Universul, martie 1901 (Anul 19, nr. 57-87)

1901-03-01 / nr. 57

m entul proprice pentru săvîrși­­rea «rimei. De acolo ei voiau să se ducă pe d-na Brătășanuu, ca s’o omoare și trecând prin calea Victoriei. Întâlniră pe d-na Iulia Iareu, iar du larea, mim s’a zis. Această femee era cunoscută pentru ușurința ei. — Ce zici, întrebă Candiano pe Ștefan Vlădoianu, dacă ași­­ mort pe această cucoană? — Cred că ar fi foarte bine — Dar nu pot găsi la dînsa de­cât vre-o 40 de lei. — E bine și atât, acuma când n’avem nici un ban. — Să omor o femee pentru 40 lei, ea oare în viața mea n’am tras nici o palmă unei femei ! ©xclamă criminalul cu un aer de cavalerism. Alexandru Candiano intră apoi in vorbă cu luda larou și îm­preună­­ o duseră acasă la dînsa. Ștefan Vlădoianu îi urmări. D na larou și cu Candiano in­trară în casă, iar după 10 mi­nute criminalul se dădu jos fără pardesiu și spuse lui Ștefan Vlă­­duianu să aștepte puțin, căci în mirând ori o va gâtui, ori o va omorî cu pumnalul. cesta a privit un moment pe vic­tima sa, apoi cu mult sânge rece exclamă pe franțuzește : «Ge vacă !...». După confruntare, cadavrul a fost dus la morga și azi i se va face autopsia, pentru constatările legale. Perchi­ssia Tot ek­ s-a făcut o minuțioasă perchiziție în casa victimei Mâ­nerul pumnalului s’a găsit sub cadavru, iar lama, plină de sân­ge, pe o misă din sufragerie, lângă o D«furie cu portocale. Printre hârtiile criminalului s’a găsit și un bilet al unui chelner anume Boronescu, de la o cafe­nea din strada Șelari. Prin acest bilet chelnerul cerea 50 de lei pe manl îî datora Alexandru Can­diano, amenințându-l să-l recla­me părinților săi, dacă nu îî va plăti datoria. Mobilul crimei Cititorii noștri cunosc deja mo­­d­ul cum Alexandru Candiano a comis crima și cura el și Ștefan Vlădoianu au fost prinși. Duși la secția 9, <*î au­ fost puși în două cam­ere separate. D. Orhescu, directorul poli­ției ; d. Buiu Alexandrescu, șe­ful siguranței ; d. Ștefănescu, insp­itorul culotei; d. Beca­­rian, comisarul secției 9, puseră rînd pe rînd mai multe între­bări at ăl­ lui Candiano, cât și lui Vlădoianu. A­ceștia tăgăduiră însă acând ră n’au nici o cunoștință despre săvârșirea crimei. D. Becarian îi zise atunci lui Alexandru Candiano: — Dar nu vezi că ești plin de sânge pe pantalonii albi ? cum explici lucrul acesta ? — Atras de țipetele mulțimea, am intrat și eu ca să ved ca­davrul. Am dat din grabă peste el și am căzut. Atunci m’am umplut de sânge. D. Becarian trecu imediat la Ștefan Vlădoianu și-i zise: — Vezi, tovarășul meu a măr­turisit că el a omorât pe Iulia barou și că tu știai despre a­­ceasta. Micul Vlădoianu crezu cele spuse de comisar și nu mai as­cunse nimic. El povesti cu dea­­mănuntul cum s’au dus la d-na Bilciurescu, cum au întâlnit pe Iulia iareu pe calea Victoriei, cum Alexandru Candiano s’a ur­cat cu dînsa sus. Ștefan Vlădoianu fu confrun­tat­ cu Alexandru Candiano. Ce­ dîntâi­ începu să povestească din nou cele petrecute. Atunci Can­diano, cu un gest de actor în­tinse mâna spre Vlădoianu și cu o voce gravă zise : — El spune a deverul, eu am omorît-o ! Declarația criminal­ului Criminalul povești după aceea cu mult sânge rece, cum a să­vârșit crima.­­— Dînsa se descru­că, zise el, rămânând numai într’un camison și se puse să cânte la piano. Eu, Stând la spatele ei, mi-am­ sufle­cat mănecele cămășei, ca să nu Se umplu de sânge, precum și pantalonii. Am scos după aceea pumnalul din buzunar și am voit S’o lovesc, dar m’am oprit, fără să-mi dau seamă dacă mi-era frică de păcat, sau frică cum că nú voiű isbuti s’o omor. Cura­j­iul îmi reveni însă curând, ri­­sefiî din nou pumnalul și de țt­tf­et<dă i l înfipse­ cu putere în ține, în partea stângă. Trăsei spo! repede pumnalul, și-î dă­dui o a doua lovitură. De astă­­iară mânerul pumnalului se rupse și au podul palmei întinseî lama până în fund. Ea scoase un urlet și se rostogoli la pământ. Ca să im strige, îi băgau pumnul în gură și ea mă mușcă de deget. Am scos mâna, pusei genunchiul pe corpul ei și o strânșei de gât. Toată această descriere ame­­nințită, Alexandru Candiano o făcu cu cel mai mare calm, ca și când ar fi povestit vre­o bra­vură oare­care. Explicația n­otelor Întrebat asupra notelor din carnetul care s’a găsit asupra lui Ștefan Vlădoianu și a semnelor fabalistice care erau desemnate pe una din foi, Alexandru Can­diano a dat următoarea expli­cație : „ Aveam intențiunea să mă duc la cele trei doamne notate în carnet și să le cer sumele specificate tot acolo, in calitate de reprein­zant al unei societăți secrete, numită «Narva». Se știe că acest nume e acela al unui vapor sub­marin, lansat de curând în Franța. O declarație­­ senzațională O declarație, care a produs o ma­re senzație e următoarea a asasinului Alexandru Candiano. Întrebat asupra părerea ce are despre complicele său Ștefan Vlădoianu, acesta response : — Băiatul acesta așa mic cum e, nu vă închipuiți ce mare ca­nalie este. El făcea planul de­spre săvârșirea crimei, el mé în­demna mai mult ca să omor.Gând m’am dat jos de la Iulia Iareu, dînsa mi-a zis : «Nu pleca, căci samt sigură că nu te mai întorci». Am asigurat-o că roc întorc și o­ dovadă mi-am lăsat pardesiul. Gând m­’am dat jos.