Universul, iulie 1905 (Anul 23, nr. 183-207)

1905-07-07 / nr. 183

XXIV No. 183.—Vineri 7 InHe IWM* LUIGI CAZZAVILLAN )epai­țiiî remuânî național­iști din Cambra maghiară (Vezi explicația) CARNETUL MEU I>in C.­I.ung Cai trenul de persoane Sosii în C.­Livir/... Ce tren!... Așa de leneș Ca nu credeam s’ajung... Aceeași fâțâială Pe bulevard «Pardon», Aceeași «sfranțuzească» Pe lumea de... «bonton» Aceeași curteneala . Pe junii «sfranțuziți» In parcul Kretzulescu Cu băi și... «duși» vestiți... Aceeași bere... «rece» La nostimul Matei Ce, sprinten și segalnic, Te face ca sa bei... Aceeași plimbăciune Prin praf la Nâmâești S'apói cl­aci Ia Rucar Prin frumuseți cerești... Aceeași chefuială E dincolo de rău­. Aceeași țărănime Cu... cărți de joc.. în brâu.. Aceeași... țuică... rece La CÎnrca ’, «cap de schei» Pe care pe-o­«pârtie» De «tableonet» o bei... S'apoi în «șantru» seara Același balamuc. Cinci muzici cânt’ deodată!.. Și d’aia plec, me duc... Marlon, ialei,dar pe anul 1­906 Ortodox pui, 6 Iulie. —Cuviosul Sisoe cel mare Catolic pui, 18 Iulie.—Vincent de Paul Soarele răsare 4.50; apune 7.53 București, 6 Iulie Cn flistul gPK0-«ma» Intr’o polemică cu «Săptă­­nâna» scrisă de d. George Banu, asupra taxelor pe stra­nii cu ale căror țări n­u avem convenții comercuile, ziarul o­­icios«Conservatorul» face niște declarațiuni importante, ce cre­­­em necesar a se reproduce ici. După ce arată legitimitatea axelor și rostul lor, organul lâcios adaogă: 4%în ana­men­tul de față­­ și ce­ia ce ne preocup este­ de a iii pe greci ca s­ă înceteze­ po­­itica lor banditească în Mace­­donia, iar cei cari tolerează ac­eastă politică să înțeleagă că tot nu glumim. Cu­ timp condițiunile­­ foarte moderate ale cabinetului din B­icurești nu vor fi primite, ei vorbă nu poate fi de o în­doire a situației grecilor în omânia. Dar ,’s’au mai făcut alte obiecțiuni, s’a mai spus­­ grecii la mo­­­­ira supi­rm­ouii s’a art­ată ce fost vo­ia se­­asă. a acțiu­ia band a do­rnit mne­loasă; adevei urmă plămân, între­ins o c termi­tre, că­ ță nici iar pe i linia soară . Aceste îspun­im noi,­­mână 1 va pi lea câ­-va sut gloan­țe și si­­m­ilor, ii că dhi ar vor sări ero­ii nea­Ceea-' istă­zi te spre­­ nea­ul ron­țeli în ptă si­­ iar de­lbatecii le azi. Dar pi ma a­st ceas ioi ro­ânii^dii ne ta­rn dato­rbă, a­că să ta î sub­­ T» YMi_ ița de * tara lastră, l­a arma­­nul Di­ s uului D­e cele de mai sus, guvernul e ferm hoti­rit ,să aplice riguros mă­surile de represalii. MM FRANȚA (Goresp. particulară a ziarului «Universul­») Paris, 2 Iulie Cronica afacere! Dreyfus Acum când­ faimoasa afacere s’a sfârșit pentru tot­deauna, nu va fi fără­ interes o cronică a mersului ei. Tată-o : 14 Octombre 1894.—Maiorul­ For­­zinetti,­ comandantul închisoarei militare din Paris, a înștiințat prin prim ordin secret al genera­lului Mercier că a doua zi dimi­neață un ofițer superior îi va in­­duce o gravă comunicație secretă. 15 Oct. — Locot.-colonel d’Abo­­ville transmite lui Forzinetti știrea iminentei arestări a lui.. Dreyfus. — La amiază, Dreyfus e Ares­tat de colonelul Henry și de un ofițer de poliție.­­ . .19 Decembre. —­­Se ju­decă­ pro­cesul lui Dreyfus, cant'tf Apărat da Dremange. Căpitanii • contr­a pa­­riat la degradare și deportare pe viață la Caiena. 22 Decembre.—Dreyfus semnea­ză recursul în casație, care e res­pins. 4 Ianuarie 1895.—Dreyfus e de­gradat. 5 Ianuarie.—Ziarele publică re­­lațiunea pretinselor mărturisiri ale lui Dreyfus către căpitanul Lebrun-Renault.­­desminț­ite apoi de acelaș căpitan. 17 Ianuarie.r- Dreyfus e trans­portat la La Rochelle, fie unde e pornit la Saint-Martin de Ré. 21 Februarie .—»Dreyfus e trans­portat la insula Dracului. Octombre 1897.—Scheurer-Kest­­ner, vice-președinte al Senatului francez, declară că are dovezi de nevinovăția lui Dreyfus. Picquart bănuește intrigile statului-major. 11 Noembre.— Apare cartea lui Bernard Lazare care arată ce­ pro­­cedură s’a urmat la trib­ de răz­­boiu. 16 Noembre.