Universul, august 1904 (Anul 22, nr. 209-239)

1904-08-05 / nr. 213

Cal­endar pe anul 1904 Ortodox Miercuri, 4 August.— SS. 7 ti­neri din Efes. Catolic Miercuri, 17 August.— Libertus Soarele răsare 5.5; apune 7.2 București, 4 August. Un ap­el D. Miron Pandrea, directo­rul arestului preventiv din Tecuciu, ne trimite următo­rul apel umanitar către di­rectorii de închisori: «Afară de d. Gr. Dianu, di­rectorul general al închisorilor, și câți­va magistrați, puțini mai sunt cari se gândesc că între niște ziduri linceresc în trân­dăvie, ființe multe, poate inte­ligente, și brațe viguroase bune de muncă, însă de cari societatea prin glasul legilor penale, s’a scuturat ca de niște lucruri ne­folositoare și vătămătoare bunei ordine. «Ei bine, nici o părere de rău, nici milă, nici un gând bun pen­tru acești oropsiți? Nici o inimă nu-și dezleagă băerile pentru a primi rugămintea plină de durere a unor ast­fel de suferinzi. Oare acești desmoștenițî ai societăței, pecetluiți cu pecetea infamiei, inspiră atâta groază, atât desgust, în­cât s­e oprește a cugeta că mai pot vre­ odată deveni bunî și folositor­ societăței? «Socotesc, că putem atinge a­­cest din urmă rezultat, transfor­mând temnița, focar de corup­­țiune locaș de expierea osîndei prin ridicarea libertăței, cel mai sacru drept natural, în adevă­rată școală de morală și educa­­țiune, în care personalul admi­­nistrativ, ca niște apostoli, să răspândească preceptele morale ale vieței creștinești, astfel nu­mai putem spera că se va în­locui inscripțiunea înfiorătoare de pe frontispiciul temniței, cu frumosul nume de «școală de corecțiune». «Ceva mai mult, socotesc că relele sociale, crima, furtul, Ur­­hăria, etc., s’ar putea ia parte stîlpi și micșora numărul infrac­torilor, făcând să dispară cauzele determinante. Este știut că ere­ditatea, obicenuin­ța, reaua edu­­cațiune, ignoranța, mizeria, sunt cauze, cari determină pe om la rău. Dacă societatea ar lua de timpuriu măsuri, prin cari să a­­melioreze viața celor iubiți de aceste cauze, n’ar avea să nu­mere atâți indivizi, cari popu­lează închisorile. «Insă la noi e un rău, că to­tul se așteaptă de la Stat. Oare nu este destul de evident că Statul face sforțări posibile pe toate căile, și că cerințele sunt așa de multe, că Statul singur nu le poate covîrși ? De ce inim­ele caritabile, cari se consolidează în societăți pentru protecțiunea ani­malelor, nu se înduioșează de strigătul sfâșietor al orfanilor flă­mânzi la trup și suflet, părăsiți și isgoniți de toată lumea, și de golul sufletesc al celor uitați în întunerec, precum și a­ celor libe­­rați din lanțurile închisorilor ? Oare pruncul, urmașul animalu­­lui-om, nu are mai mult drept la protecțiune, la îngrijire bună, la educațiune ? «Să stîrpim răul la obîrșia lui. «Ast­fel fiind faptele, socotesc că este vremea că, dacă nu aiți mulți, cel puțin personalul admi­nistrativ al închisorilor să ia ini­țiativa formărea unei societăți cu scop moral, educativ și protec­tor, și în congres strînșî să dez­­bată cestiunile de ordine ad­ministrativă, morală, de ed­uca­­țiune și instrucțiune ; așa, cu­noștințele și experiențele unora, vor lumina mai lesne pe toți ceî­­l’alți , strînși în jurul șefului su­perior, d. Gr. Dianu, ale cărui sacrificii în această direcțiune sunt neprețuite, se va putea­ stu­dia dreptele căi de urmat pe câmpul întins al acestei reforme sociale și se va putea întrezări bunele roade ale unei munci co­­vîrșitoare. Necontestat că nu este muncă ușoară moralizarea și protecțiu­­unea clasei celei mai decăzute a societății ; începutul va fi greu­; vom birui însă cu muncă ne­curmată și multă răbdare. Un mijloc ușor, prin care se poate atinge inima deținuților, este cu­­vîntarea prin gratii ; cred că în­deplinesc o datorie