Universul, ianuarie 1902 (Anul 20, nr. 1-29)
1902-01-28 / nr. 26
ANUL EX SO. 26.—LUNI 28 IANUARIE 1902-Abonamentele și anunțurile se primesc la: 0 Administrația: Strada Brazoianu, 11, București t î. P. S. S. Iosif Naniescu, Niriopolul Moldovei și Sucevei UNIVERSUL CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA 5 Bani foaia ia România.—10 Bani în strănutata Calendar pe anul 1902 Uit«îni duminecii, 27 Ianuarie.—Sf. lua gură de aur. Catolic Duminecă, 9 Februarie.— Apolite (Quinq.) Soarele răsare 7.28 ; apune 5.33 /București, 27 Ianuarie. Starea agriculturii Publicanii. și darea deseana anuală despre mersul ei, societatea agrară a marilor Proprietari a atins și de astădată, după cum este și natural, elnstiunea ‘întreagă a dării agriculturii noastre.■»!»* Se poate ca tabloul ce se face în această privință să fie puțin cam pesimist; —nimeni nu va tăgădui, însă,că,în mare parte și în finiamentele lui principale, el corespunde reaității. De aceea, vom lua și noî în câteva cuvinte notă despre el, consecințe îndatoririi ce, între altele, ne am impus, de a ține și a da seamă despre toate mișcările, năzuințele și străduințele ce interesează viața publică și propășirea economică a țării. Intőnct de toate, — constată raportul,—proprietatea rurală, n întregul ei, nu este suficient consolidată, din lipsa unui cadastru. Apoi, dacă trecem la proprietatea mică, țărănească, o vedem pusă pe o bază șubredă, cu o cultură adânc rutinată, în metodă de muncă învechită, fără o gospodărie serioasă și temeinică, fără case igienice, fără mașini, fără vite alese, cu recoltele depreciate și cari nu realizează nici prețul și un cer, din cauza samsarilor și a lipsei de organizare a comerțului cu produse agricole. Aceeași stare tristă se observă și la marea proprietate, gravată apoi și de numeroase datorii hipotecare, și în imposibilitate de a introduce ameliorațiuni serioase, din cauza capitalului foarte scump 10, 12 și 15 la sută, ceea ce e enorm. Apoi, peste toate astea, se mai adaugă lipsurile administrațiunei și chiar indiferența multor interesați în cauză, "a multor mari proprietari cari, prin nepăsarea lor, fac să se perpetueze o stare așa de dăunătoare și lor^ și țârei întregi. Statul, continuă darea de seamă, care în mijlocul inerției și nepăsărei generale avea datoria să lucreze energic pentru a împinge agricultura pe calea progresului, a făcut într’adevăr câteva încercări în această cale, dar prea slabe. E drept că s’a desvoltat din această parte,pe lângă o muncă positivă, cum e crearea școlilor de agricultură, a celor două ferme model și a creditului agricol,—și o mare muncă teoretică prin circulări și chiar prin legi, cum e aceea a unei societăți naționale de agricultură, cu 100.000 lei budget anual din partea Statului,— lege votată în 1897. A fost deci incontestabil, din partea Statului, multă bunăvoință, dar cu rezultate nu prea apreciabile. Apoi, agricultura lipsită de reprezintanții ei firești în Parlamentul țârei a văzut interesele, el și mai mult compromise prin votarea unor tarife de comerț cari nu garantau exportul nostru de vite, așa că întreaga noastră cultură s’a resimțit profund de prohibirea acestui export de o importanță capitală pentru cultivatori. Am subliniat, din această expunere, câteva părți cari o resumează și arată în același timp în cari și în câte direcțiuni agrarii noștri arată necesitatea unor îndreptări ; fiecare din acestea ar comporta o acțiune întinsă și energică, —și sperăm că ea nici nu va mai lâncezi de aci înainte. ffiiSSSSSSÍSBBHHBSBSS! IWBBBBEgiaaBBBSaBggBia O CU GET ASIE IM. ZI Nu e nici o dată