Universul, octombrie 1904 (Anul 22, nr. 270-300)

1904-10-01 / nr. 270

L 5 Bani in România.­1­­0 Bani in străinătate Fondator : LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA SURI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA . — Sf. Strad­a Brezoianu si, București — Comandanții armatei japoneze din Manciuria.“ (Vezi explicația) Calendar pe anul 1004 Ortodox Jouî, 30 Septembre.— Părintele Grigorie Episcopii Armeniei Catolic Jouî, 13 Octombre.— Eduard. Soarele răsare 6.12, apune 5.20 București, 30 Septembrie. CONGRESUL MESERIAȘILOR Este îmbucurătoare mișca­rea ce s’a pornit de cât­va timp printre meseriași, de a se ocupa în mod solidar de soarta lor, de îmbunătățirile ce reclamă situatiunea și vi­itorul meseriilor in țara noas­tră. Și mai îmbucurător e faptul că mișcarea aceasta se desbracă de tot ce ar putea fi bănuit ca preocupare stră­ină de interesele pur profesi­onale și care ar și fi, în ade­văr, mai de grabă vătămă­toare de­cât folositoare ace­lor interese. Din enumerarea punctelor care vor avea să formeze pro­gramul congresului convocat pentru zilele de 8 și 9 Oc­tombrie, vedem că proiecta­tele consfătuite­ vor avea să poarte asupra unor chestiuni ce privesc cu adevărat des­­voltarea meseriilor și situația profesională a meseriașilor. Ast­fel : chestiunea fabricilor și atelierelor mari față de regimul legii meseriilor, a îmbunătățirilor de adus aces­tei din urmă legi; chestiu­nea licitațiilor publice, a re­pausului duminical, a școa­­lelor de meserii; chestiunea regulamentării muncii, a ore­lor de lucru, a minimului de salar, a numărului de elevi, etc.;—toate aceste sunt dintre acele asupra căror e nu nu­mai, folositor, dar neapărat­­'n­ecesar să se audă și cuvân­tul meseriașilor înșiși, al re­­presintanților lor autorizați și direct interesați. Nu ne îndoim că desbate­­rile ce vor urma vor dovedi maturitatea de gândire și pre­ocuparea justă și chibzuită de adevăratele lor interese, la care au­ ajuns meseriașii noș­tri. Congresul lor va însemna ast­fel un pas mare înainte spre o desvoltare și propășire sănătoasă și rodnică. S’a accentuat, prin unele ziare, cu această ocazie, pri­mejdia ce este la noi prea a­­proape de ori­ce fel de miș­care profesională, de a fi in­fluențată de politica de partid. Nu credem că o ast­fel de pri­mejdie ar putea exista pentru meseriașii noștri. Nimeni nu tăgăduiește, și nu poate tăgădui dreptul ce­tățenesc cel mai deplin me­seriașului ca și ori­cărui alt cetățean căruia legea îi fi­xează exercitarea atribuțiilor sale în Stat sau comună. Dar este absurd a se crede cu pu­tință înglobarea unei profe­siuni întregi, ca profesiune, într’o anume direcțiune poli­tică de partid. Fie­care, in­dividual, e liber să facă uzul ce va crede de cuviință, de calitatea și îndreptățirile sale de cetățean. Dar, când e vorba de interesele sale speciale, în cazul de față de interesele me­seriașilor ca meseriași, atunci totul trebuie să se mărgi­nească la acest teren comun pe care politica de partid nu are ce căuta. Nu este vorba ca meseriașii să se desintereseze cu totul de chestiunile de gospodărie publică ; pot și chiar de bine să se intereseze, la timpul și locul său, în măsura hotărită de legile și întocmirile noas­tre. Tot așa după cum și alte profesiuni se solidarizează, se consfătuiesc și se organizează din punctul de vedere al in­tereselor lor profesionale, fără ca aceasta să oprească pe mem­brii lor de a urma, în sfera mai întinsă a intereselor obș­tești, linia de purtare ce se convine. Nu se spunem acestea ca sfaturi, căci suntem încredin­țați că­­ meseriașii noștri nu mai au nevoie de a fi sfătuiți cu privire la atitudinea ce trebue să păstreze,­ci tocmai ca să afirmăm credința noas­tră că nu va mai fi cu pu­tință ca asemene mișcări fru­moase și vrednice de laudă să degenereze lunecând de la a­­devăratul lor scop și de pe adevăratul lor teren, 4 tățel pentru crearea unui fond de teatru». El fiind originar din S.­Petru de lângă Brașov, a petrecut aici vacanța și acum a înjghebat o trupă de diletanți cu care va juca diseară în sala de la hotelul central (No. 1). Mem­brii acestei trupe sunt: d-na Mă­riți Bogdan-Popescu, d-șoarele­­ Mi­ti Munteanu, Lucia Bogdan și d-nii. I. Bârseanu, Victor Bra­niște, Sofronie Roșea și M. Co­­mănescu. Se va reprezenta 1. «Steaua mea» comedie într’un act de Scribe trad, de Z. Bâr­seanu. 