sfintă către semenii săi, acei directori de în­chisori, cari prin cuvintări reu­șesc să însănătoșeze creerul bol­nav al unui condamnat ; în spe­cial, preoții însărcinați cu servi­ciul divin pe la închisori, prin cu­vintări dese, împrăștiind precep­tele moralei evanghelice,vor rău șî a smulge din calea răului pe mulți perduțî, redându-i buni și folositori societăței. Este un rău că nimeni nu se mișcă de­cât silit, însă și atunci cu greutate, când este vorba de a da de la sine ceva altuia cu prisosință și fără interes», nu­ î oraș în care se fac băi de mare. Acel misterios personagiu vor­bește prost de tot limba engleză, e scund, gras. S’a găsit asupra lui o sumă însemnată în argint și în bancnote englezești. Ancheta urmează cu activitate. Immormintarea lui Krüger o depeșă din Pretoria anunță că înmormîntarea lui Krüger se va face probabil la 16 Decembrie viitor. Această dată e aniversarea de la Dinguan. Intr’adever, la 16 Decembrie 1880 Krüger a inau­gurat monumentul de la Paar­­dekraai, și, pe când venerabilul președinte punea piatra funda­mentală, Burii strînși împreju­rul său, jurară să lupte până la moarte pentru neatârnarea lor. O moarte tragică Populația de aci a fost emo­ționată de o scenă cu adevărat tragică. D­ra Annie Brown, în vîrstă de 17 ani, avu durerea de a pierde orî pe tatăl său. Câte­va clipe înainte de ceremonia, puru­rea penibilă, a așezărei cadavru­lui în sicriu, fata voi să îmbră­țișeze pentru ultima oară pe a­­cela a cărui afecțiune fusese atât de mare pentru dânsa. Ea se a­­propie de mort, și, sguduită de suspine, depuse pe ochii și o­­brazul scumpului ei tată un pios sărutat. Dar oare nu-î fi uimirea, a­­mestecată cu durere, când a doua zi dimineața d­ra Annie observă că buzele și obrazul ii sunt cu totul umflate. Un medic, chemat în grabă, dădu îngrijiri bietei copile care, după o groaznică sgome, muri în urma unei otrăviri de sânge. Această moarte afectă adânc pe logodnicul ei care se hotărî să-și pue capăt suferințelor mo­rale. Azi, însoțit de mama sa, el se duse pe mormîntul aceleia pe care o iubise cu atâta duioșie și pe când mama sa se ruga în genunchi, disperatul scoase un revolver din buzunar și-și sbură creerii. West. (Corespondență parte a ziarului “Universul”) Londra, 31 iulie. Arestarea unu­i spion Ziarele de aci se ocupă de a­­restarea unui spion —se zice că ar O francez—surprins­ert lângă Milford Haven. Acel individ ar f căutat, în ziua de 17 Iulie trecut, să-și dea seama de lucrările de apărare ale por­tului Milford Haven, pus în stare de război și cu­ prilejul ma­rilor manevre navale engleze. După ce a petrecut 8 zile tot dând târcoale împrejurul acelor lucrări, s'a vestit plecarea sa la Swansea, de unde s’a întors la tateiul șefi post de observațiune. Acel om pretinde că a fost tri­mis de către un doctor cu care s’a căutat , dar Milford Haven GRAN­GI FEMININE O expoziție ciudată La New-York s'a înființat o societate, care plănuește să or­­ganiseze o expoziție permanentă a d-șoarelor cari vor să se mă­rite. In acest scop societatea a și mobilat un local în a cincea a­ Vziiție. E un șir de saloane mari și organ­e. Cel dintâi e salonul de fotografii, în care se expun fotografiile candidatelor la mă­ritiș. In sala de alături, sub nu­mărul fotografiei, se dă lămuri­rile necesare, adică tot ce poate interesa pe tinerii candidați de însurătoare , o biografie scurtă, date asupra familiei, ocupațiu­­nilor și lucrul cel mai însemnat: zestrea. Numele și pronumele can­didatelor se găsesc însemnate tocmai în sala a treia, în care se poate pătrunde plătindu-se, pe lângă taxa de intrare, o taxă des­tul de mare. Când vizitatorul crede că a găsit o candidată ce-i place, care corespunde tuturor pretențiilor sale etice și altele, atunci apasă o sonerie