Universul, mai 1906 (Anul 24, nr. 118-146)

1906-05-03 / nr. 118

A ANUL XXIV No. 118.— Miovenii 3 Maiu 1906.—6 ban! !n România.-10 ban! In strănătate A. S­ R- Principele Wi­lxilm de Hohenzollern- Sigmaringen­.—(Vezi articolul de reportaj) Calendar pe anul 1006 Ortodox Marți, 2 Main.- Aducerea moaș­telor Sf. Anastasie Catolic Marți, 15 Main.—Sophia Soarele răsare 4.51, apune 7.33 București, 3 Maiți. Avațtajám Rezultatele ultimului recen­­sămint vor dovedi regularita­tea creșterii totalului fiscal, care de la 39.370.000 lei în 1885—90 s'a ridicat pentru a­­nul 1906-907 până la 70.890.000­ lei;—vom avea ast­fel un pre­țios indiciu mai mult despre creșterea avuției publice. Cel mai bogat județ al țării este fără îndoială Ilfovul, care cuprinde Capitala. Pe când un județ mijlociu trebue să plătească­ 3.12 la sută din to­talul contribuțiunilor țării, Il­fovul a plătit de la 1865 câte 14—15 și chiar 16 la sută, adică atâta cât cinci județe mijlocii. După Ilfov vine Doljul, care plătește cât două județe, apoi Prahova și Teleormanul. Din cele 32 de județe ale țării, în perioada de la 1885—86 la 1890—91, erau 10 cari îm­preună plăteau ceva mai mult de­cât jumătatea, adică mai mult de­cât cele­ l’alte 22 ; a­­cum sunt 9 cari plătesc cât cele­ l’alte 23, și printre aceste județe mai bogate este unul singur din Moldova, județul Iași. In perioada de la 1885—86 la­ 1890—91 erau 13 județe cari plăteau mai puțin de 950.000 tei,—acum nu mai este de­cât unul. Muscelul. Ca un exemplu al creșterii avuției în județe, s ar putea lua­ județul Constanța. Acest județ plătea în 1890 un total de 567.000 lei, iar in 1905 a fost impus cu 1.918.000 lei; în tabela comparativă vedem că județul Constanța era cel din­­ urmă și plătea mai puțin de­cât for­care alt județ al țării, că s’a ridicat apoi în 1890 la locul al 28-lea, în 1895 la al 22-lea, în 1905 la al 14-lea, iar în urma noului recensământ la al 12-lea. Când toate lucrările de con­centrare și de comparare ce s’au­ făcut cu ocasiunea recensă­­mîntului din anul trecut, vor fi terminate și publicate,—zice d. F. Robin al cărui studiu continuăm a-l resuma aci.— vom avea o dovadă mai mult de creșterea destul de repede a avuției naționale și multe e­­lemente noul pentru a aprecia repartizarea ei. Dacă s’ar fi procedat ast­fel și când s’au făcut recensămintele anterioare am fi avut de mult o cunoș­tință mai precisă a mersului avuției țârei și a repartizării acestei avuții între județe. Mai este de observat și creș­­rea numărului contribuabililor raportați la întindere. In 1890- 91 erau 63 la 10 km. pătrați; în 1905—06 erau 72, iar după noul recensământ vor fi 84. Acest spor nu se datorește de­cât creșterii populațiunii și a avuției, și nici decum vre­unor modificări ale impozitelor di­recte cari să fi urmărit îmul­­țirea numărului contribuabili­lor. După județe, cei mai mulți contribuabili sunt în Ilfov, 152 la 10 km. pătrați, și cei mai puțini în Tulcea, abia 30 la a­­ceiași întindere. Pe lângă creșterea generală a avuției țării — observă d. F. Robin’ încheind — mai este de observat că în ultimii 25 de ani s’au desvoltat treptat ra­­mure de producțiune, cari sunt foarte puțin sau de­loc influen­țate de condițiunile climaterice cari influențează în mod așa de puternic producțiunea cereale­lor, așa încât ne apropiem de scopul care este cea mai bună justificare a curentului spre in­dustrie : scopul de a ne feri de teribilele variațiuni la cari e supus un popor care -și bazează existența numai pe cultura ce­realelor, și de a avea o viață economică mai stabilă. N. B.