Universul, noiembrie 1900 (Anul 18, nr. 301-330)
1900-11-25 / nr. 325
Calendar pe anul 1900 tli loslox Vineri, 24 Noembrie. — M. Climent și Petru. Catolic Vineri, 7 Decembrie.—Ambrosin Soarele răsare 7.23 , apune 4.19 București, 24 Noembrie. Pentru cei In drept In corespondența noastră din ultimele zile am găsit câteva scrisori ce credem că trebuesc supuse, în esență, celor în drept. Din reclamațiunile cuprinse în aceste scrisori, reiese fapte ce poate nu sunt cunoscute de cei cari sunt în drept să le cunoască. Le dăm așa cum ni se comunică. Una din scrisori ne e trimeasă de un absolvent al unui gimnaziu real. Absolventul în chestiune se plânge că lui și tuturor celor în condițiunea sa li s’au închis toate căile, așa că nu știe ce să facă și încotro să apuce. Reproducem următorul pasagiu din această misivă destul de bine scrisă: «Când ni s’au luat drepturile de la școala veterinară, de la farmacie, de la școala de mișcare a căilor ferate, când s’a desființat școala normală de institutori, când în școala militară nu se mai ține examene, când la gară nu se mai primesc aspiranți telegrafiști, s’a gândit cineva oare ce cale să ne dea ? «Bine, că avem dreptul la conservator , dar dacă n’am voce ? Că avem dreptul la belle-arte, dar dacă n’am talent? Că avem dreptul la școala de agricultură, dar dacă nui sunt fiu de țăran ? Prin urmare ce ne mai rămâne ? Școala de silvicultură și oficiile poștale. «Dar cu aceste dlone locuri se pot îndeplini cerințele a atâtor sute de absolvenți, când în aceste școale nu se primesc decât 40—50 elevi anual, în ambele școli ? Unde mai punem apoi și elevii cu patru clase liceale ?»* * # Un alt cititor ne atrage atențiunea asupra abuzului în adevăr scandalos ce se face cu ajutoarele acordate nenorociților. Chestiunea, acum la începutul iernei, e în adevăr de actualitate. Cităm : «Sunt multe individe, fără instrucțiune, fără conștiință, lipsite cu desăvârșire de simțimîntul bunului și frumosului, cari întinează cele mai sfinte principii ale religiunii. Aceste ființe, desigur productul unor familii nenorocite, se fac luntre și punte pentru ca, prin minciuni, să captureze mila domnilor și cinelor din înalta societate spre a le recomanda pentru ajutorare. De cele mai multe ori reușesc, așa că ajutoarele se dau în bună parte unor prostituate cari nu merită nici o atențiune, pe când adevăratele femei și familii germane nu pot străbate». Ca leac în contra acestui rău urîcios, corespondentul nostru propune ca cei ce sunt în situațiune a da recomandații să fie cu băgare de seamă și, dacă nu cunosc personal situațiunea celor cari cer ajutor, cel puțin să ceară oarecare acte, precum : certificate de stadii și de bană conduită, actul de deces al soțului când femeia pretinde că e văduvă, certificatele copiilor cari urmează la școli, etc. Propunerea corespondentului nostru merită să fie băgată în seamă.* # * încă o reclamațiune, ca încheere : Ni se denunță că ucenicilor da la Imprimeria Statului, li se oprește din leafă... birul. Cum ucenicii sunt copii,— perceperea birului ar fi o treabă care miroase a adus. In denunțare ni se spune că se oprește copiilor câte 2 lei 70 bani pe trimestru. Nu știm de e așa ori nu rugăm însă pe d. ministru de interne să se intereseze. ■ —I O- a» .............. se duce în lungul fluviului Tibru și pe punți spre a vedea acest oribil spectacol. Aglomerarea populației în unele locuri dă naștere la temere ele panice ; orî-ce sgomot, orice strigăt, orî-ce cădere e de ajuns a face ca lumea să o rupă ele fugă. Intre vizitatorii de azi notez pe ministrul Branca, prințul George al Greciei și pe regele Victor Emanuel III care, împreună cu generalul