Universul, iunie 1901 (Anul 19, nr. 145-174)
1901-06-10 / nr. 154
mareșalul baron de Beck, șeful statului-major al armatei austro-ungare (Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 Ortodox fiâmbătă, 9 Iunie. — Cuviosul Părinte Chiril. (molie Sâmbătă, 22 Iunie. — Paulin. Soarele răsare 4.17 , apune 7.45 București, 9 Iunie. Iarăși starea țăranului Ne aprindem repede, ne entusiasmăm uneori până la delir, când se agită vre-o cestiune în care este în joc amorul propriu național ; ne propunem să facem lucruri mari, întocmim proiecte mărețe, umplem cu cerneală hârtie multă, dar când vine vorba la fapte, cam stăm pe loc. Universul, care a îmbrățișat totdeauna cu căldură toate cestiunile mari, nu poate lăsa nebăgată în seamă starea de picoteală în care se găsește astăzi aproape întreaga noastră societate, sub raportul economic. Să atribuim, de grație, această picoteală, crizei generale care bântue aproape în toată lumea. Dar cu 5, cu 10, cu 20 de ani mai înainte, de când se tot scrie și se propaga, pe toate căile și pe toate tonurile, — ce rezultate s’au dobândit? Puțin de tot, aproape nimic, față cu ceea ce ar fi trebuit să fie. Mintea noastră e necontenit ațintită spre ceea ce s’a scris prin ziare despre starea generală a țăranului nostru, care, după o fericită expresiune,formează talpa casei, temelia țârei. Când marea majoritate a celor 41, milioane de țărani se va găsi într’o stare generală mai mulțumitoare și numai o mică parte va suferi — căci nu se poate ca toți să fie fericiți și mulțumiți, atunei se va putea zice, cu drept cuvînt, că și țara stă bine. Să vedem acum cum stă popii lațiunea rurală și să ne dăm părerea ce ar fi de făcut. Sub toate raporturile, marea majoritate a populațiunei rurale stă rău de tot. Lucrul e constatat, în mod neîndouios, și din publicitate și din relațiuni oficiale. Țăranului nostru îî lipsește aproape tot din ceea ce ar trebui să-l apropie de semenii lui din alte țări mai înaintate . Lraiul îi e prost, igiena și salubritatea nule starea lui economică se reduce la a trăi de azi până mâine, moralul aproape decăzut. Un studiu amănunțit asupra acestei stări deplorabile — și mi se pare că s’au făcut multe, deși incomplecte—ne-ar da o icoană nu tocmai îmbucurătoare. Dar să luăm lucrul de acolo de unde s’ar putea admite cu mai mulți sorți de isbândă că îndreptarea stărei lui actuale ar putea să-i aducă o îmbunătățire generală : e vorba de starea economică a țăranului. Sunt mai bine de 30 de ani de când, prin presa zilnică, prin reviste, prin scrieri periodice și acum în urmă prin chiar conferințe publice, se scrie așa de frumos, se vorbește atât de convingător, că trebue totul schimbat în felul de trai al țăranului, încât numai un îndărătnic peste fire nu ar înțelege. Dar ce rezultat pipăit au avut cele scrise, cele vorbite, cele propagate ? Aproape neînsemnat. Dacă ați trecut acum 20—30 de ani pe lângă țarinele locuitorilor din multe județe, le-ai fi văzut în aceeași stare ca și astăzi; ba poate că astăzi sunt cu mult mai sleite și sărăcite în urma unei necurmate exploatări, fără a se pune ceva în loc. Locuri virane pe cari cresc bălăriile, ogrăzi în cari se ved foarte rar cultivate ceva legume ; femeia țăranului cu același obiceiu, de a eși cu mălaiu, porumb, oie și altele înaintea grădinarului bulgar, care, prin munca lui fără seamăn și spiritul de economie, vine să-și agonisească pâinea în țara noastră și să plece cu punga bine garnisită