Universul, ianuarie 1903 (Anul 21, nr. 1-29)
1903-01-28 / nr. 26
Cum procedează turcii în Macedonia. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 27 Ianuarie. — Sf. Ioan gură de aur. Catolic Luni, 9 Februarie.—Apolline. Soarele răsare 7.27 , apune 5.32 București, 27 Ianuarie. Alcoolul denaturat Am publicat într’unul din numerile noastre trecute textul legei asupra alcoolului denaturat, depusă pe biuroul Adunărei deputaților de d. ministru de finanțe Em. Costinescu. Legea prezintă o prea mare însemnătate, spre a nu mai reveni un moment asupra ei. Din luminoasa expunere de motive ce însoțește proiectul rezultă că scorul principal al legei este de a îndeplini lacuna ce există în legea băuturilor spirtoase; ea permite o întrebuințare mult mai întinsă a alcoolului denaturat și de a-1 supune și ia o taxă de 7 bani de litru, egală cu aceea ce lovește petrolul rafinat. întinderea întrebuințărei alcoolului denaturat este cerută și de industria alcoolului, care ar strecura astfel produsele sale mai inferioare și și-ar putea mări puțin fabricarea, redusă din cauza lipsei de export. De altmintrele au puține industrii merită li npe aceiași profecțiune ca alcoolul. Ea este egală, mai mult decât oricare alta, de agricultură; e o resursă mare pentru unele produse ce nu se pot exporta pe urmă, este legată și da comercial cu vite. Industria de asemenea, va câștiga mult prin această lege, căci, până acum numeroase trebuințe ale industriei se aflau puse în condițiune de mminoritate față cu industriile similare din alte țări, unde alcoolul denaturat e de o întrebuințare obștească. Proiectul de lege pune principiile denaturărea, ale controlului, ale penalităților de aplicat în caz de infracțiune, precum și taxa de 7 bani pe litru. Pe de altă parte însă, expunerea de motive zice că noi, Românii, nu avem aceleași cuvinte de a favoriza în mod excepțional alcoolul denaturat, deoarece țara noastră este una din cele mai bogate în petroled. Ne aflăm în fața a două produse deopotrivă naționale. Aceasta ne povestește a nu scuti alcoolul denaturat, nici a-1 premia ca în Germania, ci ar impune la aceeași taxă ca petroleul. Ținând seamă de puterea calorică, alcoolul va fi, cu 7 bani de litru, mai mult impus decât petroleul. Pe de altă parte, raportându-ne la valoarea comercială a ambelor produse, petroleul e mai mult impus. De aci resultă că impunerea ti dreaptă și că producătorii, frici de o parte nici de alta, fiu vor avea cuvînt de a fi De altmintrelea, la noi nici odată alcoolul nu va putea lua locul petroleului. Când petroleul rafinat costă în fabrică 10 bani litrul, iar alcoolul 45 bani, oricine înțelege că concurența este peste putință. Alcoolul nu va fi întrebuințat decât acolo unde petroleul nu poate să o înlocuiască. Cei cari nu cunosc amănuntele tehnice ale denatură rea, se vor teme poate ca aceasta operațiune să nu fie o sorginte de fraude și, prin urmare de pierderi pentru fisc. De aceasta nu trebue să avem cea mai mică grijă. Dacă astăzi, când denaturarea se face la noi cu totul imperfect, ba uneori chiar deloc, și totuși fraude nu se comit prin aceasta, cu atât mai mult când lucrarea va fi sistematizată și perfecționată," orice înșelăciune va fi peste putință, o ceartă între ei, și din ceartă ajunseră la bătae. Numitul Vanboorenen, în vîrstă de 15 ani, scoase un cuțit, cu care lovi în piept pe numitul Ludovic Clerbaut, care fu transportat în agonie la spitalul Sft. Elisabeta. Ucigașul a fost arestat. Ucis cu o lovitură de pumnal O dramă s’a desfășurat la Maldeghem, aproape de Gând. Numiții Vandenbossohe, în virstă de 34 ani, și Remy Debrougne, de 27 ani, rîndaș de curte, luându-se între ei la ceartă, cel din urmă scoase un pumnal și’l înfipse în pieptul adversarului său, care căzu mort