Universul, august 1905 (Anul 23, nr. 208-231)

1905-08-01 / nr. 208

ÄffiSMä Mill. Wo. îdS.’-liUni % august 1905-~*r Cadoul ofițerilor reg. 6 austro-ungar pentru M. S. Regele Carol.— (Vezi explicația) București, 31 Iulie, îndeplinirea prossirei I­ Intr’un număr trecut am arătat, după raportul adresat ministerului justiției de către d. ajutor de judecător al oco­lului Argeș, starea actuală de lucruri în ce privește în­deplinirea procedurei la ju­decătoriile de ocoale , stare deplorabilă, cu adevărat de nesuferit. Vom arăta astă­zi leacul propus de autorul raportului, asupra căruia atragem toată atențiunea. «După o experiență făcută intr’un interval de aproape 8 ani în funcțiunea de judecă­tor de ocol (ajutor), am a­­juns la convingerea că sta­rea mai sus descrisă nu se va putea îndrepta de­cât în­­ființându-se și pe lângă ju­decătoriile de ocoale niște agenți speciali, anume însăr­cinați cu aducerea la îndepli­nire a actelor de procedură și a celor de executare, care s’ar lua ast­fel din mâinile primarilor și comisarilor». Pentru remunerarea aces­tor agenți, autorul raportului propune să se înființeze taxe cari să fie în sarcina împri­cinaților, și anume: 80 bani pentru copii de acțiuni, 40 bani pentru citații de dat în primire, 1 lei­ pentru copii de pe hotăriri și de pe ori­ce alte acte scoase și atestate de agenți și contrasemnate de judecător, 80 bani pentru co­pii de hotăriri de dat în pri­mire, 2 lei pentru sechestre, popriri, proteste de cambii, 4 lei pentru puneri în pose­sie (executări asupra imobi­lelor), 6 lei pentru urmăriri mobiliare în executarea căr­ților de judecată, 6 lei pentru urmăriri mobiliare în execu­tarea actelor de creanță au­tentică. Făcând socoteala, pe un număr mijlociu de asemenea acte, autorul raportului a­­junge la concluziunea că su­mele ce s’ar încasa ar fi îndes­tulătoare spre a se plăti cum te cade portăreii judecătorii­lor cari, acolo unde sunt prea multe afaceri, ar putea avea fi câte un agent ajutor, împricinații vor suporta bucuros aceste taxe. Rapor­tul expune in această privință următoarele serioase conside­ration­ : «Mai mulțumit va fi cm­e­rt, ca intentând o acțiune, să plătească opt­zeci de bani pentru ca copia ei să fie dată în regulă în primirea adver­sarului, ori patru-zeci bani pentru ca o citație să fie și scoasă regulat și dată în pri­mire, fără ca el să aibă vre-o grije, de­cât să alerge, ca azi, zile întregi, pe la jude­cătorie și primărie și să facă cheltueli de cari nu-i mai despăgubește nimeni, ca la urmă totuși, procesul să i­ se amâe, pentru că procedura n’a fost îndeplinită. «Mai mulțumit va fi să plătească șease lei ca să i se execute o hotărîre, văzindu-se intrat în timpul cel mai scurt în drepturile sale, de­cât să piardă timpul zadarnic, să facă cheltueli cât de multe, să reclame și în dreapta și în stânga și’ la urma urmei tot nimic să n’aleagă. «Apoi toate aceste cheltuelî, făcute în mod legal, i s’ar rambursa de către adversar și ele fiind foarte mici ar asi­gura celui îndreptățit o legi­timă satisfacțiune prin intra­rea neîntârziată în drepturile sale, fără ca, în acelaș timp, să împovăreze prea mult pe cel condamnat, toate taxele ce s’ar plăti intr’un proces, în care ar figura un singur pârât, ridicându-se cel mult la suma de opt lei, cuprin­­zându-se aci și executarea. «S’ar putea obiecta că și suma de opt lei, cheltuită cu actele de procedură și execu­tare, va fi prea mare în pro­cesele de mică importanță. Așa e. Insă, cine e de vină, acela care pentru o afacere de nimic e silit sa cheltuiască atâta, ori acela care l’a îm­pins să facă cheltuiala ? Vi­novatul fiind cel din urmă, el trebue să plătească nu nu­mai ceea­ ce e dator, dar și cheltuiala făcută de cel din­­tâia din cauza sa, lucru ce el ar fi putut să evite, dacă ar fi voit, dându-i satisfacția cuvenită. Teama de plata cheltuelilor ar face pe mulți să fie cât mai corecți în da­­r