Universul, octombrie 1903 (Anul 21, nr. 269-299)

1903-10-14 / nr. 282

alegerea de canusm și consiliului de disciplină a baroului advocaților din Capitală Era a avut loc­­ alegerea deca­nului și a consiliului de disci­plină al baroului avocaților din Capitală. Biroul alegerea a fost, presidat de d. procuror de Curte Sără­­țeanu, asistat de d-nii advocați S. Srimeanu, R. Orzărescu, N. Ștefănescu și P. Dragomirescu, scrutători. S'au prezint­at două liste, una în cap cu d. George Danielopol și alta cu d. Mihail Antonescu. Votarea a început la ora 1 d. a., și a decurs în cea mai perfectă liniște luând parte la vot 332 d­i­ avocați. Despoiarea scrutinului a înce­put la ora 4 și jumătate d. a. și a durat până la ora 6 s­ara. A fost ales de can­d. Mihail Antonescu cu 241 voturi. Iar ca membri in consiliul de disciplină au fost aleși d-ni C . Vladimir Atanasovici cu 239 vo­turi; C. Cernescu cu 239 voturi; Al. Djuvara cu 327 voturi ; Ni­­colae Mitescu cu 240 voturi; N. Arh. Popovici cu 238 voturi și Nicolae Procopescu cu 229 vo­turi. Fostul decan d. Danielopol a întrunit 91 voturi, iar d-nii: C. Arion 101, C. Polizu 89, T. Bor­­neanu 99, P. Sfetescu 90 și D. Bălăceanu 89. După proclamarea rezultatului, d. M. Antonescu, noul decan, a ținut o scurtă cuvîntare mulțu­mind celor caii l’au ales și spu­nând că va lucra pentru pres­tigiul corpului advocățesc. IV. T. m­ale, producțiunile atelierului de cismărie și traforage. A«*» st­at, în­c­h­iso­ire, în afară de aceste prod­ursi­uni, mai are atelierul Statului de atragerie, care din lâna bruia confecționează costume pentru deținuți și pături de in­­vețit,. Acest atelier, înzestrat cu toate mașinele și ră­z­boaiele necesare in­tercetorie și țesetorie în lâna, funcționează­ sub conducerea unui maestru special,­­care întrebuin­țează 50 de condamnați și dă anual o producțiune de câte­va mii metri aba pentru costumele condamnaților și câte­va sute metri aba pentru învelit. Lână­­ brută se cumperă anual, din comerț, pe cale de licitație, peste 30.00­0 kilugr. Di­l­loma și Slimnic­ul Penitenciarul Do­fta­na, de muncă silnică, și Slănicul, nu au ateliere proprii ale Statului. De­ținuții de aci cumpără, pe­ comp­­iul lor propriu, diferite materiale și se îndeletnicesc cu diferite lu­­c­rari manuale ca linguri de lemn, fltiere, margelărie, diferite lucrări de trafofagiu, cismărie, împleti­turi de păr și în tine o mulțime de mici obiecte cari sunt admi­rate de vizitatori în pavilionul mixt al închisorilor. Nu putem încheia această scurtă dare de seamă, fără să nu ne a­­runcăm privirile asupra unui mare și frumos iconostas, făcut tot pentru biserica Sf. Nicu de Vlădica. Acest iconostas este lituit de 3 metri și jumătate, sculptat și dantelat în modul cel mai fin. Tot acolo se poate vedea un cvultur pentru ușile de la altarul bisercei. El este lucrat, cu atâta artă și acurateța, în­tâi pare a fi opera unui mare sculptor. (Va urma) I*. Macid. Tis ÎTtOVERIÎ VI ZI Dacă dorințele s’ar îndeplini, tot ciobanul ar fi rege. (Francez). "îlwiîîs Șf A."" Valoarea alimentară, a al­coolului II Inițiativa experimentelor, cari a a avut de rezultat determinarea va­loarei alimentare a alcoolului, a fost luată de renumita socie­tate­ americană « Westeyan Uni­versity», cu concursul min­isteri­al de agricultură al Statelor­ Unite. Pentru aceste lucrări ex­perimentale să cheltuit fabuloasa rutilă de­ peste 500 mii de do­ar­, frumoasă suma, care însă în America—țara aurului muncit și economisit — n'are multă va­loare. Pentru facerea experimentelor au servit bărbați tineri,­­robusta, cari se găseau în perfecte condi­­țiuni de sănătate, inteligenți și instruiți, așa că putea­u și trebu­iau' să se observe unul pe altul în cele mai mici. detalii ale fe­nomenelor rezultate din expe­riențe. Toți acești tineri au fost închiși timp de mai multe luni, de zile într o­ cușcă, special con­struită și prevăzută cu toate a­­paratele necesare măsurărea for­ței lor musculare, de pe o zi pe alta.­Era deci cu putință de ai studia cu toată certitudinea și precisiunea, și aceasta nu numai in s­­area de repaus,­­ dar și în starea de activitate. Cușca de experiențe era construită, bine­în­țeles, in așa­ mod că nu putea să intre sau­ sa iasă nimic solid, lichid sau gazos, mai înainte de a fi fost cules, cântărit­ și analizat.­Regimul alimentar ce li se ser­vea,la început ,era destul de va­riat, adică ,se comp­unea din toate categoriile imaginabile a diferi­telor substanțe alimentare. Insă, în conformitate cu programul sta­bilit, modificări calculate inter­venea­u din o, zi în alta și, în parte, fie­care din aceste categorii de alimente era înlocuită cu o porție­ proporțională de alcool, spre a fi stabilit în mod cert echi­valentul acțiunilor tulburătoare ale alcoolului în funcțiunile or­ganismului. Care nu a fost însă surpriza când, după cele 26 experiențe făcute, concluziunile au eșit in contra­dicție formală cu scopul expe­riențelor. S’a demonstrat, cu alte cuvinte și în mod perfect științific, că alcoolul, în anumite clase, poate substitui perfect orifice­rație ali­mentară, fără a vătăma funcțiu­nile organismului. Experiențele americane au fost încercate și în institutul Pasteur din Paris, de către