Universul, august 1904 (Anul 22, nr. 209-239)
1904-08-05 / nr. 213
Calendar pe anul 1904 Ortodox Miercuri, 4 August.— SS. 7 tineri din Efes. Catolic Miercuri, 17 August.— Libertus Soarele răsare 5.5; apune 7.2 București, 4 August. Un apel D. Miron Pandrea, directorul arestului preventiv din Tecuciu, ne trimite următorul apel umanitar către directorii de închisori: «Afară de d. Gr. Dianu, directorul general al închisorilor, și câțiva magistrați, puțini mai sunt cari se gândesc că între niște ziduri linceresc în trândăvie, ființe multe, poate inteligente, și brațe viguroase bune de muncă, însă de cari societatea prin glasul legilor penale, s’a scuturat ca de niște lucruri nefolositoare și vătămătoare bunei ordine. «Ei bine, nici o părere de rău, nici milă, nici un gând bun pentru acești oropsiți? Nici o inimă nu-și dezleagă băerile pentru a primi rugămintea plină de durere a unor astfel de suferinzi. Oare acești desmoștenițî ai societăței, pecetluiți cu pecetea infamiei, inspiră atâta groază, atât desgust, încât se oprește a cugeta că mai pot vre odată deveni bunî și folositor societăței? «Socotesc, că putem atinge acest din urmă rezultat, transformând temnița, focar de corupțiune locaș de expierea osîndei prin ridicarea libertăței, cel mai sacru drept natural, în adevărată școală de morală și educațiune, în care personalul administrativ, ca niște apostoli, să răspândească preceptele morale ale vieței creștinești, astfel numai putem spera că se va înlocui inscripțiunea înfiorătoare de pe frontispiciul temniței, cu frumosul nume de «școală de corecțiune». «Ceva mai mult, socotesc că relele sociale, crima, furtul, Urhăria, etc., s’ar putea ia parte stîlpi și micșora numărul infractorilor, făcând să dispară cauzele determinante. Este știut că ereditatea, obicenuința, reaua educațiune, ignoranța, mizeria, sunt cauze, cari determină pe om la rău. Dacă societatea ar lua de timpuriu măsuri, prin cari să amelioreze viața celor iubiți de aceste cauze, n’ar avea să numere atâți indivizi, cari populează închisorile. «Insă la noi e un rău, că totul se așteaptă de la Stat. Oare nu este destul de evident că Statul face sforțări posibile pe toate căile, și că cerințele sunt așa de multe, că Statul singur nu le poate covîrși ? De ce inimele caritabile, cari se consolidează în societăți pentru protecțiunea animalelor, nu se înduioșează de strigătul sfâșietor al orfanilor flămânzi la trup și suflet, părăsiți și isgoniți de toată lumea, și de golul sufletesc al celor uitați în întunerec, precum și a celor liberați din lanțurile închisorilor ? Oare pruncul, urmașul animalului-om, nu are mai mult drept la protecțiune, la îngrijire bună, la educațiune ? «Să stîrpim răul la obîrșia lui. «Astfel fiind faptele, socotesc că este vremea că, dacă nu aiți mulți, cel puțin personalul administrativ al închisorilor să ia inițiativa formărea unei societăți cu scop moral, educativ și protector, și în congres strînșî să dezbată cestiunile de ordine administrativă, morală, de educațiune și instrucțiune ; așa, cunoștințele și experiențele unora, vor lumina mai lesne pe toți ceîl’alți , strînși în jurul șefului superior, d. Gr. Dianu, ale cărui sacrificii în această direcțiune sunt neprețuite, se va putea studia dreptele căi de urmat pe câmpul întins al acestei reforme sociale și se va putea întrezări bunele roade ale unei munci covîrșitoare. Necontestat că nu este muncă ușoară moralizarea și protecțiuunea clasei celei mai decăzute a societății ; începutul va fi greu; vom birui însă cu muncă necurmată și multă răbdare. Un mijloc ușor, prin care se poate atinge inima deținuților, este cuvîntarea prin gratii ; cred că îndeplinesc o datorie sfintă către