pe loc. Autorul acestei crime a fost arestat, și încarcerat la închisoarea din Gand. Schaers. Din Belgia (Consp. particulară a ziarului „Universul“) Bruxelles, 23 ianuarie Jefuirea unui pictor Pictorul A. Mans iocnește, cea mai mare parte din an, la țară, la Dieghem. El are o casă la Bruxelles, pe strada Nordului, unde descinde foarte rar. De vre-o șoapte luni casa aceasta era aproape nelocuită. Când pictorul veni, ultima dată, la 18 ianuarie trecut, nu observă nici o schimbare. Luni după amiazi d. Mans fiind în oraș de pe și prin strada Nordului. Când sosi erau orele 5 p. m. Voi să deschidă ușa, dar era încuiată pe dinăuntru. Convins, desigur, că niște străini pătrunseseră în casa lui, pictorul aduse un lăcătuș, care -l ajută să intre în casă. D. Mans pricepu că a fost vizitat de pungași. Toată casa era într’o mare desordine. Mobilele fuseseră deschise, broaștele sfărâmate. Renfacetorii șterpeliseră o mulțime de lucruri de tot felul: bronzuri, bibelouri, blănii, haine, o colecție de evantaiuri vechi, pendule și altela. In apartamentele de jos erau pregătite pachete, conținând alte obiecte, pe care hoții trebuiau să vie să le ia mai târziu. Observând toate acestea, d. Mans anunță poliția. Aceasta a deschis o anchetă, care a dovedit că pungașii se introduseseră în casă prin deschizătura ferestrelor pivniței. Nu s-a stabilit încă inventarul complect al obiectelor furate și care reprezintă o valoare considerabilă. Faptă de banditori seară, d-na Debeets și cu fiica sa se întorceau pe jos la locuința lor din Weverghem, aproape de Gourtrai, când se văzură atacate de un individ masat. Fata, sub o ploaie de lovituri, căzu la pământ ; mama sa, voind s'o scape, păți același lucru. Aceasta din urmă avea la ea o pungă cu 1500 de franci; banditul îi luă și fugi. Azi dimineață, jandarmii cercetau, când fură informați că într'o cârciumă un individ chefuia, cheltuind fără grije. El fu arestat și recunoscut de autorul faptului din ajun. Se numește Iulius Vandeveide și e lucrător la Weverghem. Jandarmii l-au dus la închisoarea din Gourtrai. Un ucigaș de 15 ani Câțiva tineri se adunaseră în parcul din Anvers, când începu CRONICI FEISMINE Mișcarea femenină La Universitatea din Viena, d-nia Friderica Lebinger a trecut cu un deosebit succes examenul de doctorat în medicină. La școala de poduri și șosele din Paris , șoara Kanyersky a obținut diploma de inginer. Ea este prima femee care a dobândit acest titlu. Pe baza acestei diplome, d-șoara Kanyersky va solicita un post de inginer la căile ferate din Rusia. Țarul Rusiei a aprobat la propunerea ministrului instrucțiunei publice numirea unei profesoare franceze la școala reală pentru băeți din orașul Iekaterinoslav. D-na Ceraski din Moscova, o distinsă astronomă, a descoperit un nou planet după tipul Algol. La școala superioară de fete din Tokio, capitala Japoniei, a fost numită profesoară de limbile europene d-șoara Margareta Emerson, fiica unui profesor din München. Această școală este frecventată de 550 de fete. D na A. Vasiliades a fost numită ca medic la spitalul de femei din Atena. Ea este prima femee care ocupă o astfel de funcțiune. D-șoara Elisa Boschetti a fost numită membră în consiliul de administrație al societăței pentru îngrijirea bolnavilor din Milan. O revistă engleză spune că din anul 1885 există în Japonia un institutut de educațiune pentru fetele din clasa înaltă a societăței care poartă numele de Școala pentru fiicele de pair și a fost înființată de soția împăratului Japoniei. Această școală se împarte în două secțiuni: școala pregătitoare și școala înaltă. Acolo se învață între altele și următoarele obiecte : Știința morală, limba chineză și japoneză, engleză și franceză, istoria naturală, istoria