Universul, ianuarie 1900 (Anul 18, nr. 1-29)

1900-01-14 / nr. 12

se ea cu nervositate. Nu e de nici un folos să scormonim a­­ceste amintiri din tinerețe. Mai cu seamă pentru d-ta, ca viitor ginere nu se cuvine... — Credeam... — Nu, nu voesc să mai aud așa ceva. Nu voesc, Jorj ! Să vorbim de alt­ceva. De exemplu despre evenimentele recente,des­pe război­ii ! Ce idee ai despre I!Suglezî? Eu, din parte-mi, îî u­­rfisc ! Cred că nu există pentru mine oameni mai antipatici, ca Bog­ iezi­i aceștia! «Din contra ce simpatici îmi sunt Boezii aceștia, popor nobil și brav. Ador chiar acest popor de eroi! Ași fi in stare să fac totul pentru ei. «Totul! Chiar acum facem o colectă pentru ei. Sunt chiar ea președintă. Apropos — ea alergă la biuroa­­ma! am o listă. Jorj, trebue să semnezi și tu ceva. — Da, de­sigur, dar cât? E suficientă suma de 10 lei! — 10 lei! Ce sgârcit ești! D-ta ești om bogat, foarte bogat! — Așa ? Vom­ da 500 de lei. — Ah ! — Dar sub o condiție. — Și anume ? — Trebue să o împlinești. — Pentru Boeri, după cum am spus, fac totul ! Dar să nu fie grea. — Grea? Din contra—e foarte ușoară ! Dau 500 de lei, dacă’mi dau o sărutare. Margareta ! — Jorj­­­a . Ea sări în sus plină de mânie. — Nu, în adevăr—asta e prea mult, mergi prea departe! E re­voltător, să crezi așa ceva des­pre mine ! — Margareta... Și el se ridicase în picioare și o apucă de mână. — E un lucru atât de îngro­zitor ceea­ ce cer­ea de la d-ta ? Spuneai că pentru Boer­ faci to­tul și acum refuzi să ’mi dai o sărutare pentru ei. Și apoi este vorba de o sărutare pe care ’mi ești datoare, de acum nouă — pardon, opt ani. Margareta, dra­gă, te rog, zi «da». El se apropiase de ea. Margareta îl privi un moment cu coada ochiului, și apoi în­cruntă din sprîncene. Ah, dacă ar fi știut el, cât ar fi dorit ca să-l sărute ! Dar mai bine că nu știai Dar de ce să nu-i sărute? Sărutările răposatului ei băr­bat­ erau reci, de­oare­ce era un bătrân gârbovit, pe care l’a luat silită de părinți. Da, voia să-i sărute, o dată, numai o dată. — Dacă trebue, zise ea, atunci —fie. — Margareta, ești adorabilă ! Zicând acestea, Jorj o cuprin­se în brațe și o sărută cu foc. Era o sărutare, pe care Mar­gareta­ nu o mai simțise până a­­tunci. Dulce, voluptoasă și pa­sionată... De o dată ușa se deschise și pe prag apăru servitoarea. — Goniță, zise ea, a venit croitoreasa. — Să plece. N’am vreme, dar de ce nu bați în ușă? — Am bătut, sărut mâna, dar neauzind «intră», am deschis. — Bine, bine, du-te ! Când servitoarea plecă, Mar­gareta, se lăsă pe un scaun și începu să­ plângă. — Jorj, mai compromis! Ah, cât suferi Mâine știe toată lumea. —Margareta, liniștește-te, zise Jorj netezindu-i perul undulat, e un mijloc ca să scapi de gura lumii. — Sunt curioasă să-l aflu. — Foarte simplu. Să schim­băm această sărutare extra-ma­­trimonială pentru boeri, săruta­rea aceasta filantropică, intr'o sărutare legală... Margareta—fii soția mea. — .lori, îți bați joc de mine ? — Nu, dragă, vorbesc foarte serios. _ Ea tresări la acest ton serios și energic. —■ Dar, Jorj, ce va zice logod­nica ta ? — Dragă Margareta, logodni­ca ești tu. Acum opt zile am ju­rat să­­ ii a mea. «Ești Încântătoare și te iubesc cu mai multă pasiune ca acum opt ani. Margareta, fii a mea, a mea neutru tot­deauna ! — Firește, dacă lucrul stă așa, zise Margareta cu ochii strălu­citul',­­n­' bucurie, atunci—ție! «D.K­. V.oaose ea zimbind și a­­m­enințitn­du-l cu degetul, am ce­rut prea mult, Jorj, că m’am lăsat‘să me săruți pentru Boerî, treacă meargă , dar ca acum să mă și căsătoresc cu tine pentru Boerî, este... — Ai dreptate, scumpa mea Margareta, răspunse Jorj, zîm­­bind, pentru asta Boerii nu-țî vor putea mulțumi nici o dată ! Carne. O CUGETARE PE ZI Nu noi omorîm vremea, ci vremea ne omoară pe noi. izbutit—după atâtea veacuri—s-o mărginească în anumite ținuturi ale Extremului­ Orient și câte­va insule ale Oceanului Pacific, a fost socotită tot­dea­una de către specialiști că nu se poate vindeca. Un doctor, care s’a ocupat mult de tratamentul diferitelor afecțiuni ale pielei, și a cărui competință in această materie are autoritate peste Ocean, — a a descoperit de curând însușirile curative cu adevărat remarcabile ale unei plante numite acolo «tua­­tua», care se găsește pe înaltele platouri ale Venezuelei. El a experimentat acea plantă, ale cărei foi seamănă mult cu cele de castan, pe o familie de leproși pe care o caută de 15 ani și pe care a putut-o vindeca ra­dical în mai puțin de ș­ase săp­tămâni. Guvernul american, aflând de rezultatele căpătate prin noul leac, a rugat pe descoperitorul lui sa încerce în curând aplicarea lui în cele două mari aziluri de le­proși pe care le-a înființat în in­sulele Hawai și Guam. O prințesă la bucătăria săracilor.