Universul, iulie 1900 (Anul 18, nr. 178-208)

1900-07-01 / nr. 178

■ ■ ■ I SjjjoL. Bk*1, B ;inul Presei la Expoziția din Paris. — (Vezi explicata) al 1900 Vineri ; * oborul SI. ț& ,ArC 1 î, ’ 'izvii; 'gazeta pune 7.42 . »•«««; ■III ca și pentru interesele fiscului chiar». Din memoriul comercianților de coloniale și băuturi, ce circulă prin Capitală spre subscriere, pentru a fi supus d-lui președinte al camerei de comerț, rezultă următoarele două critici împotriva cooperativelor de consum: întâi, că tratorii u* úoftorietății nu au o scopuliune, față de creditori și chiar față supuse unui regim special de impozite. Suntem curioși să vedem ce hotărîre va lua Camera de comerț în această chestiune. Din Franța (Coresv. vart. a ziar. UNIVERSUL) Paris, 27 iunie SLn>e»'taieu prese? . Comisia Camerei, însărcinații să cerceteze proiectul in contra presei, votat mai deunăzi de bonut, a început ascultarea reprezentanților diferitelor asociațiuni ale presei. D. Maziares, președinte al Asociațiunea ziariștilor parizieni, a cerut menținerea statului-quo. D. Dubar, președintele Asociației presei republicane din departamente, a transmis următoarea dorință: «Comitetul Asociațiunea Presei republicane departamentale, ferm hotărît să menție libertatea presei, se pronunță în majoritate pentru adoptarea părței din proiectul de lege votat de curând de Senat, cu privire la președintele Republicei, dar respinge celelalte dispozițiuni din acel proiect, cari ar fi de altfel ineficace spre a lovi în sistemul de insulte și calomnii pe care vrea să-l reprime». D. Dubar a combătut apoi, în numele lui, acel proiect de lege. Decorarea Sarei Bernhardt Marea artistă Sarah Bernhardt va fi decorată cu crucea legiunea de onoare la 14 iulie st. n. cu prilejul marei sărbători naționale. Acest fapt va stîrni multe discuții, certe și convorbiri pasionate. Totul se va sfîrși printr’un banchet. D. Leygues, ministrul instrucțiunei publice se va conforma usagiilor stabilite, și va decora însuși, în timpul unei reprezintații, pe marea tragediană. Parisienii vor asista la un spectacol destul de amuzant: Un ministru al Republicei punând panglica de onoare la pieptul regelui Romei (rolul pe care îl joacă actualmente Sarah Bernhardt în «l’Aiglon», noua piesă a lui Rostand). Grenadierul Flambeau (un alt personagiu principal din piesă), va prezintă armele, în timp ce Sarah Bernhardt va lua o atitudine istorică, pentru a fi fotografiată. Toată lumea, de altfel, va saluta această recompensă ca un omagiu adus unei frumoase și lungi cariere artistice. Testamentul unui bețiv In ianuarie trecut, a murit la spitalul Pitié, într-o criză de delirium tremens, un bogat proprietar din departamentul Eure și care a fost de două ori internat, ca alcoolic, în asilele din Bioêtre și Ville-Evrard. Acest proprietar a lăsat un testament prin care, desmoștenind pe fiul său unic, în vîrstă de 18 ani, testa 200 mii de franci cârciumarului seu, la care locuise în ultimele luni ale vieței sale. Tutorul minorului cere acum secției I a tribunalului Senei ca să anuleze testamentul defunctului. Chestia e acum de a se ști dacă un bețiv poate face un testament valabil. Legea franceză, care nu recunoaște validitatea legatelor făcute unui confesor sau unui medic, e mută in ceea ce privește dărnicia unui alcoolic față de cârciumarului său. Dănțuitoarea din Bordeaux La unul din teatrele Expoziției din Paris s’a petrecut era o scenă foarte curioasă. Negustorul de vinuri Bazingue din Bordeaux vizita Expoziția cu fetița lui de 5 ani Aline și ajunse din întîmplare într’un teatru în cari jucau niște așa numite dănțuitoare «exotice». Reprezentația începuse tocmai, când mica Aline exclamă deodată: Iacă mama ! In aceeași clipă, una din dănțuitoare începu să plângă și pieri de pe scenă, pe când