semenii săi, acei directori de închisori, cari prin cuvintări reușesc să însănătoșeze creerul bolnav al unui condamnat ; în special, preoții însărcinați cu serviciul divin pe la închisori, prin cuvintări dese, împrăștiind preceptele moralei evanghelice,vor rău șî a smulge din calea răului pe mulți perduțî, redându-i buni și folositori societăței. Este un rău că nimeni nu se mișcă decât silit, însă și atunci cu greutate, când este vorba de a da de la sine ceva altuia cu prisosință și fără interes», nu î oraș în care se fac băi de mare. Acel misterios personagiu vorbește prost de tot limba engleză, e scund, gras. S’a găsit asupra lui o sumă însemnată în argint și în bancnote englezești. Ancheta urmează cu activitate. Immormintarea lui Krüger o depeșă din Pretoria anunță că înmormîntarea lui Krüger se va face probabil la 16 Decembrie viitor. Această dată e aniversarea de la Dinguan. Intr’adever, la 16 Decembrie 1880 Krüger a inaugurat monumentul de la Paardekraai, și, pe când venerabilul președinte punea piatra fundamentală, Burii strînși împrejurul său, jurară să lupte până la moarte pentru neatârnarea lor. O moarte tragică Populația de aci a fost emoționată de o scenă cu adevărat tragică. Dra Annie Brown, în vîrstă de 17 ani, avu durerea de a pierde orî pe tatăl său. Câteva clipe înainte de ceremonia, pururea penibilă, a așezărei cadavrului în sicriu, fata voi să îmbrățișeze pentru ultima oară pe acela a cărui afecțiune fusese atât de mare pentru dânsa. Ea se apropie de mort, și, sguduită de suspine, depuse pe ochii și obrazul scumpului ei tată un pios sărutat. Dar oare nu-î fi uimirea, amestecată cu durere, când a doua zi dimineața dra Annie observă că buzele și obrazul ii sunt cu totul umflate. Un medic, chemat în grabă, dădu îngrijiri bietei copile care, după o groaznică sgome, muri în urma unei otrăviri de sânge. Această moarte afectă adânc pe logodnicul ei care se hotărî să-și pue capăt suferințelor morale. Azi, însoțit de mama sa, el se duse pe mormîntul aceleia pe care o iubise cu atâta duioșie și pe când mama sa se ruga în genunchi, disperatul scoase un revolver din buzunar și-și sbură creerii. West. (Corespondență parte a ziarului “Universul”) Londra, 31 iulie. Arestarea unui spion Ziarele de aci se ocupă de arestarea unui spion —se zice că ar O francez—surprinsert lângă Milford Haven. Acel individ ar f căutat, în ziua de 17 Iulie trecut, să-și dea seama de lucrările de apărare ale portului Milford Haven, pus în stare de război și cu prilejul marilor manevre navale engleze. După ce a petrecut 8 zile tot dând târcoale împrejurul acelor lucrări, s'a vestit plecarea sa la Swansea, de unde s’a întors la tateiul șefi post de observațiune. Acel om pretinde că a fost trimis de către un doctor cu care s’a căutat , dar Milford Haven GRANGI FEMININE O expoziție ciudată La New-York s'a înființat o societate, care plănuește să organiseze o expoziție permanentă a d-șoarelor cari vor să se mărite. In acest scop societatea a și mobilat un local în a cincea a Vziiție. E un șir de saloane mari și organe. Cel dintâi e salonul de fotografii, în care se expun fotografiile candidatelor la măritiș. In sala de alături, sub numărul fotografiei, se dă lămuririle necesare, adică tot ce poate interesa pe tinerii candidați de însurătoare , o biografie scurtă, date asupra familiei, ocupațiunilor și lucrul cel mai însemnat: zestrea. Numele și pronumele candidatelor se găsesc însemnate tocmai în sala a treia, în care se poate pătrunde plătindu-se, pe lângă taxa de intrare, o taxă destul de mare. Când vizitatorul crede că a găsit o candidată ce-i place, care corespunde tuturor pretențiilor sale etice și altele, atunci apasă o sonerie