­­­am găsit un Ștefan Vlădoianu pe trotuar, lingă poartă, așteptându-loă, kia »8 si plece și el n'a voit. «0»-te, m’am rugat de el ; de­­»sună-mă unui sergent că vreau t$ omor pe femeea asta». Dacă ar fi făcut aceasta m­’ar fi sca­la­t. O birjă daci trecea In­ vre­m­a aceea pe stradă, sgomoffil trodos m’ar fi oprit de la crimă. Par mmie și eu am mers până la capăt. Ck»afreunfare­a cu cadaval Ed, in timpul zilei, cu stid« de restrucțîe Alexandrescu, tttrpre­­a cu mai mulți megistrațî, rafi­a de strada Icoanei, în No. U s­o­ra de soție, nenorocita femee a recurs la f«miecile unor ți­gănci, cari au speculat-o multă vreme. Se asigură ea după moartea medicului, ea și-a perdut min­tea cu totul și s’a dedat la un desfrâu, care ar fi rușinat și pe Mesalina. Astu­rceílentela lui Alexandru Caniliano lată o parte din antecedentele criminalului Alexandru Candiano acest tînăr a cărui criminalitate e în strînsă legătură cu nebunia. Instinctele criminale erau des­­voltate deja în vîrsta cea mai fra­gedă a acestui asasin precoce. Tatăl său, veneratul general, iubea mult pasările căutătoare ,și le păstra acasă în «olivii. Dar Alexandru, cum se găsea singur în cameră, se repezea la aceste pasări, de obiceiü canari, le scotea din colivie și le scobea ochii cu o igliță încălzită în foc, simțind o mare plăcere în ago­nia bietelor păsărele. De mic­i opri el a fost o ade­vărată calamitate nu numai pen­tru nenorociții săi părinți, ci și pentru­ servitorii casei, pe cari îi batea. Criminalul antisemit Când generalul Candiano-Po­­pescu locuia in strada sf. Vineri, alături de templul israelit, vii­torul asasin devenise un flagel pentru evreii cari frecventau templul. Urcându-se pe casă cu o mare provizie de pietre și bo­lovani, își făcea o nespusă plă­cere de a bombarda și a sparge geamurile templului. Furia lui creștea mai cu seamă la ieșirea din templu și în mai multe rîn­­durî evreii s’au ales cu capetele sparte plecând de la sinagogă. Bietul general, asaltat din toate părțile de reclamațiile comunita­te­ israelite, făcea tot posibilul pentru a împiedica pe fiul său de a se deda la asemenea acte. Toate pedepsele și­ mustrările sale fură zadarnice. Forța bestiei Cu toate că e slab, palid și cu o înfățișare bolnăvicioasă, tînă­­rul Alexandru dispune de o mare forță musculară și nici­ odată. r­u rămânea învins în numeroasele bătăi ce avea zilnic. O robustă evreică din Con­stanța, d-na Rebeca, strînsă la mână de acest monstru a leșinat de durerea pricinuită din eausa strângere­. El a fost în­tot­dea­una brutal și neomenos cu părinții săi. El n’a rostit nici­odată cuvintele de tată și mamă, ci vorbind de dînșii, le zicea «bătrânul» și «bă­trâna». La Constanța nefiind mulțumit de birtul unde era abonat, tri­mise vorbă tatălui seu ca să ia măsuri să fie hrănit mai bine, în caz contrariu nu răspunde de zilele generalului. Mamei sale, în schimbul po­­vețelor și mustrărilor pe cari le primea, îî trimetea amenințări, zicând că o va omorî dacă nu l va slabi, cu disciplina. Cuvîntul de a ucide era gata în tot momentul pa ..buzele sale , era prima idee care’î venea în ori­ce împrejurare. Se știe că el a atentat de mai multe ori la viața sa. El a încer­cat în mai multe rînd­uri sâ’șî sboare creerii. Fruntea și de altmintrelea întregul său corp prezintă zeci de cicatrice. Insă în ultimul timp, el taxa sinuciderea de pură nebunie. Declara sus și tata că de acum încolo nu va mai atenta la viața sa și că, la trebuință, nu va eșu­a de a împlânta pumnalul în cor­pul altu­­ia. Și făcea niște gesturi amenințătoare cari îngrozeau pe auditorii săi. In mai multe rînd­uri el a pă­răsit casa părintească pentru a se face nevăzut, ducând cu sine obiectele prețioase ce-i cadeau în mână de prin casă. Al. Candiano bandit in pă­dure O dată și-a pus un gând să se ducă pe jos la Oltenița. Mai multe zile au durat cercetările pentru a-l găsi. In cele din urmă a fost descoperit într’o pădure, îmbrăcat ca un bandit și armat cu un iatagan și cu 3 revolvere pe cari le luase de acasă. As­pectul său era înfiorător : avea numeroase răni de cuțite pe în­tregul corp. Când îl a fi întrebat ce avea de gând să facă cu a­ceste, el a răspuns că un om care-și respectă viața nu umblă nici o dată nearmat, mai cu seamă într’o călătorie ca aceea pe care o întreprinsese dinsul. Nu trecea o singură zi în care să nu fi găsit vre-un mijloc pen­tru a a mă­ri zilele sărmanilor săi părinți. De mai multe ori a tre­cut, s prin pericole de moarte. Al. Candiano la Congo După un atentat la viața tatălui său, acesta a oferi 3000 de lei pentru a se expatria, crezând că un mediu diferit și greutățile unei vieți în străinătate vor in­fluența asupra caracterului său monstruos. Tînărul Alexandru și-a luat lumea în cap și a plecat. Dar ținta lui n’a fost nici Parisul nici Londra și nici un alt punct ei­ YÎjisat; el s’a dus tocmai in Con­go, pentru a ucide la sălbateci. Acolo a fost expus la fel de fel de mizerii și bani. A fost transportat în Europa într’un fur­gon de animale. A trebuit un lung tratament în București, pen­tru ca el să ne restabilit. Și într’a­­devăr, grație îngrijirilor căpătate, Alexandru s’a reînsă a îrjoșit pen­tru a-șî relua viața-i sburdal­­nică și plină de accidente. Aetele ap­e erau s0t de mon­struoase, în­cât Ijbdofiseră chiar a stinge iubirea fri îaffină. Da e Visate lsboage țgaÎe rudgle’și le îî închisese.