Universul, iunie 1904 (Anul 22, nr. 148-177)

1904-06-01 / nr. 148

KART­A REZBOIUriIJ­ Om EXíO:ESlILL-Omi:­T.­(Vezi explicit: Calendar pe anul 1904 Ortodox Luni, 31 Maiu. — Apostolul Er­me­u. Catolic Luni, 13 iunie.—Tobias. Soarele răsare 4 le ; apune 7.43 B untres ti, 31 Maiü. pana la castei, o comoara fabu­­loasa s’ar oferi ochilor sél pi­­tica urita s’ar schimba pentru dinsul intr’o frumusete divina. Acum e vorbi cine va fi in­­draznetu!, care se va hotari sa se apropie de acest castel si sa vaza pe calugarita pitica de aproape, dale fiind sup­’I’su­fia locuitorilor din acéle parti. Ioana foarte bine rezuta la curte §t de contele Wedel, care e mi­­nistrul casei imperiale. Si daca vorbele lor insemnau nemultu­­mirea care domne­ste in sferele agrarilor, persoanul lor atesta ne­­multumirea in alte, s i mult mai inalte sfere. Pentru toate aceste motive se zice, ci chiar pare a fi adeverat, ca posisiunea contelui Büiow e foarte scruncinata. Poate ca con­­servatorii vor trebui sa lupte inca o buc­ata de timp, inainte de a’l dobrit, insa puterea re­­sistentei incepe a se simti m­ult mai putin sigura, aceasta e sigur sau cel putin e opiniunea gene­rala. Si atunci ? Atunci avea-vor conservatorii «omni­lor tare» pe care ’1 invoacä de atâta timp. Cele trei milioane de voturi so­­cialiste e?ite in ultimele electi­­uni, ii vor face sa spere ca da. Dar nu trebue sa se uite ca daca Bülow va cadea, va cadea din pricina tractatelor sale comerciale s i din pricina canalului, pe care Wilhelm il vrea cu ori­ce pret; daca va continua a-1 voi, el va trebui mai curând sa se de­­parteze de dreapta decat sa se apropie de ea. Dar unde va mai fi «omul de fer­» pe bancile din stânga ? Numai daca, natural, ?i el, ca §i actualul sau cancelar, nu ar preferi sa renunțe la acele done mari opere, pentru a intreprinde reiboiul in contra formidabilei armate de­­ re­ milioane. Benedck­t tie Luca. Situatia agricola Situatia agricola continua a preocupa toate certurile o­­piniei noastre publice. De cand cu urmarile dezastruosului an agricol 1899, urmari cari au fost greu­ simtíte de toate ca­­tegoriile de cetateni ai acestor tari, fara deosebire, atentia in aceasta directiune a devenit mult mai vie ca in trecut,­ ?i acesta este si el un bine din cele­ multe ce au resultat din acel mare rot­. Dupa cum pare a fi defi­nitiv stabilit, productiunea a­­gricola a acestui an, fara a ca­­dea pana la dezastru, ca cea din 1899, se va numara prin­­tre cele slabe. Cum insa noi, chiar ?i in anul cel mai rer, tot am avut ?i vom avea ex­port, se crede ca in aj­utorul aceluia din anul acesta va veni si imprejurarea ,cu poc[nrile gran­elbr, vor f­ mai bine ca in anul trecut, ceea­ ce poa­te sa insemneze o com­pensare nu tocmai de despretuit a sca­­derii cantitatilor ce vom pu­­tea exporta. Dar ceea­ ce cu deosebire face ca anul 1904 sa nu poata de foc seagana cu 1899 in pri­­vinta criz­ei ce ar putea lasa sa se deslantuiascä,­ este ca un an agricol chiar reu nu e’ar mai complica azi §! Cu o proasta situatie financiara a Statului. Si diferenta e nea­­semanat de mare in ce pri­­veste consecintele. . . In anul 1899 Statul avea o renorma datorie si o timida—peste 100 de milioane­ í­T care trebuia neaparat consolidatai