Universul, ianuarie 1903 (Anul 21, nr. 1-29)

1903-01-28 / nr. 26

Cum procedează turcii în Macedonia. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 27 Ianuarie. — Sf. Ioan gură de aur. Catolic Luni, 9 Februarie.—Apolline. Soarele răsare 7.27 , apune 5.32 București, 27 Ianuarie. Alcoolul denaturat Am publicat într’unul din numerile noastre trecute tex­tul legei asupra alcoolului de­naturat, depusă pe biuroul A­­dunărei deputaților de d. mi­nistru de finanțe Em. Costi­­nescu. Legea prezintă o prea mare însemnătate, spre a nu mai reveni un moment asupra ei. Din luminoasa expunere de motive ce însoțește proiectul rezultă că scoru­l principal al legei este de a îndeplini lacuna ce există în legea băuturilor spirtoase; ea permite o între­buințare mult mai întinsă a alcoolului denaturat și de a-1 supune și ia o taxă de 7 bani de litru, egală cu aceea ce lovește petrolul rafinat. întinderea întrebuințărei al­coolului denaturat este cerută și de industria alcoolului, care ar strecura ast­fel produsele sale mai inferioare și și-ar pu­tea mări puțin fabricarea, re­dusă din cauza lipsei de ex­port. De altmintrele au puține in­dustrii merită l­i np­e aceiași­­ profecțiune ca alcoolul. Ea este egală, mai mult de­cât ori­care alta, de agricultură; e o resursă mare pentru unele produse ce nu se pot exporta­ pe urmă, este legată și da co­mercial cu vite. Industria de asemenea, va câștiga mult prin această lege, căci, până acum numeroase trebuințe ale industriei se a­­flau puse în condițiune de m­­­minoritate față cu industriile similare din alte țări, unde alcoolul denaturat e de o în­trebuințare obștească. Proiectul de lege pune prin­cipiile denaturărea, ale contro­lului, ale penalităților de a­­plicat în caz de infracțiune, precum și taxa de 7 bani pe litru. Pe de altă parte însă, ex­punerea de motive zice că noi, Românii, nu avem aceleași cuvinte de a favoriza în mod excepțional alcoolul denaturat, de­oare­ce țara noastră este una din cele mai bogate în petroled. Ne aflăm în fața a două produse deopotrivă nați­onale. Aceasta ne povestește a nu scuti alcoolul denaturat, nici a-1 premia ca în Germa­nia, ci ar impune la aceeași taxă ca petroleul. Ținând sea­mă de puterea calorică, alco­olul va fi, cu 7 bani de litru, mai mult impus de­cât pe­troleul. Pe de altă parte, ra­­portându-ne la valoarea co­mercială a ambelor produse, petroleul e mai mult impus. De aci resultă că impunerea ti dreaptă și că producătorii, frici de o parte nici de alta, fiu vor avea cuvînt de a fi De altmintrelea, la noi nici odată alcoolul nu va putea lua locul petroleului. Când petroleul rafinat costă în fa­brică 10 bani litrul, iar alco­olul 45 bani, ori­cine înțelege că concurența este peste pu­tință. Alcoolul nu va fi în­trebuințat de­cât acolo unde petroleul nu poate să o înlo­cuiască. Cei cari nu cunosc amă­nuntele teh­nice ale denatu­­ră rea, se vor teme poate ca a­­ceasta operațiune să nu fie o sorginte de fraude și, prin urmare de pierderi pentru fisc. De aceasta nu trebue să avem cea mai mică grijă. Dacă astă­zi, când denatura­rea se face la noi cu totul im­perfect, ba une­ori chiar de­loc, și totuși fraude nu se co­mit prin aceasta, cu atât mai mult când lucrarea va fi sis­­tematizată și perfecționată," ori­ce înșelăciune va fi peste putință, o ceartă între ei, și din ceartă ajunseră la bătae. Numitul Vanboorenen, în vîr­­stă de 15 ani, scoase un cuțit, cu care lovi în piept pe numitul Ludovic Clerbaut, care fu tran­sportat în agonie la spitalul Sft. Elisabeta. Ucigașul a fost arestat. Ucis cu o lovitură de pumnal O dramă s’a desfășurat la Maldeghem, aproape de Gând. Numiții Vandenbossohe, în vir­­stă de 34 ani, și Remy Debro­­ugne, de 27 ani, rîndaș de curte, luându-se între ei la ceartă, cel din urmă scoase un pumnal și’l înfipse în pieptul adversarului