în țara lui. Unde este entusiasmul de anul trecut, când, după asasinatul lui Mihăileanu, s’au luat atâtea inițiative, s’au format atâtea asociațiuni,— pe hârtie—s’a scris atât de mult? Care e resultatul? Nu’l vedem nicăeri. Același număr de bulgari a venit în țară pentru grădini de zarzavat ; aceeași întindere, dacă nu și mai multă, s’a cultivat și în anul curent de aceste rîndunele ale prazului, usturoiului și ridichilor. O îmbunătățire a stării generale a țăranului nu va putea veni decât atunci când atât starea lui materială cât și cea culturală se va îmbunătăți. Și e lucru ajuns aproape banal astăzi, că toți ne gândim cum să-î îmbunătățim starea lui economică, cum să’l îndrumăm pe o altă cale, să muncească în așa fel ca să folosească mai mult și să stea mai bine, materialicește, deocamdată. Problema nu e așa de ușoară de resolvat, dacă vom avea în vedere că propagandele de tot felul, ce s’au făcut atâția mari de ani, nu au dat nici un rezultat. S’a spus de unii că țăranul nostru trebue considerat ca minor; alții au afirmat că e leneș și altele. Oricum ari el, ce este de făcut pentru a’l aduce acolo ca să facă ceea ce trebue, să facă în propriul lui folos și al țării ? Tutela nu i-o putem institui, fiind absolut imposibilă pentru atâtea milioane. Să întrebuințăm forța sau alte mijloace represive, nici că ar putea fi vorba în ziua de astăzi. Ce mijloace s’ar putea clar întrebuința ? Vom vorbi despre aceasta în alte articole. Iiio Maliut (Corespondență particulară a „Universului)“ Roma, 5 Iunie Aventura periculoasă a trei ofițeri în batonieri, pe la orele 2 p. m., s’a văzut un balon militar de geniu, purtat cu furie de vînt, străbătând orașul la puțină distanță de coperișurile caselor. Faptul atrase atențiunea mulțimea, care se oprea să vadă și să comenteze cu vie impresiune că era iminent un dezastru. Mulți cercară de a urmări balonul. La înălțimea călea Italia, balonul se scoborî și nacela nu era depărtată decât cu câțiva metri de coperișurile caselor, așa că se putură distinge bine în nacelă trei figuri omenești, cari continuau să arunce saci de nisip și alte greutăți, pentru ca balonul să se urce. Când balonul străbătu strada Nomentana, extremitatea unei frînghii aruncate jos atingea aproape pământul, și o mulțime de oameni din popor și copiii alergați după ea căutând s’o apuce. Când aerostatul trecu pe d’asupra vilei Patrizi și fu la Porta Pia, d. Salina apucă extremitatea frînghiei ; în timpul acesta câțiva oameni escaladaseră zidurile vilei. Intre cei dinteiü cari ținură de frînghie, dimpreună cu Salina fură lucrătorii Milli și un oarecare Biagi, fost caporal de geniu, cari reușiră să lege puternic frînghia de un arbor. Balonul rămase astfel să se agite deasupra virfului unui înalt pin, pe când cei din nacelă—cari erau trei ofițeri,—strigau să se dea drumul frînghiei, pentru ca balonul să-șî poată urma calea, și scoborîrea să se poată face astfel în mai bune condițiuni. Deja pompierul Belzerani se urcase pe arbor pentru ca să ajute ofițerilor la coborîre, dar aceștia se dădură singuri jos, în aplauzele mulțimea. Vila se umplu de oameni din popor și de copii, ceea ce făcu ca desumflarea balonului să se execute cu greutate. Cei trei ofițeri eraü locotenenții Massoni, Cianetti și Dietti Ei plecaseră la orele 11 de la poarta Triumfală, spre a încerca o ascensiune liberă. La început fuseră împinși spre mare, în direcția fortului Aureliano, când pe neașteptate vîntul