electrică și se deschide ușa indicată prin numărul foto­grafiei, ușa prin care poate in­tra într-un salon rezervat, spre a face cunoștință cu aceea pe care a ales'o și să se recomande și din sul. Fiind­că în America o promi­siune de căsătorie te leagă și te obligă la despăgubiri in caz cân­d nu te țin de vorbă, expoziția va mijloci doar­ prima cunoștință, dar nu va duce la încheerea imediată a căsătoriei. Silvia. Corespondenții de război d­in Tokio — Vezi ilustrația — Toată lumea urmărește cu în­cordare evenimentele de pe tea­trul războiului din Asia răsări­teană, mai ales acum când se aș­teaptă o luptă hotărâtoare. Nu­meroase ziare mari din Europa și America­­ și-au trimis cores­pondenți particulari în Japonia și Manciuria, cari, dacă nu pot izbuti de a sta chiar în lagăre, ’și­ iau totuși cele mai multe știri din izvoare de mâna întăia, de la martori oculari sau din ra­poarte autentice. Gravura noastră de azi ne a­­rată pe corespondenții de răz­boi­­ la lucru. Intr’o ceinărie din Tokio ei așteaptă știri de pe teatrul răz­boiului spre a le depeșa imediat ziarelor for­­țelor veteranilor ce se vor sta­bili în comunele Garcaliu, Greci, Macin, Gerna și Ghenet. Pentru comunele Isaccea, Luncavița, Araclău și Văcăreni, tot din plasa Macin, a fost însărcinat de in­giner I. Cosei». * * «In comuna Garcaliu, care pot zice că e locuitu aproape numai de lipoveni, am împroprietărit 100 veterani, alipindu-se ast­fel la această comună un frumos cartier românesc, prevăzut cu strade regulate, grădină publică, piață, fântână, loc pentru bise­rică, școală și casă parochială. «Spre a vă putea face o idee reală despre construcția caselor ce vor fi locuite de veterani în acest nou cartier, vă rog a bine­voi să vizităm împreună prima din aceste clădiri a veteranului Gheorghe Brașoveanu, terminată acum câte­va zile». Mulțumind d-lui inginer Sept­ville pentru această amabilitate, am plecat împreună spre această primă clădire, unde ajungând am rămas foarte impresionat, gân­­dindu-mă câtă mulțumire sufle­tească vor simți eroii de odi­nioară ai patriei noastre, când țara, pentru serviciile aduse ei, îi răsplătește cu atâta recunoș­tință. D. inginer Septville, după vi­zitarea acestor clădiri conforta­bile, construite după modelul-tip al ministerului de domenii, mi-a comunicat că și în corn. Greoi se lucrează cu activitate la con­strucția caselor, terminând și a­­colo tot zilele trecute pe aceea a veteranului G. Călinescu. Ora fiind înaintată, m’am îna­poiat cu d-sa în comună, unde mulțumindu I de amabilitatea ce mi-a arătat, ne-am despărțit. Sara. O CUGETARE PE ZI Conștiința e ca mănușile de Suedia, se poartă și murdară, au reușit să scape momentan, sunt urmărite de japonezi, după cum anunță telegramele «Uni­versului», așa că puține din ele vor reuși să ajungă la Vladivos­tok, ori să se refugieze în Eu­ropa. Intr’un cuvînt flota rusă din Port-Arthur a încetat de a mai exista și japonezii »a scăpat de teama incursiunilor ce puteau să-l amenințe în golful Petcih. Se poate pune întrebarea acum, dacă în urma acestui dezastru, rușii vor renunța la ori­ce ac­țiune navală în Extremul­ Orient sau vor continua o luptă dispe­rată cu escadra din Vladivostok, sporită prin câte­va vase din flota de la Port-Arthur ce vor putea ajunge aci în urma fuge­­lor din acest din urmă port. E sigur că prima sarcină a a­­miralului Togo și a flotei sale va fi să urmărească și să prindă cât mai multe din vasele rusești scăpate din Port­ Arthur; aceasta e o operațiune de câte­va zile, în urma căreia, liber de mișcă­rile sale, amiralul Togo va veni să blocheze Vladivostok, sau să facă vânătoarea vaselor rusești din mările japoneze pe versantul ei de Est. Soarta escadrei rusești ce se poate adăposti la Vladivostok se poate prezice