târziu ca să faci bine. Curtea a amânat judecarea procesului pentru 16 Martie din cauza orelor înaintate. Chestiunea asupra căreia va trebui să se pronunțe cartea, este de a se ști dacă o cambie prescrisă prin faptul că au trecut 5 ani de la scadența ei fără a se intenta acțiune, mai are vreo valoare sau rămâne cu totul nulă. Grefier. Din Austria Corespondență particulară a „Universului" Viena, 24 ianuarie. Atentat într’o îeilodire Alaltăieri, după amiază, a fost arestat la Cracovia fotograful Carol Hermes, din Sunghausen, în Saxonia, bănuit fiind că a sevârșit un furt cu spargere și o încercare de asasinat în redacția ziarului săptămânal «Ilustricja Polska ». In seara precedentă, pe la orele 8, pătrunse în camera șefului-redactor Szczepanski un bărbat, care sparse scrinul de la bluton, în care redactorul avea obiceiul să țină banii. Cu câteva zile înainte de spargere, redactorul își cumpărase o casă «Wertheim», și astfel scăpă de primejdia de a fi cu totul jefuit. In timpul manipulțiunei sale, tîlharul a fost surprins de îngrijitorul casei, Iosef Kwiatek. Tilharul se aruncă imediat asupra lui Kwiatek și astfel se născu o luptă sângeroasă, în decursul căreia îngrijitorul de casă primi la cap cinci lovituri cu un obiect tare, astfel încât căzu jos fără cunoștință. După un sfert de oră, încordându-șî toate puterile, se tîrî până la locuința sa, unde a fost găsit de soția lui. Kwiatek a fost transportat la clinica chirurgicală, unde a făcut declarațiuni vagi asupra persoanei atentatorului, dar spuse că criminalul a fost de mai multe ori la redacție. Pe baza acestor declarațiuni, și a semnalmentelor, Carol Hermes a fost arestat. Accidentul perechei ducale de Beaufort dri seară, pe la ora 10, s-a întâmplat un accident cu tramvaiul electric în piața cerealelor. In acest loc deodată frîmt de la tramvaiul electric încetă de a mai funcționa, la un scoborîș și vagonul *d greu porni cu mare iuțeală și »«lol cu o mare putere într’o trăsură în care se afla familia ducală de Beaufort. In timpul anunțat mai sus, ducele și ducesa de Beaufort, împreună cu fiul lor, luară o birjă și treceau tocmai prin piața cerealelor. Aproape de edificiul secesiunii, vagonul tramvaiului electric isbi cu violență trăsura. Ciocnirea a fost teribilă. Trăsura a fost cu totul sfărima H zitiul și lacheul căzură de pe capră, iar familia ducală a fost asvîrlită pe stradă. Ducele de Beaufort fu grav rănit la cap, iar ducesa leșină. Fiul lor scăpă numai cu spaima. Familia ducală a fost transportată într-o birjă la palatul ei. Vizitiul avu o sguduitură de nervi, iar lacheul fu rănit în mai multe locuri. Ducesa a perdut un ac cu pietre de diamant. Ea este fiica prințului de Ligne și s’a căsătorit cu ducele"" de Beaufort în anul 1875. Nici un pasager din vagonul de tramwai n’a fost rănit. Smnbi noștințele, și o lasă ca să nu cunoască pe cea mai importantă, aceea a datoriilor menagiului. E nu se ocupă decât a’i cultiva grațiile și spiritul, sperând întot-deauna să o unească cu un senior mare ; dar se întâmplă de ordinar ca speranțele lor să fie înșelate și se mărită cu un om fără avere, care nu primește ca zestre decât lucruri ridicule. Ziua Hăzborul amfiobust — Prin poștă — O depeșă oficială din Pretoria, sosită la Londra, anunță că Dewer comandă aproape 5000 oameni în Orange. Acesta e cel mai mare gru de luptători întruniți sub ordinele unui general boer, de când a capitulat Cronje la Paardeberg. * V . Acum se imbarcă la Fiume cal pentru Africa de sud, pe cele trei mari vapoare engleze: Amerika, Hoskmis și Sicilian. Până în iunie se vor trimite câte 0000 cal pe lună. ★ *¹ Rebeliunea face nouă progrese în Colonia Capului. 