violent, schimbându-și direcțiunea , îi împinse spre Roma. Aceste schimbări de direcție a vîntului se datoresc faptului că balonul se afla la o înălțime prea mică. Cei trei ofițeri fură, cu toate astea, sărbătoriți. Tragedie de amor Zsarele de aci publică următoarea telegramă din Neapole, cu dala de orî : De câtva timp, caporalul-major din brigada a 11 de artilerie de fortăreață, compania a 38-a, în garnizoană la Gapua, anume Squillari Riccardo, se amorezase de o fată foarte frumoasă din acel oraș, anume Lucia Valentini. Părinții și frații Luciei vedeau cu ochi reî această dragoste, dar fata iubea nebună pe tînărul calabrez și se hotărî să fugă cu el. Erî după amiazî Lucia se găti ca de sărbătoare, zicând că se duce la o mătușe a ei, și ieși singură. Ea însă se întâni cu Squillari, care o aștepta, și amândouă, fericiți, luară drumul Neapolelui. Dar,un frate al Luciei, aflând de fuga amorezaților, încăleca în s grabă pe un cal și ajunse la Agnena pe fugari. Copila leșină, iar caporalul, scoțând sabia, strigă la Valentini : «— Nu te apropia, ori îți taie fața !» Dar Valentini răspunse la această amenințare cu 4 gloanțe de revolver, care loviră în tâmpla dreaptă și în pept pe caporal. Acesta căzu jos într-un sac de sânge, iar asasinul dispăru. Rănitul fu transportat de urgență la spitalul din Neapoli, unde după două ore de agonie, încetă din viață. Fata fu transportată acasă. Poliția caută acum pe asasin. Antigon a primi serviciu cu un salar mai mic de 12 lei pe săptămână și să facă alt lucru decât acela pentru care au fost angajate. «Dacă reuniunea va auzi că o bonă face pe bucătăreasa sau viceversa, contraveniența, pentru prima oare va primi un avertisment, a doua oară va plăti o amendă de un dolar, iar a treia oară va fi exclusă din societate». Olimpia. CRONICI FEMENINE Servitoare moderne O «Ligă» în adevăr potrivită s'a înființat zilele trecute în orașul Cincinnati, din America nordică. O sută de femei și fete din clasa servitoarelor, s’au solidarizat pentru ca să lupte contra tratamentului rea la care sunt expuse din partea stăpânelor nedrepte. Iată ce se zice în statutele feentei Ligi : «Să nu se mai întrebuințeze cuvîntul «servant» (servitoare). Fiecare membră își ia o anumită specialitate de muncă, pentru care are mai multă aplecare și pricepere; în cazul acesta are pretențiunea de a fi numită bucătăreasă, fată în casă, bonă, cameristă, etc. «Membrele societare, în caz de boală sau de lipsă de serviciu, primesc timp de o lună și jumătate două dolari (10 lei) pe săptămână. «Membrele acestei reuniuni «Housemaids Union» să nu permită ca, la angajarea lor, să li se pună întrebări ce nu privesc serviciul, ci ele să pună întrebări și să se discute împreună cu viitoarele lor stăpâne. După aceea să li se arate locuința. «Le este interzis a se mulțumi cu camere, în care un membru al familiei n’ar putea dormi. Membrele să ceară de la stăpâne permisiunea de a primi într’o seară pe săptămână vizite, deoarece fiecare fată are dreptul să primească pețitori onorabili, căci în caz contrar nu se vor putea mărita niciodată. «Membrelor le este interzis de Eeaboiul anglo-boer — Prin poștă — D-na Botha a declarat unul redactor al ziarului «Rheinisch- Westphälische Zeitung» că sorul ei nu va încheia pace cu englezii cât timp va mai avea un soldat și o armă.