electrică și se deschide ușa indicată prin numărul fotografiei, ușa prin care poate intra într-un salon rezervat, spre a face cunoștință cu aceea pe care a ales'o și să se recomande și din sul. Fiindcă în America o promisiune de căsătorie te leagă și te obligă la despăgubiri in caz când nu te țin de vorbă, expoziția va mijloci doar prima cunoștință, dar nu va duce la încheerea imediată a căsătoriei. Silvia. Corespondenții de război din Tokio — Vezi ilustrația — Toată lumea urmărește cu încordare evenimentele de pe teatrul războiului din Asia răsăriteană, mai ales acum când se așteaptă o luptă hotărâtoare. Numeroase ziare mari din Europa și America și-au trimis corespondenți particulari în Japonia și Manciuria, cari, dacă nu pot izbuti de a sta chiar în lagăre, ’și iau totuși cele mai multe știri din izvoare de mâna întăia, de la martori oculari sau din rapoarte autentice. Gravura noastră de azi ne arată pe corespondenții de război la lucru. Intr’o ceinărie din Tokio ei așteaptă știri de pe teatrul războiului spre a le depeșa imediat ziarelor forțelor veteranilor ce se vor stabili în comunele Garcaliu, Greci, Macin, Gerna și Ghenet. Pentru comunele Isaccea, Luncavița, Araclău și Văcăreni, tot din plasa Macin, a fost însărcinat de inginer I. Cosei». * * «In comuna Garcaliu, care pot zice că e locuitu aproape numai de lipoveni, am împroprietărit 100 veterani, alipindu-se astfel la această comună un frumos cartier românesc, prevăzut cu strade regulate, grădină publică, piață, fântână, loc pentru biserică, școală și casă parochială. «Spre a vă putea face o idee reală despre construcția caselor ce vor fi locuite de veterani în acest nou cartier, vă rog a binevoi să vizităm împreună prima din aceste clădiri a veteranului Gheorghe Brașoveanu, terminată acum câteva zile». Mulțumind d-lui inginer Septville pentru această amabilitate, am plecat împreună spre această primă clădire, unde ajungând am rămas foarte impresionat, gândindu-mă câtă mulțumire sufletească vor simți eroii de odinioară ai patriei noastre, când țara, pentru serviciile aduse ei, îi răsplătește cu atâta recunoștință. D. inginer Septville, după vizitarea acestor clădiri confortabile, construite după modelul-tip al ministerului de domenii, mi-a comunicat că și în corn. Greoi se lucrează cu activitate la construcția caselor, terminând și acolo tot zilele trecute pe aceea a veteranului G. Călinescu. Ora fiind înaintată, m’am înapoiat cu d-sa în comună, unde mulțumindu I de amabilitatea ce mi-a arătat, ne-am despărțit. Sara. O CUGETARE PE ZI Conștiința e ca mănușile de Suedia, se poartă și murdară, au reușit să scape momentan, sunt urmărite de japonezi, după cum anunță telegramele «Universului», așa că puține din ele vor reuși să ajungă la Vladivostok, ori să se refugieze în Europa. Intr’un cuvînt flota rusă din Port-Arthur a încetat de a mai exista și japonezii »a scăpat de teama incursiunilor ce puteau să-l amenințe în golful Petcih. Se poate pune întrebarea acum, dacă în urma acestui dezastru, rușii vor renunța la orice acțiune navală în Extremul Orient sau vor continua o luptă disperată cu escadra din Vladivostok, sporită prin câteva vase din flota de la Port-Arthur ce vor putea ajunge aci în urma fugelor din acest din urmă port. E sigur că prima sarcină a amiralului Togo și a flotei sale va fi să urmărească și să prindă cât mai multe din vasele rusești scăpate din Port Arthur; aceasta e o operațiune de câteva zile, în urma căreia, liber de mișcările sale, amiralul Togo va veni să blocheze Vladivostok, sau să facă vânătoarea vaselor rusești din mările japoneze pe versantul ei de Est. Soarta escadrei rusești ce se poate adăposti la Vladivostok se poate prezice