13 membrii ai parlamentului sunt acum încarcerați,sub învinuirea de înaltă trădare.*¹¹ Se comunică din Capetown că, în urma invitărei secretarului colonial din Colonia Capului, și primar al orașului Capetown, Graham, toți primarii din Colonia Capului au organizat o întrunire, pentru a protesta contra calomniilor răspândite în contul trupelor engleze. UN PROVERB PE ZI Semnele pline de noduri nu fac foc bun. (Italian) Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Un proces relativ ia pensia viajerei ce conferă cuiva medalia «Virtutea Militarii» D. Ilie Predescu a servit in armată ca sergent timp de 12 ani, luând parte in războiul pentru independență, la care s’a luptat vitejește, căcî, după cum se constată dintr’un certificat, numai grație lui o companie întreagă a scăpat să nu fie măcelărită de turci. După 12 ani de serviciu ca sergent, conform art. 72 din legea de recrutare, i s’a conferit medalia «Virtutea militară», care-i dă dreptul la o pensie viajeră de 500 lei anual. D. Predescu, in urmă, a intrat ca funcționar In ministerul de război și, servind până la 1 Octombrie 1900, când a fost scos la pensie. In tot intervalul cât a servit ca funcționar in minister, pe lângă leafa d-sale, in casa și pensia viajeră de 500 lei anual. De la 1 Octombrie 1900, data scoatere d-sale la pensiestateT^terul de războiu n’a mai voit trial servească și pensia viajeră de 500 lei, pe motiv că nimeni nu poate primi două pensii pentru acelaș timp servit. D. Predescu, nemulțumit cu această decisiune, a intentat proces ministerului înaintea tribunalului Ilfov, pentru a fi obligat ca, pe lângă pensia ce i se cuvine după 26 ani serviți, să ’î servească și pensia viageră de 500 lei, drept ce -i conferă medalia «Virtutea militară». Tribunalul a admis cererea d-lui Predescu. Contra acestei sentințe a tribunalului, ministerul a făcut apel, care a venit era înaintea Curiei - secția I. D. avocat locot. Teodorescu, cerând amânarea procesului din cauza lipsei de timp spre a se putea judeca. Curtea a amânat judecarea pentru 15 Martie a. c. O chestiune importantă Frații Putopulo, din județul Vlașca, având a lua de la d. B. Bellu suma de 30 mii lei, tn puterea unei cambii, Tațl acționat în judecată la tribunalul Ilfov, secția comercială, după ce au trecut 5 ani de la scadență, înaintea tribunalului, d. advocat V. Dimitropol, reprezintantul d-lui B. Belu, a ridicat incidentul că, conform legei comerciale, acțiunile cambiale se prescriu după 5 ani de la scadență. Tribunalul, in urma acestui incident, a respins acțiunea cambială a fraților Pulopulo, reservându-le însă dreptul de a intenta proces pe cale civilă, considerând cambia ca un simplu efect civil. Contra acestei sentințe a tribunalului, d. B. Bellu, a făcut apel care a venit ieri înaintea Curții secția I. D. B. Bellu a fost reprezintat prin d. advocat V. Dimitropol, iar frații Putopulo prin d. B. Păltineanu. Din Bulgaria (Corespondență particulară a „Universului" Sofia, 25 Ianuarie. Aniversarea Unirea Principatelor române In acest an, ca și în anii precedenți, ziua de 24 ianuarie a fost sărbătorită cu o deosebită solemnitate la școala română de aici. In sala de festivitate a școalei, decorată cu mult gust, preotul român, Ioan Sgala, în fața unei asistențe numeroase, a celebrat serviciul divin. Apoi inteligentul și capabilul director al școalei, G. G. Ionescu, într’o cuvîntare bine simțită, a făcut istoricul Unirea’ Principatelor, aducând elogii nemuritorilor Cogălniceanu, Rosetti, etc., cari au contribuit la întruparea acestui ideal