2. «Noaptea de Octom­bre» de Musset trad. de H. G. Lecca și 3, «Steaua» de Gill și Richepin, trad. de Radu Rosetti. Masa studenților din Cluj nouî, 23 Septembrie, s’a inau­gurat la Cluj «masa studenților universitari».Nouă­spre­zece stu­denți români vor primi tot anul întreținerea gratuită din fondul creat de banca «Economul» și din contribuiri benevole. Se știe că la universitate există o așa nu­mită «mensa academica», însă de când rectorul șovinist din anul trecut dr. Apathy, a interzis stu­denților români să vorbească în localitățile «menseî» românește, studenții români au renunțat la beneficiul ce li se oferă acolo cu condițiunea renegării. Directorul «Economului», părintele Vasile Podoabă, sprijinit de protopopul Clujului, dr. Daianu, de dr. A­­mos Frâncu și de alți bărbați inimoși, au­ creat o instituțiune din cele mai nobile prin această masă a studenților. Guști. UN PROVERB PE 7.1 Gândește-le ma î­nainte de a face. (Englez): arestul preventiv Central, pe al doi­lea în închisoarea militară. Mâine tribunalul va fi chemat să confirme mandatele de depunere ale acuzaților. O îndoială Cum iasă, atât consiliul sanitar superior cât și medicii experți cari formau prima comisie, re arată dacă avortul a fost natural sau pro­vocat. d. jude­ instructor va trimite­ înapoi actul consiliului sanitar spre a se pronunța și asupra acestui punct. Lucilius. Din Transilvania (Corespondență part. a ziarului «Universul­»­ Brașov, 23 Septembrie. Teatru De pe luni de zile a jucat o trupă ungurească, atrăgând mai ales prin operetele sale, până și pe oaspeții de vilegiatură din România. D. Caudella, ex-direc­­torul conservatorului din Iași, care a petrecut anul acesta, ca și anul trecut, vr’o 2 luni in mij­locul nostru, într’un foileton pu­blicat la plecarea sa în ziarul «Kronstadter Zeitung» a relevat cu laudă prestațiunile trupei un­gurești. N'a apucat să plece trupa un­gurească și la 1 Octombrie st. n. ne-a venit trupa germană a lui Bauer, singura trupă germană autorizată a da reprezentațiuni în Ungaria, unde trăiesc aproape trei milioane de germani. An­samblu bun, repertor ales. A dat până acum o farsă, o comedie, o operetă (Vogelhändler) și pe «Hoții» lui Schiller. La aceasta din urmă publicul nu mai încăpea. Noi nu avem fericirea să pose­dăm un teatru, nici măcar o trupă ambulantă. Trebue să ne mulțumim cu reprezentațiuni date de diletanți. Tinerii meseriași din Brașovul­ vechi in fie­care an dau câte 3 reprezentațiuni, cei de pe Tocile (Scheiu) încă dau măcar o reprezentațiune. Aseme­­menea reprezentațiuni de dile­tanți se dau în toată Transil­vania. O reprezentațiune de diletanți se va da chiar și astă­zi în Bra­șov. De la aceasta însă suntem in drept a ne aștepta la ceva mai mult, de cât suntem deprinși a vedea la meseriași. D. Zaharie Bârseanu, cunoscut și la d-voas­­tră din cele publicate în «Sămă­­nătorul», absolvind Conservato­rul din București, a fost trimis la Berlin ca bursier al «Socie­Afacerea avoru­liui criminal din Craiova (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Craiova, 28 Septembrie. Telegrafic v’am comunicat aseară depunerea doctorului Marcu și a locotenentului Troceanu, în urma sosirei rezultatului de la consiliul sanitar superior. După cum se vede, afacerea a in­trat într’o fază nouă, înainte de toate socotesc că nu este rea să împrospătez în mintea cititorilor, prin câte­va cuvinte, a­­ceastă afacere precum și fazele prin care a trecu­t. Maria Cristescu moare acum o lună în urma unui avort provocat. Tatăl și fratele victimei acuză ca provocatori ai morții pe locotenen­tul Troceanu, ca autor moral, și pe doctorul Marcu, ca autor material. O comisiune medicală, numită ca să se pronunțe dacă avortul a exis­tat și dacă provocarea lui a cauzat moartea victimei, răspunde afirma­­tiv, pa când o a doua comisie, nu­mită după o nouă dispoziție, in contradicție cu cea d­intâi, conchide la neexistența sarcinei. Față cu această contrazicere, d. judecător de instrucție Polierat tri­­mete uterul victimei la consiliul sa­nitar superior, care trebuia să se pronunțe în ultima instanță, iar până la sosirea rezultatului pune