­­ Din ziarele din Neapole aflăm despre o vizită fă­cută de prințesa moștenitoare a Italiei la cea de a treia bucătărie economică pentru săraci, des­chisă la Basto, în acel oraș. Prin­țesa n'a vroit să intervină nici forța nici autoritatea. Ea era în­soțită de contele și contesa de Trinità și era îmbrăcată intr'o rochie simplă grif. Prințesa și contesa de Santa Trinita și-au pus două șorțuri și au început ceremonia distri­buirea pâinei și supei la 300 de săraci adunați acolo. Prințesa, distribuind chiar cu mâna ei supa, găsea pentru fie­care din ei câte o vorbă gentilă, pe când contesa de Santa Tri­nità dădea pâinea. La un anume Ciro Summan­­tico, fost carabinier, care se tîra cu greutate, conducând de mână două copii, prințesa i-a dat două napoleone de aur. Moartea mănușilor.­­ După cât se scrie din Paris, mânușa e destinată să moară. Elegantele de la un timp încoace nu o mai poartă. Afi început să apară la teatru cu mâinile goale : adică, vorbă să fie goale, căci nu se véd de­cât vârfurile degete­lor, tot restul e acoperit de mâ­­nicile foarte lungi ale rochiei și de inele. Acum, chiar pe străzi mănușile nu se mai poartă a­­proape de loc; mâna stânga se a­­coperă numai,iar dreapta e goală, spre a se lăsa ca să se vadă co­­lecțiunea de inele. Lucruri din toată Insnea Statistica, americană.­ In timpul anului 1999 au trecut prin marea poștă din New-York 10.995 tone de ziare și de re­viste. Scrisorile, broșurile, hârtiile de afaceri, etc., nu sunt cuprinse în această țifru­. Această greutate înfățișează un sfert din greutatea totală a zia­relor și revistelor care trec prin toate poștele din Statele­ Unite. Media zilnică a greutății ziare­lor și revistelor depuse la poșta din New-York e de 35 tone. Cu tariful de 10 cents livres cele 10 995 tone aduc poștei mai bine de 2 milioane de franci. Numerul ziarelor publicate în New-York și puse la poșta aces­tui oraș e de 788, dintre cari 44 sunt zilnice, 00 lei-lunare, 47 bi-septămânale, 314 lunare, 4 ies la 2 luni odată, și 47 tri­mestriale. Vindecarea leprei.­­Din Caracas, capitala Venezuelei, vine o știre senzațională. E vorba, într’adever, de vindecarea sigură a leprei. Precum se știe, această scâr­boasă boală, pe care civilizația a RĂZBOIUL dintre Anglia și Transvaal . Prin poștă — Revista engleză «To­day» pu­blică în minierul de la 7 o, o lungă și interesantă scrisoare a unui ofițer german, care a fost mai înainte șef de batalion în re­gimentul 22 de infanterie ger­mană și care e acum colonel în statul-major al boerilor. Iată câteva pasagii mai intere­sante din acea scrisoare : «De 10 săptămâni dirijez o parte a operațiunilor armatei boerilor în contra generalilor englezi Sy­mons, White și Buller, și pro­­cedeurile lor strategice sunt așa de puțin practice, așa de copi­lărești, ele arată o așa mare lipsă de logică și de coordinare, în­cât nu încetez de a’o contempla cu o adevărată încremenire. In acest războiu extra­ordinar, ge­neralii inamici s’au purtat în așa chip, în­cât dacă n’ași fi vezut-o n’aș fi crezut-o nici­odată». Autorul scrisoarei spune apoi cum, împreună cu un alt ofițer german, colonelul Kohner, fost comandant în regim. 14 de ar­tilerie, a putut rămâne în Natal după declarația războiului și să afle ast­fel pururea de toate în­tăririle trimise din Anglia în Africa de miază-zi. O adunare a comitetului ir­landez din Transvaal a atras a­­tenția guvernului din Pretoria asupra faptului că­ Irlandezii, cari luptă în rîndurile Boerilor, sunt sistematic tratați ca spioni de către Englezi, când sunt făcuți prison­ieri. Comitetul irlandez cere guver­nului din Transvaal ca să între­buințeze represalii asupra priso­­nierilor englezi din Pretoria, spre a «răzbuna pe Irlandezii asasinați» * • * 4 Ministerul de război englez a format un pluton de motocicliști, care vor pleca săptămâna viitoare la Cape. Același minister mai exami­nează un automobil cuirasat, in­ventat de studentul John Moffat din Cambridge.