universală, geografia, desemnul, matematica, etc. Afară de acestea mai sunt și alte obiecte, precum: «Nebona» (arta de a aranja florile în chip artistic), arta bucătăriei, «Manoyo» (arta de a pregăti și a servi ceaiul, precum și eticheta femenină. Absolventele acestei școale sunt foarte mult căutate ca soții și fac foarte bune partide. Una dintre ele s-a măritat cu un prinț din familia imperială, iar alte trei sunt soții de ambasadori în Europa. Olimpia. O CUGETARE PE ZI Părinții au cea dintâia și cea mai de aproape chemare pentru creșterea copiilor. CMMUHEDICALA Idioția morală De fapte imorale de tot soiul, ba chiar de crime făptuite și la noi de oameni cari suferă de idioție morală, aflăm și citim nu rare ori și în ziarele politice. Persoanele suferinde de idioție morală au inteligența aproape intactă, nu sunt însă în stare de a simți în mod estetic, moral și drept. Creerul lor este, așa zicând, orb pentru simțuri morale, precum ochiul unor oameni pentru culori anumite. Astfel de indivizi arată deja din copilărie semnele boalei în chestiune. Ei sunt de obicei îndărătnici, răutăcioși ; de asemenea le lipsește orice simț de ambițiune, remușcări de conștiință sau căință; sunt văzuți roți de semenii lor și asta le e indiferent, tot cugetul lor se învîrtește numai împrejurul ființei lor, sunt egoiști incarnați. Se înțelege ușor ce pot să ajungă în societate astfel de ființe. Sunt oameni cari se ruinează prin tot soiul de excese, neputând a se deda serios unei cariere oarecare și sfîrșind de obiceiu prin a fi internați în penitenciare sau în case de nebuni. Așadar, idioția morală este acea afecțiune mintală când partea cea mai nobilă a creerului, partea care rezidă la desvoltarea simțului moral, se află în suferință, iar pricina ei este de obicei o moștenire nenorocită de la părinți bețivi, epileptici sau sifilitici. Lombrogo crede că idio! UN SFAT PE ZI Pentru grădinari.După Noisette, diferitele specii de gunoiu de animale, întrebuințate în grădinărit,produc următoarele grade de căldură : Gunoiul de ol 60-70 grade, ținând 4 luni, cel de măgar sau de cal 50-60 grade, ținând 6 luni. Frunze pe jumătate uscate amestecate cu ganoa de cal 40 — 50 grade, ținând 7 —9 luni. Frunze și *« ganoiu 30-40 grade, ținând 8-11 luni. Pulberea de tină 40—60 grade, ținând 12 luni. Frunze uscate 35—40 grade, ținând 12 luni. Boștina de struguri 40 — 50 grade, ținând 20 de luni. —— ■— ------mi • «g» 3P» ■ [UNK] Trei ani de războiQ — de — Generala Cil. Dinet (Urmare.—Vezi de la Nr. 3301 până la No. 23) GAP. XVIII Retragerea." mea pânăă în 'IV, Israel Am pus pe răniți în siguranță și neputând aduce în lagărul meu, care era prea departe, toate munițiunile de tren, am lăsat numai pe burghezi să se aprovizioneze cu zahăr și cafea și am dat foc vagoanelor. Abia ne depărtasem și am auzit niște violente detunături. Erau munițiunile trenului ce explodau în incendiu. Trecuseram deci și nimic din ceea ce Pietrewet prezisese, nu se întâmplase. Ceea ce îl adusese la opiuiea că vom fi prinși trecând linia ferată, e că el descoperise numeroase trupe engleze la spatele nostru și că dînsul credea că și calea ferată e de asemenea ocupată. Nu fu nimic din toate astea și, în loc să fim prinși, noi am prins pe alții, fiindcă am făcut 98 de englezi prizonieri. Am sosit, când se lumina de ziuă, la ferma Mahemsspruit; de acolo am mers în direcția spre Wonderheuvel spre a sosi, la 22 iulie, la ferma din Vlakkuil. Am stat acolo toată ziua spre a recunoaște mișcările englezilor, și spre a măcina câteva care cu grâu în moara d-lui Mackenzie, lângă satul Vredefort. In acea zi, după amiază, rai s'a raportat că o puternică coloană engleză sosea de la podul Rhenosterrivier în direcție spre Vredefort și că ea s’ar fi oprit la ferma Klipstapel, la opt mile