^ ufi­e și nu-i mai primeai! prin e&seie lor. Săr­­taaaa dhamoâ irndiano, cuprinsă de opa mp! gjSspg^a fiâșiere §i par’că pro­ ifp§nci zilele de' res­triște pe carî j"le pregătea acest­­a denaturat, se plângea priete­nelor ááji),­ blăstemând­u-și fiul și zicând că D-zeu­enfíe seceră atâtea, vieți țin^eao, fg.,si soarile, lor, nu ne îndură, spre secaro­ci­rea sa, a ridica de pe păm­ânt pe acest copil. Al. Candiano la institutul Brânză După reîntoarcerea sa din Con­go, tînărul Alexandru fu pus în institutul B­ânza din calea Vic­toriei. De­și părea a fi inteli­gent, el nu urma nici o dată cu seriositatfi cursurile liceului. Gândul lui era în altă parte , aventurile sale din Congo nu-i erau de ajuns, visa aventuri nouî, bogății mari. Una din cauzele care au con­tribuit mult la desvoltarea in­stinctelor rele ale tînărului cri­minal, e faptul că nu era expus regulilor de disciplină ale școa­lei în care se afla. Ast­fel el era liber de a părăsi școala în cursul nopții și de a petrece cite­va ore în oraș La aceasta se în­voise chiar generalul, crezând că dându-i oare­care libertate, va izbuti să îmblânzească întru­cât­va caracterul rău. Nebunul.­Groaza elevilor în orele de recreație, Al. Can­diano își făcea o deosebită plă­cere să povestească colegilor săi de școală numeroasele sale a­­venturi, omorurile de sălbateci pe mari le-ar fi comis în Africa. El punea în povestirea sa atâta vervă, descria săvârșirea crime­lor în așa mod, în­cât îngrozea pe auditorii săi. Tuturor elevilor din școală le era frică de dânsul și se fereau ca să-l supere. Numai în taină și când erau siguri da a nu fi auziți de el, elevii îl numeau Nebunul, căci mai în toate miș­cările sale, Alexandru dădea do­vezi că merită această poreclă. Primul atentat Teama colegilor sei era de alt­fel motivată. E acum cât­va timp, într’o dimineață, Alexan­dru Candiano certându-se cu un elev, scoase de­odată un cuțit și vor să-î taie gâtul. El n’a scă­pat de moartea sigură, de­cât grație ajutoarelor cari sosiră în grabă. Dragostea lui Al. Candiano încă de la vârsta de 15 ani, cri­minalul nebun avu mai multe intrigi amoroase. La vârsta de 17 ani, el se în­drăgosti de o d-ră de familie o­­norabilă. Frumoasa d-ră, ca și când ar fi avut o presimțire, respinse dragostea tînărului Can­diano. Acesta făcu toate insis­tențele pe lângă dînsa, dar în zadar. Atunci înflăcăratul tînăr se ho­tărî să-și pue capăt zilelor. Ho­­tărîrea s­e și puse în practică trăgându-șî un glonț de revolver în cap. t spre nefericirea lui insă­și a familiei sale, el scăpă cu viață, nealegendu-se de­cât cu o rană. ei­ imîi» n­Ular cine­va să postă Părinții E greu ca descrie starea sufletească a pă­rinților acestor douî evim mai­ precoci. D-na general Candiano-Popes­­cu, când a aflat de fapta fiului său, a rămas ca împietrită și toc­mai după vre-o zece minute începu să s prângă cu hohote. Ea ascunse totul generalului, care e bolnav, ast­fel sărmanul părinte nu știe până acum ab­solut nimic de cele petrecute. Sunt momente când d-na Can­diano aiurează. In familia Vîădoianu aceeași mare durere. Pe când mama și rudele lui Ștefan se sbucium acasă în cele mai oribile torturi sufletești, d. Vîădoianu, plân­gând ca un copil, străbate ne­încetat drumul de la parchet la poliție. P. Sîncri­­meu începui să șerifi spre a răs­punde la multele scrisori «e îmi sosiseră din Europa. Auzi? un­­gomot ca și cum ar fi căzut jos un obiect. Căzuse într’sdever, fără nici un motiv, o carte de pe masă. O pusei la loc, dar după câte­va minute cartea căzu din nou cu o mai mare vio­lență și mai departe de­cât în feiu dat.1).Culc­ându-me pe pat, un zgo­­mot puternic mă deșteptă și mă simții pare că constrîns a mă scula, a mă așeza din nou la masă și în mod mecanic ca și cum o mână invizibilă îmi călcuza bra­țul și o voce internă îmi dicta, am scris : «Tu ești acela care poate trăi fără hrană ; tu poți sfida cai și călăreți când raza mea lu­minoasă se reflectă asupra ta . Tu poți ține în mână viul șarpe al cărui dinte dă moartea. In toate limbile cari se tipăresc în lume, numele teu va fi citit și tu vei­ti învingătorul ori­cărui regat». — Ce crezi despre aceste fe­nomene ? — Eu cred, ba chiar pot do­vedi, că asemenea fapte sunt produse