și ea, cu siguranță dinainte, căci va fi stinsă pe mare de flota japoneză, iar de pe uscat se va repeta contra acestei ce­tăți un asediu și un atac în ge­nul aceluia de la Port-Arthur. Rezistența Vadivostokului va fi mult mai slabă, căci rușii trebue să fie actualmente foarte demo­ralizați și afară de aceasta mij­loacele de apărare sunt mult mai reduse de­cât la Port-Arthur și ca oameni și ca material. Continuarea rezistenței navale în mările din Extremul­ Orient, va fi din partea Prusiei o luptă de sacrificii, chemată mai mult să salveze amorul său propriu și demnitatea sa de mare putere militară. Hotărîrea sa într-un fel sau altul va fi influenț­ată de re­zultatul luptei ce se dă acum de generalul Kuropekin împrejur de Liao-tang. Dacă rușii reușesc să respingă pe japonezi, e posi­bil ca nădejdea lor într’un rezul­tat final favorabil să fie întreți­nută și ațîțată, ceea­ ce ar justi­fica o încercare disperată de a continua și lupta navală. mi, ivmu — ANECDOTĂ — Un țigan de mult odată. Pe uncte fuse și umblase C’un urcior se căpetase. Deci punen­d urcioru 'n bei Iară beții 'n spate sus, Ilaî la mers pe drum s'a pus. Și mergea cu grabă mare Căci era din depărtare. Dar pe drum prin fiindu-l noaptea Și fiind el singurel Se gândește cam ast­fel: Ce mai câmp și vale lungă Și cum dă pe'ntunecate, ! Ce mai lupi se pot abate Prin astă pustietate! Iată cum gândește dinsul, Iată-un vînt cam zărișor Incep­end să sufle noaptea Fluetă prin cel urcior. — Lupul! Na ! țiganul fi­ce, Și făr­a câta 'n napoi Intr’o clipă­ o iea la fugă Printre grâu și păpușoi. Și tot fuge, fuge, fuge, Făr a fice vrun cuvînt, Până când de-odată cade, Buf, cu nasul de pământ. Iar când cade cum ve spui Numai iată și urciorul, Buf și el în capul lui. — Na, răcnește-acum țiganul Făr a mai putea mișca. Sat, lupule, și me’nhapă Că, se vede­, 's partea ta l Tit. D. Sperantia, împroprietărirea veteranilor (Prin poștă de la corespondentul­ nostru particular) Brăila, 3 August. Acum două zile aflându-mă în­­tr’o escursiune în Garcalia, plasa Măcin, (Tulcea), am avut oca­­ziunea să fac aci cunoștința d-lui inginer Ștefan N. Septville, unul din inginerii administrației do­meniilor Statului din Dobrogea, însărcinat cu parcelarea locurilor și construirea caselor veteranilor ce urmează a fi împroprietăriți în acele părți. Profitând de această ocazie, am rugat pe d. inginer Septville să-mi dea câte­va informațiuni relative la mersul acestor împro­prietăriri. D-sa, cu multa amabi­litate, mi-a comunicat următoa­rele relații, pe cari la nodul meu le aduc la cunoștința nu­meroșilor cititori ai «Universu­lui», știind că chestiunile acestea pot interesa pe mulți: «Sunt însărcinat, mi-a declarat d. inginer Septville, de adminis­trația domenialâ cu parcelarea locurilor și construcția locuin­ Statistică școlară In anuarul Universitatea din București pe anul 1898, adică ultimul care a apărut,­ găsim că la acea Universitate s’au înscris în zisul an 2210 studenți între cari 183 studente. La facultatea de litere numai au alergat 498 tineri. Mai acum câte­va luni un ziar spunea în articolul său de fond că la facultatea de drept sunt înscriși 3000 de studenți. Aceste țifre le-am­ dat aici ca sa facem o paralelă între ce e acum și ce era la anul 1863, la Universitatea Bucureșteană. Ziarul Buciumul are în No. 22, anul I, pag. I, următoarele rân­­duri : «... La facultăți sunt trei ca­­tedre fără auditoriu; sunt trai cursuri, trei profesori fără stu­denți. Aceste trei catedre sunt: una pentru literatura veche (limbele latină și elină N. R.), alta pentru istorie, și alta pentru filosofie, (aproape toată facultatea de li­tere N. R.) pe cari se urcă câte odată profesorii cari vorbesc, câte odată, și chiar câte o oră, la patru pereți, și câte odată