Avogadro, s-a dus în trăsură la podul Garibaldi, care fu evacuat, spre a se face loc Suveranului. Regele se opri aoi timp de câteva minute. Pagube însemnate s’au făcut și pe strada Bodoni, unde s’a surpat terenul pe o lungime de nouă metri. De pe podul în construcțiune la Ripetta, apa a luat o mare bucată de lemn ducând-o de piloanele podului Sf. înger. S’a prăbușit și o mare bucată din zidul fluviului Tibru, în fața închisorei Regina Goeli. Deținuții auzind zgomot, începură să se agite, dar fură repede liniștiți. Vigilența în jurul închisorei și aprovizionarea se face cu bărci. In mânăstirea «Fetelor Provedinței» s’a prăbușit pardoseala bisericei. Nu e nici o victimă: îndată ce regele a plecat de pe podul Garibaldi si a surpat o mare lungime a canalului colector al apelor între podul Cestro și podul Garibaldi. Zgomotul fu enorm, fuga generală, a trebuit să alerge trupa spre a face cordon și a împedica trecerea. A zi de dimineață în strada Flaminia un finer s’a înecat și n’a mai fost cu putință a’l pescui. S’a putut găsi însă la Ripa Grande cadavrul unui soldat înecat alaltă ori. In cartierele joase sunt caracteristice străzile schimbate în canaluri cu bărci, ca la Veneția. Banditul Musolino salvat de un câine Cum știți deja la Reggio Calabria se află concentrate o mulțime de trupe și de agenți de poliție și se face de câteva săptemâni o adevărată goană pentru prinderea banditului Musolino, care a speriat toată acea regiune. Toate urmăririle și cercetările au fost până acum zadarnice. Deunăzî se credea în fine că se va putea pune mâna pe acest periculos bandit. Se arestaseră în satul San Robert patru apărători ai banditului, între cari și o femee care e amanta lui. Intr’o peșteră din acel sat s’au găsit trei pumnale, un binoclu și pulbere fără fum. Banditul Musolino, pscă 23 Hifii Italia (Coresp part. a ziarului «Universul») Roma, 19 Noembrie. Inundațiile O mare parte a orașului Roma e sub apă; bărcile și carele servesc pentru a se face transbordarea. O animație extraordinară e în tot orașul; mulțimea SWSăGS îssraapat din acea peșteră, puțin mai înainte de sosirea forței publice, fiindcă a fost înștiințat în mod providențial prin lătratul câinelui lui. Un pluton de infanterie, comandat de locotenentul Fulvio Zugaro, s’a luat după urmele banditului, dar tot nu l’a putut prinde. — — —...— Antigon. Scrisorile M Bismarck * Schönhausen, 21 Febr. 47., Iohanna, tu cea mai bună a mea și a noastră ! Scrisoarea ta de la 18, am primit-o azi, și munlțiü îți mulțumesc, pentru dragostea cordială ce transpiră din ea. Amorul nu cunoaște recunoștință și nici nu o așteaptă, spune cineva, recunoștiința este un cuvînt rece. Nu face nimic, eu simt recunoștință față de tine, și totuși te iubesc. Am primit scrisoarea ta azi după amiazi și nu am putut îndată să-ți răspund, fiindcă trebuia să me conformez unei invitări plictisitoare și am amânat călătoria până la 5, pentru ca să primesc mai întâia poșta. Tocmai mă reîntorc, udat de ploaia rece și supărat de acești oameni plicticoși, dar trebue totuși să scriu astăzi câteva rânduri. Iți răspund la scrisoarea ta pe rând, după cum urmează. La un căpitan de zăgazuri în anul acesta este foarte fatal, când au o logodnică la o depărtare de 70 milutî. De câteva zile aștept cursul rîului. Acum câteva ceasuri am primit știrea că la Dresda și în Boemia sloiurile de ghiață au început să plutească, asta ne va face mult réü. Tiradele mele sentimentale cu privire la săraci și la spesele de călătorie vor rămâne desigur vorbe goale și virtutea mea nu va fi pusă la probă, deoarece serviciul nu mă va ține peste luna Martie. In orice caz mă voi sili ca conventul