său, care căzu mort pe loc. Autorul acestei­ crime a fost arestat, și încarcerat la închisoa­rea din Gand. Schaers. Din Belgia (Con­sp. particulară a ziarului „Universul“) Bruxelles, 23 ianuarie Jefuirea unui pictor Pictorul A. Mans iocnește, cea mai mare parte din an, la țară, la Dieghem. El are o casă la Bruxelles, pe strada Nordului, unde descinde foarte rar. De vre-o șoapte luni casa aceasta era aproape nelocuită. Când pic­torul veni, ultima dată, la 18 ianuarie trecut, nu observă nici o schimbare. Luni după amiazi d. Mans fiind în oraș de pe și prin strada Nordului. Când sosi erau orele 5 p. m. Voi să des­chidă ușa, dar era încuiată pe dinăuntru. Convins, de­sigur, că niște străini pătrunseseră în casa lui, pictorul aduse un lăcătuș, care -l ajută să intre în casă. D. Mans pricepu că a fost vizitat de pungași. Toată casa era în­­tr’o mare desordine. Mobilele fuseseră deschise, broaștele sfărâmate. Ren­facetorii șterpeliseră o mulțime de lucruri de tot felul: bronzuri, bibelouri, blănii, haine, o colecție de evan­­taiuri vechi, pendule și altela. In apartamentele de jos erau pre­gătite pachete, conținând alte o­­biecte, pe care hoții trebuiau să vie să le ia mai târziu. Observând toate acestea, d. Mans­­ anunță poliția. Aceasta a deschis o an­chetă, care a dovedit că pungașii se introduseseră în casă prin des­chizătura ferestrelor pivniței. Nu s-a stabilit încă inventarul com­plect al obiectelor furate și care reprezintă o valoare conside­rabilă. Faptă de bandit­ori seară, d-na Debeets și cu fiica sa se întorceau pe jos la locuința lor din­­ Weverghem, a­­proape de Gourtrai, când se vă­zură atacate de un individ masat. Fata, sub o ploaie de lo­vituri, căzu la pământ ; mama sa, voind s'o scape, păți același lucru. Aceasta din urmă avea la ea o pungă cu 1500 de franci; banditul îi luă și fugi. Azi dimineață, jandarmii cer­­cetau, când fură informați că în­­tr'o cârciumă un individ chefuia, cheltuind fără grije. El fu ares­tat și recunoscut de autorul fap­tului din ajun. Se numește Iu­­lius Vandeveide și e lucrător la Weverghem. Jandarmii l-au dus la închisoa­rea din Gourtrai. Un ucigaș de 15 ani Câți­va tineri se adunaseră în­ parcul din Anvers, când începu CRONICI FEISMINE Mișcarea femenină La Universitatea din Viena, d-nia Friderica Lebinger a trecut cu un deosebit succes examenul de doctorat în medicină. La școala de poduri și șosele din Paris , șoara Kanyersky a obținut diploma de inginer. Ea este prima femee care a dobân­dit acest titlu. Pe baza acestei diplome, d-șoara Kanyersky va solicita un post de inginer la căile ferate din Rusia. Țarul Rusiei a aprobat la pro­punerea ministrului instrucțiunei publice numirea unei profesoare franceze la școala reală pentru băeți din orașul Iekaterinoslav. D-na Ceraski din Moscova, o distinsă astronomă, a descoperit un nou planet după tipul Algol. La școala superioară de fete din Tokio, capitala Japoniei, a fost numită profesoară de lim­bile europene d-șoara Margareta Emerson, fiica unui pr­ofesor din München. Această școală este frecventată de 550 de fete. D na A. Vasiliades a fost nu­mită ca medic la spitalul de fe­mei din Atena. Ea este prima femee care o­­cupă o ast­fel de funcțiune. D-șoara Elisa Boschetti a fost numită membră în consiliul de administrație al societăței pentru îngrijirea bolnavilor din Milan. O revistă engleză spune că din anul 1885 există în Japonia un institutut de educațiune pentru fetele din clasa înaltă a societă­ței care poartă numele de Școala pentru fiicele de pair și a fost înființată de soția împăratului Japoniei. Această școală se îm­parte în două secțiuni: școala pregătitoare și școala înaltă. Acolo se învață între altele și următoarele obiecte : Știința mo­rală, limba chineză și japoneză, engleză și franceză, istoria natu­rală, istoria