averile lor și ar împuțina procesele de minimă impor­tanță, ceea­ ce nu ar fi de­cât un bine. «Portăreii la judecătorii s’ar putea înființa printr’un regu­lament, făcut în baza unui simplu text de lege, ce s’ar vota de Corpurile legiuitoare și prin care abrogându-se art. 80, 82, 95 din legea jud. de pace, 197 al. 4 din legea pen­tru organizarea comunelor ru­rale, 12 din legea Băncilor populare sătești, 326 al. 2 din codul comercial și 8, 36, 179, ISO, 181 din regulamen­tul legii pentru organizarea portăreilor la tribunale, ar fi autorizat ministerul justiției a-l întocmi. «Pentru prima dată s’ar înființa la toate judecătoriile câte un portărel și câte un agent, afară de cele prea pu­țin împovărate, la cari s’ar înființa numai un singur por­tărel. Treptat cu cerințele s’ar mai adăoga fie câte unul ori mai mulți agenți, fie câte u­­nul ori mai mulți copiști, iar la judecătoriile mai împovă­rate chiar și câte unul ori mai mulți portărei. «Portăreii s’ar putea re­cruta dintre foștii portărei netitrați de la tribunale, din­tre foștii sub-prefecțî, ajutori de sub-prefecți și revizori co­munali, dintre foștii magis­trați netitrați și chiar dintre licențiați în drept (sau în științe de Stat), cari ar face o bună practică in această funcțiune, pregătindu-se pen­tru cariera de magistrat. «De asemenea s’ar mai pu­tea recruta și dintre funcțio­narii merituoși ai grefelor ju­decătoriilor și tribunalelor, cari ar găsi în această func­țiune un mijloc de avansare, perspectiva lor de a ajunge, nefiind azi mai sus de­cât gradul de ajutor de grefier în tribunal. «Portăreii vor lucra sub controlul și supraveghierea directă a judecătorului, având dreptul a instrumenta în toată circumscripțiunea judecăto­riei de care aparțin, în afară de cei din orașele unde sunt mai multe judecătorii, cari vor putea lucra în tot cuprin­sul orașului, pentru afacerile ce depind de judecătoria lor». Noi socotim că chestiunea e foarte importantă și că cei in drept ar face un servicii­ țării studiind-o și deslegând-o. s Bani In Stomânfa*—io Bani a strămulaio ftttawmfloTna&aapgaaflați V , V­ .1 's Calendar pe anul 1905 Ortodox Dumineci,, 31 Iulie. — Sfîntul și dreptul Eudochim. CatoHo Duminecă, 13 August.— Ipolit Soarele răsare 5.18, apune 7.33 TRIBUNA LIBERĂ Asupra im­bunătățireii vitelor îmbunătățirea agriculturei e preconizată de toți ca fiind sin­gurul mijloc de propășire și de asigurare a unui frumos viitor e­­conomic al țarei. Fără indouială, că zicând îmbunătățirea agricul­turei, nu putem, și nu treime să Azi după amiazi, însoțit de ju­decătorul de instrucție Rădulescu, atentatorul a fost condus la spi­talul «Central» și confruntat cu victima. O mulțime de martori au fost citați pentru mâine la ins­trucție. Senzația în oraș e mare. ’ Cor­esp. copifu­m pod pici (Telegramele Agenției Române) Portsmouth, 30. — «Agenția Reuter» spune că răspunsul Rusiei la condițiunile Japoniei va fi remis baronului Komura azi. După acest răspuns d. Witte ar primi condițiunile Ja­poniei afară de cedarea insulei Sah­alin și indemnizarea de războiu ca bază a negocierilor. Japonezii vor formula atunci minimul preten­țiunilor lor și nu vor continua negocierile până ce cererile lor nu vor fi acceptate în principiu.­­Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Iniest visw cu­ Witte Berlin, 30.— Coresponden­tul din Newcastele, al ziarului «Localanzeige.ro a intervievat pe Witte, care a confirmat că tratativele vor fi continuate pe baza propunerilor japo­neze. Sâmbătă vor fi reluate șe­dințele delegaților pentru ■ pace. Pesimismul In Petersburg.—Ordinul Taratul Berlin, 30. — Din Peters­burg se telegrafiază că acolo domnește cel mai desăvârșit pesimism. Se crede că războiul va con­tinua, de­oare­ce pretențiu­­nile japonezilor sunt din cale afară de exorbitante. In cursul ultimei săptă­mâni masse mari de trupe au plecat pentru extremul­ o­­rient. Țarul a ordonat lui Witte să refuze plata indemnizației de­ războiu­ și cedarea Sah­a­­linu­lui. Insernsw cu ministrul de finanța și Mm] Londra, 30.