* 4 4 O telegramă din Pretoria spu­ne că doar căpitani și 135 de sol­dați prizonieri englezi, cari for­­mau garnizoana din Kumman,au sosit aci.Unul din ofițeri a adresat autorității militare din Pretoria o scrisoare în care mulțumește de bunul tratament întrebuințat față de prizonieri în timpul celor 14 zile de călătorie. * † 4 În serviciul Boerilor sunt acum 14 ofițeri francezi, din cari opt servesc sub bătrânul general Joubert și trei în coloana co­mandantului Albrecht. * * * «Standard» are din Durban ști­rea că zece purtători de tărgi ce se oferiseră de bună-voe, îndată ce au ajuns în frunte, au fugit spre lagărul boer. In mod evi­dent ei erau spion­ al boerilor. ★ 4 . «Daily News» are din Pol­­glerterschrift, cu data de Vineri seara . «De­oare­ce acum suntem afară din teritoriul străbătut de căi ferate, reîncep pentru noi obicinuitele dificultăți ale tran­sporturilor. E dt adăugat că a început deja sezonul ploilor și că fluviile sunt dec­­umflate. Acele, ce acum câte­va zile erau rîu­lețe pe jumătate uscate, acum au devenit m­ari mari și foarte repezi. Marile oboseli ale coloanei tre­nului spre a învinge dificultățile transporturilor sunt așa, in­cât îți fac milă. ’ Orî­ce car, spre a fi mișcat,tre­bue să fie tras de 30 de boi. Alte care trebue să fie tîrîte de întregi companii de soldați. Ca­rele automobile, cari la Chieve­­ley părea fi să promită minuni, nu s’au maî văzut de când en­glezii au plecat de acolo. * ¥ ] Un redactor de la ziarul «Cor­­riere di Napoli» a intervievat pe germanul Gustav Hermann, ce locuește de 5 ani în Pretoria, so­sit acolo cu vaporul «König». Când el a plecat din Pretoria, la 5 Decembrie, era în mijlocul verei. Adulții erau la lagăr, fe­meile și copiii erau ocupați cu secerișul. Hermann a spus că armata a­­liaților boeri se urcă la peste 80 de mii de oameni, căci nici unul care poate purta pușca n'a rămas acasă. Spiritul public e liniș­tit; toți au credința sigură că, cauza independenței boere va triumfa. Prizonierii englezi din Preto­ria, în ziua plecărea lui Hermann, se urcau la 1900.* † * Ziarul «Times» primește din Spearmanscamp o lungă telegra­mă cu privire la lupta dintre ge­neralul englez Warren și boem­. In această telegramă între al­tele se spune că artileria boeră era compusă din tunuri Maxim și Marsfield. Inamicul a tras și câte­va focuri cu șiylonele cu tu­nurile engleze cucerite lariplenso. Serviciul telegrafic —­ al ziarului «Universul» — Londra, 11 Ianuarie. Se vestește din Lorenzo-Mar­­ques, cu data de 10 Ianuarie, că după știrile sosite din cartie­rul general al boerilor, datate la 8 ianuarie, maiorul Bal­ha a fă­cut o recunoaștere cu un deta­șament puternic pentru a sărbă­tori a 60-a aniversare a genera­lului Joubert și a luat avant­­garda engleză pe la spate, după o luptă vie. Generalul Joubert, însoțit de­ d. Steim­, a vizitat lagărul boe­rilor din Orange la Sud de La­dysmith. D. Steim­ are o mare încredere. Londra, 11 Ianuarie. O depeșă din Golenso, cu data de 6 Ianuarie, sosită la Pretoria, vestește că un detașament de 200 de oameni, cari făceau­ o re­cunoaștere, a fost înconjurat de către englezi, însă a reușit să scape printre rîndurile lor, lup­­tându-se. Se zvonește că boerii au 4 morți și 30 de răniți sau pri­zonieri. Londra, 11 Ianuarie. Se vestește «Agenție­ Reuter» că lagărul boerilor este lângă Tugela superioară. Englezii au reluat bombarda­rea pozițiunilor boerilor la 6 ia­nuarie. După amiezi focul a fost foarte violent. Infanteria engle­ză a înaintat sub protecția focu­lui artileriei și a ocupat mai multe dealuri mici spre seară. Mai târziu­ s’a retras pe vechile sale pozițiuni. In timpul nopței englezii au în­cercat să facă o recunoaștere a pozițiunilor boerilor cu rachete și baloane. La 7 ianuarie, englezii au re­început bombardarea, însă fără succes. O altă depeșă din 7 ianuarie, trimisă mai târziu­, spune că en­glezii ocupă trei pozițiuni lângă Tugela. Boerii au trimis o patrulă pu­ternică pentru a împedica o miș­care înconjurătoare a englezilor. In urma unei greșeli, în trans­miterea semnalelor, patrula îna­inta spre un deal, unde a fost primită de focul englezilor. Sunt 14 boeri uciși și 39 de răniți. Perderile englezilor nu trebue să fie considerabile. „” Londra, 11 ia­nu­arie «Agenția Reuter» vestește că se află din Kimberley, prin te­legraful optic, cu data de 9 Ia­nuarie, că boeri! bombardează neîncetat orașul, și în special redutele. Londra, 11 Ianuarie In ceea­ ce privește svonurile răspândite în străinătate asupra învingerea generalului Buller și intrărea generalului Dondonald la Ladysmith, ministerul de răz­­boiu declară că nu crede în nici una din aceste două știri. Londra. U Ianuarie Se vestește din Lorenzo­ Mar­­quez, cu data de 11 Ianuarie, că după o depeșă, obuzele boerilor au distrus cartierele generalului White la 10 Ianuarie. Nu se știe dacă cine­va a fost omorît. Londra. 