universală, geogra­fia, desemnul, matematica, etc. Afară de acestea mai sunt și alte obiecte, precum: «N­ebona» (arta de a aranja florile în chip artis­tic), arta bucătăriei, «Manoyo» (arta de a pregăti și a servi ceaiul, precum și eticheta feme­­nină. Absolventele acestei școale sunt foarte mult căutate ca soții și fac foarte bune partide. Una dintre ele s-a măritat cu un prinț din familia imperială, iar alte trei sunt soții de ambasadori în Europa. Olimpia. O CUGETARE PE ZI Părinții au cea dintâia și cea mai de aproape chemare pentru creșterea copiilor. CMMUHEDICALA Idioția morală De fapte imorale de tot soiul, ba chiar de crime făptuite și la noi de oameni cari suferă de idioție morală, aflăm și citim nu rare ori și în ziarele politice. Persoanele suferinde de idioție morală au inteligența aproape intactă, nu sunt însă în stare de a simți în mod estetic, moral și drept. Creerul lor este, așa zi­când, orb pentru simțuri morale, precum ochiul unor oameni pen­tru culori anumite. Ast­fel de indivizi arată deja din copilărie semnele boalei în chestiune. Ei sunt de obicei­ îndărătnici, rău­tăcioși ; de asemenea le lipsește ori­ce simț de ambițiune, remuș­­cări de conștiință sau căință; sunt văzuți roți de semenii lor și asta le e indiferent, tot cuge­tul lor se învîrtește numai îm­prejurul ființei lor, sunt egoiști incarnați. Se înțelege ușor ce pot să a­­jungă în societate ast­fel de ființe. Sunt oameni cari se ruinează prin tot soiul de excese, nepu­tând a se deda serios unei ca­riere oare­care și sfîrșind de o­­biceiu prin a fi internați în pe­nitenciare sau în case de nebuni. Așa­dar, idioția morală este acea afecțiune mintală când par­tea cea mai nobilă a creerului, partea care rezidă la desvoltarea simțului moral, se află în sufe­rință, iar pricina ei este de o­­bicei­ o moștenire nenorocită de la părinți bețivi, epileptici sau sifilitici. Lombrogo crede că idio­! UN SFAT PE ZI Pentru grădinari.­După Noi­sette, diferitele specii de gunoiu de animale, întrebuințate în gră­dinărit,produc următoarele grade de căldură : Gunoiul de ol 60-70 grade, ținând 4 luni, cel de mă­gar sau de cal 50-60 grade, ți­nând 6 luni. Frunze pe jumătate uscate amestecate cu gano­a de cal 40 — 50 grade, ținând 7 —9 luni. Frunze și *­« ganoiu 30-40 grade, ținând 8-11 luni. Pulberea de tină 40—60 grade, ținând 12 luni. Frunze uscate 35—40 grade, ținând 12 luni. Boștina de stru­guri 40 — 50 grade, ținând 20 de luni. —— ■— ------mi • «g» 3P» ■ [UNK] Trei ani de războiQ — de — Generala­ Cil. Dinet (Urmare.—Vezi de la Nr. 3301 până la No. 23) GAP. XVIII Retragerea." mea pânăă în 'IV, Israel Am pus pe răniți în siguranță și neputând aduce în lagărul meu, care era prea departe, toate mu­­nițiunile de tren, am lăsat numai pe­ burghezi să se aprovizioneze cu zahăr și cafea și am dat foc vagoanelor. Abia ne depărtasem și am auzit niște violente detunături. Erau munițiunile trenului ce ex­plodau­ în incendiu. Trecuseram deci și nimic din ceea ce Piet­rewet prezisese, nu se întâmplase. Ceea ce îl adu­sese la opiuiea că vom fi prinși trecând linia ferată, e că el des­coperise numeroase trupe engleze la spatele nostru și că dînsul credea că și calea ferată e de a­­sem­enea ocupată. Nu fu nimic din toate astea și, în loc să fim prinși, noi am prins pe alții, fiind­că am făcut 98 de englezi pri­zonieri. Am sosit, când se lumina de ziuă, la ferma Mahemsspruit; de acolo am mers în direcția spre Wonderheuvel spre a sosi, la 22 iulie, la ferma din Vlakkuil. Am stat acolo toată ziua spre a recunoaște mișcările englezilor, și spre a măcina câte­va care cu grâu în moara d-lui Mackenzie, lângă satul Vredefort. In acea zi, după am­iază, rai s'a raportat că o puternică coloană engleză sosea de la podul Rhenos­­terrivier în direcție spre Vrede­fort și că ea s’ar fi oprit la fer­ma Klipstapel, la opt