negustorul de vinuri ’și frecă ochii și exclamă de uimire. Era într’adevĕr soția lui, care ’și «bronzase» fața cu vr’un produs chimic și juca danțul numit al pântecelui. Bazingue se duse numai decât la comisar, căruia ’i spuse că nevasta lui a dispărut cu 18 luni înainte cu un individ și că i-a furat și 2000 de franci. Câteva minute mai târziu, «exotica îee» era arestată. Cu glasul cat în lacrămi, ea povesti că ducătorul o lăsase în Paris, apă ce a perdut la curse cei 2000 franci, că a murit de foame și că în cele din urmă a fost angajată la acel teatru, unde după 8 zile a ajuns una din cele mai bune dănțuitoare «arabe». Ea arăta că se căește și ceru să fie iertată. Soțul fu înduioșat și se împacă cu dânsa mai mult de dragul micei Aline. Brum». MS___ « asociațiunilor face B pezî, firea poporului: ■ bogat înzestrat, se ■ a și pe acest teren *« re uimitoare. De fiej î icum doar-trei ani B d. ai pe ici pe calea B c 1 -v românească, și ar ie la un timp în i se nasc fel de Unitele feluri de a-B huurat.!. voie. p „ B* producțiune și de e. ... B oricine trebue sä BPV- vî progresele atât B de ce face spiritul B + ne, despre care X 31 uiți cred.. * a până nu de mult ■ estice cu desăvîrșire. ■ In același timp a început B >.< * 'ă însă, în centra num ooperative, o mișcare pe ca cronicari con-Bștiincioși, intern datori s’o B înregistrari. B Oroperat.?'. ele în contra că «era 3« noii • critici sunt cele B ^ wnsuui mișcarea împo-B produce mai ales B roianții de colo-B ; lăutari. •s^B mercianțî susțin V vele de consum. ^B :ața ce fac, sunt B^ pentru comerțul B 0 Paguba pentru feg&B pi ietă țoi fiți ci;fre ae auțioului. Al douilea, că impozitele apasă proporțional neasemănat mai puțin decât asupra comercianților individuali. Aceasta, bineînțeles, numai când e vorba de cooperativele de consum cari fac comerț public, iar nu acele cari furnisează numai pe acționarii lor. Relele, ce vor rezulta pentru comerț din concurența ce fac cooperativele de consum, sunt astfel formulate de autorii memoriului: a) . Numărul comercianților de profesiune va scădea în mod simțitor, aceștia urmând să îngroașe rândurile proletariatului ; b) . Faptul acesta va avea, apoi, ca consecință, pe de o parte, că mai multe prăvălii vor rămâne neînchiriate, sau în cazul cel mai bun vor produce jumătate din renta pe care o produc astăzi și în care caz și impozitul funciar va scădea; iar pe de altă parte, va avea ca consecință încetarea mai multor licențe și patente, cari toate la un loc vor produce un gol în veniturile Statului. Sub scriitorii memoriului cer Camerei de comerț ca, pe de o parte, să nu mai autorizeze înființarea de cooperative de consum, pe de altă parte, să intervie la guvern ca aceste cooperative să fie y p?-"t * Chestii zilnice China n’a stat pe loc. — In China n’a fost sclavie.—l‘ămintul proprietate a Statului.—Inrîuriri străine.—China alma materiarilor vecine.— Organizația internă a Chinei exclude plaga numeroasă a funcționarismului.—împăratul și slujbașii sunt părinții norodului Deseori o idee greșită ’și face drum în lume, străbate țări și hotare și ceea ce’î mai trist se stabilește cu ’ndărătnicie. Așa s’a întîmplat cu ideea despre cultura chineză. Vorba «a se chinezi» e sinonimă cu a sta pe loc, aș du face și a nu primi inovații. Cu toate acestea nimic nu’î mai fals, după cum ne dovedește Brandt în marele studiu al lui Heltwald «Istoria Culturei». Chinezii, nu numai că au avut o civilizație foarte veche, dar au făcut mereu transformări în modul lor de viață și de cugetare, fie din propria lor inițiativă, fie din înrîuriri streine. E de ajuns să se arunce o privire în dicționarul chinez ca să ne convingem. Se știe că scrisoarea chineză se compune din figuri, așa încât de pa aceasta se poate vedea transformările ce au suferit unele