românesc. A relevat de asemenea și importanța acestei uniri, și a mulțumit coloniei române, care a participat în număr impozant la această festivitate. După acest discurs, corul școalei, dirijat de profesorul Stroescu, a intonat «Imnul Regal», precum și mai multe cântece patriotice, ca «Hora Unire!», «Deșteaptă-te Române», etc. D. A. G. Triffon, președintele societăței române de binefacere «Unirea», a mulțumit corpului didactic pentru inteligenta conducere a școalei și pentru sîrguința ce depune în instruire și educarea tinerimei române. Pe urmă, d sa a distribuit obiecte de îmbrăcăminte copiilor sărmani, cari frecventează școala. Tot ce colonia română are mai distins, a participat la această frumoasă serbare. Am zărit în asistență pe agentul diplomatic al României, d. N. Mișu , viceconsulul, d. A. Minea , dr. T. Triffon, Giuleamiru, Dabu, frații Tovara, etc. Printre doamne am remarcat pe d-na Atena Ivoraharoff, d-na Maria Triffon, d-na Florica Dabu, d-na Vasiliu și d-rele Ionescu, Nicolaeff, etc. D. Mișu, care a rămas foarte încântat de această serbare, a exprimat complimentele sale directorului școalei Ionescu,i profesoarelor Ionescu și Stroescu și prof. Rusu și Stroescu. Apoi mulțimea a părăsit localul școalei pe la ora 12, ducând cu sine o frumoasă amintire, despre această măreață serbâlgrare. Colonia română adună prin subscripție publică suma necesară pentru clădire unei biserici românești la Sofia. Până acum s’a adunat o sumă destul de însemnată, așa încât se crede că construcție se va începe la primăvară. * Profit de această ocaziune pentru a anunța nunta lui T. G. Triffon, fiul arhimilionarului Triffon, cu fiica importantului comerciant Ionescu. Fratele. Diverse CRONICI FEMININE SOȚUL Părinții comunică adesea fetei înclinări contrarii fericire! unui soț; eî Îi inspiră iubirea de lux și îi dau exemple contrarii bunelor moravuri și neglijează de a’î inspira multe din principiile necesare spre a pune frîu torentelor de pasiuni. Ei laudă cu multă imprudență farmecele și spiritul ei, pe când ar trebui să’î inspire numai modestia, o calitate așa de frumoasă la o femie. Ei dau o prea mare importanță avere și o fac să disprețuiască pe oamenii însemnați prin talentele și virtuțile lor. Auzi pe unii părinți rîzând înaintea setei lor de lucruri cari le rănesc pudoarea și fac să li se nască în inimă dorința cari se tulbură repaosul. Sunt alți părinți cari le lasă o libertate periculoasă. Spectacolul, lumea, balurile, prietenii îmbibați cu principii rele, schimbă caracterul unei fete, cu prea multă libertate, pe când sărmana nu avea adesea decât calități bune. Educația nu contribue mai puțin decât caracterul la fericirea unui soț ; mulți din părinți conduc răui această educație. Unii voesc ca o domnișoară să aibă toate talentele, toate cu Moartea I. P. S. S. Mitropolitului Moldovei [Prin fir telegrafic de la corespondentul nostru particular) Agonia. — Sosirea autorităților Iași,26 ianuarie, orele 10 dim.La orele 3 noaptea, I. P. S. S. Mitropolitul Iosif Naniescu ai intrat în agonie. Agonia Imitului Prelat a fost grea. La orele 4.45 dimineața sosind doctorul Botezatu, a constatat că moartea Mitropolitului e iminentă. Imediat au fost înștiințați și au sosit la fața locului: prefectul fluilețului, d. l. Gane ; prefectul Poliției, Șendrea ; Penescu, primarul lașului; Petre Poni, profesor universitar; arcomand fiUi Canon Bacauanul și Nicodem; directorul Mitropoliei, Știubeiul; Muzicescu, Dragomiir Dmmitrescu, senator; comisarul Dioghenide , comandantul sergenților, Dumitru și ajutorul Berescu, precum și o mulțime de preoți și