mile dis­tanță. Am hotărât de a-l supra­­veghia. A doua zi la remărit, nouî vești mi-au sosit. Coloana trimisese un puternic detașament în direcția carelor noastre cu grâu, spre a le surprinde. Imediat noi am încălecat, dar era prea târziu­, când am sosit lângă detașament, carele noas­tre, înconjurate de cavaleriști englezi, luau deja drumul spre lagărul inamic. Englezii erau în număr de 5 sau 6 sute; noi eram 400. Dar, cu toată inferioritatea noastră numerică, n’am vroit să las să ni se ia ast­fel carele noastre. Am comandat asaltul. Câmpia era cu totul descope­rită, și lupta se anunța crâncenă. Cu tot pericolul, burghezii se purtară cu bravură. Cea mai mare parte, în galop, putură să se apropie până la 500 pași de inamic, și, culcați pe pământ, deschiseră asupra lui un foc foarte gipi ,și ibiBpxîp^reptat.­ Lupta dură­ de o u­ră și nu se părea că inamicul trebuia să se retragă. Dar, vai , ca în­tot­dea­­una, englezilor le sosiră ajutoare. Erau atâția inamici în sărmana noastră țară ! La primul foc de pușcă ei soseau în jurul nostru, așa de numeroși în­cât păreau că ei din pământ. Noi am trebuit să ne retragem cu cinci morți și 14 răniți. Cât despre perderile englezilor, dacă dau crezământ raportului pe care mi-l făcură mai târziu cafrig, din acea parte ele fuseseră conside­rabile. In după amiaza aceleiași zile, am condus lagărul meu până la ferma Rhenesterpont, pe când inamicul mergea spre Klipstapel. Tactica engleză era de a mă pierde în mijlocul unor forțe de două­zeci de ori mai superioare. Din Bethlehem, din Potchefs­­troom, inamicul trimitea asupra mea coloane numeroase, ce îmi paralizau cu totul mișcările.­­Ca­frma­­ția morală este însăși o formă a epilepsiei, pe care noi am de­scris-o mai detailat în numerile trecute ale «Universului». Pe lângă pricinele descrise ale teribilei boale, anume a idioție­ morale (moral insanity, folie rai­­sonnante) trebue să cităm unele ocazionale, precum excesele se­xuale pe timpul pubertății, mai ales perversitățile sexuale, și în întâia linie onania. (vezi lucrarea mea «Neurastenia sexuală.) Vom atinge mai de aproape cele din­tâia pricini ale idioției morale, anume : beția și sifilisul, din punctul de vedere al pericolului pentru societatea noastră. Am descris alcoolismul într-un număr trecut al «Universului», însă, în ceea ce privește statis­tica întindere! alcoolismului, vom d­­a câte­va din lucrarea foarte minuțioasă a d-lui dr. Urbeanu : «Judecând după numărul cârciu­­melor din țară, după cantitatea băuturilor ce se consumă anual la noi în țară, după obiceiul de a «savura» înainte de dejun și după dejun, înainte de masă și după masă, dimineața și seara, noi trebue să ne prenumărăm între popoarele băutoare. Și în­­tr’adevăr, statistica arată că în această privință noi nu formăm «coada lumei». Locul ce-l ocu­păm în concertul alcoolic e, după unii, al ș­aptelea, după alții ar fi chiar al douilea sau al treilea. Nu discut clasificația, destul că bem mult, bem mai mult de­cât vecinii noștri bulgari, sârbi și chiar ruși». Pe de altă parte, din descrie­rile mele asupra sifilisului în zia­rul «Universul», cititorii aces­tui ziar sunt convinși, cred, de pericolele cu cari ne amenință boala în chestiune. In ce privește statistica acestei boli la noi și a primejdiei, ce în special țintește populațiunea noastră, vom cita următoarele, din eminenta lu­crare a confratelui doctor Poe­­naru-Căplescu : «1) Sifilisul este foarte răspân­dit la noi , în orașe, la sate și în armată domnește pretutindeni. «2) Avorturile, facerile prema­ture, numărul nouilor născuți morți e așa de mare, că atrage după sine o însemnată descreș­tere a populației, pe lângă mor­talitatea cauzată de sifilis la a­­dulți. Poporul nostru este foarte igno­rant în ce privește boalele vene­rice și în special n’are idee des­pre sifilis. Cum