și ea, cu siguranță dinainte, căci va fi stinsă pe mare de flota japoneză, iar de pe uscat se va repeta contra acestei cetăți un asediu și un atac în genul aceluia de la Port-Arthur. Rezistența Vadivostokului va fi mult mai slabă, căci rușii trebue să fie actualmente foarte demoralizați și afară de aceasta mijloacele de apărare sunt mult mai reduse decât la Port-Arthur și ca oameni și ca material. Continuarea rezistenței navale în mările din Extremul Orient, va fi din partea Prusiei o luptă de sacrificii, chemată mai mult să salveze amorul său propriu și demnitatea sa de mare putere militară. Hotărîrea sa într-un fel sau altul va fi influențată de rezultatul luptei ce se dă acum de generalul Kuropekin împrejur de Liao-tang. Dacă rușii reușesc să respingă pe japonezi, e posibil ca nădejdea lor într’un rezultat final favorabil să fie întreținută și ațîțată, ceea ce ar justifica o încercare disperată de a continua și lupta navală. mi, ivmu — ANECDOTĂ — Un țigan de mult odată. Pe uncte fuse și umblase C’un urcior se căpetase. Deci punend urcioru 'n bei Iară beții 'n spate sus, Ilaî la mers pe drum s'a pus. Și mergea cu grabă mare Căci era din depărtare. Dar pe drum prin fiindu-l noaptea Și fiind el singurel Se gândește cam astfel: Ce mai câmp și vale lungă Și cum dă pe'ntunecate, ! Ce mai lupi se pot abate Prin astă pustietate! Iată cum gândește dinsul, Iată-un vînt cam zărișor Incepend să sufle noaptea Fluetă prin cel urcior. — Lupul! Na ! țiganul fice, Și făra câta 'n napoi Intr’o clipă o iea la fugă Printre grâu și păpușoi. Și tot fuge, fuge, fuge, Făr a fice vrun cuvînt, Până când de-odată cade, Buf, cu nasul de pământ. Iar când cade cum ve spui Numai iată și urciorul, Buf și el în capul lui. — Na, răcnește-acum țiganul Făr a mai putea mișca. Sat, lupule, și me’nhapă Că, se vede, 's partea ta l Tit. D. Sperantia, împroprietărirea veteranilor (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Brăila, 3 August. Acum două zile aflându-mă într’o escursiune în Garcalia, plasa Măcin, (Tulcea), am avut ocaziunea să fac aci cunoștința d-lui inginer Ștefan N. Septville, unul din inginerii administrației domeniilor Statului din Dobrogea, însărcinat cu parcelarea locurilor și construirea caselor veteranilor ce urmează a fi împroprietăriți în acele părți. Profitând de această ocazie, am rugat pe d. inginer Septville să-mi dea câteva informațiuni relative la mersul acestor împroprietăriri. D-sa, cu multa amabilitate, mi-a comunicat următoarele relații, pe cari la nodul meu le aduc la cunoștința numeroșilor cititori ai «Universului», știind că chestiunile acestea pot interesa pe mulți: «Sunt însărcinat, mi-a declarat d. inginer Septville, de administrația domenialâ cu parcelarea locurilor și construcția locuin Statistică școlară In anuarul Universitatea din București pe anul 1898, adică ultimul care a apărut, găsim că la acea Universitate s’au înscris în zisul an 2210 studenți între cari 183 studente. La facultatea de litere numai au alergat 498 tineri. Mai acum câteva luni un ziar spunea în articolul său de fond că la facultatea de drept sunt înscriși 3000 de studenți. Aceste țifre le-am dat aici ca sa facem o paralelă între ce e acum și ce era la anul 1863, la Universitatea Bucureșteană. Ziarul Buciumul are în No. 22, anul I, pag. I, următoarele rânduri : «... La facultăți sunt trei catedre fără auditoriu; sunt trai cursuri, trei profesori fără studenți. Aceste trei catedre sunt: una pentru literatura veche (limbele latină și elină N. R.), alta pentru istorie, și alta pentru filosofie, (aproape toată facultatea de litere N. R.) pe cari se urcă câte odată profesorii cari vorbesc, câte odată, și chiar câte o oră, la