pe acuzați in libertate provizorie. De atunci a trecut aproape o lună, în care interval de jude Polierat a căutat să-și completeze cât mai mult instrucția ascultând martori, fie propuși de părți, fie chemați din inițiativă proprie. Se mai aștepta rezultatul de la consiliul sanitar superior, ca să se poată lua o hotărîre definitivă. Eri după am­iaza­n, Policrat pri­mește următorul aviz de la consi­liul sanitar superior : «Consiliul sanitar superior. In ședința de la 21 Septembrie 1904, având în ve­dere cele două acte medico-legale, (e vorba de actele celor două co­misii din Craiova) precum și re­zultatul examinarei «anatomo-pato­­logice» și «istologice», făcută de d. dr. profesor Victor Babeș, se unește cu părerile experților, d-ri Vernescu, Mețulescu și­ Ștefănescu. Să vedem cari au fost părerile experților cu cari consiliul sanitar superior zice că se unește: Acești trei medici, cari compli­neau­ prima comisiune medicală, după diferite considerații științifice, scoteau următoarea concluzie în ac­tul medico-legal înaintat instrucției: «1) Femeia Maria P. Cristescu, de 35 ani, a murit în urma unei peritonite generalizată «consecutivă unui avort». «2) Cauzele, cari au provocat a­­cest avort, nu se putem preciza». Așa­dar consiliul sanitar arată că sarcină a existat și că avort s-a provocat. Existând avortul, există și delictul. Depunerea inculpaților Față cu avizul consiliului, d. jude-instructor Policrat a chemat pe dr. Marcu și locotenent Tro­ceanu și i-a depus­ pe primul în Un proces sensațional Afacerea Murri-Bonmartini Telegramele «Universului» au anunțat că la Turin, în Italia, s'a început Marți înaintea curței cu jurați,sensaționalul proces Murri- Bonmartini. Se știe că în Septembre 1902 bogatul conte Bonmartini a fost asasinat în casa sa de către so­ția sa Linda și fratele acesteia Tulia Murri,copiii celebrului pro­fesor de medicină Murri, în com­plicitate cu femeia Bonetti și alți două prieteni Maldi și Secehi. Crima s-a petrecut în următoa­rele împrejurări. înainte de a de­veni contesa Bonmariim, Linda Murri avusese o idilă de dra­goste cu un oare­care dr. Secchi. Profesorul Murri, împotrivindu­­se la căsătoria lor, Linda a fost nevoită să ia da bărbat pe con­tele Bonmartini. Linda Bonmartini trăi cu băr­batul său foarte fericită câți­va ani. Ce s’a petrecut în urmă în sufletul contesei nu se știe, atât numai că după câți­va ani, trei sau patru, Linda urăște pe băr­batul seu și caută prilejul să scape de dinsul. Aci, intervine fratele ei, Tuliu Murri. In timpul unei călătorii a contelui, Tuliu Murri înlesnește o reapropiere între sora lui și doctorul Secchi, între cari în­cepe o legătură cu atât mai scan­daloasă cu cât era mai publică. Orgiile se țineau lanț în casa contelui. Acesta întorcendu-se reuși să potolească puțin scan­dalul și luă nevestei lui ori­ce mijloc de a mai avea bani. In momentul acesta, Tuliu Murnu, furios de a vedea pe sora lui sufe­rind de despărțirea ei de Secchi, hotărî să «suprime» pe conte. Intorcându-se dintr'o altă că­lătorie contele Bonmartini gă­sești­ ia dinsul și casa pe Linda, în compania lui Tuliu, unui prie­ten Naidi și servitoarei Bonetti. Luat cu asalt, contele căzu sub lovituri de pumnal și fu găsit mort cu o rană adâncă la gât. Asasinii, care se desbrăcaseră pentru a evita petele de sânge, desbrăcaseră și cadavrul. Tuliu Murri­se răni singur la braț pen­tru a face să se creadă că fusese provocat și că ucisese pe conte pentru a nu fi ucis. Linda fugi la Padua. Fratele ei mărturisi tatălui lui crima și fugi în Elveția. Acesta, știindu-i fugiți, denunță justiției crima și după puțin timp asasinul și toți complicii fură arestați. Aceasta este drama al cărei e­­pilog este procesul ce a început alaltá-era înaintea cursei cu jurați din Turin. Celebritatea afacere! Afacerea Bonmartini va ră­mâne de­sigur o afacere cele­bră. Situația socială a persona­giilor dramei a făcut ca opinia publică din Italia să fie mult timp emoționată. Linda Murri face parte din burghezia savantă. Contele Bonmartini trecea drept un declasat al nobleței. Educa­țiile diferite ale soților au prici­nuit drama. Tuliu Murru apare ca o ființă desăvârșit imorală și pare că opinia publică italiană nu-i este de fel favorabilă. Ce răspunsuri