savanții doc­tori Dui­au­x și Ar. Gauthier, și rezultatele au­ fost aceleași. Du­­slaux, în urmă, a rezumat ast­fel ponel­uzi­uni­le experiențelor fă­cute : «în regimul alimentar al unui om sănătos putem, fără piedică, să înlocuim grăsimea, zahărul, carnea și ori­ce aliment,, printr’o doză determinată de alcool. A­­ceste înlocuiri alternative nu de­pind în nici un caz de repaus sau de starea de activitate, sau­ de alte circumstanțe relative , cari­ s’ar găsi consumatorul. Totul de­pinde de valoarea intrinsecă a alimentului, care rămâne fiziolo­­giceste aceeași, dacă substituirea se face, țineodu-seí cont de acest, coeficient, până într’atâta în­cât la suprimarea alcoolului, dintr'o rație alimentară, treb­ue sal în­locuim cu un alt aliment echi­valent». Iată clar, lămurită, valoarea,a­­limentară a alcoolului. El e astă­zi socotit, de savanți, și ca aliment, un inel susceptibil a înlocui ori­ce substanță nutritivă, pentru că conține, în greutate egida, o mai mare sumă de energie disponi­bilă. Și acuma ar urma să­­ i se u­­șureze sarcin­ile spre a fi cât mai mult­ răspândit, punându­l la dis­poziția tuturor, drept valoare a­­li­men­tară alături de zahăr, pâine, carne, etc. Dar să nu se uite că savantele experiențe fisiologice au­ tendința unor exagerări de principiu, cari au­ aparența a răs­turna o morală socială absolut necesară, adică lupta contra al­coolismului. Cu toate aceste cercetări sa­vante, adeveriți rămâne acelaș, «a .ai­v­oltani.tu­ spasUiue ft .ttUlică socială înfricoșată și ca atare al­coolul treime în veci să poarte pecetiă capului de mort, aceea a otravei... Și din aceste înalte considera­țione ale epei, morale sociale­­igienic’e, consumația alcoolului sub dulcele pretext al ali­men ra­­țiunei trebue cu atât mai mult combătută. Aurel ISciuru. Contii­uarea in­terogatorului lui Greuling" Dăm azi consinua­ri­a intero­gatorului lui Frederic Greuling, asasinul nefericitei artiste Eliza Popescu. Se știe cum tânăra artistă, căl­când regulamentul stabilimentu­lui, sa urcat în ascensorul ote­lului «Regina» și intră in­ camera unde era să piară. Imediat, ce s'a închis ușa, de­clară acuzatul. Eliza începu să se desbrace. Eu însumi îmi golii buzunarele hainei și pusei pe masă diferite hârtii, precum și revolverul m­eu, pe care portarul il adusese sus cu pălăria și par­­desiul meu. De odata cine va bătu la ușă. Prietena m­ea, care deja ,’șî sco­sese pălăria și corsajul, se as­cunse după o perdea. Era girantul otelului d­e vi­nes să ‘mi prezinte socoteală. Il concedia!. Fu cam obraznic, dar trebui totuși să plece fără bani. Acest incident, terminându-se, Elisa și eu ne reluarăm convor­birea a­ât de supărăcios între­rupt ;î. Vorbeam de piesa «Blanchette» pe care o văzusem ju­cându-se în ajun la Comedia­ Franceză. — Unde ași putea să citesc o dare de seamă a acestei piese ? mă întrebă tovarășa mea. — Iată, îi spusei, ia ziarele de pe masă. Ea nu luă ziarele, ci revolve­rul meu și se juca cu această armă. Eu o contemplații șezînd pe un fotoliu. — Vrei sâ-l încarci? spuse ea­. — Nu știu, îi răspunsei eu, și afară de asta armele cu foc îmi produc frică. — Intr’sdever, reluă ea, nu știi de ce îți cer aceasta. Cunosc mânuirea revolverelor, m’am ser­vit de ele la teatru. Și zicând acestea, ea luă trei cartușe dintr'o cutie de abanos care servea de teacă armei și le introduse în revolver. In timpul ce se dedea la a­­ceastă mică operațiune, Elisa e­­xam­ina hârtiile pe cari ie sco­sesem din buzunarele mele. Ea găsi o scrisoare care îmi fusese adresată de d-na de L.. Repede i-o smulsei din mână. Elisa se supară : — Voesc s'o ved, spuse ea. Sfârși prin a mi o smulge. Plicul purta această mențiune: «In caz de absență, a se înapoia această scrisoare d-neî Atice de Li.. ., avenue des ternes». — Avenue des Ternes ! strigă ea furioasă, d­ar acolo locuește notarul teu ; acolo erai să Le duci să nu casezi 800 fr. Nl cunosc acum pe notarul teu, el e o femee ! Mărturisește ! Trebuii să recunosc că d-na de L... ’mi furniza oare­cari sub­sidii. — Cum­ reluă atunci Elisa, tu primești bani de la femei ? Și căzu în prada unui violent acces de disperare. Fred Greuling povesti pe ur­mă cum d-șoara Elisa Popescu, într'un acces de gelosie, ’î pro­puse de a-l ajuta ea personal în nevoile sale și ’i făcu propune­rea a-1 lua cu densa în Bucu­rești. Greuling urmă : — Onoarea mea me împedică de a accepta o asemenea pro­punere. Primesc într’adever băni de la o femee care ’mi este cu desăvirșire indiferentă, dar nici­odată de la o persoană pe care o iubesc. D­­oara Elisa Popescu n’ar fi înțeles această distincție subtilă. —­ Ceea ce spui acum nu e serios, ar fi replicat ea. Vino la București. Dar inculpatul s’ar fi servit de un alt argument. Sunt gelos, ar fi spus el, te vre­au întreagă și n'ași putea su­porta ca tu să primești compli­mentele numeroșilor admiratori pe cari grația și talentul teü n'ar întârzia a-i atrage în loja ta. In loc de a pleca la București, vino cu­ mine la Nisa. Mi s’a promis un post de inspector la Casino, leafa pe care o vom­­ primi ne va permite să trăim. — Postul nu este sigur, o­­bied­ă artista. Haidem la Bucu­rești și să plecăm îndată, încercai, adaogă Greuling, de a o face sa revie asupra acestei deciși­unii Ea se supără. — Dacă nu primești să pleci cu mine, striga ea, poate o vei regreta în toată viața ta. In sfârșit, față de atâtea in­­sisten­țe mi făcui că primesc. Ea me rugă de a o ajuta să-și reîmbrace corsajul. Pe când o ajutam, observai că unghiile ei sunt vopsite. — Se observă vopseaua, îi spusei, uite o pilă de unghii. Ea o luă și își frecă unghiile. Greuning povestește pe urmă că se depărtase, pentru, câte­va minute, dar că d-șoara Eliza Po­pescu îl rechemă imediat. — Vrei să vii, da sau nu, la București ? Vrei ,să te iau cu mine ? îmi spuse ea. — Aceasta nu este posibil.