la un școlar; însă numai la unul, care și acesta dacă vom voi să credem, se zice că s’ar fi in­­demnizând (adică i se dă o leafă oare­care N. R ) pentru această pierdere de timp, de către d ni­ profesori respectivi din chiar o­­norariile d-lor. Ca să nu mergem mai departe, asigurăm că sunt trei profesori cari primesc fie­care dintre d-lor, și aceasta de mai mult timp, câte un onora­riu de 2000 lei (tei vechi de 40 bani unul erau pe atunci N. R.) pe lună pentru câte­va secțiuni făcute în cursul anului la un școlar». Monitorul Oficial din anul 1864 anunță burse pentru toți studen­ții cari ar voi să populeze Uni­versitatea noastră. Ce timpuri! O. Teleor. Războiul Raso-Japonez Situația în Extremul­ Orient Resistența Port-Arthurului e acum o chestiune de zile și cu luarea acestei cetăți, va cădea în mâinele japonezilor tot ce a mai rămas din Hota rusă adăpostită acolo. Restul vaselor rusești ce (Telegramele particulare ale ziarului « Universul») Marinari ruși scăpați de japonezi Londra. 3.— Ziarul «Daily Mail» este informat din Na­gasaki (Japonia) că întregul echipagiu al vasului rusesc «Ru­rik­», scufundat de japo­nezi, a debarcat în orașul Sa­­seb­o. Marinarii ruși au fost scă­pați de japonezi. Ei sunt în număr de 600. Despre lupta vasului «Cesarevici» Londra, 3.— «Times» spune, după știrile ce a primit, că pe bordul bastimentului «Ce­­sarevici», în timpul luptei, sgom­otul produs de granatele care explodau era așa de mare în­cât nu se mai auziau co­­mandele ofițerilor. La spectacolul morțoi ami­ralului Witthoeft, făcut în bu­căți și aruncat în mare, mai mulți marinari au încărunțit de groază. Din bastimentul «Cesare­­viel» a rămas numai o car­casă. Urletele de durere ale mu­rinzilor și ale răniților erau spăimântătoare: înaintarea lui Kuroki spre răsărit de Lio-Jang Londra, 3. — «Daily Tele­graph» primește o depeșă în care se spune că generalul Kuroki a început din nou să înainteze, cu armata sa, spre răsărit de Liao-Jang. Se crede că Kuropatkin va primi acum bătălia. O desmințire. — Armistițiu Berlin, 3. —Se anunță din Petersburg că se pare că a­­miralul rus Matușenski n’a murit, cum s’a telegrafiat ori noapte. — O altă depeșă spune că comandantul rus de la Port Arthur a încheiat cu japonezii un scurt armistițiu în scop d’a se scoate din cetate fe­meile, bătrânii și copiii. O cucerire japoneză. Vase rusești în­toarse la Port­ Arthur Londra, 3. — «Daily Mail» află din Cita că japonezii au cucerit fortul Hambursun care e la distanță numai de un k­ilometru și jumătate de Port-Arthur. — Patru bastimente de răs­­boiu rusești și mai multe tor­piloare, s'au întors la Port- Arthur. Pierderile garnizonei din Port-Arthur Berlin, 3.—Telegramă din Petersburg: Statistica oficială arată că de la opt până la zece August s. n., garnizona Portului-Arthur a avut ur­mătoarele perderi : 225 de morți între cari șoapte ofițeri, și 1588 de răniți între cari 35 de ofițeri, escadra de la Vladivostoc­, est și prințul Kapsho. Vasa ruseștl­esind din no9­tre d ’ Fort-Arthur Londra. 3.—«Agenției Re­ter» i-se telegrafiază din Ci­­că bastimentele de resboiü r­­sești, cari se întorseseră . Port-Arthur după lupta de 10 August s. n., a tr­eșit h­rășî din port. Flota japoneză la urmă­rește. * * A se citi alte amănunt la ultima oră. Translatori și m­ijlocitori tre­bui. (« Telegramele Agenției Române») Petersburg, 3 August. «Agenția telegrafică rusă» află din Mukden că în ziua de 14 August japonezii au dat un nou atac contra posițiunilor ruse de la Port-Arthur. Inamicul a fost respins din toate posițiunile sale cu mari p­rderi. Apărarea a fost condusă de generalul Stoessel, al cărui cu­­ragiu și sânge rece insp­iră tru­pelor rusești siguranța în bi­ruință. Spiritul garnizoanei este exce­lent, iar previziunile sunt