—Matheiu Dreyfus publică o­­ scrisoare către minis­trul de justiție, acuzând pe Wal­­sin-Esterhazy de a fi scris bor­derou 1.­4 Decembre. — Generalul Saus­­sier, guvernatorul Parisului, or­donă să se facă proces lui Ester­hazy. 8 Decembre.— Meline răspunde in Senat la interpelarea lui Scheu­­rer-Kestner , vorbește despre o­­noarea armatei și de «res­ judi­cata». 13 Decemb.— «L’Intransigeant» spune că statul-major posedă scri­soarea lui Wilhelm II către Drey­fus. 11—12 Ianuarie 1898.—Procesul lui Esterhazy și achitarea. 13 Ianuarie.—Zola publică cele­bra scrisoare către prezidentul re­­rvn TilîupT. 7­ ni­n­o Ac.­r în/la^ofzsV 7—24 Februarie.—Procesul Zola. Romancierul e condamnat la 1 an închisoare și 3000 de fl­­amendă. Curtea de casație anulează apoi sentința. 8 iulie. — Gavaignac, ministru de război, declară în­ Cameră că Dreyfus și-a mărturisit vinovăția către­­ căpitanul Lebrun-Renault și­­ citește trei acte cari ar trebui să dovedească trădarea. 10 iulie.—Picquart declară că 3 acte sunt false. Colonelul e acu­zat și arestat. Sunt arestați apoi Esterhazy, maiorul Paty du Clam și soția lui, cari trimiseseră tele­grame false lui Picquart. 18 iulie. — Scrisoarea lui Zola către Brisson., 19 iulie.— Al douilea­s prodes al lui Kolai. Romancierul pleacă du­p­­ Fr­anța in Belgia. 39 August.--Arestarea lui Henry­­­ apoi sinuciderea colonelului. Octombrie 1898.—Curtea de ca­sație procedează la revizuirea pro­cesului lui Dreyfus; conchide la anularea primei sentințe, trimi­țând pe căpitan în judecata tri­bunalul de războiu­ din Rennes. 7 August-10­ Septembrie 1899.— Procesul la Rennes. Dreyfus e a­­părat­ de Labori, contra căruia se comite un atentat. Condamnarea lui Dreyfus la zece ani închisoare. Tulburări în Franța. 21 Septembrie.—Prezidentul re­publicei* grațiază pe Dreyfus. Venit la putere guvernul Com­bes, ministrul de justiție Vallé ordonă revizuirea procesului. 15 iunie 1906.—Curtea de casa­ție începe revizuirea. 12 iulie.—Dreyfus e achitat de­finitiv. Condamnarea unui soldat truddtor După cum au­ fost informați te­legrafic, consiliul de räzboiu al corpului al 15-lea­ din Marsilia, după un violent rechizitoriu­ al mi­nisterului public reprezentat prin maiorul Lassalle, și după apăra­rea avocatului Pianella, a con­damnat pe soldatul Pelissier la 20 de ani o muncă silnică și cinci ani interdicție de reședință. Pelissier fugise în Elveția luând cu dânsul toate, planurile apărărei militare a portului m­­ilitar Tulon, și le vind­use unei puteri străine. Elveția a acordat extrădarea, nu insă pentru crima de trădare numai pentru înșelătorie și­­ fajs,­ de care se făcuse vinovat Pelissier. Pentru această crimă consiliul de războiu­ din Marsilia l'a con­damnat acum, m­uius­tFEl tuturor iubitorilor de aproapele Motto : ,,Ceea­ ce ați fă­cut unuia dintre cei mai mici­ din frații* 1 mei, mie m­i-ațî făcut-o". Starea socială actuală a lu­mei­ noastre a­­ îngrămădit în mod disproporționat proprietă­țile și avuțiile intra parte, lă­sând in altă parte să se casce un adevărat abis de mizerie și de suferință ! Ca consecință fatală a acestei, lipse de armonie, gă­sim aproape în­­fie­rare nemeie al ziarelor noastre­, zilnice câte un strigăt de ajutor către cari­tatea publică. Marele număr și föodafitațile­­ acestor strigăte și­­apeluri adresate »iile­ primei son a ne’, éi­ silit și eu drept cu­­vînt, pe mult din iubitorii de aproapele, să examineze cu a­­tențiune fiercarei din aceste ru­găminte, din punctul de vedere al adevărului, al seriosităței și al demnitatei acelora cari cer, pentru a mi-și deschide inima și mâna, de­cât aceluia care merită în mod cert și nediscu­tabil binefacerea implorată. Nu tot așa stă chestia când rugămintea­ vine de la o per­soană a cărei demnitate și ale cărei scopuri urmărite sunt di­nainte mai presus de ori­ce bănuială, când rugămintea vine de la o persoana cunoscută, ba chiar­ celebră nu numai în Ro­mânia