* ¥ ¥ Din Londra se anunță că boemi au atacat la nord de Middleburg coloana generalului Bentson, și au bătut-o așa de rea, încât englezii au pornit într-o fugă nebună. Dintre englezi au căzut 3 ofițeri și 20 soldați, 6 ofițeri și 45 de soldați au fost răniți, iar 5 ofițeri și vreo 200 de soldați au fost făcuți prizonieri. Trei tunuri, toate previziunile, și toate vitele englezilor, precum și foarte mulți cai, au căzut în mâinile boerilor. * ¥ ¥ Guvernul englez slăbie și acum cu încăpăținare ca să nu înceapă tratative de pace direct cu guvernul transvaalian, și a încredințat această sarcină tot lordului Kitchener. Dar lordul Kitchener este «guvernatorul militar al coloniilor engleze Oranje și Transvaal» și în această calitate nu poate trata despre independența statelor boere.« * ¥ După ultimele informațiuni, în Colonia Cap s’ar găsi sub arme 1800 de boerî, cari ocupă centri.1 țăreî și sunt împărțiți în diverse comandase, de 60—300 oameni. Î n districtele orientale ale Coloniei s'ar afla numai vre-o 300 de boerî.* ¥ . Ziarul «Star» publică următoarea știre, pe care zice că o are de la ministerul de războiu englez , Krueger, în urma înțelegereî avute cu d-na Bolha, a telegrafiat comandanților boeri, sfâtuindu-i să continue rezistența,respingând orice propuneri de pace; cu toate astea comandanții obosiți au decis de a primi condițiile de pace. Bolha și Kitchener vor avea în curând o nouă întrevedere. Apoi se va proclama un armistițiu. Notița servește numai să arate cât de mare dorință au englezii să sfîrșească războiul. Mareșalul baron de Beck șeful statului-major al armatei austro-ungare — Vezi ilustrația — Trimisul nostru special la Sinaia ne-a comunicat alaltă ori amenunte asupra sosirea acolo a mareșalului baron Beck, șeful statului major al armatei austroungare, împreună cu 34 ofițeri austro-ungari. Astăzi suntem în poziție de a da ca ilustrație și portretul distinsului oaspe al M. S. Regelui Carol, reprodus după marele ziar «Extrablatt» din Viena, pe care l’am primit erî. Mareșalul baron Beck, are o glorioasă carieră militară; el a luat parte la campaniile din 1859 și 1866 dovedind un mare curagiu și înalte cunoștințe strategice. La 1881 mareșalul Beck fu numit șef al Statului-major al armatei austro-ungare, demnitate pe care o ocupă și astăzi. La 11 iunie st. n. și-a serbat la Sighișoara în Transilvania, unde se afla jubileul de 20 de ani de când este în fruntea Statuluimajor. Mareșalul baron Beck se bucura de încrederea și amiciția împăratului Francisc, care l-a distins la diferite ocaziuni. O CUGETARE PE ZI Cu cât războiul e mai înverșunat, cu atât pacea e mai aproape. Carnetul meu IUIȘ-M AȘ Gând căldură, când răcoare, Așa ’i vremea de acum, Totuși, însă, pe cucoame Le zărești mereă pe drum ; Ișî arată, la plimbare, *Dauleta» de sezon, Și se ’ntrec în frumusețe Și în *șirurî» de bonton... Dar e mare bucurie C’o s’avem un an mănos, Prin urmare, pentru țară, cât se poate de bănos... Sunt recolte minunate Cum n'au fost d’atâția ani Gart o să ne aducă ’n țară Sumedenie de bani... Ga politică în țară Mai nimic nu e de spus ; Parlamentul e ’n vacanță Și guvernul stă tot sus. Opoziția se mișcă Ici și colea pe culori, Doar așa ca să nu șază, Dar nu face acum furorii... La Bulgari, în închisoare, Sade încă Sarafoff. Acuzat de multe crime, Dar trăește ca un grof... Ba și spune ’n gura mare G’o să fie liberat, Că nu poate să condamne Că e om nevinovat... In Egipt se ’ntinde Ciuma Ca la dînsa *sau fazon*, Și culege din prostime Și din lumea de *bon ton.