Actual­mente datorie flotantä nu e­­xista,—dimpotriva, este inca disponibil excedentul de 25 de milioane al anului financiar din urma. Atunci am fost ne­­voit sa recurgem la un im­­prumut, care n’a putut fi con­tractat de­cat in euriditiuni foarte grele, tocmai din cauza nenorocitului an agricol. — asta­zi n’avem nevoie de nici un imprumut, ?i deci nu sun­­tem­ expu?! nici la noul pier­­deri de acelea, ce asem­eni im­­prumuturi de criza aduc fa­­talm­ente dupa sine. Un an agricol slab ar ra­­manica, deci pur ssi sim­plu ca sa fie com­pensat prin unul bun,— cum ori­ce fara agri­cola trebue sa fie pregatita ori­cand a pierit o impina sau a compensa. El nu ar mai avea un efect fatal si imediat a­supra situatiei financiare a Statului, de­tul de consolidata pentru ca sa reziste unei a­semenea incercari, fara pier­­deri si pagube consecvente. Va fi ?i aceasta o dovada ca experienta de acum cinci ani n’a trecut asupra lum fara ca sa nu se traga din ea buno ?i mult fuiocitoare investiminte. Daca nu ne-am fi cumi­nt­it indeajuns atunci pentru ca un alt an agricol slab sa nu ne mai gaseasca cu nici un ban datorie flo­­tanta pe piata, — de­sigur ca situtitia ar putea sa fi re­­devenit critica ?i in impreju­­rarile de asta­zi. A?a insa, dupa cum am spus ?i dupa cum poate ju­deca ori­cine, diferenta e enorm­a ?i n’avem a ne teme, ca atat, de nim­ic. Si mai mare ar fi diferenta aceasta ,si,si mai fini?titor pen­tru viitor ar fi lucru!, daca -i producatorii nostri, mari­ni m­ici, ar da mai multa aten­­tiune sistemului rezervelor a nu cheltui tot ce ai produs intr’un an sau in mai multi ani con­secutivi buni, ci a face mare parte prevederii anilor mai slabi. In privinta aceasta Statul a premers cu un exem­plu ce ar fi cu at&t mai de dorit sa fie imitat, cu cat ex­­perienta ch­iar vine sa-I de­monstre asta­zi roadele mi­­nunate. D­initatia (Corespondents part. a ziarului •aniversul*) Roma, 27 Maiü. Contra im­a si unel d­e rivale Asociatiile politice, liberale ssi populare, convocata de societa­­tea «Cord­i Fraries» spre­ a dis­­cuta asupra invasiunei congrega­­tiun­ilor re­lgioase in Italia, au votat urmatoarea ordine de zi : «NI ‘prezinta a fi­ asociatiunilor peta^afectiv intrubiri,,spt’e a prga­­ni­za sagitutia contra invasiunei .cottig:Mu­llítr 'fii­ ’Italia, con­­siderand ca spre a evita aceasta invasiune a fortelor reactionare ?s­ubscurantiste trebue purificata in la polilica italiana de toate fi­­g­urile ?i constiintile nesigure s i echivoce cari au facut posibi­l vii­tuirea printre noi a preji­di­­ciului cerical cu aspiratiunile sale antipatriotice s i necivilizate ; diplora faptul ca un deputat din Roma italia­na, s’a dus la D.ca act de pusagiu la Vali­an tocmai cft..d pornea de acolo actul de protestare contra celei mai sacre cuceriri a nuuei constiinte civi­­lizate». Apo­ fu numit un comitet cu insarcinarea de a pregati o in­t­arire publica cu care se va in­­cepe in mod oo­ial agitatia. Cur­ioasa Nu­perst­íie Cand super­stitia va fi disparut din restu­ luihei, ea va ramanea toluri in Sicilia. La Spellingo, nu departe de CiUna (Sicilia), exista un vechiu castel, in ruinele caruia legenda spune ca e ascunsa o comoara. Paza acestei comori e incredin­­tata unei camgarife