vor da jurați­lor acești monștrii morali ? Des­­baterile vor fi de­sigur foarte interesante și vom căuta a ține pe cititorii «Universului» in cu­rent cu desfășurarea lor. In Italia, procesul este pasio­nant, cu atât mai mult cu cât s'a încercat a se face d'într'însul o afacere politică. Clericalii s’au năpustit în contra profesorului Murri, pe când partidele pro­gresiste apără pe bătrânul lor propagandist. Proceduri pregătitoare Este foarte probabil că Curtea cu juri va intra în fondul des­­baterilor numai după două sau trei zile de pregătiri. Lăsând la o parte probabilitatea dificultă­ței constituirea juriului, citirea lungului act de acuzațiune, este cu putință să se ridice înainte de desbatere o chestiune de na­tură juridică, în jurul căreia lupta poate fi lungă. Se crede că apă­rătorii doctorului Secchi ar avea de gând să ceară escluderea păr­­ții civile, reprezentată prin cura­torul fiilor contelui și contesei Bonmartini. Martori! In ajunul procesului s’au de­pus listele complecte ale marto­rilor apărare­. Numărul lor total e de 272, împărțit ast­fel: par­tea civilă citează 53 de martori, d-rul Secchi 14, servitoarea Bo­­netti 15, Naidi 63, Tuliu Murri 84 și Linda Murrii 43, afară de martorii pe care îi va cita acu­zarea, foarte numeroși, ceea ce va putea ridica numărul lor to­tal la 300-400. Intre martori se găsesc per­­­­soane din toate clasele societă­­ței, de toate inteligențele, de la ministru și fost ministru până la cei mai mici păzitori de grădini publice , de la doamna din cea mai naltă societate la femeea din clasa cea mai de rînd. Se vor vedea ast­fel defilând oa­meni de știință, ziariști, avocați, muncitori, infirmieri, medici, studenți, birjari, ofițeri și oa­meni de Stat, profesori și ser­vitori, nobili și plebei, iaar’o nepărtinitoare învălmășală din care trebue să iasă adevărul. Escrocheria cu biletele fie abonom­sat la C. F. R. (Prin poștă de la coresp. nostru particular) Focșani, 28 Septembrie. Azi dimineață, la orele 8 și 5 m., s-a primit din Capitală prin telefon cererea d-­ui polițai Mamigonian de a se întreba pe Constantin Nicolau dacă biletele luate de la Reculescu aveau și cele două capse pentru găurile carnetului de abonament, cari vin în partea fotografiei. La orele 8 și 25 dim., s’a primit o a cerere telefonică, spre a se întreba Constantin Nicolau cine este Nae de care s’a interesat la direcție în prima zi înainte de a cunoaște pe N­eculescu căruia a spus că Nae i-a procurat odată o foaie de regu­lament pentru bilete de abonament. Nicolau a declarat că carnetele i-au fost date complete­­ cu cele două capse , nu cunoaște nici o persoană cu numele de Nae, nici n’a întrebat ..­e acest nume, ci de Ghiță, care .9 l­ .odăraș.­i și, atipici cei­lalți o­­oaiașî i-au spus lui Nicolae că pen­tru abonamente să se adreseze lui Ghiță. Atunci pe sală, la ușa din dreapta, i-a eșit înainte Dumitru Reculescu și i-a declarat că-i chiamă Ghiță, iar în urmă, mergând jos pe scări și-a dat adeveratul nume și a intrat în discuția biletelor de abo­nament, pe cari le-a și dat. Nicolau mai declară că în urmă a aflat că este și un Ghiță odăraș și acesta a dat un bilet de abonament unui domn din ulicioara ce da din str. Lipscani spre biserica Sf. Nicolae, pe dreapta, lângă o prăvălioara ce vinde și struguri ; despre acest fapt are cunoștința și Reculescu, căci erau­ împreună cu tramcar­­i>e la l’ulna. Ancheta in Capitală Ancheta a ținut neîntrerupt de Duminecă dimineață până ozi. După cum am spus într'un nu­măr precedent, s'a stabilit că Nicolau a avut biletele de la Odă­­iașul Reculescu ; am spus de asemeni că acest din urmă sus­ține că a primit biletele de la un funcționar din biuron. Acest funcționar nu a fost ares­tat, de­oare­ce există îndoială a­­supra culpabilităței sale, dat fiind că Reculescu putea să-și procure biletele și fără el, căci biletele, cari nu aveau «timbru sec» se aflau de obicei­ în mâinile mul­tor funcționari și fără acest tim­bru nu aveau nici o valoare. Funcționarul în chestiune a plecat aseară la Focșani, unde va fi confruntat cu Nicolau. Afacerea falsificarea biletelor le abonament era la începutul ei, după cât reese din cercetări. Din ancheta de 4 zile a d­­us polițaiu Mamigonian în Capitală, n’a transpirat