— răspunsei eu plictisit. Lasă-me sâ-mi caut de treabă, vom mai vorbi despre aceasta. — O vei regreta toată viața ta, strigă ea pentru a doua oară. Văzui cât și pune mâna pe după cap, ca și cum ar voi să prindă ceva. "Nu avusem timp să inter­vin ; ușa se închise in mod brusc și auzii o detunătură, urmată i­­mediat de o a doua. Deschisei îndată ușa... Un spectacol spăi­­m­ântător se înfățișă ochilor mei. El­sa stătea în picioare, nemiș­cată, paldă, cu ochii fixați asu­pra ușei ; de­odată căzu gră­madă. Se omorîse. Chemai ajutor,­­sU­ipaJi .La urmi fugii tiiuiă du­sei la comisar unde am povestit spăimentătoarea dramă. Inculpatul a făcut această po­vestire fără o lacrimă, fără cea mai mică emoțiune în voce, cu un sânge­ rece surprinzător. — Erai la ușa camerei ? îi în­trebă judecătorul. — Da. — La ce distanță ? — Nu pot preciza , ar trebui să fiu , la f­a locul­ui. Acest din urma răspuns face să se prevadă o descindere la hotel «Regina» pentru a se pro­ceda la reconstituirea crimei. La interogatorul viilor, d. Bouvard va examina sigiliile și anume scrisoare care, după Greu­ling, ar fi cauza inițială a dra­­­mei. Această scrisoare se află printre cele sechestrate de comi­sarul de poliție și sa găsește în lada inculpatului. UN SEAT PF.­­.I Pentru sticlele de lampă ca să nu se spargă când se aprinde lampa, mijlocul e ușor, roagă pe un geamgiu­ să tase cu diamantul sau partea de jos a sticlei de aripă în lungime de la șai­spre­­zec­e la două­zeci de milimetri. Această înfiorătoare știre a sdrobit cu totul sufletul d-nei Mielescu. Ea refuză să mă­nânce, stă ore întregi cufundată în cel mai adânc mutism, isbuc­­neșt­e în torente de lacrămî. Toți cei din jurul seui iși dau silință să o poată liniști cât de puțin. D­na Mielescu, împreună cu părintele ei se află la niște rude în strada Fi­la­re­taluî. D­eo,atât și demnă de compă­timit este și starea bârâit­ului Mi­­cleseu, tatăl locotenentului Eu­­geniu Mielescu. Rnmormintarea înmormântarea locotenentului Mielescu,se va face după autop­­si­e. s.rî la orele 3. Va fi o înmormântare simplă, fără onoruri militare. Cortegiul funebru va porni de la spitalul militar. M­acri. Din Padua se anunță că la Bobbio, în biserica Crucifixului, un om îmbrăcat. în mod cuviin­cios și-a tras două lovituri de pumnal în direcția inimii, că­zând înecat în sânge. Când au sosit ajutoare, el­ era de­j­a mori. Identitatea sa n’a fost încă sta­bilită.★­­ . Zilele ast­a președintele tribu­nalului din Bolzano (Austria), barocul de Biegelebenn, a ținut desbaterea unui proces în limba italiană. Din această cauza ger­manii naționali au făcut in cursul nopții următoare o demonstrație sub ferestrele borumului Biege­­leb­n, strigând «pluî» și «jos». is­­•¥ . Ziarul englez «Daily Express» spune că Țarul a publicat, sub pseudonimul «Olaf», câte­va poe­zii ultra-pesimiste, cari indică o inimă adânc întristată. w * . Ziarului «Pester Lloyd» L se te­­legrafiază din­ Madrid următoa­rele : «Cinci Maghiari au atacat la 10 Octombrie st. n. in Valen­cia o trupă de artiști compusă din Austriac­ și Ruși; ei­­ pătrunseră în cortul lor și după o scurtă încă­­erare furară vre­o 20.000 de fr., precum și două fete cu numele Paulina Demeter și Ljuba KwLk. Când trupa de artiști ajunse la Madrid, se plânse la legațiunea austro-ungară și rusă. Ministrul de interne al Spaniei a dat or­din tuturor prefecților să ares­teze pe tâlhari. Zece bărbați și opt femei de naționalitate ma­ghiară au fost arestați în provin­cia Orense sub învinuirea că ar fi săvârșit acea tâlhărie. L­ga­­țiunea rusească a primit o scri­soare în care se spune că cele două fete n'au fost răpite, ci a­­duse într-un loc sigur pentru ca ca consimți­mântul lor să fie că­sătorite», urmați și de un pluton de jandarmi, au mers din nou la fața locului spre a executa­ hotărîrea. De cum i-au zărit locuitorii din Orodeiu, s- au­ eșit înainte și le-au spus că de vor încerca să se ia pă­­mântul, mari vărsări de sânge se­­ vor face. Și imediat apoi, punându-se in stare de atac, așezând femeile și copii lu față, d­e anii­ re­­cutați, mar­in­ți care cu ciomege și topoare, care cu arme de foc, au început să svâr­ă cu pământ ln jandarmi, a­­menințân­d că unii nu vor pleca, vor face uz și do­ arme. Parchetul, tr.cunoștiințat despre cele întâmplate, a cerut autorizația ministerului de­­ justiție să fa­ă uz de puterea armată. Ministerul însă a refuzat să dea a­­ceastă autorizație. Așa că cei ce se duseseră spre a executa hotărârea justiției, au trebuit să se întoarcă, ca in atâtea rânduri, fără nici un re­zultat. Așa start lucrurile deocamdată." Moarte subită.