coco^ate si pitica, a carei figura urn­a de mama focului e in continuu aco­­perita de un vél. In fl­oare Vi­­neri, dimineata, aceasta pitica apare, zice p­«parul, la intrarea castelului in ruini, inaintea ca­ruia se plimba pana la reversa­­tul zorilor, dantand scotind sUiga­e ascutite, cu speranta de a hotari pe vre-un «destin in­­draznet sa se apropie ?i­s_­o scape. Legenda adauga ea daca cine­­va ar avea ind­razn­ata sa se a­­ventureze la acea era mUterioasa Antigon. Calfele Bulow in pericol ? De vre-o cinci­spre-zece zile incep din nou, cu o mai mare insistenta de­cat de obiceiu, sa circule supnari relative la o apro­­piata retragere a contelui Bü­­iow. Se zi­c ca a cazut in dis­­gratia Imperalului; a fa mt fiasca in po­litica externa si comerciala , a nemultumit pe con­se­rva­tori si a desgustat pe lberali, pi de a­­ceste lucruri sunt pline ziarele de ori­ce culoare pulitica. Poate ca coresp­ondentii zi­are­­lor europene lasa prea multa li­bertate sboi­ului fantaziei lor, dar se pare ca si pozitiunea con­­telui Buiow nu e din cele mai solide. De­sigur, el insusi o stra­­fea, cand, in saptemana Urechla, in Camera Seniorilor, intreba : «Ati m­ai vazut vin-o da a un german care sä fie multumit ?» Sä speram ca natiunea­ ger­­mana sa nu fie nici o data mul­­tumitä , pentru ca popoarele mul­­tumite o putesc tot d’a­una si poporul german nu ar merita a­­ceastä soarta. Si de­sigur ca vina nu e tot d­a­una a altora. Smuts .carierei diplomatice de increderea Suveranului seu, ca­­riera, in care el a petrecut cea mai mare parte a vie­tei sale si a desfasurat cea mai mare acti­­vitate a sa, contele Billow vrea sa aduca in guvernul propriei sale fara acea tinere diplomatica despre care a dat atatea atat de stralucite probe. Dar gres­i socotelile sale. Si prin urmare trebui sa le faca de doua ori. Conteie Bülow veni la putere in momentul cand probleme de cea mai mare importanta se im­­pun­au in Germania: problema tratatelor comerciale si aceea a canoului dintre Rhin si Elba. D spre cele dinte in Wilhelm II a spus od­ata cu incheerea lor impliuita sub Caprivi, lu salva­­rea Germaniei, si in ceea­ ce pri­­veste valoarea lor, imparatul nu isi schimba nici odata opiniunea. In ceea­ ce priv-s­­e canalul, el nu a incetat nici odata de a-i a­­rutla imensa importanta pentru viitorul industrial si militar al Germaniei,­ si proiectul de a-1 duce La indeplinire deveni stea­­g­ a unor vii lupte, in cari su­­b­oiBbaii deja mai multe minis­tere. Acum ce se intampla cu toate acestea ? Tractatele de comerciu nu sunt inca aprobate. S'au sfarsit in mod feric­it negocierile aceluia cu Ita­lia, dar raman inca toate cele­­l’arte. Ramane mai ales cel cu Rusia, care e de o im­portanta capitala pentru Germania. Dat­ei gaseste cel mai mare plexatcol in taxele inalte c­e vor sa fie im­­puse productelor agricole. In fapt, in ceea­ ce priveste noul ta­­rif vam­al, votat anul trecut de R­­ichstag, el a ridicat cu mult taxele de intrare, si cu toate a­­cestea agresorii nu sunt m­ultu­­miti, si azi incäet continu a striga si a cere desfiintarea tractatelor. Ast­fel con­tele Bulow, care vrea sa urmeze lu­tia m­ijlocie, nu reusi a mu­tumi pe liberal! pentru ca vrea taxe ridicate, dar nu mul­­tumi n­e! pe