de o putere invizibilă care are proprietatea de a simila și disimula lucrurile. E aceiași putere care se manifesta în an­tichitate la egipteni, la romani și azi la fachirii din India. — Cari sunt efectele poslbreî în d-ta ? — Minunea e tocmai că pos­tul­ nu are nici un efect și cel ce a voit să mă imiteze a căzut bol­nav, lucru care mie nu mi se în­tâmplă. Forțele mele fizice și in­telectuale nu suferă nimic prin post și după 30 și 40 zile de nemâncare sunt în stare de a face scrimă, de a înota, de a călări, și fac toate astea, repet, prin acea forță invizibilă pe care oamenii nu o văd încă, dar o vor vedea, căci e acea forță pozitivă care dă tuturor judecată. — Din București unde vei merge ? — Cred la Constantinopol. — La revedere și... poftă bună la «răbdări prăjite» ! — La revedere. Cu aceste cuvinte m’am des­părțit de celebrul postitor Succi. I'era. f Mftrim­ Isirea Desfrâul și risipa făcură po.A­­lexandru Candiano să contracteze mai multe datorii și adesea ori creditorii sei .O încolțeau roü de tot. Lucru curios însă, acest cri­minal, care a înfruntat atâtea pri­mejdii în Africa, avea o mare teamă de creditori. Nu mai încape azi nici o în­­douială că mobilul crimei a fost furtul. El avea nevoie de bani mulți, pentru a duce o viață de­ desfrâu. Dar, după însăși declarațiile a­­sasinului, ceea­ ce s’a hotărît mai cu seamă ca să proiecteze co­miterea mai multor crime, erau creditorii săi. Eri, d. procuror Dobrescu îî puse următoarea întrebare : — Bine, nenorocitule, tu care ești de o familie așa de bună, tu care aveai tot ce-ți trebue în pension, cum ai putut să comiți o asemenea crimă oribilă ? — Datoram 150 lei, response el. Făgăduisem pe onoarea mea că voi­ plăti la termen acești bani și trebuia să-mi țin cuvîn­­tul. După cum vedem, pentru a­­cest nebun săvârșirea unei crime era mai puțin de­cât a-șî călca cuvîntul de onoare că va plăti la termen pe unul din creditorii sei. Al. Candia nu vrea să omoa­re pe sergentul de strada dri dimineață, înainte de a fi dus la parchet, comisarul m­eca­­rian întrebă pe Al. Candiano d­acă a dormit bine. Criminalul făcu următoarea de­clarație : — M’am lungit pe canapea și m’am prefăcut că dorm. Cu coada ochiului me uitam însă la sergentul care me păzea. — Pentru ce ? îl întrebă co­misarul. — Voiam să văd dacă nu cum­va ațipește. — Și dacă ar fi ațipit ? — Atunci i-așî fi făcut de pe­trecanie. Văd acum că sunt un nenorocit și știri ce pedeapsă mă așteaptă. Dacă sergentul de stradă adormea, m’așt fi apro­piat de el, i-aș fi scos’fosacul de la brau și i s’aș fi băgat­ în pept. După aceea ași fi fugit afară, făcându-se nevăzut, își poate închipui ori­cine fi­gura ce-a făcut sergentul în ches­tiune, care era de față și a auzit cuvintele de mai sus ale uciga­șului. Fotografierea criminalilor Alexandru Candiano și Ște­fan Vlădoianu ori la Palatul Justiției s’a luat, în prezența d-lui jude de instruc­ție și a d-lui procuror Tataranu, pozele precocilor criminali. Eram și eu de față la opera­ția fotografiat ei. Alexandru Qgndianu se între­ținea în limba franceză, foarte a­­mabil, cu d. judecător de ins­trucție. De­și gândul îl preocupa din când în când, totuși răspundea foarte voios la întrebările jude­cătorului de instrucție, de multe ori chiar surizând. Așa, întrebat cine i-a pus o floare la butonieră, el răspunse că î-a pus-o ușierul. ■— Ești mândru de aceasta. — O da, răspunse surizând Candiano. In urmă s’a lăsat a fi fotogra­fiat în toate sensurile, în profil, în față, șezând pe un scaun și în picioare. Când a­ venit rândul lui Vlă­­doianu, care cu mica lui statură și cu șepculița lui de liceu nu prea avea mutra de criminal, a­­cesta întrebă" murmurând că și el are să fie fotografiat. — Ce e dacă te fotografiez, îl întrebă judecătorul de instruc­ție ? Dacă vrei, mă fotografiez și eu. — Eu credeam, răspunse Vlă­­doianu, că numai omori­torul se fotografiază. Adică Vlădoianu voia să facă o deosebire între dinsul și tova­rășul seu Candiano, singurul executor al crimei. De altmintrelea, Vlădoianu e mai trist și tăcut, parând că-și dă seamă de grozăvia crimei. După ce au fost fotografiați, ambii criminali au fost duși la cabinetul 5, și apoi la serviciul antropometric, unde au fost mă­surați. Candiano mănâncă ca poftă Eri li s’a adus de mâncare în palatul justiției, atât crim­inalului, cât și complicelui său. Alexan­dru Candiano a mâncat cu mul­tă poftă și a băut un pahar cu vin. Ștefan Vlădoianu era însă trist și ad­ăsea plângea. Cine e victimă ? Victima Iulia Zareu este fiica răposatului profesor Dumitru Ilreu. Ea a fost măritață cu Sa­­chelșrp. Dum­iru Iyreu a fos­t profesor și mgtt lîmg, ipsp­igtor școlar. IțiHa țșreu are un­ icate oara e su­prPjit în vmna­ infanteriei. In anul 1877, pe când trăia cu băr­batul ei Saebekre, de care s’a­­ divorțat, a scris o apți de feu­­x bftte, pe care a tipărit-o. In timpul di­n urmă ea își per­i­ use mintea. Acum cîOui auî­ttoî am mai vorbit despre