— D. Misbael, șeful muzicei militare a regimentu­lui Rovine No. 26, a murit subit astft-noapte în locuința sa. Dat fiind simpatia de care dece­datul se bucura printre toți, prema­tura sa moarte este unanim regre­tată. Sneilius. «1» 0 «RS­ «SC** Sinuciderea locotenentului Mielescu Tragica sinucidere, în cabine­tul judecătorului de instrucție, a locotenentului Mielescu, a produs o vie impresie printre toți ofițerii. Această sângeroasă dramă se comentează în tot felul și se a­­duc diferite învinovățiri.. Pe de altă parte se afirmă că locotenentul Eugenio Miclescu știa că judecătorul de instrucție o să-l aresteze și de aceia a luat revolverul cu dînsul. Ce credea d-na Miclescu ? De­și i se spusese d-nei Mi­­clescu, în cabinetul judelui de instruct!», că detunătura era da­torită unui accident petrecut în­­tr’o altă parte a palatului de jus­tiție, totuși d-na Mielescu era sigură că soțul ei se împu­șcase, dar credea că e numai rănit. Când veni la hotel Gabroveni, urcă scările clătinându-se și in­trând în camera sa, se trânti pe pat, fără să-șî scoată măcar pă­lăria. O servitoare nemțoaică de la acel oțel, după ce trecu un ceas și mai bine, o găsi în aceiași stare. — Cuconiță, îî zise dînsa ; — nu voiți să vă aduc ceva de mâncare ? — Mai târziu, răspunse d-na Mielescu , să vie și soțul meui, să mâncăm împreună. Otelierul s’a urcat și el sus și a stat aproape o jumătate de ceas. Dânsul mi-a spus era că d-na Mielescu era rătăcită, că adesea­­aiurea. Telegrama atelierul, îndată ce a aflat groaz­nica știre, a telegrafiat tatălui d-nei Mielescu, care vrea moșie lângă Călărași. ■0 în stis veni era dimineață în Capitală ca să consoleze pe, ne­norocita-i fiică, dar bătrânul pă­rinte era așa de­ dezolat și per­­dut­, în­cât avea însuși nevoie de consolare. Revolverul Revolverul cu care locotenen­tul Micleș­u și-a curmat zilele, era calibru No.16, revolver cazon. Glonțul a produs o mare rană în tâmpla dreaptă și s'a oprit în tâmpla stângă. El­­ a sfărâmat o­­sul și a eșit pe jumătate afară, ast­fel că se vede pielea ridicată, iar la pipăit se simte și glonțul. In camera mortuară Corpul locotenentului Mielescu se află și acum pe patul de au­topsie al camerei mortuare de la spitalul militar «Regina Elisa­­beta». Din urechea stângă, îî curgea încă și era sânge, din care cauză a trebuit să i se astupe cu vată. Conform regulamentului spi­talului militar, s’a interzis ori­cărei persoane și chiar membri­lor familiei ca să vadă corpul. Autopsia Autopsia se va face azi, tot la spitalul militar, de către me­dicii de acolo. După ce se vor încheia actele legale, se va încuvința înmor­mântarea. Știrea sinucidere! Erî dimineață s’a sons d­rysî Mielescu că «om­l., el a încetat din viață, siniuri &Ri­d­u - sa. $tirî UIn str­ öinitate — Prin x>nsin — Partidul radical sârbesc din Ungaria va ține o întrunire la 17 octombrie în orașul Car­köveț, în care se va discuta în privința or­­ganizațiunei bisericești și econo­mice, precum și asupra atitudi­nei partidului față de situația po­litică actuală. Fie­care comună sârbească va trimete la această adunare câte doui del­ga­ți.* * * Din Budapesta se anunță că în cercurile politice de acolo a pro­dus o mare consternare faptul că împăratul Francisc Iosif a răs­puns programului militar elabo­rat de comisia de 9 a partidului liberal. Un membru al acestei comisiuni ar fi declarat că mo­narhul a tras cu creionul aproape peste toate punctele programului prezentat de ministrul Lukacs. Un ziar maghiar,lot­ d’auna bine informat spune următoarele : Punctul de vedere al Suvera­nului este cel exprimat în ordi­nul din Ch­opy, adică drepturile șefului suprem al armatei privi­toare la armată sunt ereditare­­ și inalienabile. Se crede că Parlamentul ma­­ghiar va fi disolvat și că se vor face alegeri. Prin unele cercuri politice prea pesimiste se crede că împăratul va abdica. * Un accident de vinătoare­­ s’a întâmplat, după cum am anun­țat telegrafic, împăratului Wil­helm în parcul castelului său Rominten. Suveranul împușesse un cerb mare și voind să ajungă la el, s'a scufundat până la briu intr’o mlaștină. După plecarea împăratului, s’a dat ordin la 60 soldați pioneri, ca să sece mlaș­tina. ’ * Celebrul compositor I­onca­­vallo a terminat noua sa com­poziție «Roland din Berlin». Densul a scris intendentului tea­trelor imperiale din Berlin spre a cere o audiență împăratului Wilhelm al V-lea. Audiența îî va fi acordată în cursul lunii. Noembria și atunci maestrul va prezenta împăratului partitura pentru piano și canto. * 4 «Le Petit Bleu» din Bruxelles publică următoarele : «Ni se comunică din Rusia că reprezentanții poatrfațiunei evre­­ești din Hom­el au înaintat per­sonal ajutorului de ministru, d. Durnovo, un memoriu asupra re­centului masacru al evreilor din acest oraș. Ei declară ca fiind mincinoasă versiunea publicată de către «Mesagerul guvernului». Răspunzând învinuirea aduse e­­vrel­or că fac propaganda socia­listă, israeliții Ian Hornel declară in memoriul lor că dacă este așa, aceasta se datorește perse­cuț­iunilor chiar din partea gu­vernului contra Hilar lui Israel. «Aceste persecuțiuni, se spune în memoriu, au constrâns încă de mult pe mii de evrei de a părăsi­ Rusia și de a se sta­bili în Statele­ Unite. In Ame­rica evreii învață să cunoască și să iubească libertatea și­ litera­tura lor, transmisă peste Ocean coreligionarilor din Rusia­, îi în­deamnă pe aceștia să meargă pe calea revoluționară». »'Stampa» din Turin, afirmă, cu privire la tratativele vizitei ța­rului, că guvernul italian garan­tase în mod oficial ambasadorului rus din Roma,­Nelidoff, că țarul va avea la Roma o primire foarte cor­dială. Nin­doff se arătă la înce­put foarte asigurat și se ocupă cu detaliile călătoriei. Pe urmă, pe neașteptate, pe la începutul lui Octombrie, sfătui ca călătoria să nu se mai facă, retrăgându-șî responsabilitatea.