Universul, februarie 1900 (Anul 18, nr. 30-57)
1900-02-01 / nr. 30
după cum spune Dioscoride, afirma că vinul e aproape ca puterea zeilor. De aici se explică faptul că vinul era întrebuințat la toate boalele ca remediu, fără de care nu se putea închipui o vindecare. Medicii din anticitate știau că vinul întărește puterile omului, că dă hrană sângelui, mărește nofta de mâncare, fortifică stomacul, provoacă somnul, înlătură vărsăturile, etc. Se atribuiau diferitelor vinuri efecte deosebite. Mai prețuit era vinul de Falerno, care trebue să aibă o vechime de cel puțin 15 ani. Acesta era un bun remediu contra obesității, dar se credea că strică lumina ochilor. Vinul de Albania fortifica nervii, iar cel larrentinic era bun contra reumatismului. Vinul acru și oțetul de vin erau întrebuințate contra mușcăturii șerpilor, a câinilor turbați și a altor animale veninoase. Atât Pliniu, cât și Dioscoride apreciau puterea astringentă a merelor. De aici se explică faptul că în vechime se cultiva foarte mult mărul. Sucul merelor era întrebuințat contra tusei și florile de măr se puneau pe ochii inflamați. Afară de mere și de struguri se atribuiau și altor poame putere de vindecare. Sucul lămâiî era un mijloc sigur contra intoxicărilor. Sucul de pere fiert cu miere întărea stomacul, iar smochinele produceau sudoare și înlăturat constipația. Cireșile, caisele, nucile, migdalele se întrebuințai la diferite boale. De aceea și astăzi se recomandă poamele ca foarte bune pentru conservarea sănătății, mai și seamă ca compoturi. Cornel O CUGETARE PE ZI Limba inime în are nevoe de vorbă ca să fie înțeleasă, ea e scrisă în ochi. d-lui Machembaum. Depoziția băieților din prăvălie trebue explicată în sensul acesta : Dînșii au avut teamă de stăpânul lor de a zice că au dat marfa unui necunoscut. Când s’au dus la Machembaum,acesta care n’a voit să recunoască lista, le-a sugerat bieților ideea că poate fi Tincu. D. apărător prezintă diferite certificate favorabile inculpatului, deși fostul său șef, d. Machembaum a făcut la instrucție o depoziție cam defavorabilă, pentru interiorul său, care își dăduse demisia de la pulberăria din Dudești. Tribunalul condamnă pe inculpat la 7 luni de zile închisoare. S’a declarat îndată apel la grefă. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Un furt cam misterios In ziua de 20 Decembrie 1898, î ntre orele 7 și 8, se preseită un domn la băcănia d-lui Petre Stoienescu cu o listă de diferite conserve cerute de un client obicinuit al prăvăliei, d-lui Machembaum, un funcționar important la pulberăria din Dușiești. Domnul, care se presentase cu lista semnată Machembaum după frer și ia pachetul de conserve în valoare de 84 lei, pleacă. Când se prezintă nota d-nului Machembau, acesta o tăgăduește. Când i se spune de băeția prăvăliei că a venit un domn așa și așa, atunci d. Machembaum zice: «Ah, trebue să fie fostul meu subaltern, șef de echipă, care a eșit din funcțiune prin Iulie». L’a urmărit, dar, un anume Vasile Tincu, fost șef de echipă la pulberăria din Dudești, fost custode în laboratorul de chimie de la Lăculețe, și acum în urmă, reușit la examenul de la școala veterinară pentru funcție de revizor de vite. După comisiunea aceasta a lui Țincu, e aproape de necrezut ca el să se fi murdărit pentru niște conserve în valoare de 84 de lei. Cu toate astea, iată cum s’a presentat procesul la secția 2-a a tribunalului Ilfov : D. Stoienescu, parte civilă, zice că nu știe nimic, deoarece el n’a fost în prăvălie. Douî băețî minori, cari au servit mușteriul, declară că recunosc pe inculpat, care ar mai fi venit pe la prăvălie și cu alte târgueli pentru d. Machembaum. Era pe la orele 7 sau 7 și jumătate, când s’a prezintat inculpatul. Dînsul a luat un comisionar, cu care s’a dus (după cum comisionarul a declarat la instrucție) până în strada Verde și de acolo, luând pachetul, s’a pus într’o birjă. Inculpatul tăgăduește cu totul. D. avocat Filitis, apărătorul inculpatului, arată cauzele pentru cari are convingerea de nevinovăția acestuia. Un certificat de la poliția din Iași constată că d. Tincu în seara de 20 Decembrie se găsia în Iași. Tincu n’a putut pleca din București decât cu trenul de 7 și 10 minute. Dacă după ora 7 s’a dus la prăvălia d-lui Stoenescu, cum a mai avut vreme să se ducă până în strada Verde și apoi să “poată lua trenul de 7 și 10. Alte presumțiuni de nevinovăție. Scrisul listei nu e scrisul inculpatului, iscălitura de pe listă seamănă mai mult cu iscălitura A se citi in pagina IV Gratis ln Paris.» sau noui abonament cu ‘ »pemiî la « Universul». Trebue să mai adaug