Mia larov. Pe atunc! ea se îndrăgos­tise de adul di­n eminenții noștri ț m Atexam codici, ewe a amint­i­om­. h­éjasei xl­fe». Numiri te administrație Au fost numiți : D-nis Daniel Jo­nesen, sub-prefect la plasa Câmpu, jud. Dolj ; D. Rosen, sub-prefect la pl. Berhometele, jud. Dorohoiu ; Odisea Bodiseu, comisar în Iași ; Iulian Dumitru­­, comandant al ser­genților din orașul Iași; Ilia Corban și I. Slîrleanu, comisari în Tecuci ; Gb. Munteanu, comisar în Neamțul Ion Rusu, comandant al sergenților din Neamțu ; Ștefan Smărăndescu, comisar în Drăgușani ; Voicu Panai­­tescu, comisar în Focșani; Al. To­­mulescu, comandantul sergenților din Focșani ; c­m. Ilie, comisar în Bârlad ; Gh. Sim­ionescu, ajutor co­mandant al sergenților din Focșani; P. Borș și G. Pope­scu, comisari în Bârlad ; M. Linaru, comisar direc­tor al poliției din Slatina ; I. Sta­­m­atiade, registrator arhivar la pre­fectura Dâmbovița. Un interview cu Sieci Cunoscutul postitor Succi e azi în a cincea zi a experienței sale pe care o face în Circul văduva Sidoli. Ieri l’am vizitat și Tara găsit vesel și in cea mai perfectă stare de sănătate. El duce viața cea mai liniș­tită : doarme 7—8 ceasuri pe zi, se scoală la 9 ore dimineața și primește într’una vizite, ci­tește, scrie, iar seara în timpul spectacolului admiră cu benedul prin geamurile odăiței sale pe frumoasele spectatoare din loji. De alt­fel circul­ă în fie­care seară plin de un public ales, care vine să vadă pe Succi și să aplaude trupa japoneză «Na­­nakusa» și pe ceî­l­alți artiști. După întrebările obicinuite am zis lui pe Succi : — Am auzit că înainte­ de a fi postitor ai fost explorator al Afric­iî ? — Da. Chiar acum sunt ex­plorator, căci studiez știința in­­vizi­bilulue care e mai puternică și mai pozitivă de­cât acea gro­­solaria pe care o vede ochiul. — Gând am început să te gân­dești la postire ? Unde erai a­­tunci? Și cum ți-a venit acest poftă ? In anul 1879, mă aflam la Dar-Salem (Zanzibar), reîntors dintr’o călătorie dezastroasă în Africa de equator. Eram cu su­fletul și cu corpul abătut. Sosit la stațiune, cum soarele începuse sa apună, ordonai e sofirisi mele să ridice corturile. Revolta de la seminarul Nifon Acum câte­va zile mai mulți elevii din cursurile superioare de la seminarul Nifon, s’au prezintat la directorul acestei școale și au cerut ca să-î învoiască seara în oraș. Directorul a refuzat. De atunci elevii au început să prăinuiască o răscoală contra directorului, forțându-i ast­fel ca să le împli­nească dorința. Eri după prânz o mișcare ne­obișnuită se observă la această școală. La fie­care colț, grupuri, gru­puri de elevi discutau cu aprin­dere. La orele 5 cuvîntul de ordine, fu dat ca seara, la orele 8, toți elevii, la un semn dat, să se re­volte, cerând ca să li se dea drumul în oraș. Fix la orele 8, elevii claselor IV, V, VI, VII și vre-o 5 din clasa VIII-a, se îmbrăcară și vo­­iră ca să se ducă la director spre a-i spune dorința lor. Mai mulți servitori, văzând a­­titudinea elevilor, se așezară la ușa de intrare în camerile direc­torului și se opusera a-i lăsa ca să străbată la director, de frică să nu l bată. Elevii săriră atunci asupra ser­vitorilor, cari fură bătuți. Directorul fiind avizat de cele ce se petrec, anunță prin telefon poliția cerându-i ajutor. D. Othescu, directorul prefec­turei, plecă imediat la fața locu­lui însoțit de șeful siguranței, două agenți secreți și mai mulți jandarmi pedeștri. In acest timp o parte din e­­levi se coborîse în curte și cân­tai­ pe când o altă parte se aflau la ușa directorului voind ca să o spargă și să străbată înăuntru. La sosirea autorităților elevii încetară să cânte. Directorul Othescu ii rugă să se liniștească, făgăduindu-se că li se va da dreptate. După o jumătate de oră so­sește și primul­ procuror și pre­fectul Capitalei. După aproape două ore de dis­cuție elevii făgăduiră că vor în­ceta ori­ce agitație, dacă direc­torul le făgă­­uește că le va da voie în oraș de două ori pe săp­tămână. D. Emil Petrescu, prefectul Capitalei, împreună cu primul­­procuror se duse la directorul seminarului cu care se întreținu mai mult timp. Elevii în urma sfaturilor ce ji s’au dat s’au retras în dormi­toare. Acum liniștea este restabilită. Astă­zi o anchetă se va face de către ministerul de instruc­țiune publică pentru a se stabili cari sunt capii acestei revolte. Rep. a. Lucruri din hali Imita Vanderbilt ca inventa­tor.