie chitanță luată cu altă ocazie și dreasă prin șter­sături și adăogări de mână chiar de factorul poștal. Un expert­­oaligraf s’a și pronunțat în acest sens. Tribunalul a condamnat pe fac­torul Tomescu la un an de zile închisoare și la 300 lei despăgu­biri. Afacerea a venit era cu apel la secția a doua a Cursei de a­­pel din București. La ședință, un bătrân moșneag tatăl inculpatului și soția acestuia, mamă a 3 copii, cari veniseră pe acest vifor, stăteau pe o ban­că sughițând. Ei au ferma cre­dință că Tomescu, de 6 ani în serviciul poștei rurale, e incapa­bil să fi comis acest fapt. Incul­patul, care stă în prevenție de la Sf. Maria, era sub santinelă și nu era asistat de nici un ad­vocat. Apărătorul, la care s-a a­­dresat moșneagul n’a voit să ia apărarea din cauză că a venit cu căte­va momente înainte de șe­dință. — Nu m’a lăsat viforul să vin mai de­vreme !—se vaită moș­neagul. La interogatoriu, inculpatul re­înoește protestările lui de ino­cență. Procurorul se bazează mai cu seamă pe expertiza caligrafică. De, dacă ar fi fost vre­un apără­tor, s’ar fi putut cere o contra­­expertiză. Curtea reduce osânda la 10 luni, cu începere de la hotarîrea tribunalului. La eșire din sală, plânsetul in­culpatului s’a întâlnit cu al bă­trânului său tată și al nevestei. — Nu e vinovat sărăcuțul, se văisa moșneagul împreună cu nora lui. — Tertați-i, ’mi spuse bătrânul, văzând că me interesez de dîn­­sul și crezând că sunt ce­va. — Moșule, ’i spusei, numai Majestatea Sa poate să-l ierte. .. . Un președinte de curte care nu știe carte S’a rîs mult erî la Curtea de Apel din București, secția a III-a. Se strigase un proces în care un anume Cărstea se plângea că a fost bătut de un jandarm rural Nicoreanu în curentul funcțiunei. Grefierul citește procesele ver­bale ale pădurarului Ioachimescu, din comuna Zilișteanca, județul Buzeu. Intr’un proces verbal se zice : «Noi, Ioachimescu, pădurarul co­munei Zilișteanca, mergând a preda o citațiune președintelui secției a 3-a a Curții de apel din București, l’am găsit pre­­sințe la domiciliu­, dar neștiind carte, am făcut prăsenlul pro­­ces-verbal». Membrii Curții rîd de această combatere a primarului din Zi­lișteanca, cum că președintele lor nu știe carte. In urmă s’a verificat că această nedumerire provine dintr’o redacție de stil a primarului. Viforul Din causa viforului care dom­nește în țară de 3 zile, d. con­silier Popescu care plecase la o moșie nu s’a putut întoarce. Procesul baron Waldberg-Gold­­wurm, ale cărui desbateri erau să continue ieri la Curtea de apel din București, secția a 3-a, s’a amânat din cauza lipsei d-lui consilier Popescu la 11 De­cembrie. Elian. UN PROVE»­ț PE ZI Se leagă lesne sacul, când u este plin. (Arad). öníwrsfll io provincie (De la aoresp. noștri particularii) — Pe ziua de 28 Noembrie — Brăila lloli de cozi de cai.—In­divizii : Panait Gheorghe, Ilie Sterian, Gheorghe Dumitru zis Ismaileanu, Costică Popescu, G. Balănescu, Ghiță Paraschiv, Ion Golescu, Ion Paraschiv și Du­mitru Botezatu, neavând de lu­cru, au vrut să se apuce de ne­gustorie de per de coade de cai. In acest scop s’au învoit cu toții, și s’au dus la oborul de vite, au ales caii cu coade mai lungi și mai stufoase și găsind 7 cai, le-au tăiat cozile cu desăvârșire. Au plecat să vânză marfa furată, dar n’au reușit, căci d. comisar de siguranță, Christescu, primind reclamațiunea, s’a pus în urmă­rirea lor prinzându-i. Ei vor fi dați cu toții jude­­căței. Faptă frumoasă.