cavalerilor, fixat pe 20, să se țină mai curând. Spune-mî îngerul meu, de ce scrii cu atâta seriositate despre portul scrisorilor, crezi tu că mie-mi pasă cât costă portul unei scrisori? Dacă așili să desemnez caricaturi, ași desemna profilul meu atât de sarcastic—sardonic—ironic și satiric, după cum n’ai mai văzut altul. Toțî aduci aminte că în Zimmerhausen am admirat curajul tău, de a simpatiza cu mine, om aproape străin, că tu mă cunoști atât de puțin, încât spui că sunt sgârcit, eu, risipitorul, arată că ai față de mine o încredere, o iubire oarbă, pentru care a ți sărut mâinile și picioarele. Inimioara mea, cât de puțin cunoști lumea!... Cine este mai îndreptățit și mai obligat să împartă cu tine suferințele și mâhnirile, decât mine, care m’am oferit singur, fără a fi silit la aceasta prin legătura de sânge sau prin alte îndatoriri? Tu aveai o amică, la care puteai tot-d’auna să le refugiezi, de care n’ai fost nici o dată respinsă." Scumpa mea Johanna, trebue să-țî spun încă odată, că te iubesc , să împărțim amăndouî bucuriile și suferințele; noi amendouî nu suntem uniți ca să ne arătăm și să ne împărtășim, ceea ce ne bucură, ci tu trebue să-mi spui tot ce ai pe inimă, și eu asemenea, ori ce va fi ; eu suport supărarea, greșelile,capriciile tale, dacă ni. Eu te iubesc așa cum ești, nu cum ar trebui să fii. Folosește-te de mine pentru ce vo ești, maltratează-me intern și extern, dacă simți plăcere , dar nu te jena de mine, în convingerea că eu primesc cu dragoste profundă și cu bucurie, tot ce vine de la tine. Nu ține închise gândurile tale triste, privindu-me cu ochi veseli, ci spune-mi cu cuvîntul și cu privirea ceea ce ai pe inimă, fiecare bucurie sau durere. Dacă în interiorul téți ți se pare ceva de neînțeles și vinovat, gândește-te la aceea că astfel de lucruri există în mine de o mie de ori mai mult, și că sunt cu mult mai tare convins despre aceasta, încât să le privesc cu indiferență la alții. Ale tale, inimioara mea, le vom privi cu dragoste, deși poate nn totdeaună cu răbdare. Să ne privim reciproc ca «duhovnici», mai mult ca ceea ce se zice în Sf. Scriptură «Un trup și un suflet». Alteți iubit Bismark. On Istoria Secolului XIX 24 Noembrie (1882) Moartea lui Louis Blanc, mare orator republican și istoric al revoluțiunei. CRONICI FEMENINE SOACRA II Azi vreau să re spun în ce mod sunt tratate femeile bătrâne și soacrele în Japonia, și cine știe dacă cuvintele mele nu vor servi la un scop înalt, bun și moral. Noi, cari ne credem așa de înaintați, să imităm odată pe barbarii japonezi. In Japonia, femeile, în loc să studieze tot soiul de mijloace spre a-șî ascunde vîrsta, caută de a-șî arăta anii pe cari îî au prin croiala și culoarea rochielor și prin pieptănătură. Femeile măritate au pe cap un mare coc de păr, ale cărui dimensiuni scad cu înaintarea în vîrstă, până ce, când ele ajung la 60 sau 70 ani, cocul a devenit foarte mic. O femee japoneză e îmbrăcată, in copilărie, în culori foarte vii; îmbătrânind, culorile devin mai închise, așa că, la extremitatea vîrstei, rochia e de o singură culoare și închisă. Femeea japoneză nu se teme de bătrânețe, căci atunci ea capătă libertatea și pacea, devenind sfătuitoarea copiilor ei și dirigietoarea nore. Când e bătrână e tratată cu respect în familie și i se permite a se distra și a-șî spune părerea asupra oricărui lucru. Aceeași supunere pe care alții o cereau de la dînsa, la rindul ei dînsa o poate cere de la acei pe cari și V taica, îî consideră ca supușii ei. Lipsa de vanitate la femeile japoneze se poate explica și prin precocea lor maturitate cum se întâmplă de altfel în toate crimele calde. La 35 ani orice urmă de