patru pereți, și câte odată la un școlar; însă numai la unul, care și acesta dacă vom voi să credem, se zice că s’ar fi indemnizând (adică i se dă o leafă oarecare N. R ) pentru această pierdere de timp, de către d ni profesori respectivi din chiar onorariile d-lor. Ca să nu mergem mai departe, asigurăm că sunt trei profesori cari primesc fiecare dintre d-lor, și aceasta de mai mult timp, câte un onorariu de 2000 lei (tei vechi de 40 bani unul erau pe atunci N. R.) pe lună pentru câteva secțiuni făcute în cursul anului la un școlar». Monitorul Oficial din anul 1864 anunță burse pentru toți studenții cari ar voi să populeze Universitatea noastră. Ce timpuri! O. Teleor. Războiul Raso-Japonez Situația în Extremul Orient Resistența Port-Arthurului e acum o chestiune de zile și cu luarea acestei cetăți, va cădea în mâinele japonezilor tot ce a mai rămas din Hota rusă adăpostită acolo. Restul vaselor rusești ce (Telegramele particulare ale ziarului « Universul») Marinari ruși scăpați de japonezi Londra. 3.— Ziarul «Daily Mail» este informat din Nagasaki (Japonia) că întregul echipagiu al vasului rusesc «Rurik», scufundat de japonezi, a debarcat în orașul Sasebo. Marinarii ruși au fost scăpați de japonezi. Ei sunt în număr de 600. Despre lupta vasului «Cesarevici» Londra, 3.— «Times» spune, după știrile ce a primit, că pe bordul bastimentului «Cesarevici», în timpul luptei, sgomotul produs de granatele care explodau era așa de mare încât nu se mai auziau comandele ofițerilor. La spectacolul morțoi amiralului Witthoeft, făcut în bucăți și aruncat în mare, mai mulți marinari au încărunțit de groază. Din bastimentul «Cesareviel» a rămas numai o carcasă. Urletele de durere ale murinzilor și ale răniților erau spăimântătoare: înaintarea lui Kuroki spre răsărit de Lio-Jang Londra, 3. — «Daily Telegraph» primește o depeșă în care se spune că generalul Kuroki a început din nou să înainteze, cu armata sa, spre răsărit de Liao-Jang. Se crede că Kuropatkin va primi acum bătălia. O desmințire. — Armistițiu Berlin, 3. —Se anunță din Petersburg că se pare că amiralul rus Matușenski n’a murit, cum s’a telegrafiat ori noapte. — O altă depeșă spune că comandantul rus de la Port Arthur a încheiat cu japonezii un scurt armistițiu în scop d’a se scoate din cetate femeile, bătrânii și copiii. O cucerire japoneză. Vase rusești întoarse la Port Arthur Londra, 3. — «Daily Mail» află din Cita că japonezii au cucerit fortul Hambursun care e la distanță numai de un kilometru și jumătate de Port-Arthur. — Patru bastimente de răsboiu rusești și mai multe torpiloare, s'au întors la Port- Arthur. Pierderile garnizonei din Port-Arthur Berlin, 3.—Telegramă din Petersburg: Statistica oficială arată că de la opt până la zece August s. n., garnizona Portului-Arthur a avut următoarele perderi : 225 de morți între cari șoapte ofițeri, și 1588 de răniți între cari 35 de ofițeri, escadra de la Vladivostoc, est și prințul Kapsho. Vasa ruseștlesind din no9tre d ’ Fort-Arthur Londra. 3.—«Agenției Reter» i-se telegrafiază din Cică bastimentele de resboiü rsești, cari se întorseseră . Port-Arthur după lupta de 10 August s. n., a treșit hrășî din port. Flota japoneză la urmărește. * * A se citi alte amănunt la ultima oră. Translatori și mijlocitori trebui. (« Telegramele Agenției Române») Petersburg, 3 August. «Agenția telegrafică rusă» află din Mukden că în ziua de 14 August japonezii au dat un nou atac contra posițiunilor ruse de la Port-Arthur. Inamicul a fost respins din toate posițiunile sale cu mari prderi. Apărarea a fost condusă de generalul Stoessel, al cărui curagiu și sânge rece inspiră trupelor rusești siguranța în biruință. Spiritul garnizoanei este