lucruri. De ex. acul mai de mult se facea din bambus, de aceea în dicționar îl găsim însemnat cu figura unui bambus plus un semn special ideei de ap, dar mai târziu îl găsim însemnat cu o figură care reprezintă oțelul, dovadă că se face din acest metal; ciorapii se faceau din piele în veacul al 13-lea, peste patru veacuri dicționarul lui Renghini’î arată însemnați cu semnul bumbacului. S’au făcut sute de asemenea introduceri. Au primit porumbul, trestia de zahăr și fabricarea zahărului, nucșoara, camfora, aluatul, opiul a înlocuit hașișul, ceaiul a fost primit în urmă. Laptele, brânza și untul nu sunt însă de loc întrebuințate de chinezi. Sclavia n’a existat în China decât doar ca pedeapsă. La sud se întîmplă că unii se vînd pe ei ori pe ai lor. Dovadă că China n’a stat pe loc e că pedepsele vechi erau foarte aspre, iar azi s’au îmblânzit mult. In ornamentații, smălțuire etc., au luat de la japonezi și europeni. Altă reformă e că, deși în antichitate nu era proprietate privată, și sub cele trei dintâi dinastii statul era singurul proprietar al întregului pământ și-l împărțea spre lucrare familiilor, cari erau datoare să dea câteva zile de muncă la lucrările publice, drumuri, canaluri, zăgazuri, etc., în a patra dinastie se stabilește proprietatea privată. Din vechea formă rămâne numai ca o ficțiune care se manifestă prin faptul, că proprietarii dau statului dijmă. Au fost și schimbări venite din afară cu filosofia budhistă, care s’a amestecat cu a lui Confucius și Tao. Iar din frământarea partidelor acestor filosofii se poate scoate încheierea, că viața și cugetarea științifică n’au încetat nici un moment în China. Ieroglifele dovedesc că chinezii au venit de la vest și că erau în faza de trecere de la viața nomadă și păstorească la cea agricolă și stabilă. In veacurile din urmă, China a fost pentru statele înconjurătoare, ceea ce Grecia veche a fost pentru imperiul roman , le-a dat morala ei, filosofia, scrisul, precum și instituțiile politice și sociale. Iar pentru învățații acestor țări, timp de sute de ani a fost alma mater, de la care se impärtaseau toți cei doritori de știință și învățătură. Dar ceea ce ar trebui să ne servească de învățătură nouă europenilor e numărul restrîns al funcționarilor. Aproape șease mii de funcționari conduc un popor de 250 de milioane , neavând mai de loc armată, puterea guvernanților e mai mult de ordin moral. Orice poruncă e socotită ca părintească. Funcționarii se numesc părinții poporului, iar ascultarea e cea dintâia datorie a copiilor, moartea amenință pe neascultător. Asemenea organizație poate avea loc numai acolo unde solidaritatea și responsabilitatea personală e foarte mare Această administrație e înlesnită de împărțirea pe circumscripții, străzi și număr de locuitori unde domnește principiul că toți sunt responsabili pentru unul și unul pentru toți. Cunoscând toate acestea, nu vom mai privi China ca pe o țară cu totul refractară reformelor, iar pe chinezi ca pe un popor cu mintea și creemiî osificați și neîn stare de-a primi reforme, nici nu ne vom întreba ca unii, dacă chinezii au sau nu suflet ? Sofia Nî&dejde din istoria Secolului XIX 30 Iunie (1870) Olozaga, ambasadorul Spaniei la Paris, anunță lui Napoleon III, că Leopold de Hohenzolern își retrage candidatura de la tronul Spaniei. lasatoii europeni din Feig Telegrame sosite din China răspândesc zvonul că ambasadorii europeni din Peking ar fi fost masacrați de boxeri, iar localurile ambasadelor devastate și incendiate. Corespondentul nostru din Viena ne-a telegrafiat alaltă vera că după o ultimă telegramă, membrii legațiunei rusești din Peking au fost măcelăriți cu cruzime de către chinezi. — Dăm astăzi portretul ambasadorului rusesc din Peking, baronul Michail Giers. Acesta este un nepot al fostului