că unul din frații lui Gheorghiu îl avizase că a găsit banii necesari și că astfel e salvat. Gheorghiu l’a trimes să aducă banii și în urma lui s’a și împușcat. Când s’a întors frate său, dimpreună cu locot. Caranfil, care voia să’i împrumute banii, i-a găsit morți pe amândouă. Și toată treaba asta n’a durat o jum. oră. Asta ar fi pare că o dovadă mai mult că nu lipsa banilor l’a făcut pe Gheorghiu să comită fapta ceia sfîșietoare, atunci când banii erau găsiți și pedeapsa înlăturată. Rasta, îndouita sinucidere din Galați Cor. particulară a «Universului» (Amănunte) Cititorii «Universului» au citit amănuntele pe larg ale acestei dureroase drame, care a emoționat întreg orașul. Azi vom da câteva scrisori, lăsate în urma lor de cei două îndrăgostiți, cari au luat drumul veșniciei. Iată scrisoarea adresată fraților săi: Iubiți frați, Deși ca dușman, nu ca frate ar trebui să mă considerați, părăsindu-vă astfel, n’am avut puterea fără a vă lăsa și vouă câteva cuvinte și apoi să mor, cu sufletul curat că mi-am ispășit păcatul în fața voastră. In urma greșelii ce am făcut, trebue să fiu desonorat, mi s’a părut prea mulți stăpâni aci pe pământ cari aveau să me judece, —și legile pămîntești nu sunt pentru cei slabi, înjosit în fața oricărui muritor, tot ași fi perit, căci nu mă simțeam în stare a suferi o singură privire. Pe lumea cealaltă am un singur judecător, pe Dumnezeu; el e mai bun și mai blând ca oamenii; mă voi ruga să mă erte, căci numai el îmi cunoaște inima. Sunteți trei frați și cât de plin veți putea să îngrijiți de mult nemângăiată Vitica (sora-sa N. R.) Ea e mai nefericită ca toți, rămasă fără părinți și fără nimeni pe pămînt, veți trebui să fiți tare, dacă eu am fost un nemernic. Fiți cu curaj, căci orîce veți face e în zadar. Aveți credință în D-zeu și el vă va ajuta. Doresc să fiu înmormîntat odată cu Tincuța pe care am iubit-o mult și ea m’a iubit și mai mult, ne mai voind a trăi fără mine ; ea nu mi-a voit decât binele întotdeauna, eu însă n’am știut a o aprecia că poate ajungeam mai bine. Nu vă mai pot scrie nimic, cel atot puternic să vă călăuzească în viața aceasta plină de amărăciune. Adio mă duc să văd familia, care văd că mă așteaptă. Vă sărut pe toți. Tache. O altă scrisoare adresată procurorului : Domnule, M’am sinucis și împreună cu mine și aceea pe care am iubit-o și care m’a iubit. Am avut o lipsă în casa cercului militar de aproximativ 2000-3500 lei și aceasta este causa sinuciderea. Lipsa mi-a provenit din causa jocului de cărți și alte cheltueli. Nimeni n’a luat parte la perderea mea. De cât de sonorat, am crezut că e mai bine mort. Fiți indulgent cu cei ce rămân pe urma noastră. Dorința noastră e să fim nedespărțiți până la groapă, să nu ni se mai facă discuții. Sunteți muritor și credem că veți împlini ultimele dorințe ale acelora cari, mergând pe lumea veșnică, vă lasă rămas bun. Gheorgiu-Ecaterina. Din aceste scrisori, cum și din altele lăsate camarazilor săi, se vede că Gheorghiu înconjoară de a spune adevărată causă a sinuciderei sale: dragostea stăvilită. Nenorocita amantă a lăsat și ea un bilețel, către soră-sa, prin care îi cere eroare, arată cât de mult îl iubea pe Tăchiță, că părăsește lumea asta de bună-voe și în același timp lasă 180 lei pentru înmormântare. Cadavrele nefericiților amanți au fost luate de familiile lor spre a fi înmormântate. Știri din străinătate — Prin poștă — Cu toate desmințirile date, tot continuă a se vorbi la Viena că doctorul Lueger, șeful antisemiților de acolo și primarul orașului, se va retrage din cauza unei boale nervoase, și că succesorul său ar fi avocatul Pallai. Din Constantinopol se anunță că în apropiere de Geddah niște pirați arabi au prins micul vas grecesc »Patrasso» jefuindu’l și ucizând câțiva marinari.* * * Intr’un otel din Marsilia s’a sinucis deunăzi un tînăr englez, numit N. Maiken, în vârstă de 25 de ani, tragându-șî un glonte de revolver în inimă. Cameriștii, alergând la detonare, îl găsiră cadavru. Dintr’o scrisoare ce lăsase se află că nenorocitul se sinucisese în urma marilor perderi de bani la joc și mai cu seamă la ruleta de la Montecarlo.