Dimie. Am scris corespondentului nostru din Foc­șani să urmărească afacerea și să ne ție în curent. Direcțiunea căilor ferate va trage folos din această afacere, căci experiența a arătat necesi­tatea unor măsuri pe cari direc­țiunea le va lua. O CUGETARE RE 7A Gelozia e zidul care desparte iubirea de ură. Vizita Suveranilor (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Iași, 28 Septembrie. S’a întocmit un tablou cu nu­mele condamnaților, căror ur­mează să ii se reducă pedepsele sau să fii grațiați de M. S. Re­gele, cu ocazia apropiatei sale vizite la penitenciarul local. E vorba ca M. S. Regele să inspecteze și închisoarea militară. Am telegrafiat zilele trecute că primăria noastră va da trei banchete de câte 40 tacâmuri. Știrea se confirmă, și pot a­­firma, că la aceste banchete vor fi invitați toți deputații, senato­rii și fruntașii politici di­n țara, cari vor asista la serbările din Iași. Jandarmii rurali, sosiți în număr de 280 din toate păr­țile terei, pentru ținerea pazei în tot timpul cât familia regală va sta la Iași, au fost împărțiți o parte prin comunele din împre­jurimile orașului, iar o altă parte la barierele Iașilor. S-a început construirea încă a unui arc de triumf pe lângă biserica Banu. Lucrările pentru pavoazarea orașului sunt puse sub direcțiunea d-lui ingi­ner Otto Hahn.­­, Corpul profesoral și elevii Conservatorului au luat inițiativa unor manifestații de devotament către iubita noastră familie Re­gală cu ocazia apropiatei sosiri la Iași. Miereaua. Știri din străinătate — Prin poștă — Zilele trecute, pe unul din bu­levardele Parisului, s’a întâmplat un fapt curios. Un automobilist, din fuga mașinei, văzu pe tro­­tuar o biată femee care avea ae­rul că suferă grozav. Miles, au­tomobilistul opri mașina și luă cu dinsul pe femee pentru a o duce la vre-un spital, înainte de a sosi aci insă, femeea născu un copilaș foarte sănătos... cam mi­rat poate numai de curioasele condițiuni în care venise pe lume. * * Din Geneva se anunță o stra­nie sinucidere. Două studente ruse de la universitatea din acel oraș, d-rele Alexievici și Teodo­­roi, sătule de viață și amândouă zbuciumate de dragoste, se cul­cară îm­ același pr­in va <a. d-i-el Teodorot și împresurindu-se de toate părțile cu fiori, băură o mare cantitate de cianură de po­tasiu în ceai. Amândouă au fost găsite moarte tocmai după două zile. * * * In multe localități din Franța a nins și frigul e foarte simțitor. Ast­fel, a nins la Puy, Oyon­­nax, Roubaix, Remiremont,Pon­­tam­ier, Hauteville, Aubenas, Bonneville, Clermont-Ferrand. * 0 * Telegramele «Universului» au anunțat la timp încercarea de o­­trăvire a gardienilor fortărețe­ Petru și Pavel din Petersburg, care au găsit în supă mari can­tități de arsenic. Ziarele rusești spun acum că, în urma anchetei făcute, s-a des­coperit existența unui complot care urmărea liberarea celor 525 prizonieri din fortăreață. O parte din conjurați au fost arestați.* * * Curtea arbitrară de la Haga se va întruni la 21 Noembrie pen­tru a lua în cercetare conflictul latent între Japonia de­ o parte, și Franța, Germania și Anglia, de altă parte, cu privire la plata contribuțiunilor funciare în Ja­ponia.* Fostul prim-ministru al Unga­riei, baronul Desideriu Banffy, a declarat că va combate cu o ex­­tremă energie proectul contelui Tisza de a modifica regulamen­tul Camerei maghiare. Acest proect va fi combătut de întreaga opoziție maghiară. Se prevăd discuții furtunoase. * împăratul Germaniei a confe­rit marelui vizir Ferid-Pașa cru­cea pentru merite a ordinului «Coroana Prusiei», iar secreta­rului Sultanului Izzet-bey ordi­nul «Vulturul Roșu» cl. I. * * * Adjutantul împăratului Franz Iosif, generalul de cavalerie con­tele Paar, va fi numit căpitan al gardei imperiale. i Războiul ruso-japonez — Prin roșl­f — Intendența militară rusă va în­trebuința 7500 muncitori pentru confecționarea uniformelor. Se vor lucra 100 mii pe lună. * Din Cifa se­ anunță că printre chinezi domnește o mare nemul­țumire din cauza monopolizarei comerțului în Manciuria de către japonezi. ¥ ¥ Intendentul armatei rusești din Manciuria, generalul Huber, a împărțit 50000 vestminte pen­tru populația chineză de la sud de Mukden, jefuită de soldații japonezi cari erau rau