tinerețe dispare de pe fața lor, peste care grijile și represiunea morală au pus ca un fel de resemnare. In Japonia, tot ca și în antica Grecia, se pare mai natural a îngriji de bătrâni, decât de copii. Noi însă, de putem, ne batem joc de o soacră, credem că am făcut cine știe ce mare ispravă. Trebue ca femeea, intrând în casa bărbatului ei, să adopte obiceiurile acelei familii și să se plece autoritățea anilor. Să nu vrești a detrona de îndată pe fosta regină, ci să-țî iei dreptul care ți se cuvine, fără să rănești amorul propriu al nimănui, ci să-l iei ca și cum aî vroi să scapi pe soacra de o greutate, și a nu o umili. Zîna. — ■ .......... » O tB»1--- - - — lit, din cauza acestei interdicțiunî, să’șî desfacă marfa chiar în Rusia. Mai târziu s’a primit un denunț cum că d. Popea a reușit să treacă prin punctul Foltești o turmă compusă din 700 oî, cu tot alaiul lor, 9 asini, 50 câini, 30 ciobani, nu sunü câte cotigi. Tot acest cârd ar fi trebuit să treacă prin județele Covurlui, Brăila ca să ajungă la R.Sărat. Tribunalul Covurlui judecând această afacere a condamnat pe d. Popea la 1000 de lei amendă și 62.000 de lei despăgubiri către ministerul de finanțe. Curtea de apel din Galați însă, având între altele în vedere că toți martorii cari au depus n’au știut de cât din auzite, și că nu era posibil ca o asemenea turmă care a trecut prin trei județe să nu fi avut martori oculari, a achitat pe d. Popea. Procurorul general al Curței de apel din Galați făcând recurs, afacerea a venit înaintea secției a JI-a a Curței de casație. Intre motivele de casare era că un judecător care a luat parte la judecarea procesului mai fusese judecător și cu ocazia anularei unui proces-verbal de contravenție vamală ce se făcuse la început în contra d-lu.î Popea. D nil Gociaș și V. Lascar susțin interesele d-lui Popea. înalta Curte admite recursul procurorului general al Curtei de Apel din Galați, casează decisiunea acestei curți, și trimite afacerea spre a se judeca din nou la Curtea de Apel din Iași. Elian.—---—...«m»----------—O CUGETARE PE ZI Anii sunt niște trepte cari se dărâmă cu cât le urci. ................ at-»«»»»-------------—“■ Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) O contravenție vamală cu turme de oî D. Ion Popea, mmre agricultor și crescător de vite din jud. R.Sărat, se găsia în anul 1897 prin Rusia, în scop de a aduce în țară o de reproducere. Pe vremea aceea declarându-se în Rusia febra aftoasă, s’a interzis importul la noi a vitelor din această țară. D. Popea, care se zice, recoltase o mare turmă, s’a văzut și Krueger in Europa — Prin poșta — O telegramă din Bruxelles anunță că dr. Leyds, ambasadorul Transvaalului, a telegrafiat ziarului «Petit Bleu», că Krueger, cu toată atitudinea Germaniei, nu este de loc disperat. «Fraenischer Courier» din Berlin anunță că mai înainte de Crăciun guvernul Transvaalului va trimite o circulară guvernelor din toată lumea, precum și celui japonez, rugându-i să facă ca să înceteze vărsarea de sânge. Gând circulara n’ar obține nici un rezultat s’ar publica documente compromițătoare pentru miniștrii englezi și pentru alți membri ai familiei regale. Apoi s’ar mai publica depeșile falsificate de guvernatorul Milner, care au provocat războiul. Perzând orice speranță, Krueger se va reîntoarce în Transvaal spre a muri cu arma în mână. * ¥ ¥ Dr. Leyds a scris senatorului Paulsat, președintele comitetului francez pentru independența boerilor, mulțumindu-i în numele lui Krueger pentru cele făcute și rugându-l de a comunica mulțumirile sale secțiilor din provincie cari au contribuit atâta la neuitatele demonstrații pe cari le-a avut în Franța. * ¥ » Plecarea lui Krueger din Paris — Vezi ilustrația — Se știe de ce iubire entusiastă a fost înconjurat Krueger, președintele Transvaalului, în tot timpul șederei sale în Franța și mai cu seamă la Paris. Entusiasmul acesta n’a slăbidecât după ce Krueger a părăsit Franța. Ilustrația noastră de azi reprezintă pe veneratul președinte, însoțit de dr. Leyds, reprezintantul Transvaalului în Europa și de secretarul său particular, d. Frickie Eloff, în momentul când părăsesc Parisul. Krueger și cu însoțitorii săi se află pe platforma vagonului, de unde mulțumește aclamațiunilor publicului extrem de numeros, care a venit să-l conducă până la gară. U Y PROVERB PE ZI Sluga bună nu rămâne fără stăpân. (Italian). CHESTIUNEA ZILEI Tratativele d-lu Carp cu Standard OH Company Acum patru zile de prim-ministru P. P. Carp a expus consiliului de miniștri stadiul în care se află tratativele pe care le urmează de aproape trei luni de zile cu reprezintanții companiei Standard Oil. Ce discuții s-au desfășurat în consiliul de miniștri asupra comunicărilor d-lui prim-ministru, nu știm. Dar credem a fi bine informați anunțând că s’au discutat punctele principale ale cesiunei terenurilor petrolifere ale statului, puncte asupra cărora s’a stabilit deja o înțelegere între d. primministru și compania americană. Aceste puncte au format obiectul discuțiunea. Și pare că ele au fost acceptate de consiliul de miniștri, căci negociațiunile continuă încă asupra unor cestiuni de detaliu, cari se zice că se vor tranșa într’un fel sau în altul în cel mult zece zile. Iată acum amănuntele pe cari le-am aflat dintr’o sorginte bine informată asupra punctelor principale . Statul cedând pe termen de 30 ani terenurile sale petrolifere, cari fac a zecea parte a totalului terenurilor petrolifere cunoscute din țară, la un avans de 15 milioane de lei asupra redevențelor de 10 la sută pe care Standard Oil Company, concesionara terenurilor petrolifere,urmează să le plătească în fiecare an Statului. Construirea și exploatarea conductului de petrol (pipe-line) se cedează companiei Standard Oil pe termen de 30 ani, administrația, adică exploatarea conductului va fi controlată de Stat, care are facultatea de a sechestra conductul în cazul când compania nu ar respecta condițiile de exploatare și de administrare. Compania este obligată a transporta imediat prin acest conduct orice cantitate de petrol a particularilor, sau, în caz de forță majoră, a-l ține în reservoarele sale fără a avea dreptul să exige nici o taxă. In acest scop compania va trebui să construiască reservoare mari în Câmpina, Băicoiu, Constanța, etc. Prețul transportului pe conductul principal Câmpina Băicoi, Constanța, nu va putea întrece niciodată suma de 6 lei pentru tona de petrol. Această taxă de transport va scădea însă în măsura în care crește producțiunea de petrol. Compania se obligă a plăti statului o redevență anuală de 10—20 la sută (fixarea redevenței e încă în discuție) din venitul net al conductului. Aceste sunt amănuntele, pe cari le-am putut afla, precum am zis, din sorginte oficială. Să explicăm acum cestiunea taxei de transport pe conductul de petrol . Taxa este fixată la maximum 6 lei, deși e probabil că la început va fi numai de 5 lei pe tonă. Producția anuală de petrol fiind acum de 300.000 tone, ar urma ca să se perceapă 1.800.000 lei anual din transportul de petrol. Conductul costând 15 milioane, el ar produce anual 14 și jumătate la sută brut, adică fără a socoti cheltuelile de exploatare și de administrație, precum și redevență statului. Drept încheiere adăugăm că d. prim-ministru P. P. Carp a remis M. S. Regelui, acum 3 zile, un memoriu