—Coresponden­t al agenției «Laiian» intervie­. . . __.­­­­TkiS vând pe ministrulatrManțe rus, acesta a spus că dacă actualele propuneri japoneze nu vor fi schimbate, confe­rința de pace va fi suspen­dată. Declarațiile lui Wills Berlin, 30. — Witte a de­clarat corespondentului lui «Berliner Tageblatt» că pro­punerile japonezilor lasă des­chisă calea tratativelor, interviusi cu im ministru a­m Viena. ..­«Politische Cor­responded publică un inter­view cu ministrul chinez la Paris, Sumayati. Acesta a spus că după a­­numite simptome pe cari le-a constatat în timpul șederei sale la Petersburg, crede că Rusia dorește cu seriozitate pacea. El are încredere că Japo­nia va restitui Manciuria Căli­nei. la EurU Londra, 30.—Ziarul «Stan­dard» primește din New-York știrea că Rusia e gata a primi condițiunile japoneze, afară de acele ce jignesc demnita­tea imperiului, precum : in­demnizarea de razboiu, cesiu­nea Sah­alinului, limitarea forțelor navale rusești în ex­­tremul­ onient. Mari duc­ cari­m Rprea tratativelor la țimn Berlin. 30. — Depeșă din Petersburg : La Peterh­off s’a ținut un consiliu al familiei imperiale. Marii duci Vladimir și Nico­­lae au cerut să se rupă imediat tratativele de pace cu Japo­nia de­oare­ce pretențiile Ja­poniei sunt prea mari. Țarul și înalții demnitari sunt foarte deprimați. * Economisește gologanii, și galbenii se fac singuri. 8T111 DIN ST11MTAT1 Se socotește că d-nele bo­gate din New-York ch­eltuesc pen­tru rociile lor peste un­ milion pe an. .*» Se anunță din Tananariva (Madagascar) că în împrejurimile acelui oraș s’au descoperit alte terene aurifere. **, La Lotz un băețaș a arun­cat cu vitriol in fața ofițerului polițienesc Lopata. Acesta, groaznic ars, a perdut vederea.Vinovatul n’a fost arestat. Rezerviștii din orașul Ben­der (Rusia) comit grave dezor­dine ; ei maltratează și rănesc pe locuitori și pradă casele de tole­ranță. In comuna Margerin din Ger­mania s’a îmbolnăvit­ o familie de lucrători, compusă din ș­ase mem­brii, din cauza mâncării de ciu­perci veninoase. Mai înainte de a sosi ajutorul medical, au murit 5 persoane, și adică : soțul, soția, bunicul și trei copii. Numai copi­lul cel mai mic, care a mâncat puține ciuperci, a scăpat cu viața. Regele Eduard al VII-lea va pleca mâine. Luni, la Marienbad. Din Cracovia se scrie că în­truna din zilele trecute s'au fă­cut manevre pe o căldură de 40 °. La aceste maneve a fost­ de față și­ ar­hiducele Frederic. Pe­­ tot parcursul drumului până la baro#­ — Prin poștă — “ialîi Sâu­ (Goresp. particulară a ziarului „Universal") Budapesta, 29 iulie. Situația politicii Fostul prim-ministru baron Banffy, desminte svonul că ar fi avu­t o întrevedere politică cu secretarul de Stat Tarcovici. Această întrevedere a fost pentru a discut­a numai ches­tiuni bisericești. Ziarul «Pesti Hirlap» publică un articol sub titlul «Pregă­tiri», în care -și exprimă spe­ranța că Suveran­ul va acorda in sfirșit limba de comandă maghiară, căci se va convinge că resistența națiunei crește din ce în ce tot mai mult. Astă­zi s'a ținut un consiliu de miniștri, sub președenția ministrului de honvezi gene­ralul Bihari, ca cel mai in vâr­stă membru al cabinetului. In acest consiliu s’au­ resolvat a­­facerile curente. Chestiuni po­litice nu s’au­ discutat din ca­usa absenței primului ministru Fejérvary. Zilele ‘trecute s’a ținut la moșia contelui Apponyi, de la Eberhard o conferință la care au luat parte numeroși membri ai partidului independent. Se zice că la această conferință s’au luat decisiuni importante în ceea­ ce privește atitudinea coalițiunei. Consiliul județean al Pes­tei a ținut ieri o ședință în care a respins cu unanimitate disposiția guvernului prin care se anulează cele două hotăriri ale consiliului privitoare la re­sistența