ministru de externe al Rusiei și ocupă postul de ambasador la Peking, din anul 1893. Reprezentantul Franței la Peking este Etienne Pichon, «le petit Pichon», după cum era numit la Paris, și-a început cariera ca ziarist, a continuat-o ca deputat și apoi a intrat în cariera diplomatică. El era un escelent ziarist și orator parlamentar foarte mult aplaudat în Cameră, din care a făcut parte în trei legislațiuni. Din viața regelui Carol AL ROMÂNIEI NOTELE UNUI MARTOR OCULAR — 1979 — „ Desbaterile din Cameră și Senat asupra art. 7 (Chestia evreeaseft) 14 Martie.— Consiliul de miniștri hotărăște să se lege Buzăul și Mărășeștii printr’o cale ferată. Prin aceasta se împlinește o veche dorință a prințului în Rusia nihiliștii desfășură încă o mare activitate . După ce, în Februarie, prințul Krapotkin a fost atacat la Charkov și a murit în urmă de rănile ce a primit, au fost arestați în Petersburg nouă ofițeri care primiseră să facă parte dintr-o conjurațiune, iar el a avut loc un atentat asupra generalului Drenteln, din fericire zădărnicit. Prințul Carol exprimă telegrafic generalului părerea sa de roü pentru acest atentat. Prințul moștenitor al Suediei, un văr al principesei Elisabeta, a sosit azi în București. Prințul Carol trimisese înaintea lui, la T.-Severin, pe ministrul de războiü și pe colonelul Slăniceanu. La gara București, prințul suedian e primit de însuși prințul Carol, precum și de mitropolit, miniștrii, generali, și de șefii autorităților. Prințul prezintă pe toți aceștia oaspețul său, după ce trecuse cu dînsul pe dinaintea frontului companiei de onoare, în sunetul imnului național suedez. La Palat, prințul moștenitor de Suedia e așteptat de cele două verișoare ale sale, principesa Elisabeta și principesa Paulina de Waldeck. Suita prințului suedian se compune din trei persoane: șambeanul de Printzskiold, locotenentul suedez de Lückehöök și locotenentul norvegian de Krohn. 15 Martie. Azi, profesorul german R. Virobow, care se află în călătorie de explorare în Asia Mică, la Schliemann, are o audiență la prințul Carol care petrece cu el două ceasuri de conversație interesantă. Vestitul savant german e foarte mult sărbătorit în București de reprezentanții științei. După amiază sosește din Berlin vestea tristă că al treilea fiu al prințului de coroană, prințul Waldemar, în vârstă de 11 ani, a murit de difterită. Perechia princiară e cuprinsă de cea mai adîncă compătimire pentru părinții loviți atât de aspru și le exprimă imediat aceasta prin telegramă. 17 Martie — împăratul Wilhelm adresează următoarea telegramă de mulțumire către principesa Elisabeta pentru felicitările ce i-a trimis perechea prințiară la ziua nașterei: «Nu pot să -ți mulțumesc îndestul de cordial, Dumitale și Vărului meu, pentru dragile urări ce mi-ați exprimat la 10 Martie. Mâna, care a veghiat anul trecut asupra mea, grămădește anul acesta durere mare asupra noastră, lovitură peste lovitură ! Așadar cuvîntul de ordine este: supunere și răbdare». Prințul Carol Anton scrie din Sigmaringen cu data de 12 Martie: «In vremea asta, am putut să vorbesc aci, spre marea mea bucurie, cu Dumitru Brătianu. Dînsul mi s’a părut de astă dată mai moderat în aspirațiunile sale decât în anii d’inainte; cu toate astea mi-a făcut impresia că închipuirea lui se mișcă mai mult în regiuni neaccesibile decât în cele mai apropiate și practice. In tot cazul fratele se face o impresie de mai mare bărbat de Stat. Recunosc foarte bine pedicile și greutățile aproape de nebiruit cari se rădică în calea rezolvărei chestiunei evreești, însă contra voinței Europei nu se poate lupta !... «Sper că vei isbuti să stăpânești într’atâta certele de partid, încât chestiunea aceasta să nu servească drept un mijloc pentru ambițiuni personale de minister, căci ar fi un