distanță. Am hotărât de a-l supraveghia. A doua zi la remărit, nouî vești mi-au sosit. Coloana trimisese un puternic detașament în direcția carelor noastre cu grâu, spre a le surprinde. Imediat noi am încălecat, dar era prea târziu, când am sosit lângă detașament, carele noastre, înconjurate de cavaleriști englezi, luau deja drumul spre lagărul inamic. Englezii erau în număr de 5 sau 6 sute; noi eram 400. Dar, cu toată inferioritatea noastră numerică, n’am vroit să las să ni se ia astfel carele noastre. Am comandat asaltul. Câmpia era cu totul descoperită, și lupta se anunța crâncenă. Cu tot pericolul, burghezii se purtară cu bravură. Cea mai mare parte, în galop, putură să se apropie până la 500 pași de inamic, și, culcați pe pământ, deschiseră asupra lui un foc foarte gipi ,și ibiBpxîp^reptat. Lupta dură de o ură și nu se părea că inamicul trebuia să se retragă. Dar, vai , ca întotdeauna, englezilor le sosiră ajutoare. Erau atâția inamici în sărmana noastră țară ! La primul foc de pușcă ei soseau în jurul nostru, așa de numeroși încât păreau că ei din pământ. Noi am trebuit să ne retragem cu cinci morți și 14 răniți. Cât despre perderile englezilor, dacă dau crezământ raportului pe care mi-l făcură mai târziu cafrig, din acea parte ele fuseseră considerabile. In după amiaza aceleiași zile, am condus lagărul meu până la ferma Rhenesterpont, pe când inamicul mergea spre Klipstapel. Tactica engleză era de a mă pierde în mijlocul unor forțe de douăzeci de ori mai superioare. Din Bethlehem, din Potchefstroom, inamicul trimitea asupra mea coloane numeroase, ce îmi paralizau cu totul mișcările.Cafrmația morală este însăși o formă a epilepsiei, pe care noi am descris-o mai detailat în numerile trecute ale «Universului». Pe lângă pricinele descrise ale teribilei boale, anume a idioție morale (moral insanity, folie raisonnante) trebue să cităm unele ocazionale, precum excesele sexuale pe timpul pubertății, mai ales perversitățile sexuale, și în întâia linie onania. (vezi lucrarea mea «Neurastenia sexuală.) Vom atinge mai de aproape cele dintâia pricini ale idioției morale, anume : beția și sifilisul, din punctul de vedere al pericolului pentru societatea noastră. Am descris alcoolismul într-un număr trecut al «Universului», însă, în ceea ce privește statistica întindere! alcoolismului, vom da câteva din lucrarea foarte minuțioasă a d-lui dr. Urbeanu : «Judecând după numărul cârciumelor din țară, după cantitatea băuturilor ce se consumă anual la noi în țară, după obiceiul de a «savura» înainte de dejun și după dejun, înainte de masă și după masă, dimineața și seara, noi trebue să ne prenumărăm între popoarele băutoare. Și într’adevăr, statistica arată că în această privință noi nu formăm «coada lumei». Locul ce-l ocupăm în concertul alcoolic e, după unii, al șaptelea, după alții ar fi chiar al douilea sau al treilea. Nu discut clasificația, destul că bem mult, bem mai mult decât vecinii noștri bulgari, sârbi și chiar ruși». Pe de altă parte, din descrierile mele asupra sifilisului în ziarul «Universul», cititorii acestui ziar sunt convinși, cred, de pericolele cu cari ne amenință boala în chestiune. In ce privește statistica acestei boli la noi și a primejdiei, ce în special țintește populațiunea noastră, vom cita următoarele, din eminenta lucrare a confratelui doctor Poenaru-Căplescu : «1) Sifilisul este foarte răspândit la noi , în orașe, la sate și în armată domnește pretutindeni. «2) Avorturile, facerile premature, numărul nouilor născuți morți e așa de mare, că atrage după sine o însemnată descreștere a populației, pe lângă mortalitatea cauzată de sifilis la adulți. Poporul nostru este foarte ignorant în ce privește boalele venerice și în special n’are idee despre sifilis. Cum