* ¥ ¥ Ziarele londoneze dau știrea că prințul Enric de Prusia, fratele împăratului Germaniei, visitând împrejurimile orașului Bangkok, a fost atacat de bandiți, cari l-au prădat de 1000 dolari și i-au luat două biciclete. ¹¹ O mare sensație a făcut la Hamburg, în Germania, fuga consulului general al republicei Chili, din America, numit Ioan Schwartz. Dînsul a fugit din cauză de încurcături financiare. * ¥ ¥ Papa a dat «Propagandei Fide» jumătate de milion spre a servi la înzestrarea noului seminar catolic înființat la Kandy în India. * ¥ ¥ La Paris a sosit știrea telegrafică din Buenos Ayres (America de Sud), că a murit arhiepiscopul Castellanos de acolo. * ¥ ¥ Se anunță din Tulusa (Franța) că 5 lucrători spanioli, voind să treacă munții Pirinei, pe la Sumport, spre a se întoarce în Spania, au fost surprinși de viscol și acoperiți de zăpadă, la distanță de câteva sute de metri de refugiul de la Peyronière. Câte și 5 erau din valea Aspe și erau voinici. Tocmai a doua zi au putut oamenii să meargă în ajutorul lor, însă era târziu: toți erau morți.* ¥ ¥ Din Munich (Bavaria) se trimite următărea știre: Bogata și vestita ocnă de sare Wilhelmsglück de la Crailsheim a fost închisă pentru totdeauna. Deja de câțiva ani pătrundea în galerii cantități mari de apă dulce, așa că trebuiau să se suspende lucrările. Guvernul Würtembergului a cheltuit sume mari pentru secarea și uscarea minei, insă toate încercările i-au fost zadarnice. Mina era exploatată de 70 de ani. Acum a trebuit să se oprească și vizitarea ei, din cauza gravelor pericole ce prezintă. *¹¹ Influența continuă a bântui la Roma. Afară de cardinalul Ledochowsky, s’au îmbolnăvit și cardinalul Staimber și senatorul Beltrami, președintele unui academii științifice. * ¥ ¥ In provinciile basce (Spania) s’au descoperit nouă deposite de arme ale carliștilor. Așa s’au descoperit Mercur], la Vergara, 1600 baionete, 41 puști și 33 carabine. Presa spaniolă recomandă luarea de măsuri nouă. * ¥ ¥ Ziarul «Secolul XIX» primește din Buenos Aires (Argentina) următoarea știre, cu data de 7 Februarie s. n.: S’a făcut aseară lista complectă a italienilor morți de insolație, de Sâmbătă () curent până Luni dimineața. Au fost 125 de italieni morți, toți muncitori și 2 mai toți bărbați. In urma ploiei de Duminecă noaptea, temperatura s’a mai îmblânzit, însă tot sunt 37 grade de căldură la umbră. Ele au fost vr’o sută de cazuri de insolație, în cea mai mare parte curabile. Președintele republicei, generalul Roca, a dispus ca birourile publice să fie închise de la 11 ore dimineața până la 4 ore după amiază. In același timp vor fi suspendate toate lucrările la aer deschis , multe prăvălii se închid. Mortalitatea cailor este enormă ; mii de cai au murit. * ¥ ¥ Ni se anunță din Paris că e absolut falsă știrea telegrafiată la mai multe ziare cum că apele fluviului Sena, venind mari, amenință edificiile exposițiunea și că o parte din palatul electricităței s’a lăsat în jos. * ¥ ¥ Din Varșovia se anunță că acolo și în alte orașe mari ale Poloniei rusești s’au împărțit în mii de exemplare apeluri revoluționare, iscălite de comitetul național polon. Poliția desfășoară o activitate febrilă, spre a prinde pe autorii apelului. UZ SFAT PE ZI In contra ruginei.—Ca să păzim de rugină obiectele de fier uneltele, cuțitele, furculițele etc., procedăm astfel: topim o jumătate kilo uitură la un loc cu o bucată de reșină de mărimea unui ou de găină. Când vor fi topite luăm din această unsoare pe un petec de postav și spălăm suprafața obiectelor. Unsoarea rămâne pe obiecte, reșina împedică formarea de acide, iar untura ferește fierul de aer și de umezeală. Pentru uneltele agricole, de exemplu: mașini și altele, e bună o unsoare de astfalt topit în benzină sau în terpentină. Asfaltul se disolvă și în petroleu, dar mai încet. Universul in provincie {De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 29 Ianuarie — Craiova Tentativă de omor și furt săvârșit. — O încercare de omor a fost făptuită de către un oarecare individ numit Gheorghe, în seara zilei de 28 Ianuarie. In acea zi pe la orele 9 seara, d. Osman Persian, comerciant din strada Buzești, ducându-se pentru niște afaceri la un cunoscut al lui, a fost întîmpinat fără veste în calea sa de către individul de care vorbirăm. Acest reafacător, profitând de întunericul stradei, s’a aruncat cu furie asupra lui Osman Persian, apucându-l cu mâinile de gât și strîngeindu-l până ce nefericita victimă a căzut în nesimțire. In urma acestui fapt criminal, necunoscutul Gheorghe a început a„ căuta prin buzunarele celui ce nu mai putea opune nici o rezistență, și a reușit să găsească un port-money în care se afla suma de lei 400, în bilete de bancă. După acea criminalul a dispărut, fără ca poliția să fi putut da de urmele lui până în prezent. Un alt furt cu bătie, — Bacaram Asan, din strada Ceres, a fost, în noaptea de 28 ianuarie, victima unei călcări hoțești. Autorii acestei călcări au fost indivizii Găsim Salim și Găsim Durad. Ei l’au introdus pe furiș în domiciliul inofensivei