* Face’și gustul după voie, Dar să lase, o rugăm, Europa ’n bună pace Că nu ’n timp s’o ospătăm. Burii țin cu bărbăție încă pieptu în Transvaal Și englezii mor de ciudă Că nu pot să ’i dea de mal... Și acuma se zvonește Cum că burii, brav popor, Vor avea independența, Pentru care ’i lupta lor. Și, în China, lupta ’i mare Pe ale lumii Mari Puteri, Cari de furcă mai au încă Cu fanaticii boxeri... S’o sfîrși cu bine oare? Asta, de !... Nu e de spus... Că n’o știe din noi nimeni, De cât doară ,Cel de sus», îndrugai la verzi, uscate, Și de toate am spus puțin, După cum se ’ntîmplă ’n lume Când e ploaie sau senin... Dar, acuma la sfîrșată, Am să spui încă cevaș, De căldura asta mare Ai să bem câte un *mișmaș». Marion. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Procesul de calomnie prin presă intentat d-lui Rioșeanu D. Al. Rioșeanu, prin coloanele ziarului «Adevărul», în o serie de articole prin care ataca alianța antisemită, a calomniat pe d. C. I. Manolescu, funcționar la ministerul cultelor, impunându-i că, în calitatea sa de funcționar la minister, a abuzat de porțiunea sa, ademenind pe o tînără d-șoară institutoare, promițendu-i că o va permuta unde dînsa va voi. Pentru acest fapt, d. Manolescu a intentat d-lui Rioșeanu proces de calomnie prin presă. Acest proces a venit era înaintea Curței cu jurați de Ilfov. După ce se îndeplinesc formalitățile prescrise de lege și după ce se compune comisiunea juraților, se precede la interogatoriul prevenitului. La întrebarea președintelui că pe ce s’a bazat d. Rioșeanu când a publicat acele articole, d-sa răspunde că faptele sunt absolut exacle și că este forte a face această dovadă cu martori și, prin urmare, cere amânarea procesului pentru a propune martori. Partea civilă se opune la aceasta, arătând că proba nu se poate face decât printr'o sentință judecătorească, un act autentic sau printr'un act subscris de reclamant. D. Buteianu, din partea d-lui Rioșeanu, spune că, deoarece faptele ce i se impută sunt relative la funcțiunea d-lui Manolescu, proba cu martori este admisibilă. De această părere este și d. procuror. Curtea, deliberând, admite proba testimonială și amâna judecarea procesului pentru sesiunea de Septembrie. " * O afacere dubioasă D. C. Mușetescu, din București, reclamă parchetului că N. Miromatis i-ar fi furat un ceas de aur cu lanț și un medalion cu 5 metri de diamant și că a dispărut, după ce le-a depus amanet la d. Papasoglu, luând suma de 600 lei. Tribunalul Ilfov îl condamnă la 6 luni închisoare și 1000 lei despăgubiri civile. Contra acestei sentințe Miromatis face apel, care însă i-a fost respins în lipsă. Ieri a venit această afacere, în opoziție, înaintea Curtei de apel secția l-a. D- N. R. Golcșag, din partea inculpatului, susține că acele lucruri nu au fost furate ci date chiar de soții Mușetescu pentru a fi puse amanet, că din suma de 600 lei 400 i-a dat soților Mușetescu și numai 200 i-a ținut Micomatis , probă este că acel 200 el i-a și plătit bancherului și, pentru ca să dovedească aceasta, cere proba cu martori, ceea ce i s’a și admis de Curte, remâind ca afacerea să se judece la 12 Octombrie.m * B Delict la vinzarea bunurilor Statului Primarul V. I. Petcu, notarul Ionescu și agentul fiscal Prodan Petrescu, toți din comuna Călărașii-Nouă, județul Ialomița, au fost dați judecății, pentru că au înscris, în tabloul de vînzare de pământ locuitorilor lipsiți de pământ, copii și persoane străine și necunoscute în comună, ba primarul și notarul și-au înscris câte