pasivă. Francisc Kossuth publică în ziarul «Budapest» un articol în care se ocupă cu viitorul partidului liberal, zicând între altele că partidul independent nu provoacă pe membri par­tidului liberal ca să intre în artid. Kossuth nu crede că tronul Banffy și contele An­­drassy vor putea așeza parti­dul liberal pe noul baze. «Convingerea mea este, zice Kossuth, că acela care voește să vie la noi, numai atunci vine, când credința și convin­gerea sa îl aduce în rândurile luptătorilor pentru cauza na­țională. Dacă a venit odată în mijlocul nostru poate să se a­­lăture la ori-ce partid». Studenții de la Universitatea din Cluj Zilele trecute a apărut anu­arul universităței din Cluj, din care se vede că numărul stu­denților ordinari înscriși la a­­ceastă universitate în cursul semestrului trecut a fost 1983. Cei mai mulți — 1449 — au fost la facultatea de drept, la facul­tatea de filosofie au­ fost 387, la medicină 133, iar la științele matematice și naturale 131. Studenți extra­ordinari au fost 163. Români au fost cu totul 328. După confesiune au fost romano-catolici 760, greco­­catolici 137, greco-orientali 91, luterani 179, reformați 513, u­­nitari 80, evrei 373 și’ fără nici o confesiune 3. Jandarmi îs desarmați Zilele trecute o patrulă de jandarmi s’a luat la ceartă cu niște feciori români din Ticu­­dul de Câmpie, pentru jocul horn, pe care voiau să-i aran­jeze. Feciorii au­ împresurat pe jandarmi și înainte de a putea face uz de arme — după cum este obiceiul lor — i-au dezar­­mat. Autoritățile au­ luat mă­suri pentru eliberarea jandar­milor, iar sub-locotenentul de jandarmi Schönherr Carol s-a dus la fața locului pentru a face o anchetă. Brasmă de amor In comuna Siklas, de lângă Timișoara, s’a petrecut ieri o dramă sângeroasă de amor. Tânăra soție a țăranului Ște­fan Ursu, întreținea de mai multe luni relațiuni neperm­ise cu flăcăul Roman Pascala. Când soțul înșelat află aceasta, goni din casă pe soția sa și jură că se va răsbuna asupra rivalului său. Ieri după amiazi Pascula se afla într’o cârciumă și se lăuda cu victoria repurtată asupra lui Ursu, de­oare­ce soția acest­tui trăește în concubinagiu cu el. Intr’aceea intră în cârciumă și Ursu, fără să fie observat de rivalul seu. „ Când văzu el pe Pascula acolo și auzi ce spunea se infimă gro­zav, pune mâna pe un scaun și dădu lui Pascala o lovitură atât de puternică în cap, încât acesta căzu jos amețit.­Mai îna­inte de a putea fi împedicat de cârciumar, Ursu se repezi a­­supra rivalului său și-î îm­plântă de mai multe ori cuți­tul în corp. O lovitură ne­­merindu-l în inimă, Pascala încetă imediat din viață. Asa­sinul a fost arestat. ’ cs­isan. CEGII OI FEMININI Femeile în­ astr­on­omie Intre savantă care voesc să stu­dieze științificeste întunecimea to­tală de soare de la 30 August și. n., se află și Mrs Mabel Lovnns Todd, fiica directorului observato­rului astronomic al Statelor­ Unite și soția­­ profesorului de astrono­mie la colegiul Amherst, dr. David Todd. Mrs. Todd a­ scris o carte popu­lară științifică asupra întuneci­milor loiale de soare, observate de ea și de soțul ei. De­oare­ce soțul ei este ocupat cu așezarea unui nou telescop la observatorul Am­herst, soția sa va face singură observații mnile asupra­­ întunecim­ei totale de soare din ziua de 30 August. Și regina-mamă Margareta a Italiei va întreprinde o călătorie, cu vaporul pentru ca să poată ob­serva științificește această întune­cime de soare. Ea va vizita cu a­­ceasta ocaziune apele Triesice și coastele insulelor Baleare, luând fotografii a tuturor raselor întu­­necimei de soare. Ziarele americane anunță că Mrs. Hubbard, văduva­ explorato­rului cu acelaș nume, va între­prinde în curând o călătorie de explorațiune la Gilisfort, în La­brador,­­pentru ca să continue o­­pera topografică a soțului ei, care a perit de foame și frig in aceste regiuni, olimpii, excludem Îmbunătățirea rase­ vi­telor, de­oare­ce de la imbunătă­­țirea acestora atârnă până la un punct progresul cel­ d’intern. Vi­tele noastre sunt cât se poate de degenerate și la ameliorarea lor de și se depune oare­care muncă, insă aceasta merge încet și fără spor. Inițiativa Statului e singură mai de seamă care dă un imbold creștere­ sistematice și îmbunătă­țirea vitelor, dar încolo totul lân­cezește, și cei câți­­va proprietari care dau importanță acestei pro­bleme sunt prea puțini pentru ca activitatea lor să poată lua înțe­lesul unei îndrumări serioase in această direcție. Ceea ce însă, să poate constata cu certitudine, e absolut lipsa de vederi comune, în materie de ameliorarea vitelor și aceasta din cauză că chestiu­nea, așa cum se prezintă, pare a suferi mai multe soluțiuni de­cât una. Așa chiar de la început, simțim că pentru îmbunătățirea rasei vi­telor, nu s’ar fi făcut studii se­rioase bazate pe practică și expe­riențe îndelungate și metodice, că nu s’ar cunoaște în de ajuns ca­litățile vitelor și cusururile ce voim a le îndrepta, că in fine nu am ști la ce mijloace să recur­gem, pentru ca să căpătăm resul­­tate sigure și apropiate. Nu mai departe să luăm ches­tiunea imbunătățirei vitelor bo­vine. Până’n present, am recurs la o mulțime de mijloace fără rezul­tate practice hotărite. Am introdus în acest scop rase streine, le-am înlăturat apoi cu sau fără motive bine­cuvîntate, pentru a introduce altele și de multe ori nici n’am luat în seamă rasele de vite autohtone. Abea de curând ne-am deslușit in această privință și am recurs la îmbunătățirea raselor bovine printr’o selecțiune minuțioasă (a­­legerea reproducătorilor) și prin ameliorarea cu vitele moldove­nești, din cari se mai găsesc exemplare curate și frumoase. Dar de la găsirea mijloacelor până la practicarea faptului mai e mult. Intâiți de toate se impune ches­tiunea creșterei mai sistematice a vitelor și apoi cultura nutre­țurilor, chestiuni foarte însem­nate de la cari atârnă jumătate din succesul spre care tindem, dar cari sunt totuși greu de re­solvat din causa multelor piedici ce ni se pun înainte. Când insă convinși de necesi­tatea îmbunătățirii rasei vitelor ne vom lupta pentru satisfacerea a două con­dițiuni principale și a­­num­e selecțiunea și nutrițiunea abundentă, atunci cele­l­alte pie­dici „vor dispare una câte una și vot sî putea zice că am lucrat cu folos. De alt­fel aceste soluțiuni sunt date și prin valorosul studiu «Creșterea și îmbunătățirea rasei vitelor noastre in raport cu agri­cultura» al cărui autor e d-l C. I. Băicoianu și pe cari le credem cele mai eficace. Nu pot să existe vite bune, fără hrană bună și abundentă. Țara noastră a avut când­va vite frumoase și comerțul trecu­tului era alimentat cu un mare număr din aceste vite mici și mari. Atunci insă agricultura propriu zisă era pe al doilea plan,întinderea de pămint supusă acțiun­ii plu­gului era mult mai restrinsă, iar islazurile și pășunile naturale exis­tente. Astă­zi, din potrivă întin­derea terenului arat a sporit foarte mult in detrimentul islazurilor și pășunilor, nutrețuri artificiale nu se­­ cultivă, sau prea puțin, și lipsa unei nutrițiuni îndestulă­toare motivează degenerarea vite­lor noastre. Dar cum putem face să înceteze cauza, ca odată cu ea să înceteze și efectele ei"? E greu­ de zis așa sau așa. Totul depinde de la o bună chibzuire. In această privință Statul își are rolul său. Nu mai avem islazurile și pășu­­nele naturale de odinioară, sau le avem cu mult micșorate , ei bine, lipsa lor să căutăm a o complecta. Să căutăm a introduce deci in a­­gricultură, cultura plantelor de nutreț pe o scară cât se poate de întinsă. Și pentru că, din propria pornire, poporul nu face sau nu știe să facă ceea­ ce trebue, de a­­ceea Statul trebue să premeargă cu exemplele și chiar până la un punct cu impunerea. Răspândirea în popor a semin­țelor de plante furagere și a bro­șurilor scrise