excelent, iar previziunile sunt în abundență. Washington, 3 August. Secretarul de Stat la afacerile streine a primit o depeșă din Pekin, după care ministrul Rusiei din acel oraș a adresat o notă energică guvernului chinez, reproșându-i complicitatea în afacerea contra - torpilorului rus «Resitelny» și acuzând pe comandantul chinez de la Hi-Fu de poltronerie sau trădare. Ministrul Rusiei a cerut tot deodată ca afacerea să fie complect lămurită și ca «Reșitelny» să fie redat echipagiului său, iar comandantul chinez să fie pedepsit cu severitate. Guvernul chinez a cerut celui japonez liberarea contra-torpilorului rus. Cifu. 3 August. Vasele de resboiu rusești refugiate în acest port după bătălia navală din apele de la Port- Arthur, din ziua de 10 August, au plecat astăzi. Ele sunt urmărite de vasele de resboiu japoneze. Japonezii din nou respinși de la Port-Arthur Berlin, 3.—intr’o depeșă a agenției ruse, din Petersburg, se spune că japonezii au fost respinși de la forturile interne ale Portulul Arthur, după o luptă spăimântătoare. In bătălia aceasta rușii au fost comandați de însuși generalul Stoessel. Trupele rusești din Port- Arthur cred acum cu siguranță că cetatea lor nu se poate lua. Un ofițer și 83 de soldați au dispărut. Confirmarea unor știri. Prinț japonez rănit Londra. 3. — Din Aden se telegrafiază ziarului «Daily Mail» că bastimentul rusesc «Petersburg» a încercat să se aprovizioneze cu alimente de la ITodeida (Arabia) însă autoritățile turcești nu i-au permis aceasta. — «Daily Telegraph» este informat din Tsingtau că se confirmă știrea cum că amiralul Matușevici (sau Matușewski) n’a fost ucis în luptă dar e grav rănit la cap și la picioare și i s’a făcut o operațiune. Se confirmă de asemenea știrea că bastimentul rusesc «Cesarevicî» a fost aproape complect distrus, așa că nu mai poate servi. Intre răniții japonezi, din lupta flotei lui Kamimura cu au fost confirmați în funcțiunilor translatorii și mijlocitorii azi (tulari pe lângă bursele de comic târguri, piețe și oboaie din țară, căror nume urmează : Circum irijiția Camerei e comerț din București Bursa București.—D-nii: loan Margaritescu, mijlocitor de schirm Dimitrie I. Hurmuz, Th. Niculesmijlocitori de schimb, mărfuri cereale ; Christ. G. Damalide, mitocitor de mărfuri și cereale ; I. Cozinou, translator pentru limba umană ; T. C. Georgiade, pent limba italiană; I. G. Neamțu, pentru limba maghiară ; I. G. Arbor pentru limba slavă ; Luo Leveqi pentru limba franceză. Secția Călărași. — D-nil : Mih Gheorghescu, Ghiță I. Opran, Vasi Petre, mijlocitori oficiali. Secția Giurgiu.—D-nii : Consti Popescu, Caragea Mihail, Ghiță Nicolaevici, Mihail Stoianovici, mlocitori oficiați. Oltenița.—D-nii: Ioan Cosme și Gh. V. Carabogdan și Mih. Stoicesc, mijlocitori oficiali. Circumscripția Camerei și comerț din Brăila Mijlocitorii de mărfuri și cerea la bursa și portul Brăila. — D-ni R. R. Pâtrescu, I. I. Papazoglu, Ede, Gh. I. Ionescu, Nae Stăne, C. Nicotopulo, Petre D. Constantnescu, N. P. Carzighera, I. V. Fr godor, N. Steriade, Petrache 1nescu, loan Gigorescu, Al. N. Cmtovici. C. G. Arhondi. Mijlocitorii de mărfuri și cereai la bursa Brăila. — D-niî : G. Raiculescu, I. Droc. Bănciulescu, Paul . Sgarditi, Gheorghe Drăcos, Ath.i Carandino, G. N. Georgiadi, Sava Stabovici, Th. Demetriade , d. Aghir Ionescu, mijlocitor de mărfiși cereale la bursă și port, transtator și Inchirietor de corăbii, mijerior de asigurări de transport ; B. Malcoci, mijlocitor de mărfuri , cereale la bursă și port, translatoi Inchirietor de corăbii; d. C. }, nescu, mijlocitor de mărfuri și creale la bursă și port, translator Inchirietor de corăbii Mijlocitorii de mărfuri și cerea la oborul Brăila.