în a­­bundență. Washington, 3 August. Secretarul de Stat la afacerile streine a primit o depeșă din Pekin, după care ministrul Ru­siei din acel oraș a adresat o notă energică guvernului chinez, reproșându-i complicitatea în a­­facerea contra - torpilorului rus «Resitelny» și acuzând pe co­mandantul chinez de la Hi-Fu de poltronerie sau trădare. Ministrul Rusiei a cerut tot de­odată ca afacerea să fie com­plect lămurită și ca «Reșitelny» să fie redat echipagiului său, iar comandantul chinez să fie pedep­sit cu severitate. Guvernul chinez a cerut celui japonez liberarea contra-tor­pilo­­rului rus. Cifu. 3 August. Vasele de resboiu rusești re­fugiate în acest port după bătă­lia navală din apele de la Port- Arthur, din ziua de 10 August, au plecat astă­zi. Ele sunt urmărite de vasele de resboiu japoneze. Japonezii din nou respinși de la Port-Arthur Berlin, 3.—intr’o depeșă a agenției ruse, din Petersburg, se spune că japonezii au fost respinși de la forturile inter­ne ale Portulul­ Arthur, după o luptă spăimântătoare. In bătălia aceasta rușii au fost comandați­ de însuși ge­neralul Stoessel. Trupele rusești din Port- Arthur cred acum cu sigu­ranță că cetatea lor nu se poate lua. Un ofițer și 83 de soldați au dispărut. Confirmarea unor știri. Prinț japonez rănit Londra. 3. — Din Aden se telegrafiază ziarului «Daily Mail» că bastimentul rusesc «Petersburg» a încercat să se aprovizioneze cu alimente de la ITodeida (Arabia) însă au­toritățile turcești nu i-au permis aceasta. — «Daily Telegraph» este informat din Tsingtau că se confirmă știrea cum că ami­ralul Matușevici (sau Matu­șewski) n’a fost ucis în luptă dar e grav rănit la cap și la picioare și i s’a făcut o ope­rațiune. Se confirmă de asemenea știrea că bastimentul rusesc «Cesarevicî» a fost aproape complect distrus, așa că nu mai poate servi. Intre răniții japonezi, di­n lupta flotei lui Kamimura cu au fost confirmați în funcțiuni­lor translatorii și mijlocitorii azi (­tulari pe lângă bursele de comic târguri, piețe și oboaie din țară, căror nume urmează : Circum­ i­r­ijiția Camerei e comerț din București Bursa Bucu­rești.—D-nii: loan­­ Margaritescu, mijlocitor de schirm Dimitrie I. Hurmuz, Th. Nicules­­mijlocitori de schimb, mărfuri cereale ; Christ. G. Damalide, mi­tocitor de mărfuri și cereale ; I. C­ozinou, translator pentru limba u­­mană ; T. C. Georgiade, pent­ limba italiană; I. G. Neamțu, pen­tru limba maghiară ; I. G. Arbor pentru limba slavă ; Luo Leveqi pentru limba franceză. Secția Călărași. — D-nil : Mih Gheorghescu, Ghiță I. Opran, Vasi Petre, mijlocitori oficiali. Secția Giurgiu.—D-nii : Const­­i Popescu, Caragea Mihail, Ghiță Nicolaevici, Mihail Stoianovici, m­locitori oficiați. Oltenița.—D-nii: Ioan Cosme și Gh. V. Carabogdan și Mih. Stoicesc­, mijlocitori oficiali. Circumscripția Camerei și comerț din Brăila Mijlocitorii de mărfuri și cerea la bursa și portul Brăila. — D-ni R. R. Pâtrescu, I. I. Papazoglu, Ede, Gh. I. Ionescu, Nae Stăne,­ C. Nicotopulo, Petre D. Constant­nescu, N. P. Carzighera, I. V. Fr godor, N. Steriade, Petrache 1­nescu, loan G­igorescu, Al. N. Cm­tovici. C. G. Arhondi. Mijlocitorii de mărfuri și cereai la bursa Brăila. — D-niî : G. Raicu­lescu, I. Droc. Bănciulescu, Paul . Sgard­iti, Gheorghe Drăcos, Ath.­i Carandino, G. N. Georgiadi, Sava Stabovici, Th. Demetriade , d. A­ghir Ionescu, mijlocitor de mărfi­­și cereale la bursă și port, transta­tor și Inchirietor de corăbii, mij­erior de asigurări de transport ;­­ B. Malcoci, mijlocitor de mărfuri , cereale la bursă și port, translat­­oi Inchirietor de corăbii; d. C. }, nescu, mijlocitor de mărfuri și c­­reale la bursă și port, translator­­ Inchirietor de corăbii Mijlocitorii de mărfuri și cerea la oborul Brăila.