­D. pri­mar, Ghiță Dumitrescu, a luat inițiativa să înființeze în orașul nostru o «ospătărie comunală», la care să poată lua masa 100 oameni săraci, cărora li se va servi: pâine, supă și carne. Această ospătărie va începe a funcționa de la 1 Decembre a. o., într’unul din vastele saloane ale cazărmei de guardiști, până la clădirea unui local special, care este deja proiectat. Navas. Galați început de incenuiiu.­­ Azi dimineață un început de in­cendii s’a declarat la o casă din str. Vezuviului, proprietatea d-lui Emuche Dănilă. A ars acoperă­mântul și o parte din casă. Cum în acea casă nu locuia nimeni, se crede că focul a fost pus cu intenție. S’a deschis o anchetă în acest sens. Accident.— Un grav acci­dent s’a întâmplat, azi, în port. Muncitorul lauou Focșa, pe când încărca niște traverse, scapa una din ele și fu lovit așij, de tare, în cât oăzu numai de cât jos. Tovarășii lui de muncă l'au ri­dicat în grabă, l’au fi dus acasă la dînsul, unde d. deotor Milo?, medicul portului, i-a dat ajutoa­rele necesare. Împărțirea porumbului. - azi ga íMüüiih ia mw, m-GRATIS U PARIS ABONAMENTUL CU PREMII — UNIVERSUL politic-cotidian — Cu începere de la 1 Decembrie 1899 — Pentru 3 Inul sei 650 — Premii la abonații pentru 3 luni Toți abonații pentru 3 luni vor primi gratis și franco următoarele premii : 1 frumos ac de cravată sau o broșă pentru damă, sau o pereche de nasturi pentru manșete, după alegere ; «Almanachul Universului» pe 1900; Calen­darul american, Calendarul de buzunar și Calendarul de perete, precum și un bilet spre a concura prin tragere la sorți la 36 obiecte mai jos notate, Intre cari un bilet dus și întors la Expoziția din Paris, o bicicletă, 2 ceasuri de aur in valoare de 300 lei, o mașină de cusut, etc., etc. Mai primesc ca premiu și «Universul Literar», colorat, timp de 3 luni, gratuit. — Pentru 6 luni lei 12 — Premii la abonații pentru 6 luni Toate premiile ca și la abonații pentru 3 luni, plus 2 volume din Biblioteca Economică a «Universului» și un loc de 1 bilet spre a concura prin tragere la sorți la cele 36 obiecte joi notate, abonații pentru 6 luni vor primi 2 bi­lete, precum și «Universul Literar» colorat, timp de 6 luni. — Pentru un u­lei 23 — Premii la abonații pentru un an Toți abonații pentru un an vor primi ca premii: 2 din obiectele următoare, după alegere: un ac de cravată, 1 pereche de nasturi pentru manșete, o breșă pentru damă, toate calendarele de mai sus, 4 volume din Biblioteca Economică » «Universului» și 4 bilete spre a concura prin tragere la serți la cele 36­­ de obiecte mai jos notate, pre­cum și «Universul Literar» colorat, timp de un a». L­A — Premii J­u.rs.ar © — Afară de premiile de mai sus și de cele 36 obi­ecte jos notate, «Universul» mai acordă gratuit abo­naților săi, în fie­care lună, prin tragere la sorți, 3 frumoase obiecte. Tragerea are loc la 1 a fie­cărei luni. 1Cal V *23 '1? da. obiectelor ce acordăm gratuit 1 Bilet dus și întors la Expo­ziția din Paris. 1 Bicicletă pentru damă așii bărbat. 1 Mare oglindă de lemn,scul­ptată. 1 Ceas de aur pentru bărbat, sistem Roșcov. 1 Ceas de aur pentru damă. 1 Mașină de cusut. 2 Vase japoneze. abonaților noștri prin tragere la sorți: 1 Etajeră de metal, nichelată­ 1 Ceas de argint p. bărbat. 1 Ceas de argint p. damă. 10 Ceasoarnice de masă, deș­teptător. 