agrar! car! nu le gasesc destul de ridicate. Acela?! lucru cu canalul din­tre Elba si Rhin. Agrarii nu-1 vor, il voiau insa liberalii, in­­dustr­iasii ?i­nvi­tat­ii. Si atunc! se recurse la un termen de mij­­loc. Se facu o singura parte a canalului. In acest mod se va putea spune liberalilor ca restul va veni, si agt­arilor se va putea da consolafiunea cu partea care a fost mai mult combatutä de el nu se face. Insa inca odata con­­tele Büfow, grafie politicei sale, ajunse sa nemultumeasca pe li­beral! ?i pe conservator, cari de o luna sunt de acord... in a a­­taca pe cancelar. Ceea ce, de alt­fel, e natural. Dar ceea ce impresioneaza mai mul ?i continuà sa ridice co­­mentarii din ce in ce mai vii, sunt de­sigur simptomele unei anumite ostilitati contra cancela­­rului care se nasc chiar si la curte. A produs, spre exemplu, o profunda impresiune faptul ca in ultimele discutiuni din Camera seniorilor, sagetile cele mai ve­­ninoase au fost indreptate in contra­ contelui Büiow de baro­nul Manteuffel, care e p per­ GR 03ICI FEM­ININE Femei eol­loratoare Publicistul german A. Mies­­sler a scos o carte in care se o­­cupa cu activitatea desvoltatä de ferne! pe tarünul exploratiunilor prin lumea intreigä. In fruntea acestui respectabil numar de ferne! se afla vieneza Ida Pfeiffer care a facu­t 24.000 ki­m. pe apa si 32 000 klm. pe uscat. Prim­ele ei catetorii au fost prin Siria, Palestina, Egipt, Scandi­navia ?i Islanda, Brasilia Chili, Tahiti, China, Oslindia, Persia, Asia­ Mica s i Grecia. Ajutata de guvernul austriac facut de la 1851—1855 o a doua calatorie in jurul lumei spre in­­sulele Sueda, de unde dupa o juma de an trecu prin Australia la California, de acolo la Peru ?i Ecuador ?i prin tinutul Misi­­ssippi la lacurile canodice. In anul 1856 intr’o noua cale­­torie fu facutä prisonierä in in­sula Madagascar ?i condamnatä la moarte, mai tirziu insä a fost grafiatä ?i expulsatä. Reintoirsä din aceasta calato­­rie la Viena se imbolnävi ,?i muri in anul 1858.. . 0 Scrie­rile ei, ?! m­ai pu ,seam­ai «0­ califiorie feminina in jurul lumei» au fost foarte m­ult apre­­ciate. Celebrul scriitor Humboldt a­­vea o deosebita veneratie fata de Ida Pfeiffer, careia ii dedica volumul IV al operei sale «Kos­mos». O ca­etorie de explicatiune stiintifica, care a fost de mare importanta pentru exp­oratiunea Africei de m­ijloc, a intreprins'o in 1803 dom­nisoara olandeza A­­lexina Tittne. In anul 1869 ea facu din Tripolis o a treia ca­­latorie in intunecimile Africei, de unde nu avea sa se mai in­­toarca; ea a fost asasinata in Wladi Aberdsohu, spre vest de Mursuk. O alta calatoare in jurul lumei, in adeveratul sens al cuvéntului, este englezoaica Annie Brassey, care­­ I-a petrecut cea mai mare parte a vietei pe vapor­ul ei pro­­priu, facand mai multe categorii in jurul lumei ?A muri in largul marei de frigurile malaria. Opul ei principal «O­oaletotie in ju­rul lumei», a adus mari foloase etnografice si geografice. In aceasta sferte de explora­­toare gasim ?t pe principesa Theresa de Bavaria, care a fost numita doctor onorific de catre Universitatea din München. Mai amintim ca exploratoare pe femeile Holub (Austriaca), Maria Smith (Eng­ezoaica), care a devenit mai târziu Sofia lui Livingstone, -i in fine pe Mis Peary, care a insotit pe celebrul explorator american al Po­ului Nord, capitanul Peary, pana la cea mai nordica latitudine. Olimpia.