* * * Din Insbruk se scrie că stu­denții italieni de acolo au ținut o ședință în sala Universitat­ei. Președintele Vizintini a salutat pe noii sosiți, în special pe dal­­mați­, cari au dat probe că au cea mai înaltă conștiință a dato­riilor naționale. K­erstich înapoia salutul în numele studenților dal­­m­ați­ italieni ; Ambrosi pronunță salutul și urările Trentinului. Toți studenții germani se strîn­­seseră în fața Uni­versi­tatei aș­teptând eșirea studenților ita­lieni , dar ordinea nu a fost tul­burată. Universitatea liberă italiană va fi inaugurată în prima b­en­zină a lui Niembrie. Se zice însă că guvernatorul Tirolului, baronul de Schwartze­­mann, a declarat că guvernul este ferm decis de a împedică insti­tuirea acest­e Universități. * * * Ziarele italiene primesc din Massa știrea că amenință acolo o grevă generală a tuturor lu­crătorilor de­ mariporă, cari­ se ridică la aproape 16.000. Nu se știe încă precis dacă este în a­­dever o grevă, sau o mișcare a­­narhică ca în 1894. Provincia este ocupată milită­­rește. Au sosit acolo din Livor­no jumătate din reg. 2 de ber­­saglieri; la Carrara au fost tri­mise din Spezzia 4 companii din reg. 17 infanterie, alpini,­ guarzi și carabinieri. Membrii societăței «Coroana de oțel» urmau si fie ei o adu­nare generală spre a proceda la alegerea noului comitet al socie­­tății. Convocarea fiind făcută insă de către foștii vice-președinți ai co­mitetului, fără știrea președin­telui activ actual d. căpitan Za­­haria, adunarea n’a putut să aibă loc, așa în­cât membrii sucut țnței în număr de vre-o trei­zeci, ve­­­niți în mare parte din județele învecinate și mai cu seamă din județul Dâmbovița, după vii dis­cuții cari au durat de la 8 dimi­neața și până la orele 2 d. a. au hotărit ca să mențină comitetul cel vechi, în frunte cu d, căpi­tan Z­,­huria. Discuțiunile la un moment dat, au luat o întorsătură așa de în­grijitoare, in­cât poliția a crezut de cuviință să ia măsurile nece­sare, postând pe la intrările și prin împrejurimile clubului me­seriașilor, unde urma să se ție adunarea, o companie de sergenți de oraș. Din fericire nu s’a petrecut nici o tulburare și veteranii, de o parte și de alta, s’au despărțit fără să dea loc la nici un inci­dent regretabil. Rep. .De la corasa. noștri particulară — Pe ziua de­­­­ Octombrie — Biîtiad Incendiu. — Astă-noapte, pe la ora l­­ s. lin incendiu a isbu­cnit pe str. Podu-Roș, la niște hambare ale d-lui Spiru Xantulis. Până la sosirea pompierilor, ve­cinii căutară să stingă focul care a­­men­ința din­ ce în ce să ia proporții mari , nu reușiră însă. Intr’acestea sosiră și­­ pompierii... care au putut isola focurile dimprejur. Pe la orele 4 dim., focul a putut fi localizat. A ars hambarul cu trei ochiuri,­­­conținând 2600 saci, un Va­gon și jumătate orz, jumătate va­gon secară și jumătate vagon po­rumb. In total, pagubele se urcă la vre-o 5—6000 lei. Marfa nu era asigurată. Negri­­ti, l­uz“o Nenorocire înlăturată.—Eră, pe la orele 12 din zi,, o groaznică nenorocire a fost înlăturată, datorită uîniî fericite întîmplări. Pe când fata Stanca, fica locuitorului Ioan Țigănuș din cătunul Poștei, din a­­propierea orașului, se dusese să ia pământ de lipit împreună cu femeia Ținea Gh­iță Mistocl­u, maiul s-a prăbușit, acoperind pe cele doua fe­mei. Grație însă ajutorului dat de către B. Feldman și Nae Corgiu, cumpărători de­ cereale, cari se aflau în apropiere, cele două femei au pu­tut fi salvate de la o­ moarte sigură. Cadavru găsit.—Azi parchetul a fost înștiințat telegrafic de către șeful poliției din Mizil, că er­ a fost găsit în casa ei cadavrul femeei Stana Janes, în etate de 10 ani. Se crede că nenorocita Linee a murit din cauza mizeriei. Spargere.—In lipsa ei de acasă, s’a spart locuința femeei Ecaterina Petre Nicolae, din str. Gârlaș", fu­­rându-i-se o sumă de obiecte de valoare. Ramiro, Caiova Răscoala țârănească din Orodeiu.­ Încă din anul 1857, în virtutea cărui drept nu fie știe, ță­ranii din Orodeiu stăpânesc 300 de gogoane de pământ, pe care alți lo­cuitori din Cornu le-au reclamat ca fiind ale lor. In urma judecatei, provocată de locuitorii din Gornu, justiția găsind că dreptatea este d­e partea lor, a obligat printr-o hotărîre definitivă pe moșnenii din Orodeiu să restitue celor din Cornu pământul stăpânit pe nedrept. Această hotărîre deși data de foarte mult — câț­iva ani în urma datei de mai sus,—totuși n’a putut fi executată din pricină că, O rotre­ien­i­ au făcut mare caz de această afacere , ș­i ori de câte ori put­rea executivă a încercat să pue în apli­care sentința, n’a putut-o face din cauza opunerea stăpânitorilor ilegali ai pământului. In fața celor veniți pentru apli­carea lagen, ei au declarat chiar că mai curând renunță la viață de­cât la pământul lor. Spre a se evita vărsări de sânge, lucrurile s’au zrim­găițit până ora, când, după insistențele împuterni­ciților locuitorilor din Gorriu, un domn procuror, însoțit de un ingi­ner hotarnic și de d.Căpitan Alexan­­def­LBU. coman­­dantul Landarmiluc. Giurgiu Acest­ pili.