5 Benocle pentru teatru. 3 frumoase lămpi (veilleuse) de atârnat. 2 Lămpi de masă. 5 Albumuri pentru fotografii. 3« pârțirea porumbului, cumpărat de județ, din care a sosit un prim transport. Sătenii de prin satele din împrejurime au fost în cunoștiințățî și au sosit în mare număr. D. prefect Moruzzi a asistat cât­va timp la distribuire. Sătenii, cari locuesc departe de Galați, vor căpăta și ei în curând porumbul necesar, care se va expedia cu trenul în dife­rite localități. Iarna.­­ De azi dimineață zăpada cade necontenit, în can­tități mari, iar viscolul o îngră­mădește în troene înalte. Pe multe străzi circulația e foarte anevoioasă. De multă vreme nu s’a mai văzut pe aci o zăpadă așa de îmbelșugată. Săniile, care de vre-o câte­va luni au fost scoase din obiceiul, și-au făcut iar apariția. Rasta Generalui Methuen in­spectând trupele — Vezi ilustrația — Zilele din urmă s'a vorbit foarte mult de general Methuen, care are greaua sarcină de a de­bloca orașul Kimberley. Se știe că Kimberley, — ora­șul diamantelor, in care se află închis și marele dușman al Re­­­publicelor Transvaal și Orange, Cecil Rhodes,—e împresurat de boerî cu armată foarte nume­roasă. Ilustrația noastră de azi înfă­țișează pe generalul englez Met­huen, inspectând trupele sale, înainte de a le trimite în foc ca să primească botezul sângelui. Lucruri din toată lumea Bustul lui Heine.­­ Scul­ptorul danez Hasselius a sfârșit, la Roma, bustul lui Heinrich Heine, menit să împodobească mormîntul marelui poet la cimi­tirul parisian Père-Lachaise. Sculptorul nu știe numele per­soanei, care i-a comandat acest bust. Se crede totuși că comanda pornește de la împărăteasa Elisa­­beta care, cu cât­va timp înainte de trista-i moarte, a ținut să dea poetului ei favorit acest ultim semn de admirațiune. Același sculptor a primit îna­inte o comandă pentru o statue a lui Heinrich Heine, în același chip misterios, ceea­ ce nu mai lasă nici o îndouială în această privință. El n’a știut nici o dată cui­e i era destinată opera sa, și n’a a­­vat aceasta de­cât cu mult în urm­ă, când, în timpul unei vi­­site pe care a făcut-o împărăte­sei Elisabeta, în villa ei Achil­­leion din Corfu, a recunoscut, între alte multe statui, și pe a­­ceia a lui Heine sculptată de dînsul. Bustul lui Heinrich Heine se va trimite în curând la Paris. ÎNTRUNIREA DE LA PLOEȘTI D-ni. Dimitrie Sturdza, P. S. Aurelian, Stoicescu, Haret­ și Palade, s’aul dus Duminecă la Ploești, unde se anunțase o în­trunire publică. La gară frunta­șii partidului liberal au fost în­tâmpinați de un numerics pu­blic, întrunirea s’a ținut în sala ve­chiului liceu­. D. Al. G. Rado­­vici, fostul primar al acelui o­­raș, a luat­ cel dintâiu cuvântul. D-sa a vorbit despre unirea li­beralilor și a cerut concursul cetățenilor în potriva actualului guvern.. D. Dîm. Sturdza a vorbit des­pre finanțele țărei și a făcut a­­pel la ploeșteni ca să sprijine partideif liberte. D. Aurelian a făgăduit mai multe reforme democratice. D. Stoicescu a felicitat pedel. Sturdza și Aurelian, cari au a­­dus unirea în rândurile partidu­lui liberal și a făcut apel la ce­tățeni să sprijine în această lup­tă pe fruntașii partidului. D. G. Pallade a vorbit de a­­semenea despre finanțe și de ches­tia fânului. D. Spiru Haret a făcut un căl­duros apel la toți ploeștenii ca să lupte sub steagul liberal. Seara a avut loc un banchet la «Grand N­otes», dat în onoa­rea d-îuî Sturdza. Col. II X SFAT­I» E­Z­I Scoaterea unghiilor de la picioare.