vrem noi ca cine­va să se păzească de un zeu, dacă nu știe care este acel reu ? De multe ori știm poate că ceva ne-ar vă­tăma și încă nu ne păzim de ajuns. Trebue car ca în diferite clase sociale să se facă cunoscut fre­­qvența și pericolul boalelor ve­nerice. Propun pentru aceasta ca să se țină conferințe popu­­l­a­re asu­pra sifilisului, după cum se țin astă­zi asupra boalelor conta­gioase. In fie­care Ateneu din țară, în provincie în sălile mari ale licee­lor, in orășele medicii statului să fie obligați a ține o serie de conferințe asupra boalelor vene­rice și a profilaxiei (paza); să se arate consecințele dezastroase, avorturi, degenerații, etc. Aceste conferințe să se repete în fie­care an, ca să poată ajunge la cunoștința multora. Prin calea publicațiunei, să se imprime un studiu popular, cuprinzând boalele venerice și profilaxia lor , unde exemplele cele mai grave să reiasă și aceste publicațiuni să fie distribuite pe o scară întin­ă, până în comunele cele mai mici. Să se insiste, bine înțeles, și asupra tratamentului prelungit ca absolut necesar. Să se înfiin­țeze un organ pentru profilaxia (paza) boalelor venerice, care să apară odată pe săptămână. Tre­bue neapărat ca învățătorii, pri­marii și preoții să cunoască boa­lele venerice ca și pe cele con­tagioase să poată arăta poporului la țară pericolul, consecințele de­zastruoase, etc. Pentru aceasta trebue să se dea o mare impor­tanță cursului de igienă și me­dicină populară. Știm cu toții că igiena e ne­glijată în școlile noastre, nu i se dă aproape nici o importanță. Aceasta din cauză că nimeni nu știe adevărata stare sanitară a ■ poporului, afară de specialiști. Ei bine, igiena trebue studiată serios și conferințele de medicină populară trebuesc răspândite și introduse în toate școlile, ca : gimnazii, licee, școli profesio­nale, școli de meserii, școli mi­litare, seminare, etc. Elevii și elevele care termină studiile se­cundare trebue să cunoască gra­vitatea boalelor contagioase și a boalelor venerice, căci numai ast­fel vor ști să se păzească și să învețe și pe alții. Medicilor deci le incumbă sar­cina de a lumina poporul asupra primejdiei sifilisului, în ce pri­vește alcoolismul, zice d. dr. Urbeanu în lucrarea sa : «Parla­mentul român a fost pururea ecoul luptei împotriva alcoolis­mului și mulți dintre membrii săi marcanți sunt în fruntea miș­­cărei anti­alcoolice» ; iar familiei iu deosebi îi rămâne de a ve­ghea asupra educației copilului, ferindu-i, mai ales în pubertate, de excese sexuale, de perversi­tăți sexuale, în special de neno­rocita și fatala «onanie». Numai așa, cu concursul Sta­tului, a medicilor și a familiei, vom putea preîntîmpina cazurile nenorocite de «idioție morală». Dr. IV. Polînghev, Iași. Cum procedează turci! In Macedonia — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră, reprodusă după un ziar german, reprezintă un tablou îngrozitor, dar un ta­­blou adevărat, care spune mai mult de­cât toate coresponden­țele gazetelor, asupra situațiunei populației creștine din Mace­donia. Scena ne reprezintă pe niște creștini din acea provincie legați în lanțuri de către soldații turci, fiind­că și-au­ manifestat senti­mentele lor de libertate. Să nu ne cuprindă deci mi­rarea că într’o ast­fel de țară se revoltă poporul în contra neome­noasei stăpâniri a Padișa­hului. Haul Abonament cu premii la „UNIVERSUL“ Costul abonamentului Pentru 3 luni leî . . .6 » 6 » «... 11.50 » un an leî . . . 22.50 Premiile Cu începere de la 1 Februa­rie 1903, Universul deschide un nou abonament, cu următoa­rele premii ce se acordă gratuit abonaților prin tragere la sorți . 1) O vilă la Sinaia, (în­­tradins construită anul acesta). 2) O mie de lei în bani. 3) O pianină. 4) Un tandem pentru damă și bărbat. 