vrem noi ca cineva să se păzească de un zeu, dacă nu știe care este acel reu ? De multe ori știm poate că ceva ne-ar vătăma și încă nu ne păzim de ajuns. Trebue car ca în diferite clase sociale să se facă cunoscut freqvența și pericolul boalelor venerice. Propun pentru aceasta ca să se țină conferințe populare asupra sifilisului, după cum se țin astăzi asupra boalelor contagioase. In fiecare Ateneu din țară, în provincie în sălile mari ale liceelor, in orășele medicii statului să fie obligați a ține o serie de conferințe asupra boalelor venerice și a profilaxiei (paza); să se arate consecințele dezastroase, avorturi, degenerații, etc. Aceste conferințe să se repete în fiecare an, ca să poată ajunge la cunoștința multora. Prin calea publicațiunei, să se imprime un studiu popular, cuprinzând boalele venerice și profilaxia lor , unde exemplele cele mai grave să reiasă și aceste publicațiuni să fie distribuite pe o scară întină, până în comunele cele mai mici. Să se insiste, bine înțeles, și asupra tratamentului prelungit ca absolut necesar. Să se înființeze un organ pentru profilaxia (paza) boalelor venerice, care să apară odată pe săptămână. Trebue neapărat ca învățătorii, primarii și preoții să cunoască boalele venerice ca și pe cele contagioase să poată arăta poporului la țară pericolul, consecințele dezastruoase, etc. Pentru aceasta trebue să se dea o mare importanță cursului de igienă și medicină populară. Știm cu toții că igiena e neglijată în școlile noastre, nu i se dă aproape nici o importanță. Aceasta din cauză că nimeni nu știe adevărata stare sanitară a ■ poporului, afară de specialiști. Ei bine, igiena trebue studiată serios și conferințele de medicină populară trebuesc răspândite și introduse în toate școlile, ca : gimnazii, licee, școli profesionale, școli de meserii, școli militare, seminare, etc. Elevii și elevele care termină studiile secundare trebue să cunoască gravitatea boalelor contagioase și a boalelor venerice, căci numai astfel vor ști să se păzească și să învețe și pe alții. Medicilor deci le incumbă sarcina de a lumina poporul asupra primejdiei sifilisului, în ce privește alcoolismul, zice d. dr. Urbeanu în lucrarea sa : «Parlamentul român a fost pururea ecoul luptei împotriva alcoolismului și mulți dintre membrii săi marcanți sunt în fruntea mișcărei antialcoolice» ; iar familiei iu deosebi îi rămâne de a veghea asupra educației copilului, ferindu-i, mai ales în pubertate, de excese sexuale, de perversități sexuale, în special de nenorocita și fatala «onanie». Numai așa, cu concursul Statului, a medicilor și a familiei, vom putea preîntîmpina cazurile nenorocite de «idioție morală». Dr. IV. Polînghev, Iași. Cum procedează turci! In Macedonia — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră, reprodusă după un ziar german, reprezintă un tablou îngrozitor, dar un tablou adevărat, care spune mai mult decât toate corespondențele gazetelor, asupra situațiunei populației creștine din Macedonia. Scena ne reprezintă pe niște creștini din acea provincie legați în lanțuri de către soldații turci, fiindcă și-au manifestat sentimentele lor de libertate. Să nu ne cuprindă deci mirarea că într’o astfel de țară se revoltă poporul în contra neomenoasei stăpâniri a Padișahului. Haul Abonament cu premii la „UNIVERSUL“ Costul abonamentului Pentru 3 luni leî . . .6 » 6 » «... 11.50 » un an leî . . . 22.50 Premiile Cu începere de la 1 Februarie 1903, Universul deschide un nou abonament, cu următoarele premii ce se acordă gratuit abonaților prin tragere la sorți . 1) O vilă la Sinaia, (întradins construită anul acesta). 2) O mie de lei în bani. 3) O pianină. 4) Un tandem pentru damă și bărbat. 