­ recessiunea de ei l Fafä cu seceta, care dureaza de mai mult timp, amenintând sǎ nim­iceasca holdeie tarei noas­­tre, un mare num­er de agricul­­tori,au cerut sfintei Mitropolii sa faca o procesiune, sǎ inalte ru­­gäciuni spre cot pentru ca sä cada ploaie binefacetoare. Rugäciunea a fost ascultata s i er­ a avut loc procesiunea. Al uixiunea Dis de dimineata inca, publi­­cul Capitalei se indrepta spre centru, uni­ ca sa asiste la ser­­viciul religios, altii ca sa vada procesiunea. La orele 10, toata calea victo­­riei, calea Rahovei, piata ?! cu deosebire ?oseaua erau tiosite de public. Zeci de mii de oameni asteptau trecerea piosului cor­­tegiu. Pe dealul Mitropoliei era o a­­deverata mare de capete. Femei, barbati, tineri, best­ani, copii, cu totii stetc­an inghesuiti, cu pri­vi­rile amintite spre catedrala. Serviciu­l divin Serviciul divin a fost oficiat de P. S. S. arhiereul Sofronie Vulpescu-Craioveanul, inconjurat de preotii s i diaconii catedralei Sf. Mitropolii. Procesiunea s’a inceput la ora 10 ?i jumatate. In frunte mer­­geau doar paracliser! cu felina­­rele aprinse, veneau apoi sfintele steagur­ §i dupa aceia preofit cu icoanele de la bisericile Sf. Vineri-Hereasca, Flamanda, O­lari, Cu firul de argint, Dobro­­teasa, Sf. Nicolae Solari ?i Sf Elefterie. Ca diacon! ma­ erau Gr. Geor­­gescu, de la biserica Slobozia ?i N. Popescu de la biserica sf. Hie din calea Rahovei. Pr­ocesiunea Procesiunea a plecat de la Mi­­tropolie si s’a oprit pe deal, langa prima cruce. Valuri de lume veneau mereu, chemate de sunetele puternice ale clopotului cel mare, care fa­­cea sa vibreze vazduhul. In mijlocul «celei imense mul­­timi s’a inceput sfințirea apei si citirea moliftelor pentru ploaie, de catre P. S. S. episcopul Râm­­nicului si Noului Severin Atana­­sie Miron­escu ?i de catre P. S. arhiereul Sofronie Graioveanul. Itugaciunea La o mica distanta de vasul cu apa ce trebuia sfintita, era cosciugul cu moastele Sfintului Dumitru, iar in fata s’au Insirat icoanele de la biserici. Cand se incepu rugäciunea, se facu o tacere religioasä, o noapta nu ma! e§i din acele zeci de mii de gur?. La un moment dat, Episcopul, Arhiereul si intregul der cazu in­­genuchi. Mu­ fimea facu la fel. «D-ne, porunce?te norilor sä aducä ploaie dätätoare de roade ?i adapä brazdele pamantului­» se ruga P. S. S. episcopul. Arhiereul Sofronie Craiovea­­nul continua apoi rugäciunea zi­­ceni : «Tu era acela care pentru pa­calul oam­enilor din timpul lui Noe ai desfacut isvoarele adin­­culu! §i a­ deschis sghiaburile ce­ntrul­ui fara pamintului al um­­plut de apa». Rugäciunea se termina cu tro­­parul : «Mänlue?te Doamne pe popo­rul teu si bine­cuvinteaza mo?­­tenirea ta...»