pe ton popular, de modul cum să se cultive și păs­treze aceste nutrețuri, impunerea arendașilor de pe proprietățile Sta­tului mari și mici de a cultiva plante de nutreț și a obliga în a­­celași timp și pe țăranii ce mun­cesc’acele moșii prin învoele sau in dijmă, să cultive și ei in por­­țiuni mici aceste plante, impune­rea apoi in școli sau instituțiuni agricole cu ființă de Stat, a da o mai mare desvoltare culturei plantelor furagere spre a da pilde și modul cum să se cultive, pro­prietarilor mari și mici învecinați și mai ales spre­­ a produce să­­m­ința pe care apoi să o poată vinde celor amatori, toate aceste sunt mijloace sigure de vulgari­­sarea culturei nutrețurilor. Dar pentru aceste trebuesc sacrificii mari și noi pare că ne arătăm tocmai dispuși să cheltuim mult când e vorba de o îndreptare ra­dicală. Plantele ce ar trebui in­troduse in cultură ar fi : lucerna, trifoiul, sparceta, sfeclele de nu­treț, porumbul de nutreț, borcea­­gul­, diferite semințe de ierburi graminee, etc. Deprinzindu-se plu­garii cu cultura lor, progresul a­­griculturei va veni ca o conse­cință a muncei rodnice. Dar cu o hrană bună la vite facem treaba numai pe jumătate. Trebue să mai avem și reprodu­cători buni. Adică să căutăm să ne corijăm și rasele de vite ce a­­vem. In acest scop am putea lu­cra sau aducând reproducători de alte rase străine și curcindu-i cu rasele autoh­tone, sau și mai bine alegând din rasele vitelor noastre exemplare frumoase, chi­­poase, vrednice de a-și transmite caracterele la descendenți. Mai găsim și astă­zi pe ici, pe caiea­tauri frumoși de munte, moldo­venești sau­­ bucaani, de aseme­nea și vaci frumoase și cari prin o bună îngrijire ar putea deveni și mai frumoase. Dar când zicem îmbunătățirea vitelor, înțelegem asta în masă, în popor și aceasta, ori cât, nu se poate împărtăși de la fructele unui pom scump ce crește in pe­pinierele bogaților. Deci țăranilor nu le dă mâna să își cumpere reproducători (măcar tauri) și neapărat au nevoe de aju­torul cin­va. Inițiativa particulară e slabă, pe ea nu se poate sprijini țăranul. Deci iar Statul cu inter­venția lui, și cum ? Prin înfiin­țare de tamaslâcuri de vite fru­moase cu forme tipice corecte și cu caracterele etnice ale rasei, bine distincte. Aceste tamaslâcuri în număr larg, și alte mai mici înființate pe lângă toate institu­­țiunile agricole, vor da prilej ță­ranului să înbunătățească vitele. Dar pentru ajungerea acestui scop trebue mână mai largă, căci fără sacrificii nimic nu se poate face. O bună treabă s’ar face și prin înființarea de ferme mici ță­rănești (gospodării țărănești), cari să fie obligate a avea vite frumoase de prăsilă, de reînviat o frumoasă și pașnică ocupație câmpenească­­românească, și tot de aci ar lua naștere un comerț prosper de carne și o și mai frumoasa industrie mult desvoltată in apus—industria lăptăriilor de tot felul. Dar asupra acestui punct vom­ reveni. C. Filipescu. Burdujan!. O CUGL3TA.MZ: JPJE ZX Glorie, avere, artă și științe nu dau fericirea pe care o dă amorul. Cadoul d­in S © dlor reg. 6 aus­­îp ©­ mng.tE* pentru M. S. R­eg ©!© Carul — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de azi repre­zintă o vedere a plachetei de * ar­gint pe care ofițerii reg. 6 de in­fanterie austro-ungar au făcut-o cadou M. S. Regelui Carol, cu o­­cazia împlinirei a 25 de ani de când este colonel-proprietar al a­­cestui regiment. Această plachetă cuprinde in efigie chipul Augus­tului nostru Suveran lucrată de artistul vienez Waschmann. Acest cadou a fost predat M. S. Regelui în castelul Peleș de la Sinaia, de către delegația de ofi­țeri a acelui regiment compusă din colonelul comandant, dintr-un căpitan și un sub-locotenent. Cam a devenit Mm­ Pentru că Scandinavia e acum de actualitate, nu e fără de in­teres cunoașterea modului cura Bernadotte, fiul unui avocat din Pau, inrolându-se voluntar și fiind înaintat sergent, numai