alte persoane. Cu toții au înconjurat patul muribundului, care era liniștit și părea că doarme. Moartea La orele 9 și 40 dimineața, acela care timp de un sfert de veac a ținut în mâinele sale cârja archipăstorească a Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iosif Naniescu, și-a dat sufletul in mâinile înaltului Creator, pe care l-a slăvit atâta in tot cursul vieții sale. Durerea tuturor celor de față era sfișietoare. Toți preoții au isbucnit in plâns. Preotului Știubeici venindu-î rea, i s’au dat grabnic ajutoare. Vestea în oraș Trista veste s'a împrăștiat in oraș cu repeziciunea fulgerului și ea a produs unanime regrete. Mii de oameni au asaltat curtea Mitropolitană și strada Mare, cercând să pătrundă in palat. Poliția insă s-a împrăștiat. Așezarea cadavrului.Rugăciunile Câțî-va călugări au îmbrăcat cadavrul în veștminte preoțești scumpe, transportându-l in salonul de recepțiune și așezându-l intr’un jilț,cu fața spre răsărit. Imediat apoi s’a așezat la căpătâiul seu archiereul Canon, înconjurat de cler, și a început să citească rugăciunile. Reprezentanții autorităților superioare se aflau de asemenea în fața locului. înștiințarea persoanelor în drept Direcția Mitropoliei a telegrafiat imediat trista veste M. S. Regelui, A. S. S. Principelui Moștenitor, d-oi miniștri, 1. P. S. S. Mitropolitului Prungi^tuturor autorităților, precum și arhiepiscopilor din Cernăuți, Chișineu, Arad, Sibiu, Caransebeș și episcopului din Akerman, Rusia. Suspendarea spectacolelor Prefectul poliției a ordonat suspendarea spectacolelor și a tuturor petrecerilor, precum și închiderea tuturor cafenelelor până după înmormîntare. Aplicarea sigiliilor. Succesiunea La orele 10.20 a sosit la palatul mitropolitan d. In nen Corjescu, președintele secției de notariat a tribunalului Istrati, primul procuror și procurorul Stoenescu și au aplicat sigiliile pe ușile tuturor camerelor de Tinclulut mitropolit. Mitropolitul a numit executori testamentari ai sei pe d-nîi Petre Poni și Dragomir Dumitrescu. D na Dimitrie Sturdza a fost numit legatar universal testamentar. După o altă versiune, executori testamentari ar fi numiți d-nsi Dragomir Dumitrescu și Ilie Popescu, funcționari la ministerul lucrărilor publice. Pregătiri de înmorțir în care Aceștia au și început pregătirile înmormîntărea. Cum actualmente nu se află in casa mitropoliei nici un ban, e mai mult ca sigur că Statul va suporta toate cheltuelile în mormîntărei. Numeroase edificii publice și private au arborat drapelul de doliu și toți consulii au înștiințat guvernele lor respective despre tristul eveniment. Viitorul mitropolit Intervievând pe un în alt personagiu politic, dînsul nu a afirmat că P. S. S. Episcopul Parthenie va fi ales mitropolit al Moldovei și Sucevei în locul defunctului. Miereaua. Ziua înmormîntărei Iași, 26, ora 4.15 p. m. — Directorul Mitropoliei așteaptă să se hotărască ziua și programul îșiormintă rel. Se crede că inmormîntarea se va face Luni. Sosirea Prințului Ferdinand. Mișcarea în oraș Pe aci circulă svonul că A. S. R. Principele Ferdinand va veni în persoană ca să asiste la inmormîntare. Agitația în populație e imensă. Sute de case au arborat drapelul de doliu. Mii de oameni stau in permanență ln Mitropolie. Fotograful Heck a fotografiat cadavrul. Episcopul catolic a trimis cel dint é in condoleanțele sale. Generalul Barca, comandantul corpului 4 de armată, urmat de numeroși ofițeri, a mers la palatul mitropolitan și a stat timp îndelungat lângă cadavru. Poliția,revenind asupra primei dispozițiuni, a lăsat cafenelele deschise. Cu toate astea petrecerile vor