—Se aplică caldă o soluțiune de 40 la sută de po­­tasă pe porțiunea unghiei care trebue scoasă. După câte­va se­cunde, partea superioară devine așa de moale că se poate tăia chiar cu o sticlă, înmoaie apoi partea următoare cu aceiași so­­luțiune și taie. Operațiunea aceas­ta trebue să se repete până ce bucățica ce rămâne în carne se subțiază ca o foaie de hârtie , se ia atunci bucățica aceasta cu un clește mititel, se desface încet și se taie. CORPURILE LEGIUITOARE Ședința de la 29 Noembrie 1899 Ședința se deschide la ora 1 și 50 minute, sub președinția d-lui Const. Olănescu. Răspund la apelul nominal 100 d-nî deputați. Asistă la ședință d-niî miniștri doetoc Istrat­i, N. Fleva, general Manu, general Lahovari, G. Can­­tacuzino, I. Lahovari, Take Io­nescu și C. Disescu. D-nii miniștri Fleva și Is­trate depun diferite proiecte de legi fără importanță. La ordinea zilei continuarea discuției asupra răspunsului la mesagifl, D. Barbu Delavrancea, având cuvântul, spune că intrarea sa în partidul conservator este con­secința firească a regimului im­posibil ce se creiese tinerilor în partidul liberal (aplause). In po­litică, zice d. Delavrancea, sau trebue să rămâi vecinie într’o credință sau să pieri ; eu n’am­ avut putința să rămân acolo, unde am apărut, n’am avut nici vir­tutea de a mă călugări și de a­­ceea am venit să lucrez cu d­v. (aplause). Căci suntem datori, urmează d. Delavrancea, să lup­tăm din toate puterile contra castei fățarnice care are toate cusururile vechilor privilegiați, fără ca să aibă nici una din calit­ățile lor (aplauze zgomo­toase). D. Delavrancea termină afirmând neclintita sa credință în bine (aplause vii). D. G. Cantacuzino, președin­­t­­ele consiliului, vorbind de în­­­­verșunata campanie extra-parla­­mentară dusă contra capacităței de guvernare a băncii ministe­riale, se întreabă ce folos a pu­tut trage țara când aci în Cameră campania din afară nu a fost jus­tificată prin nici o probă(aplauze). D. Cantacuzino declară că, în conducerea partidului conserva­tor, nu va urma norma tiranică a d-lui Carp, ci tradițiile respec­tate de nemuritorul Lascar Ga­­targiu și cari consistau în ne­contenita consultare a fruntașilor partidului (aplauze). Vorbind de­spre programul partidului con­servator, oratorul spune că acest program a existat și a fost urmat cu mult mai înainte de ivirea d-lui Carp în viața politică. In privința modernizărei partidului con­servator, d. prim-ministru spune că ea s’a efectuat prin des­chiderea partidului pentru toate inteligențele și toate capacitățile (aplause). D. G. Cantacuzino ter­mină spunând ca Barbu Catar­­giu : « Vom face totul pentru țară și nimica pentru noi» (aplause prelungite). Ședința se suspendă pentru 10 minute. La redeschiderea ședin­ței se dă cuvîntul d-lui general Manu. D. ministru de finance, deși n’ar fi dorit să vorbească de cât despre situația financiară a sta­tului, se crede dator sa facă istoricul desvoltărei partidelor noastre istorice spre a rectifica afirma­ți­unile d-l ui Carp în a­­ceastă privință. D. Manu arată că partidul liberal s’a născut la 1848, căutând să aducă la parti­ciparea conducerea statului ele­mentele democratice, iar par­tidul conservator s’a născut la 1856 cu tendința de a moderniza curentul public menit de a apăra principiile conservative ale