dar și­ în lumea întrea­gă, ca personificarea bine-fa­­cerea, când rugămintea vine de la o persoană de la care chiar noi, sau cei mai mulți dintre noi au­ primit și vor primi ne­numărate bine­faceri, o per­soană a cărei bunătate și iu­bire lucește ca un soare lumi­nând și înfrumusețând exis­tența noastră. Este chiar prea iubita și mult prețuita mamă a­­ țarei, care se apropie de noi, rugă­toare, este prea slăvită noastră Regină, providența săracilor și obidiților , bine-făcătoarea tot­­deauna- gata' să vie într’ajutor, a cărei inim­ă și mână' sunt pururea deschise ori de câte ori e necesitate să se aline su­ferințele și nevoile. Ea ne dă prilejul să’i dove­dim odată, că după ce ne-a fă­_1 _ X » X - 1_ 1 _ _­­ J ‘.lî . * V. LA O IUIU­ tt­X/lliV/I X IXXLIL iJX X ti” cunoștința noastră, venindu-i în aj­u­tor, pentru a spori și a­­sigura existența unei opere în care dânsa și-a pus tot sufle­tul și care trebue, precum în­săși a spus-o, să formeze co­roana operelor sale: «Vatra luminoasă, Regina Elisab­eta.­ Credem că nu mai e nevoe să arătăm cu prea multe amă­nunte cititorilor noștri utilita­tea și necesitatea unei aseme­nea instituțiuni, mai cu seamă în România, unde se găsește un orb la 200 locuitori. Dacă considerăm că în România sunt 30000 orbi (jumătate din ei în­serați­ din­­ 5000000 locuitori, adică 30000 de suflete, cari, victime neputincioase ale urlei fo­ar­te nemiloase, nu pot găsi nicieri vr'o îngrijire trupească sau sufletească și sunt con­damnați să-și agonisească mi­zerabila lor existență, aproape numai prin cerșetorie, atunci pricepem indată necesitatea im­perioasă a unei asemenea in­­stituțiuni și interesul intensiv ce aduce acestei opere Regina noastră iubitoare și m­ărini­­moasă. Nu există Stat cultural în lume, care să nu posede azi aziluri pentru orbi. Statele Bal­canice singure, care tocmai au­ numărul cel mai mai mare de orbi, n’au luat Încă nici o dis­­pozițiune pentru îngrijirea a­­cestor infirmi ! N’ar fi oare1 momentul, mai cu seamă în­ vederea jubileu­lui de 40 ani de domnie a mu­lt iubitei perechi regale,­­pretura și în vederea măreței disposi­­țiuni jubiliare, ce documen­tează atât de bine - propășirea și­ progresul țarei noastre, ca această operă să dovedească, să proclame în fața himei ci­­vilizațiunea noastră­, să arate că România stă în fruntea Sta­telor din sud-estu­l european, nu numai din­ punctul de" ve­dere politic, economic și mili­­­tar, dar și din punctul de ve­dere cultural și că ocupă cu drept cuvînt locul de onoare, bine meritat, în concertul na­­țiunilor culte ? N’ar fi deci, și din acest punct de vedere, o datorie pentru ori­ce patriot cu inimă caldă care ține la pres­tigiul patriei sale, să spriji­­niească această operă care nu e numai menită să formeze cel mai luminos mărgăritar din coroana strălucitoare de opere de bine­facere a Reginei sale, dar care să contribue la mă­rirea patriei sale în fața lumei întregi*? încă de mult există în toate țările obiceiul ca, în mnire ori jubilarea unei domuri­; să­­ înființeze tot­­ felul­­ de rnstitu­­țiu­nî de caritate,­ și tocmai noi. Românii, al căror sentiment patriotic., și­ iubiri­ către tron, a cîtror. inim­ă cantabili e atât de desv­oltată, ai câror spirit cavaleresc , și a căror partici­pare la suferințele tuturor.", e in deobște cunoscută, tocmai noi să rămânem acum îndărăt.... Nu! Cu toții să ne întrecem, fie­care în măsura posibilului — ofranda cea mai mică e bi­nevenită—ca să aducem iubi­tei noastre Regine cel mai fru­mos dar jubilar ce I s’ar putea oferi, pentru a ’I cauza ast­fel cea mai mare bucurie jubilară! După o jumătate veac de ac­tivitate rodnică, de neîncetate bine-faceri ‘pe toate tărâmurile, pentru prima oară se apropie măreața Mamă a țarei, «e po­porul ei cu rugămintea să-i vie și ei într’ajutor, pentru binele celor mai nenorociți dintre ne­norociți ! Cine ar putea să refuze pe «Mama Regina», cu atât mai mult că cere în mod atât de umil și atât