după opt ani de serviciu a reușit să poarte coroana lui Gustav Adolf. O mică cauză a produs un efect mare și generalul Marbot, în in­teresantele sale «memorii» a po­vestit anecdota. Fără revoluțiune, Bernadotte ar fi vegetat in gradele inferioare ale armatei, dar un serviciu adus co­lonelului său îl înainta ca ofițer ; la 30 de ani era general de divi­zie, și în 1806 era mareșal al Franței în timpul bătăliei de la Jena. Se știe că această celebră bătă­lie, care a luat numele orașului saxon, a fost dată în același timp la Jena și la Auertaedt, un­de re­gele Prusiei întrunise 80 de mii de oameni, sub comanda princi­pelui Brunswick. Napoleon avea în contra lor în acest punct, pe care el il credea cu mult mai slab de cum era in realitate, numai corpurile de ar­mată ale lui Bernadotte și ale lui Davoust, compuse din 44 mii de oameni. Neegalitatea forțelor respective impuse generalilor francezi­ să lu­creze în comun și Davoust, pentru ca să evite de la început ori­ce dificultate, oferi colegului său să se pună sub ordinele sale. Dar,—spune Marbot,—acesta ne­voind să sacrifice nimic în inte­resele supreme ale țarei sale pro­prii, voi să lucreze singur și sub pretextul că împăratul ii ordonase să se afle la 13 la Domburg, voi să se ducă la 14 (Octombrie), cu toate că Napoleon ii scrisese in timpul nopței că dacă se afla încă la Domburg, trebue să rămână a­­colo spre a susține pe Davoust. Bernadotte, după cum făcu și în 1870 la Bazaine către Frossard­e Forbach, lăsă pe Davoust cu cei 25 de mii de oameni ai săi să se lupte cu forțe întreite și cu toate protestările generalilor săi, se duse la Domburg, unde, bine­înțeles, nu găsi nici un picior de dușman. . E cunoscut cum Davoust știa să reziste forțelor superioare celor ale sale. După victorie un ordin de zi făcu cunoscut armatei fru­moasa purtare a celor trei divi­ziuni puse sub ordinele sale și el căpătă titlul de duce de Auers­­taedt. Cât despre Bernadotte, el scăpă cu ușurință. Sa căsătorise cu cumnata lui Iosef Bonaparte (a­­ceea a cărui tată nu voise să o­ dea lui Napoleon, zicând că avea destui Bonaparte în familia sa) și aceasta fu cauza pentru care el putu să scape de a nu fi supus consiliului de războiu, după cum ar fi meritat-o cu purtarea sa. Cu toate că era superat pe el, Napoleon îl însărcina să urmă­rească pe inamicul demoralizat, cu corpul său de armată care era complect odihnit, căci nu luase parte de loc la luptă. Generozitate riispln titft întâmplarea voi ca pe când Ber­­nadotti își îndeplinea misiunea și ataca cetatea Lubecca, o divizie trimeasă de Regele Suediei in a­­jutorul prusienilor devorcase în acel moment. Atacată de francezi, părăsită de prusieni, această di­viziune trebui să se predea lui Bernadotte, care trată pe învinși cu bună-voință, consimți la o ca­pitulare onorabilă și împinse bună­voință până la a oferi ospitalitate comandantului sol, contele Moer­­ner și ofițerilor săi superiori, cari reintorșî apoi in Suedia, nu lip­siră să aducă laude generozităței mareșalului Bernadotte. Câti­va ani mai in urmă, Gus­tav IV, regele Suediei, fiind de­tronat de o revoluție, fu înlocuit printr-un unchiu al său, ducele de Sudermania, care era prea vîrst­­nic pentru ca să mai poată avea un moștenitor și căruia Statele îl desemnară ca succesor pe ducele de Holstein-Augustenburg. Dar a­­cesta nu domni, căci muri la 1811, se spune, otrăvit, întrunite din nou, Statele ezi­­tau să aleagă intre diferiții prinți germani. Atunci contele Moener, care făcea parte din adunare, își aduce aminte de strălucita con­duită a lui Bernadotte in 1806. El îl propuse pe acesta, ii lăudă ta­lentele sale militare, rudenia cu Napoleon, și serviciile ce o ase­menea rudenie ar fi putut să a­­ducă Suediei. Ast­fel fu ales Ber­nadotte cu o mare majoritate, moș­tenitor al tronului Suediei. Bernadotte nu putea să pri­mească fără aprobarea lui Napo­leon, el o ceru și o