5) O pereche de cercei cu tur­­coase, înconjurate cu diamante, în valoare de 500 lei. 6)­500 lei în bani. 7) O brățară, lanț de aur, cu 1 safir înconjurat de diamante, în valoare de lei 400. 8) Un briloc mare de aur cu oglindă, împodobit cu diamante, rubine, smaragde și peria, în valoare de lei 350. 9) Un ceasornic remontoir de aur cu 2 capace, pentru bărbat. 10) Un ceasornic de aur cu 2 capace, pentru damă. 11) O mașină de cusut. 12) Un bilet, dus și întors la Veneția. 13) Un bilet, dus și întors, la Roma. 14) Un mare vas artistic lu­crat, de porțelan, pus pe o co­loană tot de porțelan, pictat. 15) Un ceas de bronz aurit, pentru masă, în valoare de 130 de lei. 16) O mare lampă de atârnat. 17) 2 candelabre de bronz aurit. 18) O oglindă de masă, de lemn sculptat. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 2 bilete spre a concura la tragerea obiectelor de mai sus, abonații pentru 6 luni pri­mesc 5 bilete, iar abonații pentru un an 12 bilete. Toți abonații la Universul pri­mesc gratuit și almamaehul Uni­versului pentru anul 1903 precum și Universul literar colorat pe tot timpul cât sunt abonați. Toți abonații la «Universul», mai concurează, gratuit, prin tragere la sorți, la cele 3 premii ce se acordă în fie­care lună. Memoriile M Krueger (Urmare.—Vezi de la No. 335 până la No. 24). CAP. VII Răsboiul de eliberare de la 1880—81 In tratatul pe care l-au semnat Krueger și Joubert în numele poporului Republicei sud-africane se asigură­­ un guvernământ li­ber sub suzeranitatea britanică, în schimbul primirea unui con­sul englez resident la Pretoria și darea înapoi a averilor englezilor, confiscate în timpul războiului. Punctul, care cât pe act era să provoace ruperea tratativelor, a­­dică chestia­cesiunea teritoriilor, a fost lăsată spre resolvare comi­­siunei regale. Wood se obliga, în numele guvernului englez, să nu ocupe posițiunile de la Laigsney dacă le vor preda boerii și să nu du­că trupe și munițiuni in Trans­vaal. Această comisiune care s-a în­trunit în curând se compunea din Sir Hercules Robinson, noul co­misar regal, Sir Henry de Vil­­liers, judecătorul suprem din Colonia Gap și Sir Evelyn Wood. Aceștia alcătuiau­ un proiect pen­tru pace care este cunoscută sub numele de convențiunea de la Pretoria din 1881. In Volksratul care a fost con­vocat, pentru ca să primească această convențiune, au avut loc lungi și violente discuțiuni. Intr’o ședință care avusese loc cu cinci luni înainte, Krueger lăudase generositatea Angliei și .și exprimase deplina sa încre­dere în comisiune și declarase că împăcarea cu Anglia este­ teme­lia fericitei republice, pentru ca ast­fel să potolească pe burghezi. Dar acum se văzu silit sâ pro­testeze în contra câtor­va arti­cole ale comisiunei și se plânse pe cale telegrafică, lui Gladstone, însă zadarnic—că mai multe dis­­posițiuni ale tratatului cuprind tocmai contrarul de ceea ce s’a spus verbal în chip solemn. In sfîrșit, tratatul a fost primit cu declarațiunea că se cedează numai forței. Unul dintre punctele care o­­fensau pe burghezi era și acela că republica a primit în locul numelui de «Republica sud-afri­­cană» «Statul Transvaal». Statul nostru și-a reprimit nu­mele de «Republica sud-afri­­cană» abia prin convențiunea de la Londra din 1884. Dar și în acest răstimp Krue­ger avea obiceiul că în comuni­­cația sa oficială cu consulul en­glez să vorbească mereu despre «Republica sud-africană». Intr’o zi consulul veni la Krue­ger ca să se plângă zicând că numele nu este «Republica sud­­africană», ci Statul Transvaal. — Și cu ce dovedești aceasta ? îl întrebă Krueger. — Cu ce ? răspunse consulul, cu convenția în care se spune lămurit «Statul Transvaal». La aceste Krueger răspunse : — Ei bine, dacă îți vînd d-tale o fermă și eu scriu în contractul de vânzare : «Eu, Paul Krueger, aici numit vânzătorul,vinde etc.», din cauza aceasta nu m’a? mai numi Paul Krueger, ci