victime, care, de altfel, când aceștia au cerut să li se dea toți banii de care dispune, s’a opus cu insistență la aceasta. Din această cauză, cei două hoți, văzând că numai cu vorba bună nu vor scoate-o la nici un rezultat folositor pentru ei, au început a lua la bătae pe Bacaram Asan. Apoi, după o tortură îngrozitoare, când nenorocitul nu a mai putut rezista, cei douî tovarăși de fapte rele au început a răscoli prin casa toată, și au ajuns în cele de urmă să găsească o pungă cu 500 lei, pe care i-au și luat dispărînd imediat. Nefericita victimă a furtului și a bălăei a fost transportată de urgență la spitalul Central, într-o stare desperată. Hoț de bastoane. De la o vreme de comisar al palatului justiției, anume Dumitrescu, primea zilnic plângeri din partea mai multor funcționari și avocați cărora li se furau bastoanele, de prin sălile de ședințe. Pentru acest neplăcut fapt, d. Dumitrescu a organisat un lot de cursă, în care trebuia să scadă la urma urmei anonimul hoț de bastoane. Și în adevăr, supravegherea acestui comisar a reușit, căci în ziua de 28 Ianuarie, misteriosul hoț a căzut în capcană, căci el a fost prins tocmai când îșî exercita meseria. El se numește Petre Dumitrescu, și în urma cercetărilor, a declarat că singurul el e acela care fura bastoanele și umbrelele întotdeauna când avea ocazie. Vremea. — S’a schimbat foarte mult. Un sfir rece de ploae, biciuită de un vânt puternic, bântue de aproape 24 de ore. Scânteie. Cernavoda Copil găsit mort. — Niște băeți păzitori de oi, au găsit într un șanț la marginea orașului cadavrul unui copil în etate ca de vre-o săptămână, de sens bărbătesc.—Cadavrului ’î lipsește limba fiind tăiată, iar împrejurul gurei prezintă multiple sesiuni, ceea ce dovedește că la mijloc există o crimă. Parchetul fiind sesizat a intrat în cercetare. In curând nouă amănunte. Apolon. Galați Procesul Petrinî.—Astăzi, înaintea curtei de apel de aci, s’a desbătut procesul lui S. Petrini, cel care în calitate de curier al biuroului de espedițiune din Docurile de la Brăila, a fost condamnat de Trib. de Brăila, pentru delapidarea sumei de 10.000 lei, la 5 ani închisoare, perderea dreptului de pensie și de a mai ocupa funcții publice. Direcția G. F. R. era representată prin d. avocat Avinianu, iar apărarea prin d. avocat V. Macri. După diferite discuții asupra aducerea unor acte de contabilitate și a admiterei cererei d-lui procuror Crupenski de a se chema ca să dea lămuriri adtorul financiar Filotli, cel care a stabilit delapidarea lui Petrini, Curtea a amânat continuarea dezbaterilor pentru ziua de 26 Februarie curent. Dunărea. Apele Dunărei au crescut încă cu 8 etm. Astăzi cota apelor a fost de 4 m. 20 cm. Satul Azaclan e foarte amenințat. Un vapor cu două șlepuri au trecut dincolo, pentru a transporta pe malul cel’alt vitele și averea locuitorilor de acolo. Rasta. Iasî» O sinucidere tragică. — Când primele raze ale dimineței au început lupta lor cu întunecimea nopței, sergentul postat în strada Cizmăriei aude o puternică detunătură de pistol, și apoi un strigăt înfricoșător. Imediat, in goana cea mai mare, speriatul sergent se îndreaptă spre casele cu No. 19, de unde a provenit împușcătura, și într’o emoțiune adâncă, face următoarea tragică descoperire : Pe jos, înecat într’un sac de sânge, svîrcolindu-se și horcăind îngrozitor, era aruncat un bătrân de peste 60 de ani având gâtul găurit în o mulțime de părți, și în mâna dreaptă, care era încleștată, un pistol încă fumegând. Sergentul a înțeles îndată că e vorba de o sinucidere, și fără a perde o clipă a dat alarma, chemând ajutoare, și pe șefii săi de la secția apropiată. După puține minute la locul tragic erau adunați peste 2000 de oameni, printre care și autoritățile în cap cu d. prefect Cananau și d. procuror Stoenescu. Medicii au încercat prin diverse mijloace să readucă la viață pe victima, dar era prea târziu, căci după câteva femele, bătrânul și-a dat suflarea. Cauza, care l-a determinat această faptă funestă, nu e încă cunoscută. Se bănuește însă că o mizerabilă boală de care suferea Manole Vardic, acesta e numele victimei, a adus disperarea și apoi sinuciderea sărmanului moșneag. Ancheta urmează încă încă un incendiu.Seria distrugătoarelor flăcări a început din nou să pustiască frumosul nostru oraș. Astăzi, în interval de 56 ceasuri, am de înregistrat deja al treilea incendiu, care de care mai mare, care de care mai puternic. De astă dată, focul a isbucnit pe la orele 1 jum. de noapte, în strada Labirint, la casele d-lui Hascal Goldstein, compuse din mai multe odăi. Cel mult 30 de minute au trecut și toată clădirea a fost consumată, transmițându-se flăcările turbate și asupra casei vecine, care era proprietatea spitalului evreesc și care iarăși a fost complect distrusă. Pagubele sunt destul de mari, dar puteau să devie colosale, dacă pompierii și autoritățile lucrau cu mai puțină rîvnă.’ Revoltă țărănească. — Știrea despre revolta din comuna Țuțora, jud. Tutova, e confirmată și de ziarul oficios local. Amănunte n’am putut afla la parchetul de aici, dar ele par a fi de o oarecare gravitate. Miereanu. Râmnicu-Sărat Crima din comuna Ciorăști.—In noaptea de 26 ianuarie o crimă oribilă, s’a săvârșit în comuna Ciorăști. De un timp îndelungat, domnea o ură înverșunată între flăcăii Radu Gândac și Vladiul Sârbu, din cauza unei fete, pe care amândouă o iubeau cu o adâncă pasiune. In noaptea de 26 ianuarie—printre flăcăii care umbiau razna prin sat — erau și acești două adversari. La întâlnirea lor, furia răsbunărei îi cuprinse pe amândouă și începură a se certa. La un moment dat, Radu sări asupra lui Vlad, dându-i mai multe palme. Atât i-a trebuit lui Vlad. Cu un băț — pe care îl avea în mână, și care se termina la una din extremități cu o bombă de fier—dă o lovitură așa de puternică în capul lui Radu, că acesta cade la pământ fără suflare. Moartea i-a fost instantanee. Criminalul a fost depus. Balul Crucea Roșie, care avea să fie la 3 Februarie, s’a amânat pe ziua de 12 Februarie din cauza Seratei Literare care e la 2 Februarie curent. Timpul. — Ploile au încetat de câteva zile, negurile s’au ridicat, iar în văzduh plutește un miros de primăvară. Dum. Tecuci și Furt.—Acum când timpurile astea sunt foarte grele și când omul cală a șî susține viața, lipsa banilor e simțită într’un mod foarte imperios. Greu i-a fost și d-lui Gh. Ursache, greu de tot, și a căutat ca să scape de acest fel de trai. Numitul a fost agent fiscal în comuna Vultureni, acest județ. Zilele trecute se prezintă la perceptor și-î ceru niște bani ca să-l ducă la Podu Turcului. Perceptorul îi dădu bani în sumă de 1800 lei, încrezător fiind în Gh.I Ursache. Acesta, cum se văzu stăpân pe bani, nu se mai duse cu ei la destinație, ci îșî caută un alt drum, stăpân fiind pe banii luați. S’au înștiințat autoritățile de urmărire pentru prinderea lui Gh. Ursache. Foc.—Astăzi pe la orele 3 p. m. un început de incendiu a avut loc în strada Mare la casele lui Iancu Erlich. Ajutoarele fiind date la timp, focul a putut fi curând localizat. Apele rîului Bârlad cresc incontinuu. In unele locuri, unde malurile erau mai joase,apele au înaintat și unele case cari erau în apropiere, au și fost inundate. Dacă creșterea apelor nu contenește, mari temeri sunt de inundația mahalalelor: Buda și Crivițeni. Tic-Tac. Regina noastră și presa franceză Cunoscuta revistă franceză «La vie illustrie» consacră primele pagine ale numărului său din urmă, mult iubitei noastre regine. In prima față a acestei reviste, e un frumos tablou reprezintând pe Augusta Suverană, cunoscută în lumea literară sub numele de Carmen Sylva, în cabinetul ei de lucru din Castelul Peleș. Sub semnătura lui Edmond Char, e apoi un important articol, în care se descrie viața la Sinaia a Reginei artiste. In acest articol se găsesc foarte multe trăsuri caracteristice din biografia poetei, care a uimit o lume și a făcut ca numele de Carmen Sylva să fie azi cel mai popular, cel mai admirat și mai iubit în toate cercurile savante și literare. Descrierea d-lui Edmond Char e însoțită de diferite clișeuri, reprezintând medalia pe care i-a oferit-o Academia Franceză, nepermițându-și să-i ofere premiul în numerar, pentru operile scrise direct în franțuzește : Astra, Maria, Romanul unei prințese, Cugetările unei regine și trei nuvele traduse din limba germană. Vine apoi un desen reprezintând vechea mânăstire Sinaia; un altul reprezintând pe împăratul Francisc Iosef, pe Regina Elisabeta, pe Regele Carol I, familia regală și Curtea României la Sinaia și în sfârșit o slabă reproducere a admirabilului tablou a d-lui Jean Lecomte de Noüy, reprezintând pe scumpa noastră Regină, în mâna stângă cu o carte deschisă, iar în cealaltă cu un condeiu. In acest tablou, Carmen Sylva privește spre ceruri, smulgând din ceruri și din stele cugetările profunde și nesfârșita poezie. RĂZBOIUL dintre Anglia și Transvaal — Prin poștă — Celebrul artist englez Philipp Burne-Jones a declarat, într-o scrisoare către «Morning Leader», că războiul actual i se pare nedrept și rușinos și că victoria va fi pentru Anglia tot așa de umilitoare ca și înfrângerea. El adaogă «Aceasta politică de agresiune criminală, care poartă