obținu cu ușu­rință. — Nu vreau, — îi spuse Napo­leon,—să fiu un obstacol la feri­cirea d-tale. Du-te și în Suedia, dacă acolo te cheamă destinul. In fond, lui Napoleon îi părea bine că scapă de Bernadotte, pe care nici nu-l iubea, nici nu-l stima. El nu putea să uite purta­rea lui Bernadotte. După dezastroasa campanie din Rusia, Bernadotte nu ezită să in­­dice, in 1812, tratatul din Airp, prin care se angaja a lupta con­tra Franței și să întrunească sub comanda sa­­ un corp de armată rusă. Ast­fel el contribui la în­frângerea lui Napoleon la Lipsea, participă în 1814 la invasiunea Franței, al cărui premiu la cuce­rirea Norvegiei, reunită la Sue­dia în urma tratatelor din 1815. Apoi, murind in 1818 Carol al XIII, Bernadotte îi succedă pe tron, dând ast­fel naștere actualei dinastii a «Suveranilor Suediei și Norvegiei»,—astă­zi numai ai Sue­diei. __ ppp. AMENINȚE la afacerea stafuialui con­­fra d-n ei Daduleanu (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Craiova, 29 Iulie. Pentru a fi cronicar conștiin­cios, am căutat să aflu care este declarația avocatului Popescu și ce motiv invoacă spre a-și scuza crima comisă. In seara crimei Popescu se gă­sea la ospătăria din str. Justiției, când un nepot al d-nei Duduteanu s’a prezintat înaintea sa, spunem du-l că aceasta îl chema la dînsa spre a-i da lucrurile ca-i mai ră­măsese acolo. Popescu, departe de a bănui în ce cursă este atras, cedează insis­tențelor puse de Pârvănescu, așa se numește nepotul d-nei Dudu­­leanu,­și pleacă însoțit de acesta până la casa numitei doamne Acolo este primit la scară de d-na Duduleanu, care după ce-l caută, —spre a se convinge că nu are asu­­pră-i nici o armă, — îi face liber accesul în casă, unde încep să-și reguleze niște acte de moștenire rămase în depozit la Popescu. La un moment dat, eroul aces­tei senzaționale afaceri, este ata­cat de 4 indivizi, printre cari era și victima Marin Pașalega. După ce este bătut cum se cade, i­ se face vina pe ușe afară. Fugind spre oraș, Popescu este ajuns în dreptul caselor d-lui judecător Bărbulescu de vizitiul d-nei Du­duleanu și luat din nou la bătae. In urma acestora,—și aci nu poate explica cum, — s’a reîntors la jo­cul crimei și a comis atentatul. Acestea sunt, în scurt declara­țiile lui Popescu. * A se citi «.Nie amănunte la Ultima Oră. DRAMA DIN BUHUȘI NOUI AMĂNUNTE [Prin poștă de la corespondentul «Centru particular) Buinisî, 20 iulie. Am­ăs»t detalii relativ la miș­­cătoarea dramă petrecută aci și ai cărei eroi sunt Roza So­lomon, evreică de 15 ani, și Ion Berciu, de 17 ani, lucrător frizer. Vom­ mai adăoga câte­va a­­mănunte importante . Tînărul care și-a ucis iubita și apoi s’a împușcat, este de loc din T.­Măgurele, unde are mamă. In Buhuși se afla de 10 luni, când a făcut cunoștința Rozei Solomon. Natură extra­ordinar de nervoasă, nu trecu mult și grație faptului că era foarte vorbăreț, deștept și simpatii reuși să câștige dragostea Rozei. Din cercetările făcute, cauza care l-a împins să scurteze fi­rul vieței sărmanei copile și să se sinucidă, ar fi groaznicei­ suferinți ce se îndura văzând în cele din urmă că ar fi im­posibil să-și lege viața de aceea pe care o adora. Obstacolul care îl despărțea de dînsa era religiunea și­­ aceasta, după toate probabilitățile, l’a făcut să comită fapta. ’ împrejurările dramei sunt cunoscute. El a ținut-o de păr și într’o clipă a scos revolverul din bu­zunar, descărcând in capul ei un glonte. Ea a căzut imediat moartă cu floarea la piept și cu 15 bani în mână, căci se dusese să cumpere niște ață. Ion Berciu a făcut căți­va pași și, la o distanță de 10 metri, și-a tras de asemenea un glonte în cap, rămâind mort. D-nii d-rn Apostolide și Moar au făcut autopsia cadavrelor stabilindu-se cauzele morții. Ion Berciu nu a lăsat nici o scrisoare, afară de câte­va po­ezii dedicate nefericitei sale iu­bite. UN­ .PSOVSHS ZI doile regele Suediei

Next