ță­­rei. Continuând, d. Manu spune că resvrătirea d-lui Carp nu se datorește atitudinea partidului conservator, ci simplu ambițiu­ne a d-lui Carp de a fi șeful a­­cestui partid (aplause). Refor­mele cu cari se laudă d. Carp, zice d. Manu, nu sunt reforme junimiste ci conservatoare, căci și schimbarea etalonului și ina­movibilitatea magistraturei și legea minelor sub preșidenția mea ministerială s’au realizat (aplause). Venind la cessiunea financiară, d. ministru de finan­țe spune că Statul român a con­tractat împrumuturi cu­rentă pentru suma de 764 de milioa­ne, dintre cari cele mai multe efectuate de d. Menelas Gherm­a­­ni, ministrul de finanțe al juni­miștilor. «Aceste împrumuturi, conti­nuă d. Manu, s’au efectuat în Germania, ast­fel că piața ger­mană, fiind săturată de rentă ro­mână neapărat creditul nostru era zdruncină* IRSU aceea. D. Manu mai spune ca, la ră­­nirea sa în capul departamen­tului, n’a găsit numai lipsa sim­țitoare de resurse, dar și o ne­regulă curioasă. Azi, zice d. Manu, ministerul de finanțe nu datorește nimic instituțiilor fi­nanciare din țară. Vorbind despre împrumutul din zilele din urmă, d. ministru afirmă că el s’a efectuat în cele mai bune condițiuni în care pu­team efectua un împrumut, și se crede dator sa aducă oma­giile țărei d-lui Galenderu, care a convins piața Berlinului des­pre soliditatea creditului Statu­lui român (aplause). D. Manu termină, cerând Camerei să măr­ginească cheltuelile publice și să dea țării un budget echilibrat (aplause). D. Al. Marghiloman începe prin a constata tonul polemist al ministrului de finanțe și se crede în drept de a-l urma pe terenul acela. Vorbind de rapor­tul dintre conservatori și juni­miști, oratorul zice : «Cu toții am semănat și am brăzdat, însă numai d-v. ați cules și reü ați cules singuri, pentru că v’ați lip­sit de elementele cari ar fi cons­tituit cele mai competente minis­tere. Vorbind de împrumutul de 175 mil., oratorul susține că în­târzierea lui a cauzat toată jena financiară și aceasta se da­torește incompetenței d-lui mi­nistru de finance care s’a plătit cu simple vorbe, care n’a știut să’șî aleagă agenți financiari. Întârzierea efectuărei împru­mutului, lăsând în suferință man­datele diferitelor case de bancă interne, au lipsit aceste de un însemnat stoc monetar cu care putea fi înlesnit comercial. O altă cauză a crizei, zice d. Mar­ghiloman, stă în moratoriul a­­cordat arendașilor statului, mă­sură extra­ordinară, care nu pu­tea de­cât să alarmeze piețele noastre de împrumut. Vorbind despre proiectul contenciosului administrativ, oratorul spune că guvernul a renunțat la acest proiect pentru un an. D. G. Cantacuzino, întreru­pând : Aveți răbdare ; proiectul se va prezenta în curând. D. Al. Marghiloman, conti­­nuându’și discursul, analisează activitatea ministerelor ai căror titulari nu au avut raporturi cu partidul conservator și arată că această activitate se resimte de eterogenitatea acelor titulari, a­­păsând asupra miniștrilor con­servatori cari au luat anga­ja­­mente în numele partidului. Terminând, d. Marghiloman se miră de înverșunarea pornită azi de d. genf Manu contra junimiști­lor sigură că junimiștii vor remâ­­nea tot cea ce au fost, așteptînd să sosească timpul când se va recunoaște că ei au fost folosi­tori partidului conservator. La ora 5 și 40 minute se pre­lungește ședința și se dă cuvân­tul d-lui Ioan Lahovari, ministrul