—Se­ știe că tînărul Corne­­liu Vanderbilt a fost renegat de sălăi sau înainte cu câți­va ani, de­oare­ce, urmând înclinarea inimei sale, a luat o femee să­racă,—după părerea familiei Van­derbilt,— care nu avea o zestre de­cât cu puțin mai mari ca pa­tru milioane de mărci. Tatăl lui i-a dat o parte din avere, iar fratele lui mai mic, ca să se arate mărinimos, i-a dăruit suma de 12 milioane. Se înțelegea că numai cu atât el se simțea foarte sărac, socotind a­­verea familiei sale, și s’a hotărît ca să muncească, pentru ca să tra­ șî isprăvească viața într’un așii de săraci. S’a făcut inginer și, prin des­coperirile sale, a atras în cu­rînd atențiunea compatrioților săi a­­supra sa. N’a disprețuit nici re­clama, întru­cât a muncit in fii săi, îmbrăcat în bluză albastră și cu șorțul dinainte. Acum în urmă, după cum ne-a depeșat și corespondentul nostru din Pa­ris, a dovedit că Intr’adever are talent de inventator ; a construit o locomotivă-cazan, pentru miș­carea căreia se vor cheltui foarte puțini vapori și cărbuni. Experiențele cu acest cazan s-au început deja pe o linie fe­rată a fratelui său mai mic, și tînărul Croesus speră că, intro­­ducându-se pe toate liniile fera­te ale «Uniune!», va putea să câștige ast­fel o mare parte din milioanele de cari a fost desmoș­­tenit.­­fara femeilor.­In statul nord-am­erican Java, cea mai mare parte din moșieri sunt fe­mei. Vre-o 18 femei se ocupă cu creșterea vitelor cornute, 5 sunt cârciumărese și 90 grădinărese. Printre demnitarii statului sunt șeapte­spre­zece femei, directori de școli secundare trei­zeci și șeapte, medici o sută două­zeci și cinci, farmaciste patru­zeci și nouă, cinci avocate, zece preoți, trei dentiste și o femee inginer,­ iac la Dragoste modernă. Nic ușor, de șease ani.—Oh! te iubesc... Uite, te iubesc pentru un franc... E prea mult, aî?... Dar logodnicul toü te iubește mult, Lino? Lina.—Oh, da , dar el mă iu­bește pentru o sută de mii de franci. Crima a sa Cernica Prinderesx șefului bandei. — găsirea poștei pădurarului D. judecător de instrucție des­fășură o activitate di­n cele mai mari pentru a instrui afacerea crimei de la Cernica. Judecătorul și-a îndreptat cer­cetările în două direcții : prin­derea celor douî șefi de bandă Constantin Bobescu și Lache, a­­mândouă dispăruți și găsirea ca­davrului pădurarului. Acum trei zile d. Florescu primește dintr’o comună din pla­sa Oltenița o denunțare că ban­ditul Constantin Bobescu, fost condamnat la 15 ani muncă sil­nică pentru omor, se află refu­giat la Oltelnița. Imediat d-sa chemă la telefon pe sub­prefectul plășel Oltenița și dându-i semnalmentele renu­mitului bandit, i-a ordonat să ia toate măsurile necesare pentru prinderea lui. Aseară, pe când d. Florescu se afla la restaurant, a fost che­mat la telefon de către sub-pre­­fect. Acesta îi spuse că a prins pe Bobescu într’o cârciumă din a­­cea comună. Banditul, pentru a nu fi re­cunoscut de nimeni, și-a ras mus­tățile, s’a îmbrăcat într’un cos­tum de femee, iar pe cap a pus o perucă de păr , ast­fel că cine îl vedea nu putea să-și închipue că sub costumul de femee se as­cunde îndrăznețul bandit. Judecătorul de instrucție a dat ordin sub­prefectului ca să-l îna­inteze sub escortă la București, așa că azi d. Florescu îi va lua interogatoriul și se speră că a­­cesta va spune unde e îngropat cadavrul pădurarului. * * * Se știe că d. Florescu până acum n’a putut să dea de­cât peste geanta și cojocul pădura­rului. Pușca însă n’a găsit-o. Acum 10 zile a fost adus în ca­binetul judecătorului de instruc­ție cărciumarul Ioniță din corn. Hârsa, complice în comiterea cri­mei. D. Florescu, după ce i-a luat interogatoriul i-a spus că îl va pune în libertate însă cu o con­­dițiune ca să găsească pușca pă­durarului și să dea de urma banditului Lache. Din ziua aceea cârciumarul umblă din comună în comună ca cel mai abil agent de poliție pentru a­­ ajuta pe judecător în cercetările sale. Adlcă­ îerî Ioniță, află că pușca se află vindută de țigani țăranu­lui Matei Apostol din comuna Hârsa, îndată se duse la primă­rie luă pe notar și se duse la locuința lui Matei. Acesta după multe insistențe spuse că într’adevăr a cumpă­rat pușca pe 6 lei de la țigani, dar de frică a ascuns-o în gră­dină la tatăl seri. Notarul se duse împreună cu el și găsi o pușcă. Aceasta era pușca pădurarului dar avea un alt mâner. Luat de scurt de notar, Matei spuse că a transformat-o pentru a nu se mai cunoaște și opera­ția aceasta a fost făcut de latri­plamu! Mocanu din comuna Po­deniu Vechi. O perchiziție făcută la acesta s’a găsit patul adevărat al puștei. Pușca a fost depusă ieri la instrucție.* * * Putem spune că judecătorul de instrucție este pe urma ban­ditului Lache, care cu siguranță va fi prins cel mult în trei zile. Sinucider­ea dîn str. Colței Tot eri o altă sinucidere și tot cu esență de oțet s’a săvârșit în str. Colței. In această stradă la No. 25, lo­­cuește d. Dumitru Pârvulescu, co­merciant. Eri dimineață a beat diplo­p, sticlă aproape o jumătate litră esență de oțet. Dus în grabă la spitalul Colțea, după două ore de suferință a în­cetat din viață. Se zice că Pârvulescu, ar fi beut din greșeală această otravă. Moarte subită Eri după prânz croitorul Haim Lazarovici, din strada Apolodor No. 27, în etate de 50 ani, pe când căsea a încetat subit din viață. Medicul comunal chemat la fața locului a con­­tatat moartea și a dat aub­risație de înmormîntarea ca­davrului. încercare de sinucidere Aseară, pe