fi suspendate. Directorul serviciului sanitar superior din București, d. dr. Petrini-Galațî, a telegrafiat că consiliul a admis ca corpul I. P. S. S. Mitropolitului să fie înmormintat în curtea Mitropoliei. Mitropolitul exprimându-șî, încă de pe când era înviată, dorința de a fi înmormintat după prohodul călugăresc, s’a decis să se facă astfel. I. P. S. S. Mitropolitul ’rimat Gheorghian, fiind suferind, a telegrafiat anunțând că nu poate lua parte la înmormîntare. Miereaua. Serviciul divin Iași, 26. (ora 6.15 seara).La ora 4 30 arhiereul Canon, înconjurat de un numeros cler, a oficiat lângă cadavru trisaglionul, în prezența unei nenumărate asistențe îndurerate. Mulți dintre cei de față plâng. Transportarea corpului în Mitropolie La ora 4.50 m. patru preoți ridicând jeltui împreună cu cadavrul și urmați de întregul cler și mii de oameni, s-au scoborit în interiorul Mitropoliei, și au așezat cadavrul în apropierea tronului regal, cu fața spre mează-noapte și răsărit. Dispoziții pentru înmormîntare In curtea Mitropoliei e o îmbulzeală enormă. Geandarraii împrăștie lumea, se nasc dese conflicte între el și public. Direcția Mitropoliei a hotărît ca toți preoții clerului ieșean să citească în permanență, cu schimbul, lângădavru. Acum, la ora când ve teografiez, lumea a început să se împrăștie. Bănueli de furt. — Cercetări Parchetul primind grave denunțări, primul procuror Istrati a lucrat azi toată ziua in interiorul palatului Mitropolitan, interogând pe d. Gavril Muzicescu și părintele Știubeiu, cari au făcut declarații scrise. De asemenea s’au luat lungi interogatorii servitorilor defunctului, Alexandru Agapie și Bucur Ionescu. Circulă svonul că motivul cercetărilor ar fi un denunț cum că s’ar fi sustras obiecte din palat. Înregistrez însă svonul sub rezervă. D. Muzicescu a declarat că Mitropolitul a murit sărac, împărțind tot ce a avut săracilor. Slujbe.—Telegrame de condoleanțe Mâine toate bisericele din Moldova vor face slujbe pentru odihnirea sufletului regretatului Mitropolit. Tot mâine, dimineață, se vor întruni profesorii universitari, spre a lua toate hotărîrile în privința participărea la înmormîntare. De asemenea și studenții vor ține o întrunire în acest scop. Astăzi și Luni, când se va face înmormântarea, școlile vor fi închise. Sosesc în continuă numeroase telegrame de condoleanțe de prin toate părțile. Proprietățile defunctului Președintele tribunalului, secția III-a, a ordonat telegrafic tribunalului din Vaslui să sechestreze acolo niște proprietăți aparținând defunctului Mitropolit Iosif Naniescu, Mierea cu Biografia Mitropolitului Iosif Naniescu Nașterea și copilăria Născut la anul 1820, Iulie 27, în micul sat Răzălău, în apropierea marelui sat Pepeni, situat spre nord de Balușești, în Basarabia, ținutul Iașului, ocolul Răutului. Părintele seu, preotul Anania, se trăgea din o vechie și numeroasă familie românească, din satul Florești, iar mama sa, Teodosia, preoteasă, era fiica preotului Fornea. Numele familiei înaltului arhipăstor era familia Mihalache, iar el din botez a primit numele loan. De mic, rămas fară de părine, copilul loan, împreună cu un frate mai mic, a rămas sub priveghierea înă sei, până la vârsta de 10 ani. Un unchiu al seu, archimandritul Teofilact, din mânăstirea Frumușica (Basarabia), venendu-l foarte inteligent și pornit spre învățătură, l-a luat sub îngrijirea sa, și la anul 1831 l-a adus la Iași, stabilindu-l la biserica Sf. Spiridon, unde pe atunci era egumen arhiereul Varlaam Cuza Sardeon. Aci a stat până la anul 1834, fiind martor ocular la multe fapte mărețe din istoria noastră