5) O pereche de cercei cu turcoase, înconjurate cu diamante, în valoare de 500 lei. 6)500 lei în bani. 7) O brățară, lanț de aur, cu 1 safir înconjurat de diamante, în valoare de lei 400. 8) Un briloc mare de aur cu oglindă, împodobit cu diamante, rubine, smaragde și peria, în valoare de lei 350. 9) Un ceasornic remontoir de aur cu 2 capace, pentru bărbat. 10) Un ceasornic de aur cu 2 capace, pentru damă. 11) O mașină de cusut. 12) Un bilet, dus și întors la Veneția. 13) Un bilet, dus și întors, la Roma. 14) Un mare vas artistic lucrat, de porțelan, pus pe o coloană tot de porțelan, pictat. 15) Un ceas de bronz aurit, pentru masă, în valoare de 130 de lei. 16) O mare lampă de atârnat. 17) 2 candelabre de bronz aurit. 18) O oglindă de masă, de lemn sculptat. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 2 bilete spre a concura la tragerea obiectelor de mai sus, abonații pentru 6 luni primesc 5 bilete, iar abonații pentru un an 12 bilete. Toți abonații la Universul primesc gratuit și almamaehul Universului pentru anul 1903 precum și Universul literar colorat pe tot timpul cât sunt abonați. Toți abonații la «Universul», mai concurează, gratuit, prin tragere la sorți, la cele 3 premii ce se acordă în fiecare lună. Memoriile M Krueger (Urmare.—Vezi de la No. 335 până la No. 24). CAP. VII Răsboiul de eliberare de la 1880—81 In tratatul pe care l-au semnat Krueger și Joubert în numele poporului Republicei sud-africane se asigură un guvernământ liber sub suzeranitatea britanică, în schimbul primirea unui consul englez resident la Pretoria și darea înapoi a averilor englezilor, confiscate în timpul războiului. Punctul, care cât pe act era să provoace ruperea tratativelor, adică chestiacesiunea teritoriilor, a fost lăsată spre resolvare comisiunei regale. Wood se obliga, în numele guvernului englez, să nu ocupe posițiunile de la Laigsney dacă le vor preda boerii și să nu ducă trupe și munițiuni in Transvaal. Această comisiune care s-a întrunit în curând se compunea din Sir Hercules Robinson, noul comisar regal, Sir Henry de Villiers, judecătorul suprem din Colonia Gap și Sir Evelyn Wood. Aceștia alcătuiau un proiect pentru pace care este cunoscută sub numele de convențiunea de la Pretoria din 1881. In Volksratul care a fost convocat, pentru ca să primească această convențiune, au avut loc lungi și violente discuțiuni. Intr’o ședință care avusese loc cu cinci luni înainte, Krueger lăudase generositatea Angliei și .și exprimase deplina sa încredere în comisiune și declarase că împăcarea cu Anglia este temelia fericitei republice, pentru ca astfel să potolească pe burghezi. Dar acum se văzu silit sâ protesteze în contra câtorva articole ale comisiunei și se plânse pe cale telegrafică, lui Gladstone, însă zadarnic—că mai multe disposițiuni ale tratatului cuprind tocmai contrarul de ceea ce s’a spus verbal în chip solemn. In sfîrșit, tratatul a fost primit cu declarațiunea că se cedează numai forței. Unul dintre punctele care ofensau pe burghezi era și acela că republica a primit în locul numelui de «Republica sud-africană» «Statul Transvaal». Statul nostru și-a reprimit numele de «Republica sud-africană» abia prin convențiunea de la Londra din 1884. Dar și în acest răstimp Krueger avea obiceiul că în comunicația sa oficială cu consulul englez să vorbească mereu despre «Republica sud-africană». Intr’o zi consulul veni la Krueger ca să se plângă zicând că numele nu este «Republica sudafricană», ci Statul Transvaal. — Și cu ce dovedești aceasta ? îl întrebă Krueger. — Cu ce ? răspunse consulul, cu convenția în care se spune lămurit «Statul Transvaal». La aceste Krueger răspunse : — Ei bine, dacă îți vînd d-tale o fermă și eu scriu în contractul de vânzare : «Eu, Paul Krueger, aici numit vânzătorul,vinde etc.», din cauza aceasta nu m’a? mai numi Paul