de modest : «O para pentru cea vatră lumi­noasă, cu mulțumirile orbilor». «Elisaveta­». Regina noastră ne cere o para de la fie­care, pentru opera ei, rugăminte mai modesta s’ar putea concepe ? Nici atât încă n’ar fi cenlt, dacă s’ar fi găsit posibilitatea să termine opera măreață în­cepută. In bunătatea ei nemăr­­ginită, a dăruit mii și mii de lei din caseta ei particulară pentru această operă... dar mii de alți săraci, de la Carpațî până la­ mare, așteaptă zilnic ajutorul ei. (o. uomu. vn numărul unul VTI 1) Această rugăminte este scrisă de însăși M. S. Regin­a pe prima pagină a condicei de colecte, de­pusă în pavilionul vetrei lumi­noase din Expoziție: șani, C. Ține, Galați, L. Vorel, P.­Neamț. In sală mai sunt expuse niște hrisoave domnești pentru deschi­dere de farmacii. Unul din aceste hrisoave datează de la 1798. Intr’un număr viitor ne vom o­­cupa de unele din lucrările știin­țifice cari figurează la expoziție­ N­eufugean­ ului.­ ­Ex­poziția Națională Societatea far­maciștilor . Pavilionul societăței farmaciș­tilor din țară, construit cu m­ult gust, in stil egiptian, e situat pet deal în partea stângă a palatului artelor. • Acest­ pavilion oglindește în pri­mul fina activitatea științifică a societăței farmaciștilor, instituție care își va serba in curând jubi­leul de două­zeci și cinci de ani de existență. Intr’o bibliotecă situată in hifi­dul pavilionului­­ sunt expuse 200 de lucrări științifice originale ale farmaciștilor români. Tot aci se vede și o colecție a «Revistei far­maceutice» pe 18 ani. Mai departe se­ află un alt raft cu o colecție foaie bogată de far­­macopee. Această colecție conține volume vechi cu începere de la 1684, în care se arată modul de preparare a unor medicamente cu grăsime­­ de om, care se vindea pe vremuri cu prețul de 16 d­uceri o ju.matate dorință. Tot in această secțiune se­ află și prima farm­a­­copee română scrisă de dr. Hspi­­tes, tatăl directorului institu­turii­ de m­et­eortilogie, înainte de apari­ția ac­estoi lucrări, farm­aciștii d­in țară se serveau de farm­acopfea­­ austriacă. O ■ altă îndrare­ veche importantă e medicina populară scrisâM­ de m­arhimandrițu­l docter Dionisie Tesăleanu și tradusă in limba română de postelnicul Cornea. * . Nu mai puțin importantă e și colecția cu­­ cele 3000 de acte rela­tive in comisiun­ea doctori­cească, care era consiliul sanitar superior de pe vremuri și actele rămase de la premiul medicilor,­­corporație care funcționa prin anul 1885. D. Dim. Sturdza, secretarul ge­neral al Academiei Rom­ân­e, vă­zând intr’o zi toate actele acestea, a rămas atât de satisfăcut in­cât și-a exprimat dorința ca ele să fie date in păstrare Academiei. Din cele­lalte colecții expuse de societate sunt importante o bogată colecție de 140 spețe de alcaloizi, adică de diferite sub­stanțe extrase din plante chimice și o altă colecție de drage, pentru învățământul farmaceutic și care conține 350 spețe. •Dintre colecțiile expuse de far­maciști prezintă o deosebită im­portanță , aceea a d-lui Dimitriu din C.­Lung, colecție care conține două mii de spețe de plante, a­­dică întreaga listă a Muscelului. E important de văzut prepara­tele microscopice ale d-lui, d-r Ludwig (Ploești) precum și sec­țiunea d lu­i d-r Urbeanu unde se văd încercări de culori alimen­tare foarte bine reușite precum și o cultură de Ananas. E­ de notat că uleiul de ananas extras din a­­ceastă cultură nu și-a perdut pro­centul de ulei și se prezintă întoc­mai ca în țările de origină. Cele­l­alte părți ale pavilionului sunt ocupate de diferite secțiuni ale farmaciștilor din țară, in care sunt expuse specialități­ farma­ceutice și producțiunile industriei si au un­irii diy b<ut; ti iUtil UI stuipii din urmă un însemnat­ avânt. A­­ceste secțiuni sunt ale d-lor far­maciști: G. Vas­iliu, Hențiescu, D. Nicolau, T. D. Vasiliu, L. Ber­­land, W. Thüringer, M. Stoenescu București; Steanu, R.