de externe. D. Lahovari, vorbind despre cestiunea Porților-de-fier, arată că ea ’și are origina în conferința de la Londra din anul 1871, când Austria a cerut cu perseverință autorizarea de a regula naviga­­țiunea la Porțile-de-fier, drept care nu i s’a acordat de­cât la 1878 de către congresul de la Berlin. Austria a delegat atunci Ungariei mandatul obținut la Berlin. D. ministru face istori­cul diplomatic aî cestiunei îna­inte de venirea sa la guvern și constată că atitudinea vitejească pe care o iau liberalii în țară co­respunde unei supuneri militare față de reprezentanții Austro- Ungariei, acceptându-se cu gra­­țiositate demersurile defavorabile nouă făcute de Ungaria și nea­­bătându-se de la această atitu­dine de­cât în ziua când d. Sturdza cade de la putere, zi când apără drepturile românești de la Porțile-de-fier cu o mândră energie, ceea ce face căd. Sturd­za a transmis asupra guvernului conservator diferendul diplomatic al Porților-de-fier. In ultima sa notă d. Sturdza reclamă ca statele riverane să fie­­ consultate la stabilirea taxelor­­ de peagin, și vrea în definitiv cu taxarea și regulamentarea navi­­­­gațiunea să fie amânată. Austro-U­ngaria a notificat guvernului conservator că a­­mână aplicarea regulamentelor provizorii, până la regularea «motivelor tehnice și adminis­trative» care determinaseră a­­mânarea. Evident, zice d. mi­nistru de externe, această notă nu se potrivește cu legenda pe care vor s’o creeze partizanii d-lui Sturza în privința unui pre­tins succes diplomatic al d-sale. Continuând, d. ministru de externe arată că punctul de ve­dere al d-lui Sturdza era neîn­temeiat, și că noul ministru con­testând Austriei că dreptul de a percepe taxe cuprinde și pe acela de a le fixa, a adoptat imediat punctul de vedere bazat pe dreptul public european, a­­nume că numai puterile sem­natare au dreptul de a fixa ta­xele de la Porțile de fier și că nu­mai Comisia Dunărei le-ar putea percepe fără să jignească pe ni­meni. Continuând d. Lahovari spune că Rusia a adoptat punc­tul de vedere al României, că cele­l­alte puteri sunt înșciințate, și că gestiunea stă deci în faza negocierilor. «Așteptând ca litigiul să fie rezolvat de diplomați, zice d. mi­nistru, noi trebue să facem ca Rusia și Bavaria, să ne ferim de a creea conflicte de fapt, să ne supunem măsurilor luate de Austria, rezervându-ne dreptul a­­supra cărora puterile mari ale Europei au să se pronunțe. Terminând, d. ministru po­vestește încercarea făcută la Se­verin de un funcționar român ca să se schimbe conflictul diplo­matic în conflict de fapt și asi­gură Camera că interesele țărei vor fi apărate cu cel mai mare zel și cu cel mai deplin devo­tament (aplauze­­gomotoase și prelungite). Ședința se ridică la ora 7 și 10 minute. ÎNTÂMPLĂRI !!Ut Cargu­ii­îă Cadavrul de la Azilul de noapte Zilele trecute s’a găsit căzută pe stradele Capitalei o nenorocită femee, anume Floarea Vasile Robu, în vîrstă de 22 ani. Ea eșise din spital și, necunoscând pe nimeni, rătăci prin ulițele Bu­cureștilor, până când foamea și frigul o doborîră. Sergenții o luară atunci și o duseră la Azilul de noapte. Era dimineață, când cele­l’alte femei sărace se deșteptară, gă­siră moartă pe nenorocita Floa­rea Robu. Cadavrul fu ridicat numai de cât și dus la morgă. Cârma balonului Un domn Stelios Marcatos, din strada Olimpului No. 27, s’a dus la ministerul de răsboiu și a