îmbrăcați. Vinerea trecută a nins întâia oară la Karbin. Termometrul se coborîse la 5 grade sub zero. * ¥ 0 Corespondentul din Karbin al ziarului «Ruskaja Wiedomosti» spune că într’un tren ce trans­porta 700 răniți venind din Liao­­yang, răniții erau repartizați câte 25 într’un vagon. Ei erau întinși fără rogojini sau pae, pe pardo­seala plină de praf și de mur­dării, căci nu fusese vreme să se curețe vagoanele cari transpor­taseră mai înainte caii cavaleriei. In acel tren lipseau medicamen­tele și accesoriile. Răniții au stat mai multe zile în acel tren fără a primi hrană caldă și au trebuit să trăiască doar cu ceai, pâine și­ ouă. 23 dintre înșii au murit.* 0­0 Oficiosul rus «Novoe Vremia» spune că răsboiul va fi lung și greu, că Rusia trebue să se re­semneze a face mari jertfe de oameni și bani, spre a nu lăsa să mai crească, după o pace prea grabnică, o putere care ar sili pe Rusia să-și deplaseze axa politicei sale exterioare. Comandanții armatei japo­neze din Mandalnria — Vezi ilustrația — Ultimele telegrame ale cores­pondenților noștri din străină­tate, ne-au anunțat că generali­simul armatei rusești Kuropat­­kin, și-a schimbat tactica luând ofensiva împotriva armatei japo­neze de sub comanda supremă a mareșalului Oyama, al cărui portret îl­­ dăm astă­zî ca ilustra­ției (la stânga), împreună cu adela ai generalului Kuroki, coman­dantul corpului I de armată. URI SFAT PE ZI Contra fugiului.—Vîrî degetul într’o lămâie desfăcută de o parte și a l ții acolo una sau mai multe nopți, de la începutul până la sfârșitul durerii. Discursul Suveranului la Expoziția agrară Iată textual discursul rostit de M. S. Regele cu ocaziunea vi­zitei ce a făcut la expoziția a­­grară Duminică 26 p., ca răs­puns la discursul d-lui St. Gre­­ceanu, președintele­­ societăței a­­grare : «Am ascultat cu deosebită a­­tențiune darea de seamă a expo­ziției ce ’Mî supuneți și mulțu­mesc călduros pentru cuvintele pline de dragoste cu care Mă salutați în numele societăței a­­grare. Cu viu interes am urmat pre­gătirile acestei expoziții, datorită inițiativei voastre­ însemn­te au fost greutățile cari ați întimpinat de la început și cari s’aț înmul­țit încă din cauza unei recolte slabe ; însă silințele voastre sunt astă­zi răsplătite prin o frumoasă izbândă. «Vom­ privi cu atâta mai mare plăcere această expoziție, că ea reprezintă adevăratele bogății ale țărei, și este, prin urmare, o în­treprindere națională care me­rită să fie lăudată. Doresc din suflet ca dinsa să fie de un fo­los real pentru toți acei cari au expus și un nou îndemn pentru o muncă rațională și pentru des­­voltarea noastră economică, che­ma de a asigura viitorul și propă­șirea Statului român. «Numai prin muncă statornică, prin o economie pricepută și prevedere ageră, agricultorii noș­tri vor putea lupta în contra gre­utăților la cari ei sunt expuși, mai ales în anii de lipsă. «Să dea Dumnezeu ca anul viitor să fie mănos și holdele noastre bine­cuvîntate». mmmmmmmmmm Tribuna militară Glasul tunului Războiul ruso-japonez e plin de învățăminte pentru toți mili­tarii, arătând cât sunt de false și de periculoase unele aforisme ori formule stereotipe cu cari se îndoapă, în mod greșit, memorie multor tineri ofițeri prin școala și cari sfirșesc a crede în a­ tot- puternicia lor ca într’un talisman. Una din frasele curente ma­­ri toate tratatele de strategie ori tactică e și aceea privitoare la îndatorirea de onoare și de ser­­viciu, ce se impune ori­cărui militar, de a alerga la așa zisul glas al tunului, adică cu alte cuvinte de a face toate sforțările pentru a veni să coopereze cu forțele de care dispune pe punc­­tul unde momentan are loc luptă oare­care. Ca primă irepresiune, aceas obligațiune pare logică. De pe care o trupă ar sta cu arma la picior, inactivă și inutilă, când forțe amice luptă din greu în a­propiere și când s’ar putea chiar crede că o intervenire ar putea schimba fața lucrurilor, provo­când o victorie, ori evitând un dezastru ? Ei bine! Acest mod de a ju­deca e fals din toate punctele de vedere, e tot atât de fals fie ei s’ar aplica la un batalion pri­­ o masă de mai multe corpuri di armată, cum a fost cazul în bă­tălia de la Liao-Yang. In ori­ce bătălie ori luptă, îna­inte de a se angaja, toți