11 Ianuarie Se află printr’o depeșă sosită la Lorenzo­ Marquez, din cartie­rul general al boerilor de lângă Ladysmith, că de Sâmbătă s’a angajat o bătălie pe șoseaua de la Oliviershock, între boerii de sub comanda generalului Preto­­rius și 6000 de englezi. Londra, 11 Ianuarie Ministrul de războiu desminte știrea că se va trimite în Sudul African regimentul 17 de lănci­­eri, 7 de dragoni din gardă și brigada a 4-a din cavalerie, Londra, 11 ianuarie. Intr’un discurs ținut la Chat­ham, lord Rosebery a declarat că sarcina impusă actualmente Angliei, este cea mai mare pe care a avut-o vre­odată o națiu­ne ca să o îndeplinească. Această sarcină va ocupa guvernul actual și poate chiar și alte guverne. Anglia trebue acum să sfârșească războiul în mod victorios, apoi sarcina sa va fi de a realiza idea­lul imperiului englez. - 2 Londra, 12 Ianuarie, «Agenția Reuter», află printr’o depeșă pornită de 19 ianuarie că lagărul boerilor se află pe Tu­gela superioară. Englezii ocupă pozițiunea de la Zwartkop, de unde cinci tunuri de calibru mare și o baterie de campanie aruncă neîncetat proectile asu­pra fortificațiunilor boerilor.Per­­derile suferite în urma acestor focuri de artilerie, sunt mai mari de­cât acele de la Colenso. Londra. 12 Ianuarie. Generalul Buller telegrafiază din Spearmanscamp, cu data de 11 ianuarie seara, că generalul Warren ocupă încă pozițiunea pe care a câștigat-o la 9 ianuarie, la 1400 yarzi de poziția boerilor, la vest de Spionskop, care este foarte greu de atacat. Un duel de artilerie are­ loc acum, spune generalul Buller. Trupele vor încerca la noapte să ia Spionskop, care domină fortificațiunile vrăj­mașului. Londra, 12 ianuarie. După «Daily Mail» guvernul portughez a încunoștiințat în mod oficial violarea neutralității sale de către boem­. Guvernatorul din Lorenzo­ Marquez a cerut ajutoare care se vor trimite cât de curând, adaogă acest ziar. (Telegramele noastre particulare) Londra, 12 Ianuarie. Situațiunea englezilor în Africa de Sud pare că nu e tocmai bună și că știrile so­site sunt destul de rele. Dovadă despre aceasta este că guvernul ar fi h­otărît de a nu se mai comunica știrile sosite de pe teatrul războiului. Intr’adevĕr, o telegramă a­­dresată din Pretoria ziarelor belgiane, cu data de 9 ianua­rie, spune că, trupele engleze, care încercaseră, sub protecția unei violente bombardări a artileriei lor, de a da un îndouit asalt pozițiunilor boe­rilor, au fost nevoite a se re­trage, lăsând pe câmpul de luptă un foarte mare număr de răniți și morți. Lupta a ținut o zi întreagă. O telegramă publicată de ziarele apărute azi dimineață, anunță că boemii ieri au re­început a bombarda într’un mod violent orașul Kimberley. Până acum nu s’a confir­mat de loc liberarea orașului Ladysmith. Emme. Viena, 12 ianuarie. O telegramă din Lorenco Marquez spune că vaporul fran­cez «Girondet» a sosit la Dela­­gua­bay, încărcat cu voluntari pentru transvaal. Toți acești voluntari au un aspect militar. Bei­llicul Londra, 12 ianuarie. Poziția pe care se află ge­neralul Warren este formată de un teren petros și desco­perit, unde a fost cu neputință să urce marile lor tunuri. Continuă o vie bombardare cu tunuri de câmp și de ma­rină. Speranța generalului Bul­ler de a cuceri Spionskop nu s’a împlinit încă. Ziarul «Times» se plânge că generalul Warren n’a cu­cerit pozițiunile boerilor, fără de care este imposibil de a se libera Ladysmithul. Și la Modder-River s-a în­cins o luptă între trupele boere și cele engleze. Duelul între artilerii continuă pro­ducând un zgomot teribil. Se confirmă știrea că Por­tugalia va trimite trupe la Delagua­bay de­oare­ce boerii au violat teritoriul coloniei portugeze. Erime.» ¥ « A se citi ultime știam! cu privire la războiu ’ la Ul­­tima Oră. i.ww » naim­» ■ Romanism­a Ministerială «Veselia» care va apare Sâm­bătă, 15 Ianuarie, va cuprinde pe lângă o materie bogată și hazlie, un frumos tablou în ș­ase culori, reprezentând o scenă de actualitate și adică : «Remania­­rea ministerială.» «Veselia» se vinde cu 10 bani în toată țara. Universal in provincie (De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 11 Ianuarie — Belind Accident.—D. colonel Tei­­șanu, comandantul reg. local de infanterie, trecând cu trăsura pe strada Principală, caii s’au spe­riat și au luat Vânt. Colonelul, având prezența de spirit să sară imediat din trăsură, a putut să scape de la o mare nenorocire, căci caii în goana lor nebună au sfărâmat cu desăvâr­șire trăsura. Mai mulți gardiști de stradă, după o muncă de mai bine de o jumătate de oră, au putut oprit cai­ înebuniți de spaimă. Plauger Brăila O înșelătorie macabră. — După cum v’am comunicat telegrafic, parchetul local a luat în cercetare o afacere într’adevăr foarte seriosă. Iată despre ce e vorba: In ziua de 1 ianuarie, se pre­zintă la oficiul stărei civile un domn bine îmbrăcat, anume Ni­­colae Bălăceanu și declară moar­­­tea fratelui său Vasile Bălăceanu, de pe strada Roșiorilor, cerând un certificat de înmormîntare. Conform legei, un asemenea act nu se liberează de­cât­ după ce doctorul primăriei constată și adeverește decesul. De aceea doctorul comunal se transportă imediat la locuința pre­tinsului