­Sărat, dar Konya, Verner, Iași, Gaiescu, Foc­ Deputații români naționaliști lifta Gfcaara taaaRbisrik — Veti ilustrația—‘ Dăm astă­zi ca ilustrație por­­tr­it«19 altor »ateu depu­tați ro­­mânii na­ț­ionaliști di­n Camera ma­ghiară și adecă la stânga sus este dl.Vasile Goldiș, deputatul cercu­lui Radiia, născut, la­­ 1862, ca fi­­ de preot. Studiile universitare le-a fă­cut la Budapesta și Viena. La 1888 a fost numit profesor la școala de pedagogie din Caransebeș unde a stat trei ani și apoi 12 ani a funcțion­at ca profesor la liceul român din Brașov. La 1901 a fost numit secretar al consistorului e­­parh­iei Aradului. Deputatul Gol­diș s’a distins și in literatură. El a tradus in limba maghiară mai multe scrieri de Ioan Slavici și Carmen Sylva. La dreapta sus este­ dr. G. Pr­o­povicî, deputat in cercul Lugloș (Garaș-Severin). S’a născut l­a 1862. Este dr­­in teologie de la universi­tatea din Cernăuți. La 1886 a fost numit profesor de teologie la in­stitutul diecesan din Caransebeș. După un an fu ales protopop al Lugojului, fiind in verstă numai de 25 ani. Deputatul Popovici a publicat, și mai multe scrieri isto­rice bisericești.­­Schs la stânga este dr. Iuliu Ma­rin, deputat al cercului Vințul­ de jos. S’a născut la 1873. Studiile universitare le-a făcut la Cluj, Viena și Budapesta. Este dr. in drept,­­ avoiafc in 1 Blaj și profe­sor de teologie din acel oraș. L­a dreapta jos este deputatul Alexandru de­ Vaida-Voevod. S’a născut la 1872, din aceleași­ vechi familii nobile din cari s’au năs­cut și episcopii Bob și Lemeny. Stu­diile secundare le-a făcut la Brașov, după aceea a urmat cur­surile facultății de medicină ob­ținând diploma de doctor. Portretele celor­l’alți deputați ro­mâni, le-am publicat acum câte­va luni, pe când făceau parte din Parlamentul trecut. Ofițeri da rem­ă che­­­.­mați la concentrare­a > Laref­. I artilerie «Regele Carol» (Craiova), sub-locotenenții : Ico­­nom­a Gr. Sc. și Caletzeanu Gh. din Craiova , Vlădescu D. Marin, di­n Constanța, Ionescu D. Ame­­deu, din Brăila.­­ Acești ofițeri vor fi prezenți la regimani, în ziua de 9 August a..c.,, orele 8 dim., avind elte patru­fiziîi regulamentar. Tot la aceal­ regi­­menit va trebui sa se prezinte, insă in ziua de 14 Tretoreb fie, smb­ locot. Ghica I. Atex. reg.. L roșiori. .. ,* La reg. 10 artilerie, in­ ziua de Ő0 August, sub­ locot. Ion Barbă­­­tescu. La reg. Vâlcea No. 3 //?.- Vâl­cea­, in ziua de 9 August, sub­­locot.: Simionescu N., Zota C., Ionescu Gh., Dan M. Em.,Mihăi­­lescu N., Nicolau D. AL, Gârbo­­viceanu Titu, Dragu Tom­a, Cons­­tan­tinescu Eliodor, Rădulescu C., Protopopescu D., Balotescu N., toți din reg. Vâlcea, iar Lăzărescu Șt. sub­locot. reg. Calafat No. 21. Ofițerii de rezervă notați mai jos inlocuindu-se cu alții, nu vor m­ai lua parte la această concen-Popescu Șt., Trifu V., și Cre­­țeanuî D. La reg. RSiboeni. No. 1 d (Pia­­tra-N.), in ziua de 8 August, sub­­locot.; Michel L. Daniel, Iași, sa­­flat in F­ranța,­­Courbevoie, rue Varchois­ ; Cotov Vasile, Hârșova; Bălteanu Al., București, str. Popa- Nan ; Coțcaru V., Piatra-N. ; Ște­­fănescu I. C., Tg.-Jiu ; Rădulescu I., Budești, (R.­Sărat) ; Gancio­­vici Gh., Clejani, (Vlașca) ; Mi­­hăilescu M., Pitești (D. Bălașa 37); Bordea N., Piatra ; Bălan Leonida, Focșani, (Sf. Gheorghe, 16) ; An­­ghelescu D., Ploești, (bul. Inde­pendenței 24); Mețianu Traian, Policiori, (Buzefi) ; Grosu Andrei, Iași, (Păcurari 47).; Mironescu,O­­noriu, Iași, (Tom­a Cozma 6) și Slătineanu A. I., de la reg. 14 Roman. Im. reg. Gorj No. II, in ziua de 9 August; Massim I. Lenș, sub­­locot. la reg. Argeș No. 4, la Pi­tești ; Rogogeanu C, sub­lt. la reg. Olt No. 3, la Slatina. » Evenimentele cu lusta (Telegramele Agenției Române) .nuiiiic si citire­­ M­­it>r Petersburg. 5.­ Duma a sfâr­șit discuțiunea în primă citire a raportului comisiunei agrare și a fixat pe Joi a doua citire. Reputatul Lednitzky a pro­pus să se adreseze un mani­ - bani In Ilomania.