vinzăto­­torul? Așa și aici. In conven­țiune, așa­dar la încheerea unui act hotârît, republica este nu­mită «Statul Transvaal», dar nu este aceasta numele ei. Adevă­ratul ei nume rămâne «Republi­ca sud-africană». Consulul răspunse rîzând : „ Bine, zi așa dacă voești, dar nici d-ta să nu-mi iei în nume de reu, dacă zic «Statul Transvaal». La 8 August țara a fost redată și se arboră iarăși drapelul Trans­­vaalului. (Va urma). Cronica științifică Băuturile alcoolice naturale și artificiale Printr’o circulară, direcțiunea generală a serviciului sanitar, o­­bligă pe fabricanții de rom,cog­­niao și țuică, de a menționa pe fabricatele lor «artificial», dacă sunt preparate alt­fel, sau «na­tural», dacă sunt preparate în mod natural. Direcțiunea sanitară arată chiar și scopul acestei circularii. Voește să apere publicul consumator contra falsificatorilor, cari vînd pe preț mare o băutură artifi­cială, ce costă mult mai puțin de­cât­ o băutură naturală, și mai arată că singurul mijloc, ca pu­blicul să-șî apere sănătatea și punga, este de a se specifica pe etichetele acestor preparate cu­­vîntul «artificial». Această măsură este cât se poate de nemerită. Cu toate a­­cestea, am fost surprins citind într’un ziar, că această măsură va da loc la numeroase șicane și nedreptățiri, de­oare­ce este greu de făcut o diferențiare între o băutură naturală și una artifi­cială. Pe de altă parte, se pune pe terenul științific și spune că o băutură artificială este mai hi­­gienică de­cât una naturală și ar trebui făcut ceva ca să se fe­rească publicul tocmai de băutu­rile naturale, preferind pe cele artificiale. Nu me vom­ face cu apărătorul circularei de mai sus, acestea dându-se cu destulă chib­zuință , vom­ căuta numai să arăt publicului consumator ce este o băutură naturală, și ce este una artificială. Chimia alimentelor și băuturi­lor clasifică băuturile în : băuturi alcoolice și băuturi alcoolice pro­­priu zise, sau spirtoasele. Băuturile alcoolice conțin o cantitate mai mică de alcool și o cantitate oare­care de materii extractive, cari, mai mult sau mai puțin, le fac să nu fie atât de vătămătoare sănătății. Printre acestea sunt: vinul, berea și braga. Băuturile alcoolice propriu zise sau spirtoasele, sunt acele ce conțin o cantitate mai mare de alcool, și prea puține sau aproape de­loc materii extractive. Acestea sunt foarte vătămă­toare sănătății, din cauza canti­­tății prea mari de alcool ce con­țin, și mai cu seamă când nu sunt preparate în condițiuni hi­gienice. Dintre acestea fac par­te : rachiul de drojdie, aracul, tescovina, chsirul, țuica, cognia­­cul, romul, etc., etc. Tot chimia alimentelor și băuturilor, împarte băuturile alcoolice propriu zise sau spirtoasele în: naturale și artificiale. Naturale sunt acele băuturi al­coolice preparate pe cale natu­rală, fie din substanțe zaharoase, fie din amilul cerealelor, în urmă fermentate și destilate, sau mai bine sub numele de naturale se înțeleg acelea, la care gustul și mirosul provin de la materialele întrebuințate k fabricațiunea lor. Ast­fel, din secară se obține ra­chiul de secară, mai intern prin zaharificițiunea amilului, apoi supus fermentațiunea și în urmă destilând alcoolul ce rezultă, care prin destilațiune își însușește mi­rosul special secarei. Tot în acest mod se obține «graoul» (rachiul de orez). Băuturile provenite din fruc­tele zaharoase, cari au și sîm­­buri, capătă un gust cu totul particular, de esență de migdale amari, ce se datorește faptului că alcoolul obținut prin destila­­țiune, își imprimă mirosul spe­cial al sâmburilor, cura este țuica, rachiul de cireși, de persică, de mere, pere, etc. Dacă în loc de a obține băuturile de mai sus, după cum am arătat, va in­terveni arta pentru a le face, atunci vom obține băuturi al­coolice artificiale «artefactum» ; prin urmare, prin