șefi trebue să aibă o idee exactă de situația generală, de scopul că trebue atins și de greutățile 06 trebuesc învinse ori evitate. Cu alte cuvinte, să știe să-și dea seama de importanța strategică a luptei ce au să întreprinză. Cașul generalilor Orlof și Sam­­sonov, cari se găseau amândoul la extrema stângă rusească, in ziua bătăliei de la 2 Septembre, de lângă Liao-Yang, e foarte carac­teristic și concret. Divizia Orlof, formată din trupi de reserva, a sosit de la Muk­den în seara zilei de 1 Septem­bre și s-a oprit lângă divizia de cavalerie a generalului Samso­nok care primise ordin să ocupe și să se mențină cu ori­ce preț pe așa zisa posiție a minelor de la Yanta. Pentru justificarea sa, generalul- tortof - pretinde că per­­sonal nu primise instrucțiuni de la marele cartier. In acest oan, însă, era de datoria sa să pro­­voace aceste ordine, cerându-le prin un trimis special, for­ să se informeze de la generalul Sam­­sonov asupra situației generale și asupra proiectelor generalului Kuropatkin. Generalul Orlof n'a făcut însă nimic, ci s’a mulțămit numai să oprească divizia sa lângă cea de cavalerie. In dimineața zilei de 2 Sep­tembrie, ambii generali ruși aud tunul la dreapta lor spre satul Sykyautan, unde corpul­ 10 ru­­sese lupta din răsputeri contra japonezilor, pentru stăpânirea a­cestul punct. La sgomotul luptei generale Orlof, îmbibat și săturat de teo­rie, căci era un fost profesor de tactică al academiei de stat-ma­jor,­­șî reamintește aforismul ce ii impunea obligațiunea d’a a­­lerga la glasul tunului și nu sa mai gândește atunci, nici să con­sulte pe generalul Biterling, co­mandantul corpului 10, asupra mersului bătăliei și situațiunei momentane , nici să asculte de ordinele imperative ce primise generalul Sam­sonos, cari lămu­­reau până la un punct oare­care misiunea specială a acestui de­tașament de flanc , ci e dominat numai de sugestiunea acestui cuvînt fatal să alerge la glasul tunului. Generalul Orlof, numai cu di­vizia sa, lipsită chiar de simple recunoașteri de cavalerie, inain­tează printr’o câmpie necunos­cută și printr’o pădure de po­­rumburi spre Sykvantan. Ce s’a petrecut atunci în spi­ritul generalului Orlof e greu de știut. îmbătat poate de visuri e­­roice, el se vedea căzut în flancul japonezilor, pe cari îl surprindea prin acest atac neprevăzut, îi batea compleetamente și se um­plea de glorie. Mersul eveni­mentelor, însă, îî rezerva amară decepțiuni și surprinderi. Atacul început pe la amiază n’a durat nici o oră pentru a se trans­forma într’o adevărată catastrofă-7­ 29 Mersa Blestemului MAE ROMAN ISTORIC SOCIAL de Carolina Jnvernizzio PARTEA INT,-JA Prima’victimă.—Pe stradă.— O nouă familie VII «Nmenî nu țî-a râpit’o. Blan­­șeta a fugit de la tine, fiind­că a auzit­­ă voești s’o părăsești în m­âinele ».QUn om, care îi inspira frică: «Sărmana copila voia să se înapoeze la bun­ga mamă Ma­ria, dar Provignța a vost sa cadă în m­âinele ,me­­miloase și foarte bogate doar­ care o va ține ca fiica ei, s­i Va face o stare pentru viitor. «Liniștește-ți car conștiința, căsătorește-te cu ea­­ care a voit să te despartă de „ea ne­­vinovată, acum când nimic nu se opune la unirea voastră. Dar bagă de seamă :“cine nu are ini­mă pentru copii părăsiți, nu va avea nici pentru ai săi. «Roagă mult pe D zeu să te lumineze, înainte de a face un pas pentru care în curînd ar pu­tea să te căești». Bruneta se feri de a arăta acea scrisoare lui Anselm, dar când el sosi întovărășit de mar­torii, de prietenii, spre a se duce la biserică, ea îl primi cu multă amabilitate și cu mare veselie. Tânăra femee nu se gândea la încheerea scrisoarei, nici la în­țeleptele sfaturi ale bătrânului paroh; îi era de ajuns că știa pe Blanșeta sănătoasă, mulțumită. Timp de aproape o lună încă Bruneta crezu că este femeia cea mai fericită de pe pământ. Anselm părea că o adoră , o distra, nu era nici­odată răa dispus. Dar pe urmă de­odată lucru­rile se schimbară. Pentru a-șî plăti datoriile,peru­­ehierul dăduse iama in micul ca­pitalei Brunetei, iubitor al dulce­lui far­m­enle ișî părăsi prăvă­lia și începu să trăiască din bani gata, pe când nevasta sa trebuia să stea în picioare de dimineața până seara dacă voia să meargă înainte cu prăvălia și să nu-și piardă