* • « La­ orele 12 fara un sfert, ser­­viciul divin fu terminal si piosul cortegiu cobori in jos pana la cele doua coloane, apoi se urca pe partea cea­l­ alta a aleei, in sunetele clopotelor, a canturilor diaconilor ?a dascalilor $i urmat de miile de oameni care nu pu­­tura sa incapa in curtea Mitro­­poliei. Tocmai tarziu multimpa care astepta pe calea Rahovei, calea Victoriei ?i la Sosea a arat ca procesiunea a fost marginitä la Dealul Mitropoliei, ?i incepu sa se imprastie. Maei­ i­­ tiri am strajuituie — Prin fa­­goi — Familia Dalzovo, din Vi­ste­­naurovo (Italia), mancand ciu­­perci, sau otravit ?i dupa masa au murit barbatul, nevasta ?i trei copii ai lor. Individul Christofore, care a com­is 8 crime, e urmacit de par­­chetul din Brassac (Franta). El a omorit pentru 100 franci pe un tiner dupa indemnul so­­crului vict­imei ; apoi, cand be­­trânul n’a voit sa-l plateasca, uciga?ul l-a omorit ?i pe el. Afara de aceasta a omorit pe o fatä, pe care o zapacise mai vitete cu juraminte de dragoste, apoi pe doui vagabonzi, pe cari ’i-a jefuit de m­icul lor avut, a­001 doui copii, cari culegeat­ fragi intr’o padure, si dupa a­­ceea pe propriul sau baiat, pe care l’a zugrumat in in specarld dormea. El nu fost prins inca. * * * In Japonia divortul face ri­­vagii. La 300 mii de casatorii, ce se celebreaza anual, sunt peste 66 mii de divorțuri. Mai ales in clasele de jos sunt foarte dese divorțu­rile. * * » « v Dupa ce a finnt 4 luni, greva lucratorilor de diamante din An­vers sa sfirsit, cu victoria mun­­ci­tori­lor.* «­­ La Valparaiso, ora? din Chili pe Oceanul Pacific, a isbucnit ciuma. Dopulatiunea cetateneasca din Berlin a aprobat p­oiectul unei noui cal ferate electrice subte­­rane, care va uni extremul nord cu extremul Sud al orasului Ber­lin. Spesele sunt calculate la 70 de milioane de märci. Lucrurile vor incepe in prima­­vara viitoare. Aceasta va o a treia cale ferata a orasului. * Din Stokholm se comunica ziarului «Vossische Zeitung» cu miliardul american Carnegie, a daruit Universitatei din Toggen­­burg 100 de mii de mat­ci pen­tru infiintarea unei catedre de lim­ba engleza pe langa aceasta inalta ?coala.* Se svone?te cä Jacques I a* fl renunfat d-finitiv la proectui séü de a infiinfa un imperiü la Sahara. La Stuttgard *(Würtemberg, Germania) a incetat din viata profesorul Weilbrecht, scriitor* ?i rector al ?coalei politehnice din acel ora?. * * In Fiorent­a, Bologna s i PraU* au fost Vineri la am­iazi cutre­­mure de pamönt. Adunarea generala a socie­­tatei functionarilor public­­ari, la orele 9 dimineata, s’a fi­­nut la Scoala C. A. Roselli, din str. Clemente­, adunarea generala a societatei functionarilor publici, sub pre?i­ientia d-lui I. G. Con­­stantinescu, vice-presedintele so­­cie­tatei. Au luat parte la adunare ?i nu­­mero?I membri veniti din pro­­vincie. La ordinea zilei: 1)­­­Proiectul de modificarea statutelor societatei, înlocmit de­ comisia aleasa de adunarea ge­­­nerala de la 19 Octombrie, anul trecut. 2) Ratificari de pensiuni. 3) Alegerea unui membru In consiliul central de administratia­ in locul vacant. D. p­resedinte arata situatia fi­­nanciara ingrijitoare a societatei si insista asupra necesitatei de a se modi­fica stabilul in sen­­sul ca sa se reduca ajutoarele date de sociatate. Mai cu seama in urma arde­*, rel palatului societatei, aceasi institutie, care are un deficit de 174 mil lei, nu poate face fafi, la plata pensiilor a?a cum e pre­­vazut in stabilul in vigoare. Dupa l­ungi ?i furtunoasa din* cufil, adunarea­ respinge medie­­carea statutelor in baza art. 152 din statul care dispuneai, to ona de