spectacol urît pentru Europa dacă ar fi vorba în toate astea mai puțin de rezolvarea chestiei evreești decât de dobândirea unui portofoliu ministerial. «Cu toate astea, e de sperat că, în ajunul renașterei politice a României va fi rezolvată și această problemă ca multe altele ; însă îndeplinirea literală a hotărîrilor tractatului de Berlin va fi condițiunea sine qua non, căci chiar și în ora din urmă nu va voi nici Anglia, nici Franța, nici Germania, nici Italia să știe de circumstanțe atenuante... «Am aranjat astfel ca în curând să se facă în Reichstag o interpelare în privința României, cu ocazia discuțiunea asupra budgetului ministerului de externe. Prilejul pentru aceasta îl dă recunoașterea de către Germania a independenței Serbiei, deși, după cât se pare, Scupiciia nu a sancționat încă articolul relativ la evrei. Dacă se adeverește aceasta, atunci purtarea ar fi nedreaptă ; nu trebue să se acorde unui viitor Stat ceea ce se refuză unui Stat existent deja !.. «Publicarea notelor românești în privința fortului de lângă Silistra a mulțumit tot atâta opinia publică a Europei, cât ție ruși i-a supărat... «Leopold vorbește să vă facă în curând o vizită ; și dacă"Veți fi din nou reținuți d’a ieși din"" țară, atunci mama ta nu va mai putea fi înduplecată d’a nu mai veni la Sinaia. Mai înainte însă trebue ca încurcăturile și chestiunile interioare să fi fost rezolvate într’un mod favorabil, pentru ca tu și Elisabeta să vă puteți bucura de prezența mamei voastre. «Leopold și Antoneta se află acum la Berlin, unde serbările obositoare ale aniversarei nașterei împăratului au fost întrucâtva mărginite. Se zice că împăratul se arată foarte sănătos și voinic. Căderea lui pe parchet, întâmplată acum în urmă, afară de o mică umflătură și de o sgârietură, nu i-a fost de nici o primejdie. «Se vorbește că nunta de aur se va celebra la Mainau, dacă va fi cu putință. In cazul acesta aș putea și eu să iau parte la serbări ! «La 22 Aprilie își serbează și familia de Anhalt nunta de argint. Toate serbările astea sunt avertismente despre repeziciunea neîncetată cu care trece timpul! «La 1 ale curentei, am avut vizita logodnicei lui Fritz, însoțită de mama sa și de regina Carola. Fritz venise cu ele de la Regensburg. Luisa e o ființă extraordinar de simpatică , să fie bine-venită în cercul familiei noastre, unde în curând va fi la ea acasă. Mare lucru ca nunta să poată avea loc înainte de jumătatea lui Iunie. In luna Main Fritz trebue să conducă instrucția regimentului său și va cere apoi un concediu până la 1 Noembre, pentru a călători cu tînăra sa soție, și a veni să stea câtva timp la noi și la soacra sa...» 18 Martie.—Comisarul italian Orero, care în călătoria sa spre Constantinopol trece prin București, își exprimă și aci convingerea că Arab-Tabia trebue să fie de drept a României. 19 Martie.—In vederea apropiatelor alegeri pentru Camera de revizuire, diferitele partide țin deja întruniri în care se rostesc cuvinte violente. Camera a respins prelungirea monopolului tutunurilor în organisațiunea de până acum (era arendată unei societăți engleze). Prințul moștenitor al Suediei a asistat puțin la ședința Camerei în timpul desbaterilor asupra budgetului. Generalul prinț Ghica, sosit de la Petersburg, vine la prinț să dea raport: bărbații de Stat ruși doresc cu hotărîre o apropiere de România ; din contra, împăratul nu numai că nu i-a arătat o grație deosebită, dar l-a tratat cu oarecare aversiune. Atitudinea cabinetului din Berlin devine tot mai rece către România din cauza încetinelei in rezolvarea chestiunei evreești. (Va urma) Ambasadorul Giers Pavilionul Presei la Expoziția din Paris — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de azi reprezintă pavilionul Presei la Expoziția din Paris, despre care am vorbit