un copil al lor minor de 13 și 14 ani. Pentru acest delict ei au fost condamnați la câte 500 lei amendă și 100 lei despăgubiri ministerului de domenii. Contra acestei sentințe ei făcând apel, Curtea de apel, secția I, a admis numai apelul lui Prodan Petrescu, reducându-i amenda la 300 leî. « ¥ * Opărit cu bulion Femeile M. Milcovii și Liubița Milcovici, din București, str. Sf. Ionică, nu se știe din ce cauză au prins și maltratat pe un copil al unui vecin al lor. D. Mateescu, care locuia în aceeași curte, văzând aceasta, a sărit să scape pe copil. Atunci acele două femei sar asupra d-lui Mateescu. Una din ele, anume Lîubița, a luat o oală cu bulion fiert și a aruncat asupra d-lui și d-nei Mateescu, producându-le rane grave. La interogatorul luat la tribunal, Liubița zice că a fost foarte nobilă că nu le-a dat în ochi cu bulion, fiindcă Mateescu ce nevoe a avut să se amestece unde nu-i fierbe oala. Afară de aceasta și Mateescu le-a bătut. Tribunalul Ilfov, secția 2-a, le-a condamnat numai la câte 50 lei amendă și 100 lei despăgubiri civile, având în vedere și sesiunile cauzate lor de Mateescu. Grefier. II PROVERB PE ZI Teme-te de mânia porumbiței. (Francez) Situația în Clima — Prin poșta — Se confirmă știrea despre măcelărirea a 15 preoți belgi cu convertiții lor la Ningkaolang (Mongolia de nord), de către trupele generalului Tungfujiang. « « ¥ Corpul diplomatic a respins propunerea Chinei de a trimite imediat 3000 soldați chinezi la Peking. * • † Agenția Ștefani comunică din Londra cu data motoarele î »■" Astă-seară, la Camera comunelor, sub-secretarul de Stat pentru externe Cranborne, răspunzând la o interpelare, afirmă că s’a stipulat un acord anglo-german, în care s’a stabilit că porturile și rîurile litoralului chinez, rămân libere, deschise comerțului național al tuturor țărilor, deci guvernele semnatare pot sâ-șî exercite influența. ■ ■ — * m ««»—■ ■ [UNK] [UNK] [UNK].. ■ [UNK] - -UN SFAT PE ZI Fornada camforală.. — Topește 100 de grame de grăsime, adaugă 30 grame de camfor, agită amestecătura până la răceala complectă și așază la borcănașe. .................................... .1 MMI .»IIIIM a Universal In provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 7 iunie — Craiova Nenemerie. — Copilul Nicolae P. Ghejan, din strada Vîntului, s’a suit pe o casă ca să caute pui de vrabie și a căzut jos fracturându-și mâna stângă. Trimis în căutarea spitalului Filantropie, se găsește grav bolnav. O comoară.Vasile P. Udrea își formase convingerea că la Manea Nicolae din dealul Ghercești, s-ar găsi o comoară de bani, deoarece văzuse el flăcări jucând în noaptea Crăciunului. Bucuros de această descoperire, s’a dus aseară în numita vie și a început să sapa în găsirea comorei. Pândarul viei auzind zgomotul s’a dus la vie, și găsind pe Udrea, l'a luat la bătae, așa că bietul Udrea, în loc de comoară, s’a ales cu o strașnică trînteală. Alegerea de la clubul conservator. — Aseară conservatorii din localitate au fost convocați pentru alegerea comitetului. S’a ales un comitet de 40 de persoane, urmând ca la toamnă să se facă alegerea președintelui. Serbare. — Funcționarii suprimați de la comună, au luat hotărîrea de a da două serbări tn grădina Băilor Comerciale. Această serbare va fi pusă sub patronagiul d-lui Const. N. Ciocazan, consilier comunal. Produsul acestor două serbări se va împărți celor 26 funcționari suprimați. ScriUere. Doroni O 111 Dărîmare. — Teatrul nostru, popular, amenințând de a se prăbuși, deși clădit abia de 6—7 ani, primăria a luat dispozițiune de a-l dărîma, oprind de asemenea circulația pe acea stradă. Ploane torențialei.