mort, dar în loc de a găsi jale și planșete în casă, gă­sește toate cele în starea lor cea normală și este întâmpinat chiar de Vasile Bălăceanu, întrebându-l ce poftește: *• Inchipuiți-vă acum ce figură a făcut Vasile Bălăceanu, când a aflat că doctorul venise să con­state moartea sa, declarată chiar de fratele său. De­oare­ce afacerea e cam sus­pectă, de­și nu se poate pătrunde motivul înșelăciune­, oficiul stă­­reț civil a denunțat cazul parche­tului și în consecință cercetările au început deja. Descoperirea unuii ma­re escroc. — Azi a fost prins de agenții serviciului nostru de siguranță un mare escroc. Iată, pe scurt, după chiar măr­turisire pungașului, escrocheriile ce le-a comis de la 1892 încoace, de când a îmbrățișat această ca­rieră: In 1892, fiind în Brăila și a­­vând relațiuni cu o servitoare din oraș, îî fură libretul casei de e­­conomie și cu el ridică vr’o 500 de lei, fugind la București. aLn București, intră ca servitor rad. Arceleanu, mare angrosist de coloniale, și întruna din zile acesta, dând­u-i 900 de lei ca să scoată niște marfă de la gară, o șterge cu primul tren la Brăila. Aci, din nou văzându-se fără nici o sursă de traiu, își reîncepe meșteșugul, și alege ca victimă pe d. Pandele Stanciu, comer­ciant de încălțăminte și consilier comunal, ve­nbíiiJn.. Neavând se vede­ ghete în pi­cioare, el se prezintă la acest ne­gustor și zicând că­ e trimis de d. Alexe Eremia, ceru în complul lui o pereche de ghete și una de galeși. Contrar dorinței pungașului,d. Pandele Stanciu, fiind vorba de un mare proprietar ca d. Eremia, trimite cu dînsul și cu încălță­­mintele pe un băiat din prăvălie. Ajunși la d. Eremia, excrocul se duce o clipă în curte și re­­întorcându-se în stradă luă ghe­tele din mâna băiatului, porun­­cindu-i să aducă în locul galoși­lor, șoșonî-galoșî. Băiatul încre­zător cedează și pungașul se face nevăzut împreună cu ghe­tele. El i se prezintă la d. Gheor­ghiadis și ceru în comptul d-lui Gheorghie Ermia, fratele d-lui Alecse Eremia, marfă și salam de 100 franci. Și aci, ca și la d. Pandele Stanciu, escrocul se vede impe­­dicat de un băiat din prăvălie care duce marfa cu el la d. Eremia. Ajunși aproape de biserica S-tul Petru, escrocul dădu bă­iatului 50 bani cu scop de a -l face să se întoarcă înapoi. Mai deștept de­cât cel dinteia, servitorul d-lui Gheorghiadis nu voește sa asculte și în cele din urmă pungașul văzându-se ame­nințat, a fi descoperit, ceru cei 50 bani înapoi și se duse pe aici în colo. Aceste sunt numai câte­va din isprăvile excrocului Vasile Petcu. Damon. Derularea de la Bârno­va.—Groaznica întâmplare, des­pre care «Universul» a vorbit a­­tât de mult, a venit astă­zi la ordinea zilei aoi în Iași, căci la curtea de ape­, secția II urma să se judece procesul mecanicu­lui Sion, acuzat de cauza cata­strofei, și procesul soților Kaner, intentat direcțiunea C. P. R. pen­tru daune, cari la un loc for­mează epilogul nenorocitei în­tâmplări. Din motive pur juridice însă, ambele procese au fost amânate, așa că mulțimea de curioși, care înțesa sala curtea și coridoarele palatului pentru a asista la dez­bateri, a fost nevoită să se re­tragă, hotărînd să revie la 22 c., când procesul Kaner se va ju­deca cu toată siguranța. Falimente.­­ Tribunalele noastre au declarat în stare de faliment, pe ziua de azi, pe Șloim Barod, comerciant de făină, al cărui pasiv e destul de mare. Asemenea au declarat pe câr­­ciumarul Alter Herșcovici, care iarăși datorește o bună sumă de bani. Din ordinul autorităților, ambii faliți au fost arestați. Teatrale.—Jouî, ilustra d-ra Teodorini va juca în «Norma», iar Sâmbătă celebra tragediană d-ra Bârsescu,­­a juca cu talen­tații noștri artiști, «Hero și Lean­dru»; Duminecă «Medea». Mici­canu. Constanța Sinucidere.—In noaptea de 9 spre 10 Ianuarie, s’a sinucis cunoscutul G. Nicolau zis și Gia­­ceru, în următoarele împrejurări: Sunt două luni, de când dîn­sul împrumutase pe un cumnat al său cu suma de 6000 lei, evi­dent fără să mai facă formalită­țile cerute de lege, în caz de neplată ca poliță sau chitanță, având în vedere că e î e rudă de aproape, și nu putea să-l înșele. Amândouă făcuseră planul, că va eși o afacere splendidă din cele ce propunea cumnatul. Acesta­ î mai spuse, că peste vre-o câte­va săptămâni, cel mult o lună, îî va restitui banii, plus câștigul ce va rezulta din afacerea proiectată. Dar bietul Nicolau se înșelă a­­mar, căci acesta profitând de naivitatea lui, nu i-a mai resti­tuit banii. Nicolau,­ cunoscut ca o natură avară,­ști$pț,jjubă foarte mult. In timpul din urmă vor­bea singur, și după spusa cu­noscuților, era un desechilibrat. In noaptea de 9 Ianuarie lăsă vorbă acasă că se duce la un prieten și