cu prilejul inaugurărei sale. GROUNGI FEMENINE Femei bandite Să nu ve speriați de acest titlu, deoarece astfel de femei se pot afla mai numai în America, țara escentricităților de tot felul. Ziarele din Washington anunță că în localitatea Irvington din apropierea capitalei Statelor Unite s-au săvârșit zilele trecute mai multe tâlhării înscenate de două fiice ale cantonierului Hawdon, anume Jenny și Franciska, în vârstă de 19 și 20 de ani. Ambele amazoane, de o frumusețe răpitoare, înarmate până la dinți și cu revolverele în mână, ați pătruns ziua în amiaza mar» 138 ■ JORTH - tul marinar ‘M SAU b'W' pe bordul va H a largireta , nan popular non!, de Herman BBS Van de corabie XLVIV ” ia averting mali y>uri îi va«^. H. I astfel batjocorit, «apart cu prințu; ițsiegt? Așe. vreaö pice, ti’sci pftuâ -U. cer, îna., st* nao- I ?gr. pădurea va fi. -_ -â In întupersc, Ș g, te drelé roș, sistce de . Insarit», fl. D- S nu e ișa? in -’de I dev.i toarte , - îian. s strigă Maâ* « groaznică ^ o spână ^ #13 la peptul sau. — Acum nu mai e pentru tine nici o scăpare, Maria. Dragoste sau moarte ! Sunt pregătit pentru amândouă cazurile. Dragostea te scapă de moarte. Hai, hotărăște-te repede, altfel o să fie groaznic. Baroneasa căzu în genunchi și frângându-și mânile se ruga de Hegewald să nu-i facă nici un rel, însă acesta, întocmai ca o fiară, o smunci de la pământ. - Nu," n.. îî maî ascult și nu te’, 1 milă de tine ; o să te legi tot o t fii a mea ! exclamă !:ucind și începu să scri ‘ai care’și întreburi, disperare!. Ii- ld era mult mai așa căzu curând ■l te pedepsească, n . - 3 nenorocita și se Inc... ■ •” "■>>- e cu o mână gâ IUI -<Jv ■ • Uii pătrunseră adânc în «WM. 1" sângele începu au/;.ă, roș du-î cravata. In i.npi;i pteî văzu un revolve’. țin l itmarul lui Hege- W&ii io: mai ’pe peplu! barorssfii . %v * : $ revolverul și a fi JS$ ;i*gr.v«*lui_oap. — Dacă preferi moartea în loc de dragoste, fie-așa, însă a altuia n’o să fii! zise Hegewald suflând greu. Și, răpind arma din mâna baronesei, o îndreptă spre pieptul ei și trase de pedică. După detunare, urmă un țipăt înfricoșător. Maria rămase lungită la pământ cu peptul găurit. — Mamă, dulcea și buna mea mamă, șopti din ea, iartă pe nenorocita ta copilă. Ah! inima mea ! Aer, aer! mă înăbuș! Mor, mamă! Rudolf, iubitul și bunul meu prinți Rudolf!... Monstrul stetea cu brațele încrucișate înaintea ei și, cu fața posomorită, îi privea agonia. — Mori! murmură dînsu! cu un glas răgușit, căci și altfel soarta ta nu era decât desonoarea lui nu se mișcă din loc până ce fata nu-șî dete ultima suflare. — Acum totul s’a sfârșit, murmură dînsul cu dinții strînșî; acum poți să vii s’o îmbrățișezi, prințe Rudolf, adaogă dînsul cu ironie. Ridică apoi cadavrul în brațe și porni d’acolo. Luna se retrăsese din nou după nori și teatrul acestei sângeroase dame râmaș» acoperit de un întunerec nepătruns. Castelul Mayerling era de asemenea adâncit în umbră neagră, când contele Hegewald ajunse acolo cu sinistra! sarcină. El cunoștea o portiță dosnică și pe acolo intră în castel, nevăzut de nimeni. Toți trebuiau să fi dormit adânc, pentru că nu se auzia nici un zgomot și nu se văzu nimeni în coridor. Hegewald ajunse nesuperat până la ușa cu două canaturi, care ducea la apartamentul prințului de coroană, încercă să vadă dacă ușa era descuiată. Să trăiască dracul , murmură dînsul; e întocmai așa cum am presupus , prințul a lăsat, din nou toate ușile descuiate. Foarte încet, stând, să asculte la fiecare pas, intră înăuntru. Ușa care ducea la camera de culcare era deschisă de părete. O mică lampă, care ardea acolo, răspândea o lumină; slaba, însă se putea vedea lămurit un om întins pe pat, era prințul de coroană. El era îmbrăcat și arăta așa ca și cum s’ar fi întors de curând de la vînătoare și după