la orele 6, d-na Rosa Vacomanovicî, din strada Teatrului No. 5, s-a dus la secția 6 și a anun­țat pe sub-comisarul de serviciu că o chiriașă a sa anume Ștefana Teo­­dorescu, de meserie cântăreață, s’a închis în casă de pe la orele 3 și are bănuială să nu se fi omorât, de­oare­ce nu i-a răspuns la chemă­rile sale. Sub­ com­­isarul se transportă ime­diat la fața locului și forțând ușa intră înăuntru. Aci găsi pe d-ra Teodorescu că­zută jos, cu fața la pământ, capul la sobă și mâinile întinse. Soba era plină cu cărbuni cari ar­deau, iar capacele puse. Se chiemă în grabă d. dr. Dra­­gescu, care dădu pacientei ajutoa­rele necesare și astă­zi se află în afară de ori­ce pericol. Cauza este o ceartă cu amantul, împușcarea din calea Gr­ iviței Sergentul de stradă Stătescu Con­stantin, postat pe calea Griviței, a­­uzi aseară pe la orele 8, trei detu­nături de revolver în curtea caselor cu No. 146, unde locuiște d. Paul Stănescu, comerciant. Intră în curte să vadă ce s’a petrecut. In dosul caselor d-lui Stănescu auzi un horcăit. Se apropie și zări Întins la pământ un om aproape în nesimțire și alături de el un revol­ver. Chemă în grabă pe comisarul sec­ției 19, care constată ca sinucisul se numește Nicolae Vasilescu, din strada Zahariei No. 5,­ de meserie lăcătuș. Acesta de mai mult timp lucra la Arsenalul central al armatei. Acum în timpul din urmă, din cauză de boală, nu mai putea să lu­creze. Din această cauză se hotărî ca să se sinucidă. Eli se duse tn oraș, cumpară un revolver, pe care dădu 14 leî și a­­sează, pe la orele 7, veni în prăvă­lia d-lui Stănescu, unde după ce bau ceva vin,­eși afară și în locul unde a fost găsit de sergent, și i-a tras trei focuri de revolver, rănin­­du-se grav sub țîța dreaptă, în cap și la umâr. Intr’o stare muribundă, el a fost transportat la spitalul Filantropia. Prinderea a 9 dezertări bulgari Aseară au fost prinși de prefec­tura poliției a Capitalei 9 dezertori din armata bulgară. Cinci din ei sunt Îmbrăcați civil, iar 4 ta uniforma regimentului 22 de infanterie din Bulgaria. Soldații au declarat că au dezer­tat din armată din causa mizeriei și că zilnic sunt numeroase de­zertări. Toți acești bulgari vor fi predați autorităților bulgare. Furtul din str. Sinagoga In strada Văcărești se află prăvă­lia d-lui Năsturel. Acesta însă cu casa locuește In strada Sinagoga No. 13. Era pe seară soția acestuia du­­cându-se acasă găsește ușa des­cuiată iar într’una din camere ză­rește un individ. Aceasta la sosirea d-nei Năsturel a dispărut prin fereastră luând cu el un ceasornic de aur și mai multe inele. Secția respectivă fiind anunțată, a început cercetârilie, dar până în prezent hoțul n’a putut fi prins. ""'Mâine 1 Martie c. va apare în «Biblioteca Econo­mică a ziarului Universul», sen­zaționalul roman Spovedania unei funii frumoase de renumitul scriitor francez ARSENE HOUSSA.­ Biblioteca Economică se vinde cu 35 bani în toată țara și se află de vînzare la toți colportorii și depozitarii de ziare. Națiune la Belgrad, a plecat a­­seară din București la postul său. ♦ A fost disolvat consiliul co­­munal din R.­Sărat, numindu-se următoarea comisiune interimară D. Const. G. Lupescu, preșe­dinte; d. Ioan I. Mihăilescu, vi­­ce-președinte d-niî N. I. Andri­­ano, Vespasian Pella și Dră­­ghiciu Moisoiu, membri. ♦ M. S Regele a semnat ieri decretul pentru revocarea d-lui consul Rosetti-Solescu, pentru neglijență în serviciu. ♦ D. loan Maxim Lenș, elev consul pe lângă consulatul ge­neral al României la Paris, a fost pus în disponibilitate ca măs­sură disciplinară. ♦ AA. LI. RR. Prințul Fer­­dinand și Prințesa Maria, efe micii prinți, vor părăsi țara săp­­tămâna viitoare spre a se duce la Nizza, unde vor petrece o lună. AA LL. RR. vor locui în cas­telul Prințesei mame, A. S. I. Marea Ducesă de Edimburg. ♦ A se citi în pag. IV urma­rea romanului Hoții de onoare. ȘTI­RI ȘCOLARE ♦ D. Marin Mihalcea, actual revizor școlar, a fost trecut la catedra de institutor și director la școala No. 1 de băeți din Sla­tina. ♦ D. G. Tomescu institutor la școala No. 7 de băeți din Ploești, a fost numit revizor șco­lar al județului Olt. D. G. Costescu institutor la București, a fost numit revizor școlar de Teleorman. ♦ I. Titu Maiorescu, profe­­­sor la facultatea de litere din­ București, și-a dat demisia, ce­rând regularea drepturilor la pen­sie pe ziua de 1 Aprilie. ♦ Liceul Clinețu și Popa s’a contopit cu cunoscutul liceu Brânză. Vețuirea și cursurile co­mune vor începe în curând. Sfptlri m­ilita­re ♦ A. S. R. Prințul Ferdinand a inspectat era reg. 4 Ilfov No. 21. ȘTIRI FINANCIARR $­ ECONOMICE ♦ In budgetul ministerului de rezboiu s’au realisat deja econo­mii de 4.700.000 lei, luându-se următoarele măsuri: Desființa­rea școalei copiilor de trupă, cari vor fi trimiși pe la corpuri; se va concedia o treime din sol­dați pe câte 6 luni; șefii de ser­vicii din minister vor ține locu­rile directorilor, ale căror pos­turi vor fi