Krueger, ci vinzătotorul? Așa și aici. In convențiune, așadar la încheerea unui act hotârît, republica este numită «Statul Transvaal», dar nu este aceasta numele ei. Adevăratul ei nume rămâne «Republica sud-africană». Consulul răspunse rîzând : „ Bine, zi așa dacă voești, dar nici d-ta să nu-mi iei în nume de reu, dacă zic «Statul Transvaal». La 8 August țara a fost redată și se arboră iarăși drapelul Transvaalului. (Va urma). Cronica științifică Băuturile alcoolice naturale și artificiale Printr’o circulară, direcțiunea generală a serviciului sanitar, obligă pe fabricanții de rom,cogniao și țuică, de a menționa pe fabricatele lor «artificial», dacă sunt preparate altfel, sau «natural», dacă sunt preparate în mod natural. Direcțiunea sanitară arată chiar și scopul acestei circularii. Voește să apere publicul consumator contra falsificatorilor, cari vînd pe preț mare o băutură artificială, ce costă mult mai puțin decât o băutură naturală, și mai arată că singurul mijloc, ca publicul să-șî apere sănătatea și punga, este de a se specifica pe etichetele acestor preparate cuvîntul «artificial». Această măsură este cât se poate de nemerită. Cu toate acestea, am fost surprins citind într’un ziar, că această măsură va da loc la numeroase șicane și nedreptățiri, deoarece este greu de făcut o diferențiare între o băutură naturală și una artificială. Pe de altă parte, se pune pe terenul științific și spune că o băutură artificială este mai higienică decât una naturală și ar trebui făcut ceva ca să se ferească publicul tocmai de băuturile naturale, preferind pe cele artificiale. Nu me vom face cu apărătorul circularei de mai sus, acestea dându-se cu destulă chibzuință , vom căuta numai să arăt publicului consumator ce este o băutură naturală, și ce este una artificială. Chimia alimentelor și băuturilor clasifică băuturile în : băuturi alcoolice și băuturi alcoolice propriu zise, sau spirtoasele. Băuturile alcoolice conțin o cantitate mai mică de alcool și o cantitate oarecare de materii extractive, cari, mai mult sau mai puțin, le fac să nu fie atât de vătămătoare sănătății. Printre acestea sunt: vinul, berea și braga. Băuturile alcoolice propriu zise sau spirtoasele, sunt acele ce conțin o cantitate mai mare de alcool, și prea puține sau aproape deloc materii extractive. Acestea sunt foarte vătămătoare sănătății, din cauza cantității prea mari de alcool ce conțin, și mai cu seamă când nu sunt preparate în condițiuni higienice. Dintre acestea fac parte : rachiul de drojdie, aracul, tescovina, chsirul, țuica, cogniacul, romul, etc., etc. Tot chimia alimentelor și băuturilor, împarte băuturile alcoolice propriu zise sau spirtoasele în: naturale și artificiale. Naturale sunt acele băuturi alcoolice preparate pe cale naturală, fie din substanțe zaharoase, fie din amilul cerealelor, în urmă fermentate și destilate, sau mai bine sub numele de naturale se înțeleg acelea, la care gustul și mirosul provin de la materialele întrebuințate k fabricațiunea lor. Astfel, din secară se obține rachiul de secară, mai intern prin zaharificițiunea amilului, apoi supus fermentațiunea și în urmă destilând alcoolul ce rezultă, care prin destilațiune își însușește mirosul special secarei. Tot în acest mod se obține «graoul» (rachiul de orez). Băuturile provenite din fructele zaharoase, cari au și sîmburi, capătă un gust cu totul particular, de esență de migdale amari, ce se datorește faptului că alcoolul obținut prin destilațiune, își imprimă mirosul special al sâmburilor, cura este țuica, rachiul de cireși, de persică, de mere, pere, etc. Dacă în loc de a obține băuturile de mai sus, după cum am arătat, va interveni arta pentru a le face, atunci vom obține băuturi alcoolice artificiale «artefactum» ; prin