cuprinzând toate negocierile urmate de d-sa cu reprezintanții companiei americane, precum și punctele asupra cărora a căzut de acord. Ponor. ».»Irtiaap-« Situația la China — Prin poștă — Noul guvernator din Ciang-Si a telegrafiat vice regelui Ciang- Gi-Tung că-i va trimite oameni, arme și nunițiuni cari să-l permită de a se opune întoarcere trupelor aliate în provincia sa. ¥ ¥ Se anunță din sursă sigură că s-a îndouit activitatea pentru reîntărirea apărărea orașului Yan- Ge-Kiang, Arsenalul chinez a espediat fortului Stiang-Yin 2.200 livre de pulbere de ceton pentru mine. Un ziar din Tien-Tsin povestind că s’a organizat o expediție la Yang-De, funcționarii chinezi s’au alarmat.* ¥ ¥ Ziarului «Standard» i se telegrafiază din Tien-Tsin. Afișe lipite pe strade atrag din nou atențiunea asupra unei amenințătoare isbucniri a urei contra streinilor. Se zice că în China întreagă se formează corpuri de voluntari, cari sunt prevăzute de guvernul chinez cu arme și munițiuni, dar în celelalte privințe se susțin singure.* ¥ H Cu toată îndouila sa sinucidere, Yuhsien n’a murit încă. Li-Iung- Ciang anunță,însă că împăratul l’a condamnat la moarte. Numai execuția va fi întârziată, căci nu s’a decis încă dacă el va fi decapitat sau strangulat. * * « • A se citi ultime suin cu privire la Situația în China, la Telegramele de pe pagina 111. Universul la provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 22 Noembrie — Berlad Prinderea unui escroc. — «Universul» a anunțat prinderea în Bârlad a unui escroc, Dongoros, vestit în București, unde comisese, numeroase delicte, escrocherii, falsifii» .............. "când diferite accepte pe sume însemnate. Iată nouă amănunte : De câtva timp sosise în Bârlad și, prin eleganța îmbrăcămintei sale și a maneriilor sale, putu căpăta încrederea multor persoane distinse, își pregătise deja diferite planuri prin care să escrocheze bani de la persoane a căror încredere o căpătase, când sosi un agent al siguranței din București, care îi mirosise urmele, și Iaresta. Astăzi el a fost transportat la București. Plauger. Iași Agresiunea geniularmilor ruși.—Am telegrafiat deja «Universului» despre ilegala arestare făcută de geandarmii ruși, în persoana săteanului Neculai Iftimie, din comuna Sculeut. Această veste a sosit astăzî d-lui prefect de județ, care grabnic a luat măsurile pentru eliberarea bietului om, și pentru primirea satisfacției cuvenite. Iată cum s’au petrecut lucrurile : Un cat al săteanului Iftimie fiind la păscut, deodată s’a speriat și, luând’o la goană, a sărit în Prut începând să înoate spre malul rusesc. Proprietarul, văzând aceasta, n’a stat pe gânduri și într’o clipă s’a aruncat în apă și înotând, a încercat să dea calul înapoi. Dar în acel moment apar mai mulți soldați ruși, cari, sub amenințare că vor trage foc dacă săteanul nu se va apropia, isbutesc să aresteze pe Neculai Iftimie. Toate explicațiile, scuzele, plângerile n’au ajutat, căci săteanul român a fost luat cu forța și închis în arestul apropiat. Așa stau lucrurile în momentul când scriu corespondența, fără însă a ști, ce s’a mai făcut, pe teritoriul străin, cu bietul țăran. Miereanu. Pitești Spânzurat. — Erî dimineață a fost găsit spânzurat, în arestul poliției din Pitești, tînerul Ionel Strâmbeanu din Caracal despre care se zice că împreună cu lucrătorul C. Theodorescu care se află depus la arestul preventiv al jud. Argeș, ar fi autorul furtului de timbre din localitate, despre care «Universul» a vorbit la timp. Sunt versiuni cum că ar fi fost HOȚII De ONOARE Mare roman istoric-social de CAROLINA INVERNIRIO PARTEA IN TEI A Zînabele și lacrimi.—Fiica unică."