națională a Moldovei, fapte pe cari până în ultimele zile ale vieței sale le povestea tuturor cu căldură și cu ochii udați în lacrimi Călugărirea La 1834, arhimandritul Teofilact, unchiul său, fiind numit superior al mănăstirei sf. profet Samuel, din Focșani, l-a luat cu sine acolo, unde a stat un an de zile, fiind apoi condus la eparhia sf. episcopii a Buzăului. La 23 Noembrie 1835,răposatul episcop Chesarie l-a îmbrăcat în schima monahicească, dându-i numele de Iosif, iar a doua zi l-a hirotonit ierodiacon în biserica acelei sfinte episcopii. Grabnic, ierodiaconul losif, prin talentul cântărilor, prin frumusețea vocei și prin deșteptăciunea superioară, devine copilul de predilecție al Episcopului Chesarie și podoaba bisericească a sfintei episcopii a Buzăului. Până la anul 1840 ierodiaconul Iosif, iubitor de știință și lumină, este cel mai siiitor elev al seminarului episcopiei de Buzău, iar de la acel an și-a continuat studiile în colegiul național al sf. Sava din București, cea mai înaltă școală în acele vremuri. La bisericele sf. Dumitru și sf. loan Tot în acest timp, ierodiaconul Iosif a devenit sala bisericei sf. Dumitru, din strada Carol, din București, unde, prin frumusețea slujbei și minunăția cântărilor sale, atrăgea tot ce Capitala avea mai distins. După terminarea studiilor sale în colegiul național Sf. Sava, și încetarea din viață a episcopului Chesarie al Buzăului (30 Noembrie, 1846), și până la 15 Maiu 1849, ierodiaconul Iosif a stat în București, asistând la evenimentele de la 1848. In Maiu 1849, ierodiaconul Iosif fu numit egumen peste Olt la mânăstirea Șerbăneștiî Morunglavului din jud CAROLINA INVERN1ZI0 IOC Torturile mei mame PARTEA A TREIA Eșarpa albastră V — Iarăși? Da sigur că vrei ca să renunț a cânta în opera d-tale. — larsă-me,—murmura el,— îți jur că numele d-tale nu va mai eși de pe buzele mele; de altfel, eu meritam și mai mult , la revedere. Și eși din cabinet clătinându-se ca un om beat. Mignon rămase în picioare calmă și nepăsătoare. O altă ușe se deschise și Cerere veni să se arunce în brațele ei. — Ai fost admirabili—exclamă ea.—Și vezi... mă prind că Gualliero a plecat amorezat ca un nebun de tine. Mignon surise. — Așa sunt bărbații,—adaose contesa Cerere,—cu cât ești mai rece și te arăți mai nepăsătoare față de dinșii, cu atât eî te iubesc mai mult și aleargă ca nebunii după tine , pe când, dacă îi arăți dragoste prea mare atunci ei se plictisesc repede și te părăsesc sau caută a se scăpa de acea femeie. «Vei vedea acum cum Gualtiero va uita lumea întreagă și va fi fericit la un surîs al lefi, pentru care și-ar da sângele și viața lui. Mignon, cu toate că surîdea, însă în fundul sufletului ei era tristă. Gualtiero nu mai putea avea nici o putere asupra ei, pe când ea îl ținea în mână. N revenit între culisele teatrului Pergola, se arătă aproape cochetă cu el, dar la cea mai mică aluziune în trecut, Mignon se încrunta așa de tare, încât Gualtiero era turburat și nu îndrăznea să spue nici un cuvînt. Dar disprețul ei, a o vedea înconjurată de o mulțime de admiratori, printre cari în prima linie se afla prințul Maud, aprindeau pasiunea lui Gualtiero, până la delir. El, care disprețuise, insultase pe timida copilă, care îl iubea cum un câine își iubește stăpânul, acum suferea pentru această femee, care se revoltase, care -i arăta indiferența ei. Imaginea Andréinei era lăsată cu totul la o parte, și, dacă în unele momente căuta lângă prințesă beția, uitarea, abia se îndepărta și tot sufletul, toate gândurile sale se reîntorceau la Mignon. In acea seară în care Gualtiero întârziase la întâlnirea Andrei nei nu era, cum spusese el, din cauza probei operei sale, el fiindcă în acea seară Mignon i s’a părut mai frumoasă ca întotdeauna, și mai rece și mai disprețuitoare cu el, pe când rîsese cu prințul Maud și cu alți nobili tineri, cari avuseseră fericirea de a-î fi prezentați. — Me tem d-le Gualtiero — zisese ea fără să’l privească—că nu voi putea sa joc in opera d-tale. Gualtiero se păli. — De ce?