această denu­mire se înțeleg acele băuturi al­coolice, ce se prepară din alcool amestecat cu apă, căruia se mai adaugă diferite substanțe aroma­­tisatoare extrase din plante, sub­stanțe îndulcitoare și coloranți. Intre acestea putem enumăra : rachiul de ismă, de melisă, de rosmarin, cimbru, chimen, co­­riandru, angelică, fenicul, ana­­son, cuișoare, lămâi, portocale, etc., etc. Băuturile alcoolice naturale ob­ținute în bune condițiuni igie­nice, căutând ca destilațiunea să fie bine condusă, pentru a nu da naștere și la alți alcooli, su­periori alcoolului etiyiic, cari se știe că sunt cu atât mai toxici, cu cât se urcă în serie, pot spune că sunt preferabile băuturilor alcoolice artificiale, căci, cine nu poate garanta că alcoolul ce se întrebuințează la prepararea lor este absolut pur, că nu conține alcooli superiori și că, de ase­menea esențele ce se adaugă și coloranții sunt întocmai prescrip­­țiunilor regulamentului de poliție sanitară, adică nevătămători să­­nătății. Cel mai nemerit lucru este de a nu recomanda nimănui băutu­rile alcoolice, fie naturale, fie ar­tificiale, cel puțin atât până ce «leuconostoe dissiliens», un nou microorganism ce înlocuește d­rojdia la fermentațiune, și care descrvește substanțele zaharoase în anhidridă carbonică și o nouă substanță neîmbătătoare «dextra­­noză», va intra în practică. Astă­zi aproape toate cogna­­curile și romurile, și chiar țuica din comerț sunt colorate artifi­cial cu caramel (zahăr ars). A­­ceasta însă este o fraudă per­misă și nu contra ei se ridică de director al serviciului sanitar. Gognacul se obține prin desti­lațiunea alcoolului din vin ,­ro­mul prin destilațiunea alcoolului provenit din fermentațiunea me­­lasei (rămășițe obținute la fabri­­cațiunea zahărului din sfecle sau din trestie de zahăr, și care con­ține încă zahăr necristan­zabil), iar țuica prin destilațiunea alcoo­lului provenit din fermentația liquidului zaharos ce se găsește în prune. Aceste 3 alcooluri își imprimă mirosuri și gusturi spe­­ciale, buchetul caracteristic cog­­nacului, romului sau țuicei, și cari provin din vin, melasă sau din prune, și anume din sâm­burii prunelor. Acesta este modul de obținere al lor, care la început sunt in­colore. Cu timpul, conservân­­du-se câți­va ani în vase de stejar, își capătă culoarea lor proprie, și care se datorește, după cum vedem, vechimea, pe lângă aceasta se mai desvoltă încă buchetul, făcând ca aceste 3 băuturi alcoolice să capete tot mai multe proprietăți organolep­tice, să fie prin urmare mai mult căutate și deci cu mult mai scumpe. Dar, direcțiunea serviciului sa­nitar am spus că admite colo­­rațiunea artificială cu caramel până la un punct, aceasta necon­­stituind adevărata fraudă, însă nu admite a se prepara cu totul artificial și a se da acestea în consumațiune drept naturale. Mijloacele de falsificare sunt suficiente, căci ce este mai ușor de­cât a amesteca spirt cu pu­țin rom, ceai, vanilie și altele, pentru a da gust și caramel pen­tru colorațiune, spre a se ob­ține cognac, sau de a amesteca spirtul cu esență de rom sau cu esență ce comunică gustul sâm­burilor de prune, pentru a se obține gustul romului sau țuicea, și colorându-se în tine cu cara­mel pentru a le învechi. Aceste falsipcari sunt greu de recunoscut de ori­cine, și chiar chimistul trebue să aibă oare­care experiență pentru a le des­coperi, un motiv mai mult în favoarea salutarei măsuri pe care direcțiunea generală a serviciu­lui sanitar a luat-o, și care nu va da de loc naștere la șicane și nedreptățiri printre fabricanți și debitanții cinstiți, ei numai printre aceia ale căror băuturi fiind puse în consumațiune ca naturale, se vor constata la ana­liză că sunt artificiale. I. Nicoresca. Farmacist, Macin. UN PROVERB PE ZI Cu cât mergi mai departe, cu atât vrei să mergi mai iute. (Englez).

Next