-Iuinui moartă IV «— Fratele meu a murit, zisei eu încet. «Attilio arătă o emoțiune ce se putea atribui durere pentru știrea ce-o dădeam. «— A murit ! exclamă dînsul. A murit în floarea vârstei! O, desigur, la asta nu m’aș fi așteptat. «Și, îndreptându-se d’odată, întrebă iar: «— La ce oră a închis ochii? Pentru că în momentul când am plecat mi sa părut destul de liniștit, așa că rugându-l să-mi dea voeasta cu dînsul până la venirea d-tale nu s’a învoit. «Attilio trebue să fi mințit cu îndrăzneală, dar cum aș fi putut să-l demasc. »— Fratele meu a murit la câteva minute după ce am sosit la dînsul. « Mi se păru că observ ca un nor pe fruntea lui Attilio. «— Avut’a cel puțin timpul d’a te recunoaște, de a-țî vorbi ? «— Da, răspunsei fără a-mi lua ochii de la dînsul, și tocmai pentru asta am venit, acum noi. «Dînsul făcu un admirabil gest de mirare. «— Ți-a spus ceva pentru ca să-mi comunici ? «— Nu, sărmanul meu Berto a vorbit de o creatură a sa pe care cineva vrea să î-o răpească. Insă deoarece nu avu timp să se explice, am crezut bine să me adresez d-lale, tovarășul și amicul său nedespărțit, pentru ca să-mi lămurești enigma. _ «Attilio se silia să rămână liniștit, înțelegeam bine asta ; însă oarecare contracțiuni ale trăsăturilor lui îî arätau tulburarea internă. «— Mărturisesc, zise dînsul, că nu înțeleg nimic. Dacă d-ta cunoști bine pe fratele d-tale, trebue să știi ce om liniștit era. Nu se ocupa decât de afacerile fabrice și moartea lui e o mare perdere pentru mine. Nu cred să fi avut în viața lui vr’o relațiune și nu înțeleg de care creatură o fi vorbit. «După modul ușurel în care se explica eram convins că nu spunea adevărul. «— Se poate ca sărmanul meu frate să fi aiutat în ultimele sale momente, zisei ea. «Mi se păru acum că Attilia respiră mai liber. «— Da, da, esclamă dînsul repede. Deja de câtva timp, sărmanul avea halucinații ciudate pe cari le atribuiam unei cauze curat nervoase, deoarece Berto era destul de nevrotic din fire, avea o imaginație exaltată și adeseori confunda visul cu realitatea. «Păru a fi cuprins de înduioșare și -și duse batista la ochi. «O tăcere adâncă domni pentru un moment în cabinet. «Eu o rupse mai pe urmă. «— N’am venit aci numai pentru ca să-țî cer explicarea unor cuvinte pe cari acum le cred o aiurare, ci și pentru a-țî da ceea ce ți se cuvine. «Zicând așa, îî întinsei un plic fără adresă și sigilat. «Fața lui Altur » își schimbă îndata expresia. Sprîncenele i se încruntară foarte targ, parné i se umflară. «— Ce e asta ? întrebă dinsul cu o voce pe care nu putu să și-o facă fermă. «— E un testament, olograf pe care l-am găsit rupt în camera fratelui meu și ale cărui bucăți le-am reunit pentru a ți le da. «Încrețiturile de pe fruntea lui dispărură și cu ce mândrie își înălță capul în vreme ce din ochi îî sbucuia o privire ascuțită. «— Ah ! înțeleg acum, zise dînsul; eu însumi am rupt acel testament. «Me prefăcut surprins. «— Cum așa ? «— Da, aseară Berto m’a chemat tocmai pentru a’mi da această hârtie. «— Datorez ție averea mea, zise dînsul, pentru că am făcut-o în fabrica ta. «— Ești nebun, îî respunseî. Dacă eu am întrebuințat în acea fabrică o parte din capitalurile mele, tu ai pus la mijloc știința, capacitatea și hărnicia ta. Numai prin tine a prosperat fabrica, a putut să se susțină în crizele cele mai rele. Prin urmare, averea ce a strâns prin muncă și onestitate e întreagă a ta, iar dacă tu ar lipsi, ar fi de drept a fraților mei. «11 întrerupsei. «— Fratele meu putea să dispună cum îi plăcea de avutul său cu totul independent și pe care și-l formase cu ajutorul d-tale. Era drept, prin urmare, ca să ți-1 lase d-tale. Nici eu nici celalt frate al