—murmură el. — Fiind că libretul e detestabil, și în unele părți, trebue să’ți spun, muzica e monotonă. Totuși, fiindcă publicul a fost anunțat că opera se va juca poimâine seară, și toate ziarele vorbesc despre astea de o lună de zile, ar fi prea târziu ca să renunț. Și fără să aștepte răspuns, întorcându-I spatele, începu să vorbească despre altceva cu Cerere și cu prințul Maud. Gualtiero se făcuse cu totul palid și tocmai era să facă o întrebare puțin cam violentă fetei, când aceasta exclamă cu voce tare : — Ei bine, principe, voi avea fericirea de a vedea pe solia d-tale, în prima seară a nouei opere ? Desigur ea nu va lăsa ca să ’i scape ocazia de a asista la triumful profesorului ei. — Sau mai bine zis la al d-tale,—zise prințul. Mignon dădu cu grație din umeri — oc.G.— mine nu me gândesc de — Și totuși trebue să fie o bucurie pentru d-ta de a triumfa într’un oraș unde am suferit atâta. — Te rog, prințe — zise rîzând Mignon, — nu m’i mai aminti trecutul, care e pentru mine cu totul mort. — De ar fi așa pentru toți ! —exclamă prințul cu o voce pe care nimeni nu o auzise la dînsul. Gualtiero, pe când Mignon și prințul vorbeau astfel, se retrase cu totul înfuriat. El era foarte chinuit și au trebuit să treacă două ore spre a se putea liniști și să se prezinte Andreinei. Când lăsă pe prințesa, în loc de a se îndrepta la locuința lui, se îndreptă spre casa în care sta Mignon. Era nervos, foarte excitat, cu inima plină de triste presimțiri... Iubea pe Mignon și nu vroia să renunțe la Andreina, cu toate că gelozia acesteia îl plictisia. — Dacă ea ar ști că protagonista din opera mea e Mignon, s’ar înfuria,—murmură el —Dar cine poate să ’i spuie ? Și în costumul în care Mignon va apare pe scenă, sunt sigur că ea nu o va recunoaște. Gândindu-se astfel, ei se plimba în sus și în jos pe d’înaintea palatului Cerere, spionând ferestrele închise și neluminate. Și când se gândea că fără insulta adusă în acea noapte, Mignon s’ar fi așteptat ca în trecut, tremurând de amor, de emoțiune și de fericire... Amintirea sărutărilor sale îl făcea să aibă friguri. Și când sărutăm el nu le va mai avea și că Mignon va da toată dragostea ei altuia!... Gelozia îl făcea, să sufere și când se întoarse acasă se culcă în pat și plânse de necaz ca un copil. Dar în ziua următoare fu mai liniștit, și avea într’adever nevoe, căci trebuia să se pregătească pentru repetiția generală de seara. Toată dimineața nu făcu altceva decât să expedieze la bilete, să se ducă de la un artist la altul, și pe la ora 2 era așa de zdrobit încât căzu aproape leșinat pe un divan. Sunetul clopoțelului îl făcu să se scoale repede. Cine venea? Se duse să deschidă și era cât pe aci sa cadă pe spate, văzând pe prințesa Maud. — Tu, Andreino ? — Da,—zise ea surîzând,—eroare n’am putut rezista dorinței de a te vedea barem odată azi. Și intră închizând ușa după după sine. — Ești singură ? — o întrebă Gualtiero, pe când introducea pa tenera femee în salonul lui. — Am venit însoțită de Celia, cu o birjă, și i-am spus să vie ca să me reia peste câteva ore. Sper că nu te plictisesc. — Nu... desigur — murmură Gualtiero—însă mi se pare dură prudență. (Va urmaf se gândea că acele