— D-niî : Al. S­­­banescu, St. Mihăilescu, Nae To­­­dorescu, Mavrodin Caragață, I. S.<­dutescu, Stanciu Dumitrescu, Ioni Alexandrescu, Stanciu D. Bălan,­ Lupu, A. Cuba, G. R. Panaite, Dumitrache Dinu, M. Antones- Alexandru Gâzdoescu, P. I. Mor loan N. Râdulescu, G. M. An Radu C. Ionescu, Dragan Drăgulesi Petre S. Stăncescu, Al. Teodores- Costache Râdulescu, David Ionesi­,­­Ene Stroescu. Circumscripția Camerei d comerț din Galați Mijlocitorii de mărfuri și cerci la bursă.—D-niî : Ioan Caragam­an P. Mihăilescu, N. N. Darie, St.R­us. Panait Alexandrescu, Const. Gal«­tida, mijlocitor de mărfuri și cerea la obor. Circumscripția Camerei i comerț din Constanța Mijlocitorii de mărfuri și cerea­­la bursă.—D-nim . Aristide Bender Odiseia N. Despoti, Berhj. Jerusahi Andrei Dascalopol, Ahile Maori, mi­tocitor de mărfuri și cereale, trai­­lator și Inchirietor de corăbii. Mijlocitorii de mărfuri și cerea. la obor.—D-niî . Hasan Amet, N Mostan, Roca Mustan, C. Hagi Pavi Solom­on Avadie, H. H. Arslania, Sarchis Mesrobian, Costi Caradia Dim. Atanasiu, N. Papadopulo, Pel­ivan, N. Diamandopu­lo, Ath. Aut­­iu, Abdulahim Derviș, Ath. La­bilis, 1­. Const. Bărboșu­, M. 3­ Nicolae Hagi Pavel, Nicolae Moș Costi I. Catingri, Em. Nicola, Dumitru Gorioti, Ivanciu Doi­­­lari­u Anagnosti, Stavru Melisopu Circumscripția Camerei cu comerț din Craiova D. Iorgu G. Popovici, mijloc­ de schimb, mărfuri și cereale bursa Craiova. Calafat.— D-niî : Nie. FI. Mocoi C. Măciuceanu, mijlocitori etici,­ Cetatea.—D-niî : Ion I. Stăni­ ui G. S. Lupu, Ion Băduț Mic, M. T Pârpea, mijlocitori oficiali. Caracal.—D-niî : Nie. Mihaaes­c I. N. Dumîtrescu, Pantelie Mihăescu mijlocitori oficiali. Corabia.— D-niî: Ghiță Pietre fiul, Nic. M. Popescu, Barbu SB DANȚUL 13 Morței Reginei Draga Mare roman de sensație de SAVA PETROVICI căpiTx — După aceea va urma un en­tuziasm general de fericire că noi — tu sau eu — am fost salvați printr o miraculoasă dispoziție a destinului. Atentatorul va fi a­­restat, interogat, el va spune numele fruntașilor radicali, ca urzitori ai complotului — aceștia sunt dușmanii noștri principali — aceștia firește vor fi încarce­rați îndată și apoi vom putea exercita pe cale legală o răzbu­nare înfricoșată împotriva acestor oameni. Ii vom nimici, îi vom sdrobi, vom înota în sânge până la glesne, pentru ca în chipul acesta să stabilim o pildă strașnică. Ast­fel vom scăpa di­nastia de o mare primejdie. Pla­nul meu îți este destul de lă­murit ? Regele Alexandru nu răspunse înda­tă. El sta pe scaun cu capul ple­cat, clănțănind din dinți și tre­murând din tot corpul ca și când­­ ar fi scuturat frigurile. — Grozav lucru ! borborosi el in fine, pe când buzele îi se con­tractai! in chip convulsiv,­­ este un plan grozav ! Să înotăm în sânge până la glesne ! Îmi vine rău numai când mă gândesc la sânge ! — Un monarh­ sârb, răspunse Milan, trebue să suporte în li­niște mirosul de sânge. Dar executarea acestui plan nu reclamă mare grabă. Când va sosi momentul, vom­ lua dispozi­­țiunile necesare. — Și acum Încă o vorbă, a­dauae el repede, când văzu că regale Alexandru se ridică ; am auzit că în noaptea asta vroești să serbezi iarâ­și una dintre orgiile tale. Tu știi deja, dragul meu Sași, că în chestin­ de dra­goste judec foarte bând, dar față de sănătatea ta cam sdrun­­cinată, trebue să-țî recomand mo­­derațiune. Disprețul tea față de femei provine tocmai de acolo fiind­că am învățat să cunoști iu­birea numai la niște desfrînate ordinare. Știi tu adică ce va să zică amorul ? Tinărul rege la această între­bare rămase pe gânduri. Un zîmbet trist flutură pe buzele sale: — Ah tată, răspunse el sus­pinând, am avut și eu odată un vis de amor, care din nefe­ricire mi-a fost tulburat. Milan se prefăcu că este foarte uimit. — Un roman de amor ? Cine