mușterii. Mai mult, Anselm începu să murmure, fiind­că nu găsea în­totdeauna gata masa, și pretinse ca câștigul zilnic să fie vărsat în întregime în mâinele lui, spre a-și procura de afară ceea­ ce îî lipsea, zicea el, în casă. Bruneta suferea totul cu curaj și resemnare, fiind-că îl iubea, și mai presus de toate fiind-că, cu toate defectele sale, îl credea credincios. Dar într’o zi descoperi că el avea strînse relațiunî cu o fostă artistă, nici tânără nici frumoasă, dar elegantă, care purta multe juvaeruri și se zicea că ține o casă suspectă. Bruneta avu o scenă violentă cu soțul ei, care la început negă, dar apoi se hotărî a mărturisi totul, promițând insă, chiar ju­rând, că va lăsa pe acea femeie. Peste puține zile însă, se duse să locuiască cu ea, fără a-șî lua rămas bun de la nevastă-sa, fără nici o părere de zéü, fiind-că nu mai avea ce joca de la Bruneta și înțelegea că în scurt timp ne­norocita va trebui să predea și prăvălia. Și într’adevăr așa se întîmplă. La început Brunetta voi să lupte cu femeea care îl luase pe bărbatul său, proclamându - șî dreptul de soție legitimă, dar in curînd se simți obosită de acea luptă inegală, în care ea tot ar fi căzut învinsă, și se hotărî să piese din Turin. Ah­i dacă Blanșeta n’ar fi fu­git, cine știa dacă aceste triste lucruri s'ar fi întâmplat. Fiind­că era sigură că de­cât să părăsească pe copila în necunos­cut, în mâinele lui Andhen, ar fi renunțat mai curînd să-i ia de bărbat. Fără a o voi, nevino­vata fusese fatală și pentru ea ! Și cu toate astea Brunetta ar fi dorit atât de mult s'o vadă, s'o îmbrățișeze. Cu­ cedarea prăvăliei sale, reu­șise a mai strings vre-o mie de franci. Cu ele gândea să se îna­poeze în ținut, să ia cu chirie un mic pămînt și să caute să ducă acolo o viață liniștită. De ce oare venise în oraș să-șî risipească banii, să iase bu­cățele din inima ei ? Era atât de fericită în țara sa unde ar fi pu­tut să stea foarte bine și să se cfspătuia­scă și mai bine. "Fusese într’adevăr proastă, după ce păstrase atâția ani în i­­nima ei marea, curata sa dra­goste pentru Petre, să-l uite de­odată pentru un om ușor, reu, care nu merita de­cât dispreț. Maria, da , fusese norocoasă. Era sigură că o va regăsi feri­cită cu Petre al ei, și că trebue să fi aliat și ea de norocul ce dăduse peste Blanșeta. Lichidându-șî socotelile, strîn­­gându-șî lucrurile, într’o fru­moasă după amiază de toamnă, Brunetta luă o trăsură care o conduse la Ceres, și descinse la acelaș han, unde avusese trista întrevedere cu Petre, pe care cetitorii șî-o amintesc de­sigur. Nimic nu se schimbase acolo ! Stăpâna era tot la tejghea și o recunoscu îndată ce intră. — Brunetta, tu aci? — Eu, nu așa de grasă ca în­­nainte, dar mai osoasă. — răs­punse femeia, care părea că de îndată își recăpătase energia și veselia de altă­dată—mă i­apoez ca fiul risipitor și înainde de a-țî explica alt­ceva, spune-mî dacă odaia mea de altă dată e liberă. — Foarte liberă. — Atunci dă-mî edeea: voiu spune să-mi ducă lucrurile sus și apoi voiu veni iarăși jos ca să stau de vorbă cu tine .... am atâtea lucruri să-țî spun și să te întreb... — Dar eu , du-te, du-te dar. Peste jumătate de ceas, cele două femei stäteau împreună la tejghea. Hanul era aproape gol și puținii străini cari se aflau a­­colo nu erau cunoscuți de Bru­netta. — La Ceres s’a aflat că te-ai măritat—zise hangioaica. — Mi-am luat o belea, — răs­punse Brunetta, — O­­reu că suntem ridicole noi femeile, și câte­odată ne merităm soarta. Iți aduci aminte ? Am refuzat pe fiul lui Baptist, pe al lui Moro, douî bravi tineri cari s’ar fi potrivit de minune cu mine, ca să iau de bărbat pe un caraghios, cu mustățile pomădate, obrazul pu­drat, vesta albă, o figură de vitrină, care, după o lună, îmi da mai mulți pumni de­cât mân­­gâerî, mai multe ciupituri de­cât sărutăm­, și­­ consuma cu alte fe­mei economiile mele. Dar acum s'a isprăvit, nu mai vreau să știu de el, care, de alt­fel nici nu va veni să mă caute. — Sărmana și Bruneta ! N’am a­­vut noroc,—răspunse hrigioasoa. —Da, există altele mai nenorocite ca tine. — O­­ stau deja­­ destul de­ bine. — Dar, cel puvin­ tu n’am copil, pe când sermula Maria... — Soția lui Petre ? — intre ru­se agitf»a Bruneta. — Toc,­iai? (Va urma) »

Next