firma «imperialistă», face să ne pută întări cuvîntul, patriotism.» ¥ « Ministerul de războiu din Londra anunță că în Ladysmith se mai află 8000 soldați, din cari 3000 sunt neapți pentru lupte din cauza boalelor și a slăbiciunei. Garnisoana trăește numai din conserve, fapt care contribue la sporirea numărului bolnavilor. * ¥ ¥ O casă din Budapesta a cumpărat 5000 cai pentru armata engleză, și-î va trimite săptămâna aceasta prin Fiume la Durban. * ¥ ¥ Din izvor bine informat se anunță că guvernul englez a comandat la Bridgeport (Connecticut) 70—80 tunuri cu tir repede de diferite calibruri. Serviciul telegrafic — al ziarului «Universul» — Londra, 29 ianuarie. «Agenția Reuter» vestește că nu este adevărat că trupele engleze au reușit să înconjoare pe Buri lângă Golesberg. Burii ocupă o pozițiune întărită la nord de Colesberg și sunt stăpâni pe toate drumurile care duc la Statul liber Orange. O patrulă de 50 de cavaleri din contigentul australian a întâlnit pe vrăjmașii care erau mai superiori în număr. Cavalerii s-au retras din deal în deal, sub focul vrăjmașului. Londra, 29 ianuarie. Se vestește din Springfield «Agenției Reuter» că poziția trupelor engleze, la nord de Tugela, a fost părăsită. Vrăjmașul trăgea neîncetat asupra coloanelor engleze, și artileria engleză nu a isbutit să facă să înceteze focul Burilor. Focul artileriei Burilor, care era superioară, a împedicat cu desăvârșire pe generalul Buller ca să înainteze. Acesta ordonând Mercury retragerea infanteriei, a părăsit Waalkrantz în timpul nopței. Londra, 29 ianuarie. Se vestește din Pretoria «Agenției Reuter», că o depeșă din Hoofdslanger lângă Ladysmith spune că se vestește de la Tugela superioară că în lupta unde aliații au forțat pe Englezi să treacă din nou fluviul, pricinuindu-le perderi mari. Burii au avut 4 morți și 8 răniți. Când Burii au luat înapoi «Koprul» cucerit de Englezi, au găsit 22 de cadavre ale Aliaților. Pe la miezul nopței se zvonea că garnizoana din Ladysmith a încercat să-șî facă drum în direcția lagărului Orangist. S’au auzit focuri violente de puști. Detaliile lipsesc. Londra, 29 ianuarie. Se vestește din Springfield «Agenției Reuter» că generalul Buller constatând că o înaintare a trupelor engleze nu se poate efectua decât cu prețul unor victime umane inutile, a ordonat, Mercur o seară, retragerea trupelor pe râul Tugela. Londra, 29 ianuarie. Se vestește din Modderriver «Agenției Reuter, că forțele generalilor MacDonald și Babington s’au întors la Modderriver, deoarece planurile șefilor nu au putut fi executate. Mersul trupelor engleze a avut cu toate acestea un succes, căci vrăjmașul a fost respins și forțat să se retragă. Londra, 29 Ianuarie. Ziarele vestesc din Spearmanscamp, cu data de 28 Ianuarie, că trupele generalului Buller se găsesc din nou la sud de Tugela, însă numai pentru câtva timp. Această retragere însemnează numai o modificare dia tactică a cărei necesitate rezultă din informațiuni primite. Printr’o mișcare înainte, toate forțele se vor întoarce în curând în activitate. Perderile engleze s»ai mici. Telegramele noastre particulare) Londra, 30 ianuarie. Garnisoana din Ladysmith a încercat să facă o eșire, dar se crede că n’a reușit. Lipsesc amănunte în această privință. Nu se știe unide se află generalul Roberts, comandantul suprem al armatei engleze din Africa de sud, precum și generalul Kirschener, șeful statului-major. Se telegrafiază că sir Alfred Milner, guvernatorul Coloniei Capului, este bolnav. Depeșile pesimiste, cu privire la războiă, se înmulțesc și din indulgenta censurei , care permite transmiterea lor, se deduce că dorința guvernului e de a calma pe acel cari cer să se ducă războiul până la estreni. Emme , I Londra, 30 ianuarie. Se asigură că Milner, guvernatorul Coloniei Cap, ar fi înebunit. Consiliul de miniștri ar fi hotărît că generalul Buller va trebui să înainteze spre Orange. După cele din urmă știri, generalul Roberts se află la Modderiver. In timpul retragerei trupelor engleze peste fluviul Tugela, înapoi, boerii le-au cauzat nouă perderi prin focuri de tunuri și de puști. E înnic.