ți l’a stârnit în sine ? O fată ? Alexandru clătină din cap în semn negativ. — Dar atunci era femee mă­ritată? ii întrebă Milan zîmbind. — O văduvă! răspunse Ale­xandru. — O văduvă­­ exclamă Milan. Da, așa este­­ acum să-ți aduc aminte. Am auzit despre această istorie, zise Milan și se bătu cu mâna pe frunte, ca și când a­­cum i-ar fi venit în minte această chestie, n’a fost oare d-na Draga Mașin? — Da, murmură Alexandru, am făcut cunoștință cu Draga a­­cum vre-o doui ani în Paris la mama, a cărei damă de onoare era. Această văduvă femee mi se păru mie că este întruparea a tot ceea­ ce este nobil și dis­tins la o femee ! Și apoi această admirabilă frumuseță și acei ochi negri plini de enigme ! Nici o­­dată în viața mea n’am fost atât de fericit, ca în decursul celor două săptămâni, cât am stat lângă ea. «Și după aceea de­odată acea­stă deșteptare înfricoșată din dul­cele meu vis. Abia îndrăsneam să strâng mâna Dragă!. Și acum am aflat de­odată că această fe­mee, în fața căreia mă închinam în gândul meu ca și înaintea i­­coanei Mam­ei Domnului, era o femee ordinară, josnică și des­frânată. — De unde am aflat aceasta? — Dintr’o scrisoare pe care a scris’o Draga și care mi-a căzut în mână. In această scrisoare, care era adresată unui amant, își bătea joc de mine într’un chip revoltător. Am plâns aluno! ca un copil și am sfătuit pe mama de a alunga din casă pe această persoană mizerabilă; aceasta s’a și întâmplat. Și cu toate aceste, când sunt singur, mă gândesc la acest timp și atunci mi se presintâ înaintea ochilor chipul acelei femei. — Unde este acea scrisoare ? îl întrebă Milan. — Am ars-o imediat. — Nu trebuia să faci aceasta. Sașa. — Pentru ce nu ? — Pentru că am motive să presupun că scrisoarea a fost falsificată, și de aceea ți-a dat-o în mână pentru ca visul tou de amor să aibă un sfârșit repede. — Aceasta este peste putință­ strigă tînerul rege. Aceasta ar fi fost o infamie. Cine ar fi avut vre­un interes de a săvîrși o a­­semenea infamie ? Milan se gândi câte­va mo­mente. Nu i­ se părea lucru în­țelept de a spune că regina Na­talia a fost urzitoarea intrigai în contra Dragei, de­oare­ce prin aceasta ar fi sguduit profund în­crederea lui Alexandru, pe care el iarăși încăpu s’o recâștige. — Pentru ce nu răspunzi iată, exclamă regele Alexandru. Cine a săvârșit această infamie? — In orî­ ce caz o rivală, pro­babil cea­l’altă damă de onoare a mamei tale, care s'a simțit a­­tinsă în fundul inimei ei, de­oare­ce tânăra și frumoasa vă­­duvă a făcut asupra ta o impre­­siune atât de profundă. Și tu nebunule, fără experiență și ne­vinovat, ai căzut în cursă. De atunci n’am mai văzut pe Draga? — Nu­ am evitat ori­ce mi­­țiune de a o vedea. Nu voiam măcar să aud rostindu-se nu­mele ei. Ce știi tu despre ea, iată? — Știți că trăește între niște împrejurări foarte sărăcăcioase ; ea este o femee foarte încân­tătoare și posedă o cultură, după cum arare ori găsești la damele noastre. Sărăcia ei de altmintrelea este cea mai bună dovadă a virtutei ei. — N’are ea nici un adorator? **» Qe sigur că are și între ei sunt mulți foarte bogaț­, dar­­ unul nu se poate lăuda de a fi­­ sedat favorurile ei. Vezi tu S* o ast­fel de femee ca Draga, și dori ea să fie amantă a ta. A­tunci repede vei renunța la a­­cele femei ordinare, pe cari i le aduc în palat și în brațele:, rora îțî istovești puterile și­­perzî demnitatea. — Ai dreptate, tată, respin Alexandru încet, întinse fii tatălui său și apoi plecă re­pe. Pe coridor adjutantul capi. Sweren aștepta pe regele. — Majestate, zise adjutant ! totul este pregătit. Damele ti sosii. Regele Alexandru abia auz­­ceste cuvinte ale adjutantului­­ și mergea înainte mecanicei: copleșit de o nouă idee,care­­ sărise fără de veste în capul si.­.. (Va urma)

Next