~~ÎO bani In­strenatal REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚI­ — ii, Strada Brezoianu îl, Bucu­rești’a fost poporului, căci Duma nu trebue să aștepte până ce sa­tele și orașele fărei întregi vor arde sub d’omnia anarhiei. (O­­vațiuni la extrema stângă. Semne de mirare la centru și dreapta). D. Lednitzsky spune că a­­ceastă propunere emană de la dânsul, iar nu de la un grup oare­care. (Noi aplause). Procewii todiniarilor nez­­vrâițil­ fimă Sebastopol­ 5.— «Agenția Westnik» află­ că s’a încetnit, înaintea tribunalului maritim, procesul intentat celor fie ma­rinari, cari au luat parte la dezordinele militare de la Se­bastopol în Noembrie 1905. Lucrătorii amiralităței s’au pus în grevă, spre a-și arăta simpatia pentru acuzați. Trcpov va. demisiona Petersburg. 5 . — Ziarul «Rietsch» anunță că generalul T"­pow a fost invitat a-și da­­..emisiunea. I Moșieri uciși Bobrov, guv. Vor­onej, 5.— Tulburări țărănești au is­­bucnit în guvernămîntul Vo­­ronej. Câți­va proprietari au fost uciși, alții răniți , alții fug.­o • I­ou­ comandant Petersburg, 5. — Amiralul Skrydlow a fost numit coman­dant al flotei Mărei Negre. (­Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Consuli streini amenin­țați cu moartea Berlin. 5. — Telegramă din Petersburg. La Varșovia se zvonește că guvernatorul a pri­mit scrisori amenințătoare în care se spune că, de­sex, vor produce masacre, evreești, con­sulii Germaniei, Austro-Unga­­riei, Angliei și Americei vor fi condamnați la moarte. Din această cauză consulatele sunt păzite militărește. •MARȘUL instructorilor militari școlari Se știe că soldații cari sunt destinați să fie numiți instructori militari școlari la comunele ru­rale, au foști concen­trați pe câm­pul Cotroceni. pe timp de 40 de zile, spre a fi pregătiți de către cei 40 căpitani și 130 sub-ofițeri plutonieri instructori, cari au fost înmiiți in corpul instructorilor militari școlari. In vederea desconcentrarei lor, a început de vra.o 3—4 zile-exa­­minstiul acestor ^okrațțî, de ,căîra d. maior Griifițescu, inspectorul m­i­­litar gib­eral școlar­ iar erî de di­mineață, sub com­anda sa, »a fă­cut jin m­arș militar pini la Bă­­îieii și ș.­: ■ ’ > Ajunsî,la­­ Bacebști, acești ins­­tructori, in număr de 3.1&», au­ e­ste cutab­serviciul în campanie până la ora 1 d. a., când s’a luat dejunul." •La ora 4 jum. au pornit înapoi la București. Pe calea Victoriei, muzica și­­ corul de soldați au intonat • mar­șul «Viitorul țărei», scris într’a­­dins pentru micii dorobanți, de către d. C., S. Justin, directorul cancelariei instructorilor militari școlari. Peste trei-patru zile, instructo­rii vor fi desconcentrațî. ----BHKSÎ.9­4» « I ■ Moștenitorii! tronai»! bavarez asupra politicei germanismului Cu ocazia banchetului festiv dat la München de congresul societă­ților germane de dare la semn, din imperiu și din Austria viitorul rege al Bavariei, princi­pele Ludovic, a ținut un intere­sant discurs asupra politicei ger­manismului, zicând intre altele : «De patru­zeci de ani Austria nu mai este în legătură strânsă cu cea­l’altă Germanie. Slavă Domnului există însă o strânsă relațiune de amiciție intre impe­riul german și vecina monarhie austro-ungara și prima oară când s’a probat această amiciție în­­tr’un caz serios,a fost la conferin­ța de la Algesiras. Acolo Austro- Ungaria a stat cu credință ală­turi de imperiul german. Chiar împăratul german a recunoscut aceasta intr’o scrisoare adre­sată ministrului de externe al A­ustro-Ungariei, contele Golu­­chowsky. D­v. știți, că in vecina noastră monarh­ie aveți să pur­tați multe lupte grele cu cele­l­alte națiuni. Ve strig: Rămâneți u­­niți; uitați divergințele și deose­­b­ine ne paruri in propria voas­tră națiune. Fiți uniți și rămâneți inain­te de toate austriaca. Luați ca pildă pe germanii din Elveția. Ei s’au despărțit de 350 ani de la vechiul­­ imperiu german. Ei si-au­­ păstrat germanismul , dar ei au înțeles să trăiască în pace cu cele­l­alte popoare de