că va veni peste un ceas, dar așteptare zadarnică, căci Nicolau își luă revolverul în bu­zunar, hotărit să-și curme viața, care în ultimul timp îi devenise de­ nesuferit. El se duse la hanul Grivița, ceru de băut, apoi spuse han­giului să-i aducă o trăsură și tot o dată să-i dea un băiat pe capră, el fiind beat și cam suferind. A­­jungând în strada Mangaliei, a­­propie revolverul de tâmplă, în liniștea mormîntală a nopței se auzi o detunătură puternică în interiorul birjei și nenorocitul căzu scăldat în sânge, pe per­nele trăsurii. El fusese sub-comisar la po­liția locală și în timpul din urmă era agent la percepție. El lasă în urma sa o soție tînără cu 3 co­pii. Dînsul va fi înmormîntat cu preoți, de­oare-ce nu e respon­sabil de fapta sa, fiind nebun. Romicus. Iași Prada lupilor.—Un bătrân nenorocit, a cărui identitate a rămas până acum necunoscută, a fost găsit astă­zi, lipsit de su­flare, cu membrele sfâșiate, pe zăpada de curând căzută, în a­­propierea Tomeștilor. Sărmanul,­după cât se bă­­nuește, a pornit din Iași spre viile din Goruni, și în drumul său a fost întâmpinat de o pâ­­tne de lupi, cari l’au sfâșiat. Acum autoritățile caută să lim­pezească nenorocirea, dar sigur că nu vor isbuti, căci lipsesc in­diciile, iar corpul victimei e o­­ribil mutilat, deci de nerecu­noscut. Râmnicu-Sărat flaneațî de lupî. — Aflăm că săptămâna trecută un negus­tor de vinuri venind din Focșani spre acest scop în­spre comuna Popești cu un cărăuș de aici, o haită de lup­ le eși înainte. Ne­gustorul luă revolverul și tra­se câte-va focuri, culcând la pământ pe unul din ei. CeT­l’altî, speria negustorul o­prind căruța spre a lua lupul mort, neisbutind a’l aduce sin­gur, invită și pe cărăuș să’l ajute și’l duseră până la căruță. Cai­ mirosind a lup, s’au spe­riat și au rupt-o la fugă, lăsând pe bieții călători singuri în mij­locul câmpului. Lupii întorcându-se înapoi la tovarășul lor ce-i lăsaseră mort, deferă peste acești nenorociți și fără multă vorbă, îî sfâșiară în bucăți. Căruța cu cai­ s’au oprit în Popești, la cărăuș. Teatrul acestei scene s’a pe­trecut între Cotești și curtea d-lui căpitan Pastia. Politice.—La scaunul de col. 1 la Senat, rămas vacant cu moar­tea regretatului Menelas Gher­­r­­ani, d. Grădișteanu susține can­didatura d-lui colonel Lipoianu, alții susțin pe d. loan Mihăescu. Diverse. — Conferința d-lui Răzvan, președintele tribunalului, anunțată pe ziua de 9 Ianuarie, a fost amânată. — In suburbia Sf. Nicolae s’au ivit câte­va cazuri de anghina. Publius. T.­Severin împrumutul comunal.— Sub guvernul liberal, acum vre’o douî ani, s’a votat la Cameră, un împrumut de un milion pe soco­teala comunei noastre. Din acel împrumut ar urma să se clădea­scă 4 școale primare, abatoriul, o hală sistematică, un bufet în grădina publică, etc. Din nenorocire, cu tot votul Camerei, împrumutul nu se poate realiza, pentru că Primăria nu găsește bani, nici la Casa de con­semnații, nici la bancheri. Primarul, în speranță că se vor găsi bani, a scos toate lucrările proiectate în licitație, dar antre­prenorii nu vor putea lucra până ce nu se va realiza împrumutul. Și când se va realiza oare ? D-zeu mai poate ști, că severinenii au pierdut ori­ce speranțe în acea­stă privință! Timpul. — Starea timpului e neschimbată de câte­va zile. Zăpada să topește cu repeziciune, ceea­ ce va îngreuna circulația în județ și va umfla apele Dunărei. Deja Dunărea a început să crească. Vate. Tulcea Mare incendiu.—Alaltă­ eri noapte, pe la orele 12, un in­­cendiu a isbucisit la magazinul de brașovenie, fererie și coloniale al d-luî Isac Feinblat, din strada Ștefan cel Mare No. 42, de unde s’a propagat la proprietățile cu o-rele 38, 40, 44, 46, 48 și 50 cari aparțin d-lor Frațî Cialk­off No. 42, Dumitru Mihailov No. 44, Nenciu Toneff No. 46, Șerban Țuțuianu No. 48, Tonciu Gher­­ghief No. 50, Atanase Dimiroff No. 40 și Ganciu Cara­b­an No. 38. Atât proprietățile cât și măr­furile ce erau în ele, dat fiind­ că toate erau prăvălii, au fost asi­gurate la «Dacia România» și «Generala» afară de proprietățile cu No. 44 și 48 cari nu au fost a­­sigurate. Proprietățile arse cu desăvârșire se evaluează la suma de 150.000 de lei cel puțin, iar mărfurile următorilor comerci­anți cari aveau zisele prăvălii cu chirie : Avram Poliacof, Andrei Pavloff, Isac Fainblat, Dumitru Mihalof, Vasile Mironoff, Osias Marcovici și Solomon Tem­blat, se evaluează la suma de peste 250.000 lei. Incendiul a durat 2 zile. Ceea ce e curios, este faptul că acest in­­cendiu se pare a fi isbucnit din 2 părți,—la 2 prăvălii. Prove­niența incendiului nu s’a stabilit în mod cert, dar bănuelile au­torităților ar fi asupra lui Isac Feinblat, a cărui marfă