—Era a început o ploaie torențială care și azi încă mai continuă. Linia ferată dintre Văculești și Leorda a fost complect inundată, așa că trenul de Leorda de 12.30,a sosit cu o întârziere de o oră. De asemenea Buhaiul amenință de a se revărsa. Ploaia mai continuă încă, cauzând prin județ nenumărate stricăciuni. Tinoc. Galați Delegația la inaugurarea statuei lui Alexandru Lahovary.Din partea partidului conservator din localiate, vor lua parte la inaugurarea statuei lui Al. Lahovary, următoarele persoane : Prințul G. Cantacuzino (Băleni), I. Plesnilă, Virg. Poenaru, L. Redrig,. Pacu, foști senatori ; G. Antachi, Victor Macri, Leon Cantacuzino, foști deputați ; G. L. Aslan, Leb Moruzzi, fost prefect ; N. N. Vlaicu, fost prefect de poliție ; Mar. Stroescu, G. Andreescu, profesori ; Al. Tatușescu, Zgrumala, căpitan Plesnilă, G. G. Robescu, maior Constantinescu, G. Plesnilă, Em. Vulpe, Gen. Scheletzy, Em. Flondor, locot.-colonel Izvoranu, părintele Severin, Iorgala, Crețescu, d-r. Moscovici, Z. Kiriac și Constantiniu. S’a comandat o splendidă coroană, cu inscripția : „Gălățenii, marelui om de Stat Al. Lahovari“. Ilasia. Ploeștî Curtea cu jurați.—Curtea cu juri a judecat azi pe Nică Dobre, muncitor din comuna Drăgănești, că a omorît pe cumnatul său, George Tănase. Iată Împrejurările în cari s’a petrecut faptul : In ziua de 4 Februarie c., Nică Dobre, împreună cu cumnatul său George Tănase, după ce au beat până seara, se înapoiază spre casă. Pe drum, însă, se naște o ceartă între amendouă, cari erau beți, și, ajungând în casă la Dobre, se iau la bătae. Nică Dobre, înfuriat, ia unscuțit și îl împlântă JUIES MARY 33 Fructul oprit — MARE ROMAN DE SENSAȚIE -PARTEA INTĂIA frumoasa fată de la Bazarul Jerome VII Jean Clairjean Jerome iernase tăcut, cu mafiile apăsate pe inimă. _— Cum se numește? întrebă dînsul în sfârșit. ■— Nu știm — Cum ? — își zicea Jean Clairjean și A dispărut. Era un nume fals. _ Jeromerise într’un mod ironic și dete din umeri. Și esclamă cu asprime, fără nici un pic de milă. — Complimentele mele, fiica mea , bun loc găsește tu pentru dragostea ta. Și urmă cu o liniște teribilă : — înțelegi bine, nu e așa, că locul tau nu mai e aici? Mai am o fată și nu vreau ca tu s’o perzi prin sfaturile tale rele sau prin exemplele tale primejdioase. Când un fruct stricat stă la un loc cu fructe bune, cele bune se strică și ele. Eu nu te mai recunosc de fiică a mea. Tu nu mai ești pentru mine decât o străină. Această stemă m’a insultat grav și o alung. Du-te d’aci. Vederea ta ’mi face groază. Nu vreau să te văd nici un ceas mai mult. Mariana se ridică spăimântată. — O alungi ?! — Da. — La ceasul acesta ? — Acesta e ceasul în care dinsa se ducea la întâlnirea ei de dragoste. — Ce-o să se facă ea ? — Ge-o voi. Din momentul în care va eși din casa mea nu’mi voiü mai recunoaște nici o autoritatea asupra ei. Să plece , o să fie liberă. Aveam două copile, nu mai am decât una , atâta tot. — Jerome, asta e o amenințare cu care vrei să ne spăimânți. N’o s’o aduci la îndeplinire. — întreabă pe fică-ta ce gândește ea... Roza se aruncă în brațele Marianei. — Mamă, mama, sunt perdută ce-o să mă fac eu ? Mariana simția că înebunește. Ișî apucă încet fruntea între mâni. — Dar eu nu vreau să plece astfel, noaptea, ca o vagabondă, ca