urmare, prin această denumire se înțeleg acele băuturi alcoolice, ce se prepară din alcool amestecat cu apă, căruia se mai adaugă diferite substanțe aromatisatoare extrase din plante, substanțe îndulcitoare și coloranți. Intre acestea putem enumăra : rachiul de ismă, de melisă, de rosmarin, cimbru, chimen, coriandru, angelică, fenicul, anason, cuișoare, lămâi, portocale, etc., etc. Băuturile alcoolice naturale obținute în bune condițiuni igienice, căutând ca destilațiunea să fie bine condusă, pentru a nu da naștere și la alți alcooli, superiori alcoolului etiyiic, cari se știe că sunt cu atât mai toxici, cu cât se urcă în serie, pot spune că sunt preferabile băuturilor alcoolice artificiale, căci, cine nu poate garanta că alcoolul ce se întrebuințează la prepararea lor este absolut pur, că nu conține alcooli superiori și că, de asemenea esențele ce se adaugă și coloranții sunt întocmai prescripțiunilor regulamentului de poliție sanitară, adică nevătămători sănătății. Cel mai nemerit lucru este de a nu recomanda nimănui băuturile alcoolice, fie naturale, fie artificiale, cel puțin atât până ce «leuconostoe dissiliens», un nou microorganism ce înlocuește drojdia la fermentațiune, și care descrvește substanțele zaharoase în anhidridă carbonică și o nouă substanță neîmbătătoare «dextranoză», va intra în practică. Astăzi aproape toate cognacurile și romurile, și chiar țuica din comerț sunt colorate artificial cu caramel (zahăr ars). Aceasta însă este o fraudă permisă și nu contra ei se ridică de director al serviciului sanitar. Gognacul se obține prin destilațiunea alcoolului din vin ,romul prin destilațiunea alcoolului provenit din fermentațiunea melasei (rămășițe obținute la fabricațiunea zahărului din sfecle sau din trestie de zahăr, și care conține încă zahăr necristanzabil), iar țuica prin destilațiunea alcoolului provenit din fermentația liquidului zaharos ce se găsește în prune. Aceste 3 alcooluri își imprimă mirosuri și gusturi speciale, buchetul caracteristic cognacului, romului sau țuicei, și cari provin din vin, melasă sau din prune, și anume din sâmburii prunelor. Acesta este modul de obținere al lor, care la început sunt incolore. Cu timpul, conservându-se câțiva ani în vase de stejar, își capătă culoarea lor proprie, și care se datorește, după cum vedem, vechimea, pe lângă aceasta se mai desvoltă încă buchetul, făcând ca aceste 3 băuturi alcoolice să capete tot mai multe proprietăți organoleptice, să fie prin urmare mai mult căutate și deci cu mult mai scumpe. Dar, direcțiunea serviciului sanitar am spus că admite colorațiunea artificială cu caramel până la un punct, aceasta neconstituind adevărata fraudă, însă nu admite a se prepara cu totul artificial și a se da acestea în consumațiune drept naturale. Mijloacele de falsificare sunt suficiente, căci ce este mai ușor decât a amesteca spirt cu puțin rom, ceai, vanilie și altele, pentru a da gust și caramel pentru colorațiune, spre a se obține cognac, sau de a amesteca spirtul cu esență de rom sau cu esență ce comunică gustul sâmburilor de prune, pentru a se obține gustul romului sau țuicea, și colorându-se în tine cu caramel pentru a le învechi. Aceste falsipcari sunt greu de recunoscut de oricine, și chiar chimistul trebue să aibă oarecare experiență pentru a le descoperi, un motiv mai mult în favoarea salutarei măsuri pe care direcțiunea generală a serviciului sanitar a luat-o, și care nu va da de loc naștere la șicane și nedreptățiri printre fabricanți și debitanții cinstiți, ei numai printre aceia ale căror băuturi fiind puse în consumațiune ca naturale, se vor constata la analiză că sunt artificiale. I. Nicoresca. Farmacist, Macin. UN PROVERB PE ZI Cu cât mergi mai departe, cu atât vrei să mergi mai iute. (Englez).