era asi­gurată la societatea «Dacia Ro­mânia cu suma de 12000 lei, pe când în realitate, după cum se stabilește până în present, în pră­vălie nu avea marfă de­cât de vre-o 2000 lei. In același timp la primele cer­cetări zisul Isac Feinblat a de­­clarat că registrele sale le are acasă, iar mai urmă că erau în prăvălie. D. substitut de procuror Mos­­gas cercetează acest fapt. Navas. Reportagist politic Atât d. Take­ Ionescu, cât și o mare parte dintre conservatorii cu vază, își pun toate silințele ca să ajungă la o împăcare cu junimiștii. Incercarea aceasta s’a făcut deja înainte de remanierea ministerială, dar, după cum am anunțat la timp, nu s'a putut ajunge la nici un rezultat, ju­nimiștii punând condițiuni prea grele pentru partidul de la pu­tere.* * ¥ Prin cercurile politice se vor­bește acum că tratativele pentru împăcare se vor reîncepe in cu­rând. Ceva mai mult, se spune că această dorință ar fi m­ani­­festat-o însuși M. S. Regele. Aceasta ar fi și cauza pentru care nu s’a făcut acuma o re­maniere propriu zisă, căci s'a complectat numai locul care ră­măsese vacant.• ¥­­ Ceea­ ce se afirmă însă prin toate cercurile politice, e că în orî­ce caz, fie că se va face îm­păcarea cu junimiștii, fie că nu se va face, o remaniere ministerială va avea loc la expirarea conce­diului d-lui G. Gr. Cantacuzino, președintele consiliului de mi­niștri. In caz când împăcarea nu se va face, se asigură că vor intra un minister d-nii I­. Filipescu și G. Panu. De alt­fel, după cât se zvo­­nește, s’a făcut deja d-lui Panu asigurarea formală că în curând va intra un minister. P. îlaci‘1. «Universul Literar» care va apare Duminecă, 16 Ia­nuarie, va cuprinde pe lângă o materie bogată, variată și inte­resantă, două frumoase ilustrații colorate, reprezentând scene de actualitate, și adică : «Trecerea în revistă a trupelor engleze din Ladysmith, de către generalul White» și «Recrutarea volunta­rilor englezi la Londra». «Universul literar» se vinde cu 10 bani în toată țara. Știri din străinătate — Prin poștă — La Viena s’a ținut alaltă­ ori un consiliu militar al Coroanei sub președinția împăratului, Francisc­ Iosif. Au luat parte pen­tru prima oară presumplivul moștenitor al coroanei, arh­idu­cele Francisc Ferdinand, minis­trul de războiu, șeful marelui Stat-major al armatei și toți ins­pectorii generali ai armatei. Se crede că s-a discutat asupra spo­ririi efectivului armatei austro­­ungare.* ¥ ¥ Poliția din Lemberg a con­damnat la o amendă în bani pe 21 de studenți poloni cari au luat parte la demonstrațiile an­­trirusești contra corului lui Na­­dina Slavianska, despre care ne-a telegrafiat corespondentul nostru particular de la Viena. * ¥ ¥ Din Varșovia se telegrafiază : O groaznică nenorocire s’a în­tâmplat în mina de cărbuni «con­tele Renard». Un părete al mi­nei s’a surpat și a omorît 13 lucrători. Mai mulți lucrători au fost răniți. * ¥ ¥ Măcelarii și păsărarii din Pa­lermo, din cauza taxelor muni­cipale, n’au tăiat carne de două zile. Primăria a tăiat pe comp­tul ei carne și a vîndut-o pu­blicului. Măcelarii­ atunci, în număr de 400, s’au întrunit să facă o de­monstrație, dar intervenind po­liția, a risipit pe manifestanți. * ¥ ] Aniversarea încoronarea lui Wilhelm I1 a fost sărbătorită Duminecă la Berlin cu solemni­tatea obicinuită în castelul im­perial. La prânzul de curte au luat parte, între alții, și cancelarul imperiului, prințul Hohenlohe, ambasadorii, precum și preșe­dintele Camerei belgiene Ber­­naert.* ¥ 4 Fiscul austriac posedă mine de cărbuni în teritoriul Brux și întrebuințează un număr de 1500 lucrători. Cum e natural și aceș­tia se pregătiau să se pue în grevă, având aceleași preten­­țiuni ca și tovarășii lor. Acum ministerul de agricultură, spre a preveni această mișcare, a anun­țat că va acorda minerilor opt ore de lucru, începând de la 1 ia­nuarie 1901, promițând de a se ocupa și de cea­l’altă preten­­țiune a lor : augmentarea sala­riului.* ¥ ¥ Vineri s’a făcut la Avigliana (Italia) înmormîntarea solemnă a celor 13 victime de la explozia fabricei de dinamită din loca­litate. Rămășițele nefericitelor victi­me, găsite împrăștiate sub ruine, au fost puse în 3 sicriuri, cari erau urmate de reprezintanțî ai tuturor autorităților civile și mi­litare și de o mulțime mare. * ¹ ¥ Generalul Otis anunță că un detașament american a bătut la 5 ianuarie, pe insurgenți la Bă­tăni gas. Opt filipini au fost uciși, 17 făcuți prizonieri și 25 ușor ră­niți. ¹ † Se scrie din Catania că două frați Antonio și Salvatore Ma­­teo, pentru o veche ură s’au provocat la duel. Ei se îndrep­­tau spre locul de luptă, primul înarmat cu un baston cu șiș și al douilea cu un pumnal și se pregăteau­ să înceapă