prezintat o petițiune prin care arăta că a descoperit cârma ba­lonului. D. ministru de război­, după ce a citit petiția și a pri­vit o fotogreafie a cârmei inven­tate, a spus să se răspundă d-lui Marcatos că nu poate să avizeze la nici un fel de experiență, de­oare­ce invenția nu e patentată. D. Iulius Marcatos nu s’a des­curajat însă și voește acum să se prezinte la Expoziția de la Paris. Inventatorul, care s’a prezen­tat la redacția noastră, ne-a ară­tat și nouă fotografia cârmei ba­lonului, asigurându-ne că a fă­cut «marți» pe toți oamenii științei. După cum se vede, din stra­da Olimpului a fost dat să sară epurile. Furtul din strada Carol Niște hoți s’au introdus aseară într’un gang al magazinului d-'ui Taubman, din strada Carol No. 74, au desfăcut niște baloturi și luând 10 pachete cu bumbac, în valoare­­ea de 75 lei, s’au­ făcut nevăzuți. Furtul n’a fost observat de­cât foarte târziu, când s’a dat de veste secției respective. Se crede că trebue să fie o ceată de pungași, cari nu fură de­cât mărfuri depuse ziua pe lângă magazii, căci deja s’a fi semnalat până acuma mai multe hoții de felul acesta. Focul de la oțel Lambru Un început de incendii­ s’a declarat aseară, la orele 10, la otel Lambru, din strada Brezo­­ianu No. 1 și strada Belvedere No. 14. Focul a luat naștere de la un coș și s’a întins asupra tavanu­lui din aripa oaselor care dă în strada Belvedere. Dându-se alama, pompierii de la postul central, fiind în apropiere, alergară numai de­cât, în ajutor, dărîmară o parte a zidului și izbutiră să stingă focul. Pagubele sunt foarte mici, în schimb panica a fost cât se poate de­ mare printre chiriașii din oțel, mai cu seamă că se știa că nu e apă. Mai putem adăuga că aripa otelului unde a luat foc, era o­­cupată în mare parte de perso­nalul circului Sidoli. Intnmire& da ia Liga Vechiul Comitet Național stu­dențesc s’a întrunit aseară în localul Ligei culturale și în urma unei mici discuții, a în­cheiat următorul proces-verbal : «Comitetul Național Studen­țesc întrunit în seara de 29 No­­emvrie 1899 , văzând : «1) Procesul-Verbal semnat de d-nii : Virgil Berisache, Ian­­gulescu-Buzeal, Victor Constan­­tinescu, T. D. Vasiliu, G. Las­­parov, St. P. Mihai, Const. Bogdan-Popescu și Basil Dumi­­trescu în majoritate de opt con­tra cinci; «2) Văzând că prin acel Pro­­ces-vorba­ s’a proclamat aleasă lista Dum­itrescu-Brăila­; Considerând apoi că nu s’a piv­­ioulul mei o contestațiune în ț­șraionul reglementar de 3 zile, Cam­inetul, în unanimitate, uzând de drepturile sale, validează a­­­legerea noului Comitet Național și pentru a corespunde senti­­mentului unanim recunoaște doi ani înainte acestui comitet onoa­­rea de a conduce în numele Studențimei chestia națională:­­ «Octav. G. Lecca, Al. Ante­­­mireanu, Camil Dumitrescu, Lo­­­rențiu Livianu, G Mușescu, G. Zane, C. Sclopionescu.»» • Noul comitet Național studen­­țesc se va întruni în seara de 7 Decembrie, spre a se costrui și a lua primele deciziuni asupra ac­­­tivităței sale viitoare.­­ Un munte de aur Acesta e titlul romanului care] va apare mâine, Mercur. 