— Era seară, pe la o­­rele d, pe când d. T. Tufăneanu, funcționar vamal, vroia să treacă în vaporul re­face curse regulate între Giurgiu-Rusciuki la punctul Sm­ârda, din cauza întunericului, făcu un pas greșit și fiind deschis un ochiu­ de magazie de cereale de la șlepul pe care traversa, căzu înăuntru la o adâncime de 8 metri. La țipetele victimei săriră în aju­tor cei­ 1’alți funcționari și dându-i ajutor­, i’au scos într’o stare gravă. D. Tufămariu se află în afară de ori­ ce­­ pericol. Turist român.— Era a fos­t în localitate­ turistul român Ștefan Tö­mesen, care face ocolul României pe jos. D sa a plecat din București la 1901. Pariul e făcut pentru 3 ani. De aci a pornit azi dimineață spre Alexandria (Teleorman), după ce și-a vizat carnetul. Dunăreanul. Spune că scopul societatei este emanciparea economică și inte­lectuală a femeilor române și pentru a lunginta ac­elui scop ține conferințe prin mahalale, face cursuri pentru adulți, etc. Mai spune ca societatea ajută moralicește și materialicește pe copiii săraci și bolnavi trimitân­­du-i pe la dif­rite stațiuni, bal­neare. Arată că afară de școala de adulți a mai înfi­nțat și o școală profesională in care ur­mează 5p­­eiere între'ÎS—1ß ani'. D-rn Alexandrescu citește da­rea de seamă : societa­tea a tri­mis la stațiunile balneare, anul acesta, un număr de 30 copii la B­ibocî,­obținând­ rezolt­ii« foarte satisfăcătoare, căci s’a observat la întoarcere la toțî copiii, o creș­tere în greutate de 2, 3, 4 și chiar 5 kilograme. Arată apoi si­tuația financiară. După d-ra Alexandrescu se execută un duet de către d-ra C. Vardala și d. G. Ghițescu, bine reușit. Urmează monoloage spuse cu mult humor de d. Vic­tor Constantinescu, un duet cu violina executat fie d-nii C. Dra­­igulinescu și G. Filip, admirabil executa'. Apoi d-ra G. Vard­ala, acompaniată la pian de d-ra A­­lex.indrescu, cântă «Le iove» și «Valsul Perișului» cu unuH far­mec. Corul elevelor școalei de a­­dulte mai execută câte­va coruri de d. G. Chiriac, deasemeni și corul bărbătesc, care excelează mai ales în «Corul marinarilor» și marșul «Gata de drum». In urmă d-ra Christichh execută cu multă măestrie la piano o bu­cată din Mendelsohn. Mai urmează din nou, d-ra C. Varda!», căutând cu o voce dulce și plăcută: «După fragi și după mure» și «Fluerașu­l». Serbarea se sfirșește la orele 5 printr'o doină cântată de d. G. Chițescu. Toate corurile au fost sub con­ducerea d-lui Christescu. I*. l­. Palliserfăcu cercetări infructuoa­se, și după dînsul Americanii și Germani, n’au obținut un mai bun rezultat. Cine voește să găsească cele 150 milioane, să se grăbească a merge in căutarea lori - --------------Tis-*-- s -sase-sS»------, _ 2-X -A- s: Un vinelor, novice istorisește unui prieten prima lui vînătoare. — L­iiliipuește-ț! că dVbia ești la câmp' și me púin- mii nas in Ira'S cu uri­epure, care se răsfăța la soare, luânsă duc pușca la um­eți, ochesc și Ii gripam­... — Și - ai ucis ? — Nu, zei , am ucis în­ă pe câine. Bietul Tom ! Galați Escroch­erie.—Poliția locală a pus mâna pe un îndrăzneț escroc anume Petre Dimitriu. Numitul a fost acum câtă­va vreme sergent de oraș și din cauza relei purtări, a fost îndepărtat din ser­viciu. Nu se știe prin ce împrejurări însă, nînsul putu induce în eroare direcția bâlților, care-î încredința postul de agent la balta Brateș. Vi­­țios din fire, Dimitriu îșî exercita aci, pe scară întinsă, meseria lui. Fiind foarte vorbăreț, dînsul că­pătă oare­care încredere printre su­periori. Bazat pe această încredere el comisese numeroase escrocherii. In nenumărate rînduri, numitul pleca în inspecția cheiul­ui Dunărei, fără să aibă drept la aceasta, și d­acă găsea locuitori pescuind, le confisca peștele, simulând și dre­sarea de acte pentru darea lor în ju­decată. Bieții oameni îî dădeau și peș­tele și banii spre a scăpa de Incur­, câtor», plus că, de câte ori avea ne­­voe de bani, se adresa la el, ame­­nințându-i cu darea în judecată. Dînsul vindea peștele confiscat, iar costul îi incasa pentru el. Nemulțumindu-se numai cu a­­ceastă sursă,­ Dimitriu, se­­«comanda pe la diferite persoan» ca fiind rudă cu d. Harte­, inspectorul bălților. Dacă vre­ o persoană oare­care și-ar fi exprimat dorința de a ocupa o slujbă în acest serviciu, Dumitriu îîi oferea imediat protecția, cu con­diție însă de a­ i se plăti. Mulți naivi i-au căzut în cursă plăzindu-i sume mari de bani, plus cheltu­­lile pentru timbre și trans­portul seu la Tulcea, unde trebuia să se ducă spre a vorbi personal cu d. Harței, ruda sa, zicea dînsul.