duelul, când sosiră carabinierii și după ce-i despărțiră, arestară pe Sal­vatore Mazeo. Sâmbătă s’a comemorat la Di­­jon aniversarea luptei dintre ghe­ribaldieni și prusieni în jurul orașului Dijon în 1871. Garibal­­dienii supraviețuitori au trimes condoleanțe familiei Garibaldi cu­ ocazia morței lui Manlio. Societatea italiană «Lira gari­­baldiană» din Paris a serbat și ea aniversarea acestei lupte cu un banchet la care au fost repre­­zintate 150 de societăți italiane. * ¥ ¥ Se spune că Sultanul are de gând să profite de apropiata săr­­bătoare a Bairamului spre a de­creta o amnistie parțială pentru mai mulți condamnați politici, și mai ales pe câți­va tineri turci. Sultanul ar desființa tot de­odată legile excepționale cu pri­vire la armeni. Ultimele știri din Moscova a­­nunță că starea sănătate! lui Lev Tolstoi s’a îmbunătățit atâta în­cât permite ilustrului scriitor de a se scula din pat și să lucreze câte­va ore pe zi. «Moskovski List» spune chiar că Tolstoi a reînceput să lucreze la ultima lui carte, «Reînviere», pe care speră să o termine în curând. «1 ¥ ¥ O telegramă din Constantino­­pol anunță că Nusret Bey, fiul fostului ambasador turc la Viena, Sadullah-pa­șa, a fugit zilele tre­cute în Egipt. Nusret-bey, care este căsătorit cu o prințesă egip­­tiană, ceruse voie de la Sulta­nul ca să plece în Egipt, fiind însă refuzat, a fugit. Se crede că el este amestecat în conjura­ția tinerilor turci. * ¥ ¥ Se afirmă că d. de Gossler, ministrul de războiu al Germa­niei, vrea să demisioneze , iar în locul lui ar veni generalul von der Goltz, fost instructor al ar­matei turcești. La bal mascat. — Știi, dragă măscuță, că dan­­tezî de minune? Pe onoarea mea­ ești delicioasă... — Și cu toate astea e un mo­ment în care sunt și mai deli­­cioasă !... — Care? — Momentul în care vom supa. — Așa ca?... Atunci, la reve­dere... CORPURILE LEGIUITOARE Ședința de la 12 Ianuarie 1900 Ședința se deschide la ora 2 și 30 minute, sub președinția d-lui Const. Olănescu. Răspund la apelul nominal 114 domni deputați. D. I. Brătescu cere să i se dea textele nouei și vechei co­­misiuni a tramvaelor din Bucu­rești, spre a vedea dacă nu e loc pentru o interpelare. D-nii D. Sturdza și R. Rădu­­lescu cer guvernului să vie în­­tr’ajutorul poporațiunei rurale lipsite de hrană. D-nii miniștri de domenii și de finanțe răspund că Statul își va face datoria, dar că nu e bi­ne să se aștepte totul de la gu­vern. D. Stef. Beloiu cere să se ia măsuri serioase contra comer­țului ambulant. La ordinea zilei continuarea discuției asupra legei timbrului și înregistrărea. Prințul Gr. M. Sturza, având cuvîntul, spune că nu e justifi­cat argumentul adus în spriji­nul impozărei moștenirilor și care se rezumă în criza financiară, de­oare­ce regimul nostru financiar dovedește o mare ușurință. A­­firmă că impozitul acesta e so­cialist, și oratorul nu crede pe Stat îndreptățit să facă cercetări inchizitoriale asupra averilor fa­miliare, cercetări neapărat tre­buincioase spre a stabili dreptul fiscului. D. Take Ionescu, ministru de finanțe, răspunzând prințului Sturdza,arată că impozitul asupra moștenirilor directe este admis în toate țările din Europa, că este lesnicios, de­oare­ce se cere în momentul când averile trec dintr’o mână într’alta, că este drept de oare­ce se pune atunci când cetățeanul îșî îmbunătățește soarta și că numai socialist nu este, pe cât timp nicieri nu este el mai desvoltat de­cât în aris­tocratica Englitera, acolo unde fiind progresiv începe de la ci­fra de 2 °­ o și ajunge până la 9 °­», iar nu fixat la minimala cifră de 1%, cum se propune prin legea de «zi. Mergând mai departe, orato­rul arată că în comparație cu impozitul englezesc, impozitul nostru nu reprezintă de­cât ve­nitul pe două luni al capitalului impus, pe când în Englitera se ia une­ori chiar venitul pe patru ani (aplause). Discuția se închide și proiectul de lege se ia în considerație cu 58 voturi pentru, din 67 votanți. Ședința se suspendă pentru 10 minute. La redeschiderea ședinței, Ca­mera nu mai e în număr și șe­dința publică se ridică la orele 5 și 15 minute, anunțându-se cea viitoare pe mâine. SEOST^TXIII Ședința de la 12 ianuarie 1899 Ședința se deschide la orele 2 și trei sferturi, sub președin­ția d-lui C. Boerescu, președinte. Prezenți 76 d-nî senatori. Se fac formalitățile obicinuite. Pe banca ministerială sunt d-ni. C. Disescu și gen. Laho­­vari. D. Gr. Tocilescu citește o pro­punere în numele mai multor se­natori prin care cer ca să se a­­șeze bustul regretatului Menelas Ghermani în incinta Senatului. Propunerea e­ste primită cu a­­plauze. D. Catton Lecca întreabă gu­vernul dacă conform legei care s’a votat în chestia Hallier, s’a

Next