o cerșetoare, expusă la orîce... înțelegi ? Jerome zise cu asprime : — Și tu ai fost vinovată de vreme ce am protegiat-o ascunzendu-mî crima ei. In alt timp ți-aș fi ascultat poate rugămintea. Azi ea nu ajunge până la mine. Roza, prezența ta aici desonorează, această casă. Du-te !... Apucă pe tînăra fată de mână și o conduse până la ușă. Acolo scoase portofoliul său din buzunar și i-l dete. — Sunt aci destui bani pentru ca să poți să aștepți până vei găsi de lucru... dacă cumva vrei să lucrezi... dacă viciul n’a ucis în tine dragostea de muncă... Roza luă portofoliul în mod mașinal, fără să știe ce făcea. Jerome o împinse încet pe ușă. In momentul când Roza dispărea, Mariana dete un țipăt și se repezi spre dînsa, încercându-se să împiedice această cruzime. Jerome o opri. Atunci dînsa fu cuprinsă de slăbiciune și nu mai putu să zică decât câteva cuvinte : — Jerome, ceea ce am făcut e rou, e foarte reu. Se auziră pași împleticiți pe scară. Era Roza care se cobora în grădină, neavând nici un plan, nici un gând, nedându-șî seamă de nimic. Nici nu plângea măcar. Se auziră pași pe nisipul gradinei. Era Roza care se îndreptă spre portiță. Tatăl său îî zisese: Du-te ! Și dânsa se ducea fără să știe unde. Se auzi portița deschizându-se și închizându-se. Se mai auziră încă pașii sărmanei rete pe trotuarul micei strade și atâta tot nu se mai auzi nimic. Și când Mariana își veni în fire, primul ei strigăt fu acesta: — Fiica mea o Vreau pe fiica mea ! Jerome, posomorât, cu privirea aspră, nici nu răspunse măcar. — A plecat! a plecat ! Nenorocitule! Ce am făcut ? Roza, Roza ! Și iat-o repezindu-se și ia pe scară, eșind pe portiță și fugind pe stradă mai înainte ca Jerome să se fi gândit s-o oprească. Jerome remase singur și tăcerea ce domnea acum în casă părea o tăcere de moarte. Fereastra era deschisă și din Paris nu se ridica nici un zgomot în acel moment. Orașul părea că doarme, așa cum dorm fiarele după ce s-au săturat de sânge. Mariana alerga ca înebunită. Nu văzu pe nimeni în str. Sf. Elefterie nici în str. Drevet, nici în strada Gabrielle. Toți dormiau. Se urcă din nou, spre strada Mont Cenis și străbătu terenurile virane. Tot nimeni. Mama alerga mereu, chemând pe fiica sa : — Roza, Roza ! Vreau să merg cu tine ; nu vreau să fii singură. Vreau să trăiesc cu tine... Da, avea asta in gând să trăiască cu Roza până ce tatăl, pe drept iritat, avea să ierte greșeala fiicei. Văzu o femee la colțul unei strade și se repezi spre dînsa. Femeea era beată și și vorbia singuă. Dinsa înjură pe Mariana. Aceasta fugi de dînsa. — Roza. Roza. Insă Roza nu se vedea, nu răspundea de nicăeri. Mariana umblă toată noaptea în zadar. VIII Sufletul unu îi iată Când Mariana se întoarse acasă, găsi pe Jerome în picioare. Dansul nu se culcase. Stătuse toată noaptea, așteptând, ce? Nici el nu știa. Nu zise nici o vorbă nevestei sale care, așezându-se pe un scaun, începu să plângă. Forțele ’i erau sleite. — Am alergat după dînsa...; ca s’o găsesc.... Dar nu mi-a fost cu putință. Sunt sigură că e moartă acum... Și dacă e moartă, atunci acela care a alungat-o va purta pe inima sa toată greutatea acestei sinucideri.... Dinsul tresări, însă păstră aceeași tăcere sălbatecă. Mama Rozei urmă ca și cum ar fi vorbit cu sine însăși. — Ce o să se facă dînsa ? Oare, făcând bine socoteala, n’ar fi mai bine să sfârșească îndată cu viața decât să ’și târască zile printre străini, expusă la toate catastrofele ? (Va urnta)