* ¥ « A se citi ultimești»*» cu privire la războiă ’ la Ultima Oră. --------- — » • « —— " ■ ■" —1 întrunirea din sala Dacia După cum am anunțat, iero meseriașii din Capitală au ținut o întrunire publică în sala Dacia, întrunirea s’a deschis la orele 2 și jum. Sala era plină de lume. Gel dintăî ia cuvîntul de inginer Bolintineanu, care declară că prin această întrunire nu s’a căutat câtuși de puțin a se face politică, căci se ara în vedere o chestiune vitală, chestiune ce nu mai poate fi amânată, deoarece cuțitul a ajuns la os. Românii au dreptul să ceară, să pretindă chiar de a fi preferați străinilor în lucrările de antrepriză, fie ale Statului, fie ale comunei. Noi nu cerem escluderea streinilor, — spune oratorul,—ci egalizarea noastră cu el.1 Când o lucrare e greșită, arhitectul român o plătește cu averea lui personală, pe când constructorul străin pleacă pe aci încolo, și Statul păgubește, căci n’are cu ce se despăgubi. Oratorul termină sfătuind peț, meseriași să nu dezarmeze până ce dreapta lor cerere nu va fi îndeplinită (aplause). In aplausele publicului ia cuvîntul d. Ion Brătescu, deputat. D-sa spune că în toată viața ai luptat pentru buna stare a meseriașilor români, ajutându’i pe cât a putut. Dreapta cerere de azi a meseriașilor merită însă sprijinul tuturor și chiar pe al guvernului. Un proiect de lege trebue votat, lege prin care să se asigure următoarele două puncte principale : 1) Nimeni să nu poată exercita vre o meserie fără un certificat eliberat de o autoritate competinte, din care să se vadă, că e în stare să-și exercite meseria. 2) Numai românii sau naturalizațiî români să poată exercita vre-o meserie în țara noastră. In cameră n’am decât 2 prieteni, spune oratorul d-nii Mi»rea și Gr. Alexandrescu , speră însă că cu ajutorul acestora și al tuturor meseriașilor, va duce chestiunea la un bun sfârșit. Nu trebue să ne temem de răzbunarea streinătăței la facerea acestei legi, căci în toată lum o dată se opri din rugăciune. — D-zeule murmură dînsa, oare nu e o nebunie ceea ce cer? Nici odată nu vomü putea să devin nevasta lui Iohan cu învoirea înaltelor lui rude. Doamne, i Doamne, de ce nu pot să-l seustesc de umilirile la cari se expune din cauza mea ! Stătu încă mult timp în ge■»nnchî, înaintea chipului Mântuitorului răstignit, cerând îndurare pentru iubitul său și pentru sine. Insă la sfârșitul rugăciuni ei, ridicându-se, nu mai găsise mângâierea de altădată. In tot cursul serei se preumblă neliniștită prin camera sa, cuprinsă de o grijă neexplicabilă. • Noaptea, de asemenea, nu a putu să doarmă. Tocmai a doua zi dimineața, când razele soarelui patrundeau deja printre perdele, somnul veni pe pleoapele sale obosite. Când se deșteptă, era aproape amiază. Se îmbrăcă repede și așezându-se la fereastră, se apucă de ilucrat la o broderie, așteptând pe iubitul său care trebuia să -și ia rămas bun de la dînsa. Insă j ceasurile trecură și mult aștept totul nu veni. Deja începea să însereze și din mijlocul întunerecului ce se lăsa pe pământ, răsări chipul lui Ioan. Ludmila ’1 vedea așa lămurit cu mintea încât, când auzi sunetul clopoțelului, sări în sus dând o exclamare de bucurie. Se repezi la ușă și o deschise — dar, ce era asta ? Ludmila se dete îndărăt. Dînsa credea că visează, căci nu Iohan era pe prag, ci nu știm din a cărui față, din cauza întunericului, nu tăria decât ochii. Dar de ce fu sguduită dînsa de un fior de ghiață la vederea acestor ochi ? Nu știa nici dînsa. Insă lucru sigur era că nici o dată încă, în viața ei, nu fusese rănită de un sentiment mai neplăcut la prima vedere a unui strein. Era oare o prevestire despre vr’o nenorocire apropiată ? Cine poate să răsbată tainele sufletului omenesc? Străinul, un om mic, slab care, deși șchiop, era înzestrat cu o minunată facultate de mișcare, intră în casă și începu cu un glas subțire, pițigăiat, dulceros, ceea ce făcea și mai respingător : — Scuză-me. Am onoare d’a mă afla înaintea d-șoarei Ludmila Ștubei? — Astfel mă numesc, răspunse dînsa cu ton măsurat. Insă iartă-me, aș vrea mai miei să spun să se aducă lampele. Porni spre ușă, însă micul om îi aținu calea și zise : — Nu, scumpă domnișoară, în lumina amurgului putem să vorbim și să ne înțelegem mult mai bine. Ludmila, care avea o statură majestoasă, ridică capul cu o mișcare neimitabilă uitându-se la străin, apoi zise cu un ton rece în vreme ce mergea spre ușă. — Nu știfi ce-aș avea ea de vorbit cu un domn la lumina amurgului. Și deschizând ușa, strigă afară: — Nețl, te rog, adu îndată lampele. Fata le aduse repede, și acum Ludmila putu să -și vadă musafirul. Era cu adevărat un om respingător. Țeasla’i țuguiată era acoperită de ’per rar de un blond spălăcit. Fața ’î era mică, nasul cam turtit, gura destul de mare, sprîncenele și genele lui așa blonde încât păreau albe și ochii lui verzi, se întrrtorî într’un chip neprietenos, sporeau sentimentul de neplăcere ce trebuia să simtă cineva la vederea acestui om. Era corect îmbrăcat, avea briliante la degete și la cămașă, pe care părea a le arăta cu o deosebită fudulie. Cu mare greutate