meditban, consiliul central de administrati* e obligat si I* P O Marta razboiului din Extremul­ Orient — Vezi Austratia — Pentru ca cititorii nostri si poata urmari mai usor desvoca­­rea evenimentelor de pe teatrul razboiului din Extremul­ Orient, däm asta­zi cailus­ sa fie o harli, luata din sborul pasarei, care re­­presinta finuturile unde se raz­­boiesc ru?ii ?i japonezii, adicǎ peninsula Zcautung, extremitatea de sud a Mandaiuriei, la capatul careia se afla celebra fortareata Port-Arthur. ..........­­ « « I -­­­ 1 Fiul anarh­istului MARE ROMAN DE SENSATIE Dc CAROLINA INVER.NIZIQ PARTEA A DOUA Secretul mortului ! Prin urmare cum putea sa pe Blondul, care cunostea la per­­fectie toate acele semne ?i orga­­nizase in alte fabrici intruniri misterioase, care nu perdea nici o ocazie pentru a se intelege cu tovara?ii sei ?­ Acum erau toti siguri ca s’au inselat. Biondul nu vesise nici odata in acea fa­brica, ?i daca a cunoscut pe mar­­chizul de Valdengo, de­sigur nu a fost in casa contelui Ruggero “j^a Floriane­. b ja jchiza se oprea ca se vor­­b ne-este lucrator in parte, intrebandu-i de familiile lor,' ibresându-se de lucrul, de miscarea fabrici!. Ruggero facea mereu bitre­­buri miss Bet­thel, mamei ?i bu­­nicului seu, §i ar­ta o judecata superioara versei sale. Intrisera in sala marelui cazan. Vito, galben ca un cadavru, statea längä gura cazarmlui. Rug­gero voi sa se apropie ?i el. Miss Ber­tha il opri. — Nu, nu trebue sa te duci mai inainte. — Vreaü sä yed. — Nu te apropia, zise Vito, ,e prim«jdipsSE.:js,: Copilul privi pe lud­a lor cu un aer de dispret. Si lasfind mana miss Berthei alerga spre caldare. Se auzirä doua strigate despe­rate : unul scos de Robert, care fu cat p’aer sa se dea pe fata, cel­ l’alt de Fioriana, care vézu pericolul in care se afla fiul ei. Amendoul «Sunsera spre a-l o­pri ; dar Vito, mai sprinten ca ei, se puse in­aintea copilului ca o barie­ra Dar, fie ca facuse un pas fal­?, fie ca copilul il impinse, cazu in cazattul plin de lichid clocotind. Un urtez e?i din peptul pre­­zentilor , lucratorii alergara din toate partile. Vito fu sapa din cazan intr’o stare de plans. Dar traia inca. Se vaita de si se ru­­pea inima. Contele Ruggero voia sa plece de acolo cu fiica sa ?i cu nepo­­tul sau, pentru a-l scuti de acel spectacol. Dar Floriano nu voi. Datorea acelui om viata fiului sau, ?i luand de mana pe Rug­gero, care se cui de in capacinarea sa, finea strins de fusta pe miss Bertha, il constrinse sa priveasca pe nenorocitul intins jos. — Pentru tine a ajuns In ha­lat acesta zise cu­­ vocea as­­pra—cere-i ertare! — Ertare, ertare...—striga co­pilul plangênd, cazand in genun­­chi langa Vito, cu mainile im­­preunate. Ca ?i cum strigatul acelui co­­pilTar­a­r­ ch­emat­­a viata, lu­­cratorul deschise ochii, surise ?i ridica o mana arsa pe care Rug­gero o lua si o saruti, zicénd : — Nu voi mai face toti m­ene­­nii, nici odata, nici odata ! Toti lucratorii, chiar cel mai nesimtitori, plangeau. Vito fu transportat in camera ?efoiui fabricei, care plangea cu hohote, spunand ca perdea in el pe cel mai bun dintre lucratorii sei. Fioriana ?i miss Bertha nu pa­­rasira pe nenorocitul, care se vaita ?i racnea. Era ingrozitor de privit; ?i cand sosi medicul, incerca