— Datele despre care se vorbește în acest articol, ca și în cel precedent și pe cari, din eroare involuntară le-am atribuit d-lui Robin­ Derescu, șeful serviciului statistic din ministerul domeniilor i-au fost comunicate și d-sale. Datele complete ale recensămîn­­tului precum și arătarea modului cum și de cine au fost culese, vor apare în curând. Mia Mamümia (Coresp­ particulară a ziarului «Universul») Ianina, 25 Aprilie. Svon de plecarea d-lui con­sul Brăileanu de la Ianina. — Reîncepere de instrucție. Elevi terorizați De câte­va zile circulă cu per­­zistență in oraș svorni că d. con­sul al­ României in Ianina, Const. Brăileanu, este autorizat să pă­răsească postul său chiar înainte de 10 Maiü. Vestea aceasta, deși neconfirmată până in prezent, a mâhnit sufletele tuturor aromâ­nilor. Ce e drept, timp de 7 luni, de când a sosit în Ianina, actualul consul a desfășurat o activitate rară. Autorul moral al execuției bru­tale a neuitatului Șumlea, Popa t­i-nele din toate clasele sociale, și sperăm că această societate, pusă sub înalta ocrotire a mu­mei suferinzilor, va ajunge în curând să aducă țărei servicii in­calculabile și să aline multe du­reri și suferințe. Fromaides, a fost achitat de că­tre judele de instrucție — care în înțelegere, cu poliția au distras toate dovezile compromițătoare culese de această din urmă,—con­dusă de o creatură venală a lui Osman pașa—iar pe cele mai pal­pabile, ce trebuiau culese din gu­rile complicilor din comuna Bă­­iasa, le-au neglijat dinadins, până azi, cu toate ordinele formale ale Valiului. Și in consecință, ori toată lumea se aștepta la liberarea ban­ditului, când ordine superioare au contramandat punerea in li­bertate și au dispus reînceperea mai serioasă a instrucției. 5 elevi ai școalei comerciale ro­mânești din localitate, fiind ame­nințați cu moartea atât a lor cât și a părinților lor, din com. Av­­dela, de către stirii teroriști ai comitetului revoluționar grec din Ianina, au părăsit Duminică în 23 curent, școala, pe ascuns și au pornit pe jos spre comuna lor na­tală la 10 ceasuri departe din o­­raș. Directorul școalei fiind înș­tiințat, a dat de­­ veste poliției pe de o parte, iar pe de alta a tri­mes pe portarul școlii și unul din cavașii consulatului pentru a-i a­­junge pe drum și a aduce îndă­răt. Cavașii au întâlnit pe elevii fugari, pe drum, în comuna ro­mânească Grebnița, la 8—9 cea­suri depărtare, de unde i-au și întors aseară in Ianina. Poliția le-a luat interogatoriul asupra cauze­lor evadării lor, cari se reduc la amenințări cu moartea, cum am spus mai sus, de către niște in­divizi necunoscuți, cari le-au mai adus și scrisori false par’că de la părinții lor, cari asemenea ’i în­deamnă să plece. Scrisori origi­nale, primite chiar astă­zi de la părinții a 4 elevi, din cei răsvră­­tiți, îndeamnă din contră pe co­piii lor să-și vază de lecții, să nu poarte de loc grija lor, căci ei se vor întoarce, însoțiți de armată in comuna Avdela, unde de ase­menea se află o garnizoană de 70 soldați. Elevii greviști și-au revenit în­dată la gânduri bune și de azi chiar si-au reînceput cursurile în mod foarte regulat. Aromânul. CRONICI FEMININE «Juvaericale moderne Brațarele sunt în anul acesta mai necesare ca ori­cănd pentru o toaletă complectă. Mânecile scurte și mănușile lungi impun ca condițiune fundamentală de a in­dica forma sveltă a înch­eeturei mâniei și rotunjimea frumoasă a brațului printr-un inel, care se poartă pe mănușă. Mai cu seamă sunt preferate «brațarele Chate­laine» cu verigi fin lucrate, în formă de lanț, cari de regulă sunt încheiate printr'un breloc în forma unui carnet elegant cu incrusta­­țiuni în aur. Iminenta căsătorie a principesei Victoria Eugenia de Battenberg cu regele Spaniei Alfonso XIII, care stârnește mare interes în cer­curile aristocrației