— D-niî : Al. Sbanescu, St. Mihăilescu, Nae Todorescu, Mavrodin Caragață, I. S.<dutescu, Stanciu Dumitrescu, Ioni Alexandrescu, Stanciu D. Bălan, Lupu, A. Cuba, G. R. Panaite, Dumitrache Dinu, M. Antones- Alexandru Gâzdoescu, P. I. Mor loan N. Râdulescu, G. M. An Radu C. Ionescu, Dragan Drăgulesi Petre S. Stăncescu, Al. Teodores- Costache Râdulescu, David Ionesi,Ene Stroescu. Circumscripția Camerei d comerț din Galați Mijlocitorii de mărfuri și cerci la bursă.—D-niî : Ioan Caragaman P. Mihăilescu, N. N. Darie, St.Rus. Panait Alexandrescu, Const. Gal«tida, mijlocitor de mărfuri și cerea la obor. Circumscripția Camerei i comerț din Constanța Mijlocitorii de mărfuri și cereala bursă.—D-nim . Aristide Bender Odiseia N. Despoti, Berhj. Jerusahi Andrei Dascalopol, Ahile Maori, mitocitor de mărfuri și cereale, trailator și Inchirietor de corăbii. Mijlocitorii de mărfuri și cerea. la obor.—D-niî . Hasan Amet, N Mostan, Roca Mustan, C. Hagi Pavi Solomon Avadie, H. H. Arslania, Sarchis Mesrobian, Costi Caradia Dim. Atanasiu, N. Papadopulo, Pelivan, N. Diamandopulo, Ath. Autiu, Abdulahim Derviș, Ath. Labilis, 1. Const. Bărboșu, M. 3 Nicolae Hagi Pavel, Nicolae Moș Costi I. Catingri, Em. Nicola, Dumitru Gorioti, Ivanciu Doilariu Anagnosti, Stavru Melisopu Circumscripția Camerei cu comerț din Craiova D. Iorgu G. Popovici, mijloc de schimb, mărfuri și cereale bursa Craiova. Calafat.— D-niî : Nie. FI. Mocoi C. Măciuceanu, mijlocitori etici, Cetatea.—D-niî : Ion I. Stăni ui G. S. Lupu, Ion Băduț Mic, M. T Pârpea, mijlocitori oficiali. Caracal.—D-niî : Nie. Mihaaesc I. N. Dumîtrescu, Pantelie Mihăescu mijlocitori oficiali. Corabia.— D-niî: Ghiță Pietre fiul, Nic. M. Popescu, Barbu SB DANȚUL 13 Morței Reginei Draga Mare roman de sensație de SAVA PETROVICI căpiTx — După aceea va urma un entuziasm general de fericire că noi — tu sau eu — am fost salvați printr o miraculoasă dispoziție a destinului. Atentatorul va fi arestat, interogat, el va spune numele fruntașilor radicali, ca urzitori ai complotului — aceștia sunt dușmanii noștri principali — aceștia firește vor fi încarcerați îndată și apoi vom putea exercita pe cale legală o răzbunare înfricoșată împotriva acestor oameni. Ii vom nimici, îi vom sdrobi, vom înota în sânge până la glesne, pentru ca în chipul acesta să stabilim o pildă strașnică. Astfel vom scăpa dinastia de o mare primejdie. Planul meu îți este destul de lămurit ? Regele Alexandru nu răspunse îndată. El sta pe scaun cu capul plecat, clănțănind din dinți și tremurând din tot corpul ca și când ar fi scuturat frigurile. — Grozav lucru ! borborosi el in fine, pe când buzele îi se contractai! in chip convulsiv, este un plan grozav ! Să înotăm în sânge până la glesne ! Îmi vine rău numai când mă gândesc la sânge ! — Un monarh sârb, răspunse Milan, trebue să suporte în liniște mirosul de sânge. Dar executarea acestui plan nu reclamă mare grabă. Când va sosi momentul, vom lua dispozițiunile necesare. — Și acum Încă o vorbă, adauae el repede, când văzu că regale Alexandru se ridică ; am auzit că în noaptea asta vroești să serbezi iarâși una dintre orgiile tale. Tu știi deja, dragul meu Sași, că în chestin de dragoste judec foarte bând, dar față de sănătatea ta cam sdruncinată, trebue să-țî recomand moderațiune. Disprețul tea față de femei provine tocmai de acolo fiindcă am învățat să cunoști iubirea numai la niște desfrînate ordinare. Știi tu adică ce va să zică amorul ? Tinărul rege la această întrebare rămase pe gânduri. Un zîmbet trist flutură pe buzele sale: — Ah tată, răspunse el suspinând, am avut și eu odată un vis de amor, care din nefericire mi-a fost tulburat. Milan se prefăcu că este foarte uimit. — Un roman