Ludmila putu să ofere un scaun acestui om,, sau, mai bine zis, acestei caricaturi. — Ce ai a ’mi spune ? întrebă dânsa și privirea lui stăruitoare de admirație îi deveni grea. — Am venit, răspunse dânsul, din însărcinarea Înălțimei sale arhiducele Iohan... Ludmila se îngălbeni. Ce putea să ’î spună acest om groaznic de adoratul ei ? Simția o neplăcere sufletească să audă din acea gură numele adorat. — Șezi, d-ră Ludmila, căci... — d-ra Stubel,—rectifică dânsa îndată, cu ton aspru. — Așadar, d-ră Stubel, trebue să ’ți aduc o veste neplăcută , însă n’am putut face altfel, îmi pare rea pentru d-ta, însă... Ludmila’și deschise drăgălașa’! gură ca să aspire aer mai mult. Frumoasa ei față se îngălbenise dintr’o dată și o nespusă grijă îi făcea glasul tremurător în vreme ce zicea, întrerupând pe strein : — Vorbește pe scurt, fără ocolire, nu ’mi trebue mila d-tale. Spune ce ai de spus: — Cum vrei, zise micul om cu o aplecare ironică. Așadar am venit să ’ți spun că d-ta să te lași de orice speranță în privința arhiducelui Iohan, înălțimea sa a văzut că dragostea asta trebue să înceteze acum. Deoarece însă arhiducele Iohan a petrecut ceasuri frumoase cu d-ta... Șchiopul făcu o pauză și se uită cu batjocură la Ludmila care rămăsese ca împotrită, ca și cum ar fi avut înainte un duh réa. Apoi dânsul urmă făcând o strîmbătură: — Precum vezi, vorbesc pe scurt, după cum dorești , îți ofer treizeci de mii fiorini despăgubire și o rentă de două mii fiorini pe an. Aceasta e ceva foarte mărinimos din partea înălțimei sale, căci... Nu putu să mai continue, Ludmila sărise în picioare. — Mincinosule ! mizerabil mincinos , strigă dânsa galbenă ca o moartă, cuprinsă de o emoțiune spăimântătoșire, nu rosti nici o vorbă mai mult, căci fiecare din ele este o injurie a nobilului om de al cărui nume abuzezî! Pronunțase cuvintele astea cu cea mai energică indignare, cunoscând bine valoarea omului pe care o iubea și în care avea cea mai nestrămutată încredere. Era frumoasă, fermecătoare cum stătea mândră în fața șchiopului, ai cărui ochi verzui se înteiau de admirație. — Și acum pleacă d’aci, adăogă’ Ludmila, pleacă pentru că nu mai pot s’ascult nici o vorbă a d-tale. Cuvintele astea ale ei readuseră în fire pe micul om ; densul sbucni într’un vis batjocoritor, ușor și esclamă : — Ah ! m’am gândit eu că n’o să mă crezi și de aceea ți-am adus o scrisoare. — Mă rog, zise Ludmila făcând un gest de apărare, nu mai sta nici un moment în această cameră, nu pot nici să văd scrisoarea ; ea trebue să fie tot așa calomnioasă ca și cuvintele d-tale. — S’arunci o simplă privire la adresă,scumpa mea d-șoară, adăogă șchiopul, și o să vezi că scrisul nu poate fi decât al arhiducelui. Și l ținu scrisoarea înainte. Roșeața mâniei înlocui îndată paliditatea pe obrajii Ludmileî. Dânsa sinuci scrisoarea din mâna omului și se duse în colțul cel mai depărtat, lângă o fereastră, unde era o lampă. Șchiopul rămase la locul șefi, având pe buze și în ochii lui de pisică o expresie nedefinită. Dânsul se uita la Ludmila, a cărei față n’o putea vedea, căci dânsa îi întorsese spatele. Urmă o pauză lungă. Iar apoi răsună în cameră un vant așa sfâșietor cum nu se mai auzise poate niciodată. Ludmila ’șî lăsă capul cu plete brunete pe brîul ferestrei și un gemăt aproape funebru îi sbucni din pept. Nici chiar când șchiopul voi să- atragă atenția printr’un tușit ușor, dînsa nu se mișcă Ca și cum ar fi avut durere fisică, așa de sfâșietoare in resunau oftaturile în tăcerea camerei. — O! Dumnezeule! zicea dînsa cu un ton de durere sălbatecă, dînsul m’a respins de la sine. Dumnezeule îndurător, cum e cu putință ca dînsul să’mi ofere bani... mie miel ca unei femei de stradă. Părinte ceresc, nu mă lăsa, arată’mî că nu e adevărat ! O 1 nu se poate ca dînsul să se poarte astfel cu mine. Dacă ar fi venit la mine și mi-ar fi spus că nu poate să mă mai iubească... e adevărat că mi’ar fi sdrobit inima... Insă injuria asta !.. D-zeule ! D-zeule ! cum se poate asta ! Dînsul îmi oferă bani pentru ca să-l uit ! Bani mie ! Iohan, mi-am făcut tu asta mie ?... mie ? Ultimele cuvinte îi eșiră din gâtlej cu un strigăt de plâns ; apoi capul îi căzu din nou pe brîul ferestrei și niște sughițuri convulsive urmară a’i sgudui corpul. Insă d’o dată, ca și cum s’ar fi atins de o reptilă scârboasă, sări în sus, căci simțise o mâna slabă, rece, pe gâtul séu. — D-ta 1 esclamă sărmana șî nenorocita femee, în culmea turburărei. D-ta ești încă aci? Am îndrăznit să asculți explozia durerei mele ? Pleacă d’aci imediat.. (Urmare în Universul care va apare mâine dimineață, Marți). |