­­Acum în urmă vroind să repete acest joc, cu un d. din oraș, acesta neprimind nici un rezultat la peti­ția ne, cercetă și află că «protecto­rul» seu lu­­ â' nu înaintase actele. Imediat reclamă autorităților care î și începură o anchetă minuțioasă, însărcinând pentru aceasta pe sub comisarul Popa. In sarcina numitului s’art:desco­perit și alte escrocherii, cari însă se țin în secret, spre, a se putea urma­ cercetările cu succes. Arestare.—A fost arestat indi­vidul Isac Schpirer, care având oare­­cari afaceri la Consulatul austriac și nefiind satisfăcut, a provocat un mare scandal, amenințând și in­sultând. Bursă.—La bursa locală opera­țiunile sunt mici. Apele Dunărei cotează la 8 m. 42 c. m. în creștere cu 6 c. m. De asemeni sunt în creștere și apele Prutului. Coresp. T.-Severin Bataîe.—Comandantul sergenți­lor de oraș, Zoitan, a bătut până la sânge pe unul din interiorii sei., Polițaiul a anchetat imediat cazul și a înaintat actele parchetului. Cercetare. — Orînduindu-se o inspecție din partea poliției, s’au găsit până acum peste 1000 de ser­vitori și servitoare pe la stăpâni,fără ca să aibă condicnțe prescrise de lege. Inspecția încă nu s'a terminiat. Re­iși corporația meseria­șilor.—Cititorii își reamintise, de neregularitățile fostului comisar al guvernului I. Popescu și despre an­chetarea cazului de către Camera de comerț de aci. Erî, d. inspector in­dustrial Paianu a anchetat din m­ort, de față fiind și d. Popescu. Acesta se mărgin­a a tăgădui faptele consta­tate. D. Paianu a plecat de aci direct la București. Sosneșanul. Sărbatil Asociațiunea fe­meilor române «Sprijinul» -Erî,­ia 0ielenjum­,a avut loc la școala primară «General Go­­lescu», serbarea celei de a III-a aniversări a asociațiunei femei­lor române «Sprijinul». A asistat un public foarte nu­meros; în deosebi sexul slab era bine reprezentat. Serbarea se deschide prin in­tonarea de către un cor mixt a imnului regal, care este ascultat în picioare de întreaga asistenta. Apoi urmează corul « Bate via­tul» executat, de elevele școalei de adulți a societate­, cor care a reușit foarte bine. Se mai execută «Albi­ni­ța» și «Fetele harnice» tot de către e­­leve, începe apoi corul bărbătesc al societat­el «Doina» executând o horă de G. Dim­a. D­ra dr. Arbore, prezidenta societății, ține discursul de des­chidere, spunând că dacă socie­tatea e săracă în fonduri,în schimb este bogată în untere și voință. Lucruri din soata lumia O pală în soare.Astro­nomul ru« profesorul Baljasmy scrie în c Novoje Vremja» că a relevat o pită in soare care e largă de 1­10 din diametrul soa­relui și lungă 1­12 din diametru, așa ca ocupă 1.120 din întregul disc solar. Profesorul Baljasm­y este de părere că această pată în soare este cauza tuturor pertur­­bațiunilor atmosferice, cari s'au manifestat în prezent pe supra­fața pământului. In faur și o vacă ca­dar­­ ii­ foste dhin­t­ii si l­ou­he 1.­Am­basadorul englez din Paris a fă­cut o vizită președintelui Repu­blicei franceze, Loubet, dar a­­ceastă vizită n’a avut nici un ca­racter oficial. Ambasadorul An­gliei s’a dus pur și simplu la E­­lisey spre a anunța sosirea unui taur și a unei vaci trimise din ferma de la Windsor, și pe care Eduard VII le oferă ca dar lui Loubet. Acest dar în natură are o mare valoare, căci cele două­ speci­mene cornute aparțin celebrei rase a coarnelor scurte, creșterea căreia regii Angliei dau din tim­puri imemorabile o mare însem­nătate, f­idelitatea conjugală la animale.­.­. Capitolul, fidelității, conjugale face parte din cele mai interesante terene ale psih­olo­­giei animale. Mai pronunțată este această fidelitate în lumea pase­rilor. Acolo unde moare bărbă­­tușul sau mu ér­u­șca, de regulă moare în curând partea supra­viețuitoare. Perechea de pițigoî este în căsătorie de o mare tandreță , mu­erușca doarme strâns lipită de bărbătuș, o acoperă cu aripa pe tovarășa sa. Alte paseri păstrează fidelitatea , ce e drept, insă, ca se mângâie, când moartea le răpește pe aleasa inimei lor. Alte paseri ca­ vrăbiile­, semân tiflele o vară soției alese. Cele mai multe paseri trăesc în monoga­­mie, num­ai găinele sunt făcute pentru viața de harem. Animalele mamifere sunt în ma­joritate pentru poligamie. Cele mai multe animale răpi­toare, ca tigri, lei, lup’, etc., ro­­mân, împreună cu soția pe care și-aui ales -o, cu care ’­și îngri­jesc de­­ puii lor. La maimuțe, mai cu seamă la Cimpanzeii și Go­­rilă, se găsește adevărată iubire și fidelitate conjugală. b­acșiștirî cîc milionari. — A da 7.500 franci bacșiș unui frizer pentru potrivirea barbei nu­-i tocmai­ un fapt așa de obic­i­­nuit. Autorul acestei extra­ordi­­nare fantazii e un tîner milionar din New-York, anume Douglas Gordon,moștenitorul presumpliv al uneia din cele mai mari averi din lumea nouă. El are, de ast­fel, specialitatea de a da bacșișuri extravagante : nici­odată mai puțin de două do­lari chelnerului care îî servește la restaurant cafeaua cu lapte dimineața , un dolar conducto­rului tramvaiului pe care 'l ia în­­ fie­care zi, și așa mai departe". Dar Gordon a bătut el însuși toate recordurile sale dând, zi­lele acestea, frizerului de la ho­telul Cădi­­ac, din elegantul car­tier Broadway, un cec de 1500 dolari, adică de 7500 franci ! Ne putem­i ’ '­­hip­ui uimirea frizerului,! !» George Dun­can, care­­ [UNK] zi­ce să leșine primind un !­.­.. Țel de bacșiș îm­preună cu 75 bani, obicinuitul pr­eț. O comoară ce nu se poate descoperi.