suprimate ; se vor suprima posturile de intendenți generali, înlocuindu-i prin sub­­intendențî, și ofițerii asimilați vor înlocui pe ziua de 1 Aprilie pe funcționarii civili din minister. ȘTIRI JUDICIARE ♦ Tribunalul Ilfov, secția 1, ‘ s’a pronunțat ori seară în proce­sul făcut de primăria Capitalei societăței Nectar pentru închide­rea rămpii de vinuri din calea Griviței, respingând recursul pri­măriei. Societatea Nectar dar a avut câștig de cauză atât la judecăto­ria de ocol, unde s’a predat pen­tru prima oară afacerea, cât și la tribunal. * In afacerea vînzărea moșii­lor defunctului Andriopol, care, după cum se știe, s’a sinucis la Viena, toate părțile recurente s’au împăcat, judecându-se nu­mai recursul lui Vexier, unul din creditorii ipotecari care nu, s’a putut, despăgubi de creanța sa în rang ipotecar mai depărtat. înalta Curte a respins recursul. ȘTIE! TEATRALE ■­ ♦ Celebra comedie a lui Mo­­liere, «Bolnavul închipuit», ce era să se joace astă-seară 28 Fe­bruarie, în sala teatrului Coope­rativa, din Ploești, s’a amânat’ inrevocabil pentru Sâmbătă 8 Martie. Pe lângă aceasta se va mai juca hazlia comedie, într’un act, «Căpitănie de un ceas» de d-na Bruzzesi. Această reprezentație e dată în beneficiul tînărului artist C. Niculescu. _ ____________________Iv. OIT&MPLAR­­SM» Capitalst Sinuciderea din strada Mar­­iis­pol­uri după prânz d-na Amica Geor­­gescu, din strada Mottopol No. 3, a trimes pe servitoare la u n eâr­­eiurnar de pe str. Dreptului și i-a cumpărat o însemnată cantitate e­­xtsnsă de stet. Pi la orele 4 și jun. când eu se aflau nimeni in casa a facutc o parte din această­­ senți. După câte­va minute nenorocita femeie fiind apucată de dureri În­grozitoare începu să strige ajutor Locuitorii atrași de țipete și vă­zând cele petrecute chemară în­dată P5 «h Vamali care dădu S>rim«în ajutoare. Vriubd și d. dl’. D.șmetriade, a­­cesta seru ca să o transporte la spital. Intr’o stare disperată d-na Geor­­gescu £u transportată la spitalul Filantropia, unnde după o jumătate …rl țfijeră dfajîața. INFORMAȚIUNI MIERCURI ♦ D. Al­ N. Gussi, prefectul poliției din Galați, care a venit la București in afaceri de ser­­viciu, și a fost primit La audi­ență de d. ministru de interne, Aurelian, a plecat aseară la pos­tul său. ♦ Iată buletinul de era 27 Fe­bruarie, al postitorului Giovanni Lucci: Pulsul 76, Respirațiunea 24, Temperatura 36.8, Forța di­­namometrică 41. Greutatea cor­pului înainte de începerea pos­tului 75 k­g. Greutatea actuală 72 k­g. Apa de Vichy de 3a, fa­­bricele Române­ Unite în timp de 24 ore 500 gr. Starea generală bună. ♦ Mâine, Jouî, 1 Martie, orele 8 jum. seara, d. locotenent I. T. Ulic va ține o conferință pe Ate­neul Român, despre «Grafica an­tică și modernă». Protoereul jud. Prahova, părintele Teodorescu, și cel al jud. Gorj, părintele Nicolaescu, au demisionat, cerând regularea drepturilor lor la pensie. Se E vorba de ridicarea la Tulcea a unui bust fostului pre­fect I. Nenițescu­♦ In sesiunea extra­ordinară a corpurilor legiuitoare nu se vor vota de­cât budgetele și o lege prin care să se declare că toate dispozițiunile contrarii bud­getului sunt și rămân abrogate. ♦ Azi se va ține un consiliu de miniștri, în «re &e vor dis­cuta economiile ce se vor rea­­­liza în budget,­­ P­D, Stavrichi secretar de le­ Ultime informațînd­ MIERCURI ♦ Casa dotației oaste! n’a »«­ dictat încă pensiile pe luna a­ ceasta, or altele nu sunt achitate nici pe Ianuarie. Azi o mulțime de femei așteptau pe scările ca­­­sei, plângându-se că n’au ce să mănânce. ♦ D. Damalcdi a fost confir­mat de ministerul domeniilor în postul de mijlocitor de mărfur pe lângă bursa din București.­­ Secretar general al ministe­rului de justiție va fi numit d.I C. Tătăranu, actual procuror de secție la curtea de Apel din Bu­curești. P­D. Dincă Ștefan a fost nu­mit pontonier la portul Gura Ia­­lomiței și d. Emilian Ionescu, pichor în județul Vlașca. ♦ Camera de comerț din Ca­pitală, luând informațiun­î, a con­statat că prețul cărnei vitelor vii de velniță se vinde la noi cu 30 până la 40 bani kgr. Acest resultat a fost comunicat minis­terului agriculturei, care la rîn­­dul său l-a comunicat guvernu­lui rusesc. ♦ D-nii ingineri Iscu Vasile și Ion Dumitrescu, din serviciul ministerului de domenii, au fost admiși în cadrele corpului ten­nic (cadrul detașat) cu gradul de ingineri ordinari cl. III. P S’a primit demisia d­e Edm­ond Beller, inginer inspector general, din funcțiunea de mem­bru în consiliul teh­nic superior j P Consiliul teh­nic superior a’a aprobat deschiderea strade­­lor dintre calea Călărași și str. Orzari din Capitală.­­ P­e seară s’a întrunit în stil societățiea constructorilor ro­­­mâni, comitetul central al me­seriașilor și au ales o delegare în frunte cu d. Toma Gedin­gescu, care să se presinte d-list Missir, ministrul , de domenii, spre a vedea ce se face au pro­i­eftiul de lege al meseriașilor,­­ Duminecă se va ține 9

Next