ce trimisese pe servitorul său la culcare, se lungise și el pe pat ca să se odihnească, însă somnul îi biruise și astfel adormise. Se părea că doarme adinc, pentru că pieptul i se ridica și i se lăsa într’o respirație regulată. Nu putea să bănuiască, firește, ce aproape era fatalitatea de el. Contele Hegewald depuse pe covor sarcina sa plină de sânge și aruncă încă o privire asupra frumoasei și neînsuflețitei fețe a baronesei Vecera. — Așa, murmură dînsul—și un rîs drăcesc îi trecu pe trăsăturele’î urîte—acum dorința ta e împlinită, dorința ta ferbinte. Ai să petreci noaptea singură, cu iubitul meu Rudolf, în camera lui de culcare. Serbați-ve noaptea de amor! D’o dată se cutremură. Prințul Rudolf se ridicase în pat și se uita cu ochii holbați la moarta de jos. Apoi privirea lui se strămut asupra lui Hegewald care se’0* dea surprins ca ucigaș și care, a plecat, cu corpul Indo*í ca. a unei pantere gata de alin~tia o privire de ur? asupra un D’o dată primul an din pat și apucă biroul lui Hegewald. Văzuse gaura sângerândă din pieptul baronesei și pricepuse că dinsa fusese împușcată. — Mărturisește, mizerabile, că tu ai făptuit crima ; vorbește repede sau te ’mpușc pe loc. Dar nu, un nemernic ca tine nu merită un glonte, ci altceva. Pusese mâna pe o pușcă și făcu un gest așa ca și cum voia să împuște pe Hegewald. Mișelul se dete înapoi. Prințul aruncă arma. — Pleacă d’aci netrebui ° ul și ca să nu ’mi murdare^ mâna cu sângele unui nonstru ca tine ! Hegewald se ri £ raSea spre ușă, îndoit ca ■1‘n vierme, în vreme ce prințij s.e . a avea corpul baror^61 ?! voia va^a dacă ’i ide bătea inima. _ g^ mană copilă, murmură dînsul °’ne arĭ crezut ca tugi opri d’o dată și, în vreme ce răsuna o detunare, ridică mâinile în aer și dete un țipăt ușor ; apoi căzu îndărăt lovit de moarte. Contele Hegewald aruncă arma, care căzu lângă prinț, ieși din cameră și porni în fugă, întocmai ca și cum ar fi fost alungat de furii. Servitorul lui îl aștepta la locul hotărît. Hegewald nu terminase î nca cu omorurile în acea noapte groaznică. Domnul care s ’l stăpânea nu se iotonse încă. Fritz, sertorul său, știa că dînsul avu^sese 'n acea noapte o întâlnire cu baroneasa Vecera ; prin urmare servitorul trebuia să moară. Se apropie încetișor de dînsul pe la spate , iarba moale Îi înăbușia sconjorul pașilor. Servitorul simtea rezimat de un copac. Hegewald se afla ca la șase pași de dînsul când întinse revolverul și ochi; un foc verdegalbuie, ca al fosforului, se aprinse în ochii lui ca de pisică. Răsună din nou o detunare și Hegewald văzu pe servitorul său căzând cu fața la pământ, fără să fi dat măcar un țipăt. Ucigașul stătu un moment In ascultare ca să vadă dacă nu cumva detunarea avea a’aducă pe cineva. Insă, de oarece nu se produse nimic, dînsul se apropie de victima sa, o întoarse cu fața în sus și ’î văzu fața strâmbată și ochii holbați și sticloși cari păreau a-l privi. Un moment se păru ei ticălosul se infloară și se îngrozește, însă ’și risipi iute slăbiciunea, apucă pe mort și ’1 tîrî până la o groapă pe care o cunoștea în apropiere. Dete drumul cadavrului în acea groapă și aruncă d’asupra lui frunze uscate, mușchi și ramuri până ce groapa se umplu. După asta porni spre castel. Acolo se desbrăcă de toate hainele, stropite de sânge, și făcu din ele o legătură; apoi — oricât s’ar părea de necrezut aceasta, se puse în pat și adormi așa adânc și liniștit ca și cum n’ar fi făcut rău nici unei muște—deși dînsul adâncise în doliu o țară întreagă, un imperiu puternic. A doua zi, dis-de-dimineața, fu deșteptat de un lacheu care bătu în ușa camerei sale de culoare. Hegewald- sări din patri ce avea să se pe compuse înd — Intră 1 * .• — Iartă-mi servitorul ev bată, vino repec, o mare nenoro imperială, pn mort în cârmeie baronea și dinsa.