—Pe o in­sulă din oceanul Pacific, care face parte din arh­ipelagul Cocos și care se numește insula «Te­­saurului», se află ascunsă o co­moară de 150 milioane de franci cari au fost depuși acolo în mai mult rânduri. Primul depozit s’a facut in 1821 de niște pirați en­glezi. Pirații fură prinși și spân­zurați, dar refuzară a suune unde puseseră aurul. In 1835, un alt tesaur fu depus în insulele Cocos de către marinarii barcei engleze «Mang Dien». De mai mulți ani se caută­ lo­cul unde au fost depuse aceste comori. In 1897, amiralul englez LUNI ♦ «Monitorul Oficial» de era publă urmă­torul buletin medi­cal: M. S. Regele, în urma unei receri, a fost atins, în ziua de 11 .Octombrie dimineața, de o violentă gastralgie. Rt­­i­ ea aninată a Maiestâiei Sale este satisfă­­toare, însă re­clamă câte­va zile de repaos. Dr. Teodori. ♦ D. Ioan C. Urlățeanu, cap de portăreț la tribunalul Cons­tanța, a fost destituit din postul ce ocupă fiind­că și-a apropriat suma de 2965 lei.­­ Sa dă in între­prindere con­­strucțiunea unui pod cu tablier metalic peste Bistricioara, de pe șoseaua naționa­ a Ba­­,ău­ - Piatra- N­­­a­m­țu. Valoarea după de vis este de lei 45.000. Licitatiunea sa va line la ministerul lucrărilor publice și la prefectura jud-tulul Bau­­ ü, în ziua de 29 O­tom­bre, la or, la 4 după amiaza. ♦ D­niT Nie,. N. Ionescu, ba­calaureat, loan Anostul, absol­vent a 7 cl.se liceale.­ loan I. Si­­mionescu. Or« »te D. Pa­nu și Gh. Ștefănescu, absolv­­uțî ai școaleî com-îv ia­ie o» gradul al deuiiea, se numesc impiegați auxiliari cl. 3. in serviciul exterior general al finanțelor, în loșurile d lor Ș. Georgesc­u, neprezentat la post, B. Lu^ăiescu, C. I. Găgiulescu, Eug. Haj­de Ci și P. M. Davidescu, demisionați. 1 D. Gh. Ciocârlan se nu­mește impiegat auxiliar cl. II. în serviciul fondului comunal, în lo­cul d-lui Aurel N. Droc, cue a părăsit serviciul. ♦ Camera de­­ meserii, a casat alegerea comisiunii de arbitri fă­cuta de maeștrii­ corporațiunea constructorilor din Craiova. Corporația a fost invitată să facă o nouă convocare. ♦ Locuitorul Cojocaru Nița, din Și­vița (CovurluiCi) a încetat din viață în vî­rstă de 114 ani și nu fusese bolnav de­cât acum în urmă, numai trei zile. ♦ De­oare­ce actuala punte, ce servea la înlesnirea încărcă­­rei cherestelelor în vapoarele din Locurile de la Galați e prea mică, direcția a luat dispozițiune pen­tru prelungirea ei. Lucrările s’au și început. i Poimâine, la orele .5 d. a., va ține sedin­ță consiliul comunal al Capitale’. ♦ Primarul din Dobrești (Mus­cel) a fost suspendat pe o lună, Hird-că n’a anunțat ivirea disen­­teriei in com­una. ♦ Se știe că comisia de ju­decată, care va judeca Luni, 20 c., la Universitatea din Bucu­rești, procesul profesorilor de la liceul «S-ț­­‘Petru și [UNK] Pavel» di­n Plpeștî, se compune din d. C. Nicu, președinte, și ca membrii d-niî Voinov și Ca­răgi­ani. Conform dreptului pe care l-«a acuzații­, d-niî Tutunaru, B. Spi­­rescu și Lupu­escu au recuzat, pe­­ 1. Voinov, care va fi înlocuit de unul din supleanți, adică fie de d. Ratet, fie de d. G. Ma­­rines­cu. Supleantul se va trage Vineri la sorți D-niu Disescu, Bădărău, Chr. Negoescu. M. Vlădescu și έ e­­nescu vor apăra pe profesori. ♦ Epitropia Sf. Spiridon din Iași a cedat 1­ectar de pamint pentru înființarea unei gr­ădini practice agricole pe lângă școala din Berești (Covurluiu). ♦ D. N. Gheorghian, directo­rul abatorului comunei Iași, a dă­ruit pinacotecei din acel oraș bips­­tui turnat în gips de sculptorul Viila din Italia a l­­ui I. C. Bră­­tianu. 4 Administrațiunea Casei bi­­sericei exprimă mulțumirile sale persoanelor de mai jos, cari au donat bisericei parohiale «Ma­­vrodol­u» din Pitești și anime : D-lui Dimitrie Livițopol, pen­tru două sfeșnice de alamă și unul de nichel cu trei lumini pentru S­f­in­ta Masă,, toate în va­loare de 2000 lei ; d-șoare î L Di­­nescu,, care a dăruit o perdea pentru ușile împărătești și un așternut pentru iconostas, am­bele obiecte de mătase cu bro­derii,­­și d-nei Elisaveta Aebires­­cu, pentru o îmbrăcăminte de lips­ă pentru Sfânta Masă. ♦ Ministerul de­ interne a ce­rut prefecților tablouri cu nu­mele tuturor primarilor, comu­nelor din județele din țară, și pe care se va nota situația culturală, fizică și­­ materală a celor vizați. ♦ [erî după prinz s'a ținut un consiliu de miniștri sub preșe­dinția d-lu’ D. S.turdaș. ♦ Le «Ti­mps» din Paris, cu data de 23 c. st. n­., publică ur­mătoarea telegramă din Bucu­rești cu privire la moartea re­gretatului Apostol Mărgărit: «O depeșă din Monastir anunță moartea unui notabil român, A­­postol Mărgărit, în vârstă de 69 de ani. Timp de cinci­zeci de ani el a m­uncit să redeștepte naționa­litatea română, cuțo-­vlahă sau țințară, răspândită în su­d-vestul Macedoniei, in Tesalia și în Epir ; în acest scop el luptă contra e­­lenismului și a insuenței religi­oase naționale a patriarhului e­­cum­enic, multă vreme a­tot­ pu­­t­ern­ic. Ajutat de guvernul ro­mân, nn țară intermitentă, și de un Uzarist francez, părintele Fa­­vérial. Apostol Mărgărit reuși­ să creeze o rețea întreaga de școli de băeți și fete și chiar gimnazii românești la Monastir,­­Salonic, Ianina, etc. Aceste fondaliurÎ

Next