limbă îrar italiană și romarricii­, yși, ci împreună se simteÄ Setvc Asta" o doresc s’o facă și gi­ni austriaci». Vorbind despre relațiunile fitice din imperiul german, cipele Ludovic zise : «Cea mai grea și mai inse­tă problemă va fi de a­ur. interesele Statelor singurare trag atențiunea in deosebi a intereselor de­ comunicațiun­id­ ea «grele, ale acestor State trebue să se aducă foloase­i in paguba altuia, căci în cai trar vom­ da înapoi cu zi, după cum eram în vechiul riff. Un exemplu strălucit trebue să se­ facă, acesta a­rată A. S. R. principelo­r care de două-zeci de ani j nează Bavaria. El nu uită­­ dator imperiului și imperi dar nu uită nici aceea­ ce es­tor propriei sale țări, iar altă parte M. S. împăratul man, care este și rege al P nici el nu uită, ce este dat de Prusia, dar ca împărat m­ai mult de­cât ori­care alt imperiu, îndatorat,— și p­e aceasta,—de a îngriji pentru Descoperirea nani ÜQ 4.0 © 1.5 De cât­va timp poliția Ca fu informată că douî tineri­in gazdă la hotel Nemțoaie cheltueli prea mari. Cei douî tineri sunt,: Io­nescu, in vârstă de 17 an comuna Slănic, jud. Prala Gheorghe Ionescu, de 24 ar­chelner la hotel Gabroveni Amândoi fură chemați la ! Făcându-li-se percheziție asupra lor suma de 60 lei și multe obiecte de lux, precum­ șuri scumpe, inele, etc., o proveniență nu puteau să c­lifice.** Situația tinerilor fiind sus, un comisar se transportă i michiul lor spre a le perchez bagajele. Intr’un cufăr comisarul suma de peste 3000 lei, in 20 a 100 lei, 3 a 20 lei, 4 pies aur turcești­­, 5 lire una, o engleză tot de 5 lire, doue , 2 lire jumătate, o piesă rus de 5 ruble, o piesă de 5 lire lire, alta de 2 lire steri mărci germane, un naport piesă austriacă de aur și alte monede.* * V Fiind luați în cercetare Ionescu mărturisi că a furat o săptămână de la stăpâni frații Petrescu, comerciali Ploești, str. Gâmpinei, sui 3.600 lei, din casa­ de bani. Apoi, iară ca stăpânii­ă observe ceva, ci plecă la iești, unde nu tovărășia, fr­eseu,­făcură multe chefuri și parară lucrurî de câte­va de lei." Banii au­­ fost evaiscați­ doi­­ pri­nși au fost’inchuși Metili pe Hiteî. ’In­ același timp fii înștiri Ploești­ și jpăgubașul, spre £ să-și ia banii. ȘTIR!­ML STIML Prin poștă Depeșî • din Scandinav registrează svonul că Nor­azi independentă, ar fi oferi torul e­i militar Suediei,­­ când aceasta ar fi atacată a­menințată de Rusia. Teama unui atac al R vine de acolo că Țarul a stabi însemnat post militar în­­ principală a arhipelagului d m golful Botnic, dintre Isin și Suedia. ,*. D. Barthou, ministrul li rilor publice al Franței, cu lejal primirea ofițerilor din ret, a făcut următoarea anu, desn­odămnt­ul afacerei Dreț «Dintro mare zi care va t istorică (aceea a rostirei st­reî), sunt întâiul membru al »vernului, care se află in ca cu reprezentanții armatei ționale. Republica a făcut pentru armată, pe care o fi, cu pasiune, ca apărătoarea Pot să vă spun că ea nu­­ a, nicî­odată insuita de a o și riza , cu greșelile și chiar ci mese comise in cursul unei ceri deplorabile, dar ceasul țieî a sunat în sfârșit. Hora Curței de Casație e in acelaș reparația unor erori și făgăci unei erei de liniștire. ’ Sunt î­nințat că întreaga armată V­ mi cu entuziasm, ca o cinste tru ea, pe colonelul de erî, j­neralul de azi, care­­ s’a cont cu ardoare cântării adevăruli Biarul ceh «Narodni », spune că Parlamentul austru­ fi închis la 20 sau 21 Iulie, fi convocat la 11 Septembrie Ex-împărăteasa Eugeni ocazia vizitei pe care a făcu Ischl, a predat împăratului ]­cisc Iosif originalul acelei seri, pe care Suveranul an­um­aRE ZACCONE ARTEA A DOUA via 86 Drake continuă să se îm­ace. — In vremea aceea, adaose nu mă supusesem de­cât turei mele nedisciplinate și roape sălbatică. Mă născă­m­ în mizerie cu aspirații la găție și la lux și nu mă pu­im obicinui cu gândul de a­i în ticăloșie o existență o­ cinstea nu era de­cât un cuvînt eftin ; mă rostogolii din pră­pastie, în