sa ia de pe ei bucatelele de ?tofa, cari pareau lipite de pielea arsa, dar rupse odata cu dinsele ?! bucuf! de carne, f­ ce adu-i rani adinci din cari sângele curge» in abun­­denta ?i care prezintau un spec­­taco­l oribil. Medicul era inca ocupat cu in­­grijirea muribundului, asistat de m­archiza ?i de miss Bertha, care arātau un curagiu extra­ordinar, cand fosi bei­âna mam­a a nefe­­ricitului lucrator. L­ena care avu loc in acel moment e greu de uitat. Miss Bertha incercase sa im­­­piedice intrarea in camera a ser­­manei batrane, dar ea voia sa intre, chiemând cu vocea dispe­­rata pe fiul ei. Si cand vezu acel corp io a?a hal, i?i puse roainele in cap ?i intorcendu-?! pri­virile spre Fio­­riana, zise cu vocea stridenta : — Cine mi la adus in halul acesta ? A pasit-o ca sa scape pe fiul d-tale nu e a?a ? Mai bine cadea el... in locul lui ? — Biestern!­—zise miss Ber­tha, pe cand marchiza, pan­da ca o moarta, sta rezemata de pe­­rete—daca fiul teu ?T-a expus vieta pentru­ a st­apa pe aceea a unui copil, nu mai e o victima, ci un erou. inaintea carul nu trebue cine­va sa plangi ?i sa blesteme, ci sa se inchine res­­pectuos ?i­mi?cat. Nu fi-ar fi fost ru?vie pentru el, daca, pu­­ternd sa scape copilul, I’ar fi la­­sat sa cada in cazan ? Batrana sta tu?viata. . — Dar Vito al meu va muri. — Mai sunt sperante, roaga-te. Vito nu scapase nici un cuvint din aceasta conversatie. Când medicul ispravi cu pansarea ra­­nilor sale, striga cu vocea stinsa: — Mama !.. La acea voce, dulce ca o ru­­gäciune, inima sermanei mame parea ca se rupe. Se apropie plângând de pat, sarulä acea fata deformata de arsaturi ?i zise: — Mé vezí, Vito ? mé asculfi? — Da, marná, ?i a? voi sä rá­mán un moment, singttr cu line. Fioriana ?i miss Bertha aüzi­­ser&.fi e?irä täcute din odae. Mied­cul plecase deja, promi­­tând ca va reveni, cu toate ca ■ era convins ca pentru sermanul tiner totul era sfir?it. — Säruta-me, mam­a, — zise Vito. — Mor demn de tine, de tatal mau, ?i mor de buna voe ! — Tu ? tu?, t­e ii?eu­, ai ca­­zut pentru a s­apa pe fiul unuia din acel boga­t, pe cari il ura!, ?I pe cari acum oi urasc ?! eur — Tofi cred ast­fel, ?i trebue sa ii ia?I sa creada, mami, dar Dumnezeu s’a servit de acel i­­nocent pentru a me face sa aleg calea cea mai buna, caci, daca traiam, sau­ a? fi devenit un a­­sasin, sau a? fi fost ucis ca tra­­dator al tovara?ilor mei. Bétránel ii venea réü, — Aiurezi ! — Nu, marni, e adeverul , un muribund in minte. Eu e?isem la sorti pentru a ucide pe ?ei ai fabricei. Roza i?i acoperi­ fata cu mâi­­nele. — Dumnezeule, Dumnezeulai — Asta zi trebuia sa savirsesc asasinatul, si acum­ mor pe patul d-lui Basm»; mamia, vei fmese*: crezul ? Sermana fernes se gandi putin. ' — Nu .—respunse apoi.—Nici tu nu trebue sa dor«?ti acest lu­cru, daca vrei ca Dumnezeu si­ te ierte. Ceea­ ce n’a­ executat tu, o vor executa cei­lalti, ?i­ac­ fi o vina sa nu prevenim violii mele desemnate. . . Bine, mama, dar atuncií asteapta in sat ca eu si mor: apoi vei spune totul ?efului fa­­x bricei ?i coritelu! Ruggero , vai, gasi in cufurul meu intr’o corfu­,­lie cu copertele ro?ii, lista lova«, rosilor me! ?! o scrisoare de la, Salverio care ma provoca la re­, bdiua«, 1« delict... (Va un&|X

Next