meu care se află departe de Italia, nu avem trebuință de această moștenire pentru a păstra cu sfințenie memoria sărmanului Berto. «— D-ta aî o inimă nobilă, știam de mult asta, zise Attilio, și me miră cu vintele d-tale după cum ni m’a mirat generositatea 1:11 B’itj. «insă și eu îmi cunosc datoria, cred că sunt un om onest și conștiința mea mi-ar face imputări aspre dacă aș primi o avere asupra căreia alții au mai mult drept. Am spus toate astea lui Berto rupând testamentul pe care mi-l dăduse și o să nie ierți dacă-l distrug cu totul în prezența d-tale. «Și imediat mi fapta cu cuvântul fără ca eu să-l pot împedica. «Me ridicai. «— Acțiunea d-tale, d-te, este mare, demnă de d-ta, zisei cu gravitate, însă nu me lasă liniștit. « — De ce ? «— Pentru că mi se pare că nici eu rdtî d-ta nu îndeplinim în acest moment ultima voință a sermanuîuî Bem. «— Ultima lui voință era ca noi amândoui să revenim amici, zise dînsul întinzJndu-mî mâna, și vezi că am devenit deja. «Ii strînseî misa, însă ești întristat din «cea iasă în care, de atunci încoace, i’am mai pus piciorul. — In adevérase Petre, Attilio m’a întreb , de mai multe ori pentru re tu nu te însoțești la peLercțile lui de seara, nici nu primești invitările lui. «I-am spus că tu ești un om metodic ; nu ești nici o dată seara din casă și nu prânzești decât la masa ta. — Am făcut bine zicéndu-i așa însă adevărul este că Attilio nu 'mi place din cauză că e un om dublu, că în tot ce face e un scop îndouit. Când mi-am spus pentru prima oară că dînsul a devenit amicul teu, am fost cuprins de grijă. Cu toate astea nu ți-am spus nimic, pentru că nu era drept ca să te fac a împărtăși antipatia mea, pe care se putea foarte bine să n’o găsești justificată, deoarece Attilia e în aparență un adeverat neptilom strălucit, generos, purtând un nume stimat în general. «Insă din momentul ce mi-am mărturisit dragostea ta pentru fiica lui, nu maî pot și nu mai trebue să fac. «Și dacă rugămințile mele nu te vor face să renunți la proiectul unei uniri la care nu’mî voi da nici o dată consimțimîntul. V9i interveni pentru prima oară cu autoritatea mea de tată. Petre nu părea deconcertat. — Și dacă ar fi nevoie, nu s’ar putea oare găsi dovezi, că Margareta e fiica lui Berto ? zise dînsul aruncând în tavan un nor de fum. Cu toată tăria sa, bancherul se îngălbeni pentru câteva secunde ; inima lui încetă d’a bate. — Cred, zise dînsul, că n’aî să le duci să destăinueștî altora secretul ce ți-am încredințat, că n’aî să cauți a pătrunde în viața intimă a unei femei respectate, nici n’aî să abusezî de mărturisirea mea pentru a-țî atinge scopul. «Iți repet că Margareta e fiica lui Attilio; aceasta o dovedește marea ei asemănare cu dînsul, adorațiunea luî pentru ea. In tot cazul, eu nu voiű omeneiaî o dată în casa mea, ca noră, pe o tînără fată care și așa și altfel mi-ar aminti neîncetat vinovăția fratelui meu, trădarea lui către un amic. Dacă Berto ar fi lăsat în lume o creatură a sa singură persecutată, pe care eu aș putea s’o găsesc, s’o recunosc, aș iubi-o ca pe o fiică, însă nici odată dînsa n’ar fi nevasta ta. Petre înțelese că în acel moment n’ar fi putut să schimbe nimic din hotărîrea tatălui seu și nu maî stărui în această privință. — Bine, bine, esclamă dînsul zîmbind, nu sunt așa înamorat de Margareta încât să me răzvrătesc contra voinței tale. Cuvintele astea fură ca o rază de soare printr’un nor. Fruntea bancherului se ilumina. Dînsul apucă o mână a fiului său și ’l zise cu o voce emoționată : — Știi că tu nu vrei să’mî faci nici o neplăcere, pentru că mă iubești. Mintea ta poate să se exalteze, însă ai inima mamei tale. Bancherul se înșela. (Va urma)