prăpastie, pe calea, aceasta sângeroasă care se sfîr­­șește fatal în crimă. — Nenorocire ! — Da... e așa, dar o știam eix ? Când plecai căutând o țară în care mâna justiției să’ nu mă poată ajunge, n­u aveam de loc cunoștința degradarei mele; numai instinctul con­servării, neastâmpărata dorință de plăceri vorbeau in sufletul meu și întindeam buzele spre a bea din paharul voluptăți­lor, cu ori­și ce preț te-^și a fi cumpărat. Am trăit așa, uitând de greșelile trecutului, ne­vrînd Biata Berta! A t o iubiaî și nu și diavolul, care deja mă ur­mărea, a vrut ca dânsa să mă prefere pe mine. — Taci! taci! exclamă Ralph, devenind deodată palid ca un cadavru. — Da, ai dreptate, să nu tre­zim sîngeroasa amintire a ne­norocitei victime și să nu ne mai gândim de­cât la îngerul adorat căreia i-a dat viață. Draga Marta ! Poate că nu m’am gândit la dinsa în înfri­gurarea existenței mele. Ple­casem la San Francisco și de acolo spre noul plăceri! Amară dez­ iluzie, norocul părea că mă favorizează, pe tot ce puneam să fiTi^£<> schimb­a­t mi răspundea de­cât cu câș­tiguri nebunești. Dar această prosperitate în­căpățânată provocase gelozii. De zeci de ori auzisem în ju­rul meu amenințări de moarte. Seara întorcându-me la pala­tul meu, vedeam fantome în jurul porților. Atunci îmi fu frică. Revenii în fire, înțelesei va­nitatea tuturor acestor plăceri nesănătoase, și într’o noapte, după un aspru examen de conștiință, îmi amintii! Ochii mei până atunci uscați se în­toarseră plini de lacrimi pe drumul unde îmi petrecusem copilăria. P:e șrfe ’fam­ilia - sfântă am­buia să nu o mai văd nici­o­­dată ! Atunci îmi veni o idee, ins­pirată de­sigur de biata mamă care de sus veghia asupra­ co­pilei adorate. Eram bogat, lăzile -mi erau­ pline de aur, luai un milion și plecai la New­ York. A­­­m­ stătut multă vreme, dar când mă întorsei la San Francisco, depusesem în ma­nile celei mai bune companii de asigurare milionul ce lua­sem cu arine. Era zestrea Martei. Puteam muri...asigurasem soarta scum­pei copile. Iată, sir Ralph, singura faptă hunii u­­mplu­t­­a d f­r­mana man­­­estace ei dînsa călăului. Drake își șterse o lacrimă care­ se prelingea pe obrazul­­lui bronzat. Vorbind sfârșite de îmbrăcat, își rase barba și­­ mustățile și când se prezintă lui sir Ralph era de necrezut. — Foarte bine, zise acesta, și ai de­sigur, în­cingătoare de piele, titlurile cari stabilesc drepturile Martei față de com­pania de asigurare. — O ! nu m’ați părăsit nici­odată, răspunse Drake.... și dacă vrei să le vezi... Se pregătea deja să’și des­facă cingătoarea, când mâna lui sir Ralph îi strânse brațul? — Geeste? întrebă Drake. — N’am auzit ? răspunse sir Ralph. ! — De­sigur e vintul, trebue să se fi bătut poarta... Sir Ralph­oux răspunse și se duse la ușa pe care o deschise. Apoi aruncă o privire afară. Timpul era liniștit; luna se ridica ușor pe orizontul foarte curat și nici o suflare nu tur­bura aerul, încruntă sprincenele. — încă odată, obiectă Drake, ce bănuială că la ora asta, chiar în ziua sosirei mele..? — Ai dreptate. Probabil mă speria de­geaba. Să reintrăm și să luăm ultimele dispoziții. Sir Ralph reintră în casa­ IX . — Plec, zise el atunci. — Deja L zise Drake. — Tu singur, în zori, te vei duce în portul St. Nazaire și vei lua primul tren ce pleacă spre Nantes; eu te vom­ aș­tepta la gara acelui oraș. — De ce nu călătorim Îm­preună ? •— Nu se poate, pentru că lucrul ar fi primejdios. — Nu mai ai să ’mi nimic ? — Nimic, ia’ți bine­­ precauțiunile. Nu­ cred să descoperit sosirea ta, dar tuși trebue prevăzut totul.­­­ Și dacă ași fi reținut, vre­un incident nepner m’ar împiedica d ® a coli Nantes ? — Nu vom pleca fără a fi văzut eu însumi urcenii în tren. — Atunci pe disca ețt. — Pe diseară. De data aceasta­ sar­ă deschise hotărît ușa. — Rámai, ad, zise el , vezénd că Drake se pregăt sa î urmeze: plec singur e mai bine ca tu să nu fi zut. In același timp întunne r lui Drake. GBft nrro

Next