de amor ? Cine ți l’a stârnit în sine ? O fată ? Alexandru clătină din cap în semn negativ. — Dar atunci era femee măritată? ii întrebă Milan zîmbind. — O văduvă! răspunse Alexandru. — O văduvă exclamă Milan. Da, așa este acum să-ți aduc aminte. Am auzit despre această istorie, zise Milan și se bătu cu mâna pe frunte, ca și când acum i-ar fi venit în minte această chestie, n’a fost oare d-na Draga Mașin? — Da, murmură Alexandru, am făcut cunoștință cu Draga acum vre-o doui ani în Paris la mama, a cărei damă de onoare era. Această văduvă femee mi se păru mie că este întruparea a tot ceea ce este nobil și distins la o femee ! Și apoi această admirabilă frumuseță și acei ochi negri plini de enigme ! Nici odată în viața mea n’am fost atât de fericit, ca în decursul celor două săptămâni, cât am stat lângă ea. «Și după aceea deodată această deșteptare înfricoșată din dulcele meu vis. Abia îndrăsneam să strâng mâna Dragă!. Și acum am aflat deodată că această femee, în fața căreia mă închinam în gândul meu ca și înaintea icoanei Mamei Domnului, era o femee ordinară, josnică și desfrânată. — De unde am aflat aceasta? — Dintr’o scrisoare pe care a scris’o Draga și care mi-a căzut în mână. In această scrisoare, care era adresată unui amant, își bătea joc de mine într’un chip revoltător. Am plâns aluno! ca un copil și am sfătuit pe mama de a alunga din casă pe această persoană mizerabilă; aceasta s’a și întâmplat. Și cu toate aceste, când sunt singur, mă gândesc la acest timp și atunci mi se presintâ înaintea ochilor chipul acelei femei. — Unde este acea scrisoare ? îl întrebă Milan. — Am ars-o imediat. — Nu trebuia să faci aceasta. Sașa. — Pentru ce nu ? — Pentru că am motive să presupun că scrisoarea a fost falsificată, și de aceea ți-a dat-o în mână pentru ca visul tou de amor să aibă un sfârșit repede. — Aceasta este peste putință strigă tînerul rege. Aceasta ar fi fost o infamie. Cine ar fi avut vreun interes de a săvîrși o asemenea infamie ? Milan se gândi câteva momente. Nu i se părea lucru înțelept de a spune că regina Natalia a fost urzitoarea intrigai în contra Dragei, deoarece prin aceasta ar fi sguduit profund încrederea lui Alexandru, pe care el iarăși încăpu s’o recâștige. — Pentru ce nu răspunzi iată, exclamă regele Alexandru. Cine a săvârșit această infamie? — In orî ce caz o rivală, probabil ceal’altă damă de onoare a mamei tale, care s'a simțit atinsă în fundul inimei ei, deoarece tânăra și frumoasa văduvă a făcut asupra ta o impresiune atât de profundă. Și tu nebunule, fără experiență și nevinovat, ai căzut în cursă. De atunci n’am mai văzut pe Draga? — Nu am evitat orice mițiune de a o vedea. Nu voiam măcar să aud rostindu-se numele ei. Ce știi tu despre ea, iată? — Știți că trăește între niște împrejurări foarte sărăcăcioase ; ea este o femee foarte încântătoare și posedă o cultură, după cum arare ori găsești la damele noastre. Sărăcia ei de altmintrelea este cea mai bună dovadă a virtutei ei. — N’are ea nici un adorator? **» Qe sigur că are și între ei sunt mulți foarte bogaț, dar unul nu se poate lăuda de a fi sedat favorurile ei. Vezi tu S* o astfel de femee ca Draga, și dori ea să fie amantă a ta. Atunci repede vei renunța la acele femei ordinare, pe cari i le aduc în palat și în brațele:, rora îțî istovești puterile șiperzî demnitatea. — Ai dreptate, tată, respin Alexandru încet, întinse fii tatălui său și apoi plecă repe. Pe coridor adjutantul capi. Sweren aștepta pe regele. — Majestate, zise adjutant ! totul este pregătit. Damele ti sosii. Regele Alexandru abia auzceste cuvinte ale adjutantului și mergea înainte mecanicei: copleșit de o nouă idee,care sărise fără de veste în capul si... (Va urma)