1 De­­cembrie a. c., în Biblioteca Economică a «Universu­ lui». E un roman instructiv și­ amuzant de cea mai mare senzac­­țiune. Un volum de 112 pagini se­ vinde numai cu 35 de bani. De vînzare la toate chioșcurile și toți vînzătorii de ziare. REZBOIUL Intre Anglia și Transvaal ] — Prin poștă — j O telegramă din Lisabona a­­­nun­ță, că două coloneii ruși, uni general și un colonel francez s’afl îmbarcat, Mercure, pe un vas­ portugez, spre a se duce în Transvaal și a lupta în rându­­­rile boerilor. Din Pretoria se anunță, că ta­lonetul francez contele de Vimpir bois-Mareuil a plecat pe câm­­pu­l uS ÎCpIS. J Forțele boerilor confederați sunt, azî, de vr’o 55 mii de oameni. Se numără 25 mii trans­vaalieni, 15 miî orangiști, 2 miî străini, 3 mii olandezi din Cap și Natal, plus recruții cari se înrolează zilnic. Așa, de pildă, zilele acestea, 2 miî nouî cetățeni aui depus ja­­jurământ la Johannesburg. * ¥ # Depeșe sosite din Lourensy- Marquez spun că Steyn, preșe­dintele statului Uber Orange, sat dus în persoană în împrejurimile lui Modder’s­ River, spre a se­ pune în fruntea trupelor liOăie și orangiste. El a fost primit cu mare art­i­tuziasm. Neliniștea pentru situația dffl. Africa de Sud­ crește tot mereu.­ Se pare că nu se vor mobiliza.1 alte trupe spre a fi trimise în Colonia Cap, căci cu o ulterioa­ră trimitere de armata Anglion, ar rămâne cu totul lipsită de forță­ și asta, grație marei agitații ce­ crește în Irlanda, i-ar putea fi foarte fatal. 1 Milițiile nu au­ nici o valoare din punctul de vedere militar și în caz de nevoie ar servi foarte puțin. Ele sunt chemate sub arme mai mult spre a liniști opinia pu­blică. Din aceste împrejurări o com­plicație în străinătate ar putea fi funestă Angliei. .­­ . * «Times» are din Modder­ Ri­­ver cu data de 3 Decembrie st. n. știrea oă : Sosesc corturi și bagagii mari. Se organizează câm­pul pentru o ședere de o săptă­mână cel mult. Totul depinde mult de mișcarea înainte a gene­ralului Galacze, de la care 4 foarte greu a se avea știri. Tot detașamentul de la Mafeking a ajuns trupele boerilor de la Klip­be­rley. “ft. » ¥ : I După lupta de la Modder Ri­ver, un grup inamic s’a predat englezilor. Acești falși boeri e­­rau­ englezi, obligați cu forța să se lupte contra fraților lor.’ Ei spun că a izbucnit o neînțe­legere între orangiști și tran­­svaalieni. ft . ¥ â Serviciul telegrafic — al ziarului «Universul» — Londra, 28 Noembrie. Se vestește din Nan­port, cu data de 21 Noembrie, că s’a început în acea zi un foc de ti­­­ratorî dincolo de Arundel. En­glezii înaintați către Samoahsdum și boemii se retrăgeau spre Ta­­­olbos. Londra, 28 Noembrie. Se vestește din Pretoria «A­­genției Reuter», că detașamente sanitare germane și olandeze au­ sosit la 20 Noembrie. Au­ fost­ primite cu mare entuziasm. Ju­­­mătatea detașamentului merge­ în Natal, cea­l’artă merge în O-­­range. Londra, 28 Noembrie. O depeșă oficială a generalului­ White, cu data de 27 Noem­brie, spune că în noaptea pre­cedentă a trimis pe generalul Hunter cu 500 de voluntari din Natal și o sută de cavaleri pen­tru a surprinde o pozițiune m­ai mică la nord de Lombardskop; întreprinderea a reușit pe de­plin. Dealul a fost luat și două tunuri ale boerilor au­ fost de­montate. Un tun Maxim a fost­­ luat și adus la Ladysmith. En­glezii aui avut un­ om ucis și un maior rănit. In acelaș timp un escadron fie husari s-a dus în împrejurimile lui Pepworthheled, a ars satele și a tăiat liniile telegrafice ale boe­rilor. Molteno, 28 Noembrie. Generalul Galacze a făcut un marș forțat cu două mii de oa­meni și două baterii spre Storm­­berg, unde boerii ocupau­ o po­­zițiune întărită- Vrăjmașul iî deschis focul în m­omentu­l OjiPfij

Next