engleze, n’a rămas fără oarecare influență a­­supra formei brățarei. Damele tinere, care voesc să-și manifeste și în chip exterior sim­patiile pentru frum­oasa principesă și pentru căsătoria ei cu tinerul rege spaniol, poartă brățară de aur, cari sunt o imitațiune a no­dului spaniol și sunt impodobite cu drăgălașe «Nu mă uita» lu­crate din mărgăritare și turcoase. «Nu mă uita» sunt o alusiune la ochii albaștrii ai miresei. Tot asemenea și cerceii desvoltă o podoabă bogată și plăsmuiri ad­mirabile, ca mărgăritare de forma picăturilor de rouă, se întrec cu giuvaeruri delicate, cu cari un Ti­zian sau un Rembrandt împodo­beau pe femeile frumoase de pe tablourile lor. Colanele cari se poartă acum, sunt extra­ordinar de lungi și a­­jung aproape până la genunchi. Pe ele se află un tablou în miniatură încrustat în mărgăritare sau un globuleț de piatră colorată, care închide un ciucure de pudră. Olimpia, care a colaborat defunctul, mem­brii familiei și alții, fiind primiți la gară de d.­prefect Miclescu, d. Burghele, președinte al Ateneului, asistat de cei­lalți ateneiști, pri­marul orașului, etc. Delegații au adus numeroase coroane , intre ele e una a ziaru­lui «Universul», cu inscripția : «Nemuritorului V. A. Urechiă — ziarul «Universul». Desvelirea bustului Solemnitatea a început la 10 di­mineața prin serviciul religios o­­ficiat la catedrală. Pe când se oficia serviciul divin pentru odihna sufletului lui V. A. Urechiă, au fost înșirați pe trotuarele din fața catedralei elevii școalelor din oraș. Slujba terminân­du-se la orele 11, lumea ieși din biserică și formă un cortegiu care parcurse pe jos str. Alex. I. Cuza până la bust. După ce protoereul județului, Petrovici, asistat de cler, intona o rugăciune, d. G. G. Burghele, președintele activ al ateneului, se sui pe o tribună improvizată ți­nând în numele Ateneului de aci o cuvîntare mișcătoare. Cuvîntările d-Ior Tocilescu, A. iVaum, etc. Reprezintantul ministerului in­­strucțiunei publice, al Univers­­ta­ței și al Ateneului român din Ca­pitală, instituțiuni din care a fă­cut parte regretatul defunct, su­­indu-se pe tribună, prin cuvinte bine simțite, descrie viața bogată în fapte vrednice a lui V. A. U­­rechiă. Arată marile merite ale defunc­tului ca ministru al cultelor, spu­nând că a lucrat mult in această calitate pentru cauza macedo­neană. Au vorbit apoi d-nii A. Naum, din partea Academiei, aducând elogii lui Urechiă; d. prefect V. V. Miclescu, care a primit în nu­mele jud. Dorohoiu, în păstrare acest bust ; d. ajutor de primar Foca, din partea comunei Doro­hoiu ; d. Calmuțchi, profesor la liceul «Alexandri» din Galați, și reprezentantul orașului Galați si județului Covurlui, care a trims de multe ori în parlament pe u­­rechiă. Doamna Gheorghiu, delegata din partea ziarului «Universul ținu o cuvîntare, arătând că zi­sul nostru a găsit de a sa dat­rie să se asocieze la solemnitatea de astă­zi, fiind­ că V. A. Urechiă a fost colaborator al ziarului «U­­niversul». In numele acelui ziar, care nu cruță nici un sacrificiu spre a răs­pândi cultura în popor și la care Urechiă a colaborat cu drag atâta vreme, lângă prietenul său Luigi Cazzavillan, o altă inimă mare, indemnându-ne ambii la muncă și trezindu-ne la datorie, vin, zice d-sa, ca delegată a ziarului «Uni­versul», să depun la picioarele a­­cestui monument o coroană de lauri ; iar din partea acelora, cari au prețuit pe marele Urechiă și-l urmează, zic spiritului său : «Fii pururea pentru noi, veghietor, de acolo, românul e mare; nu ne uita !» Au mai vorbit apoi d. Ra­chițanu, din partea corpului di­dactic primar, și preotul C. Cio­­coiu, directorul gimnaziului «Gr. Ghica». Conferința de la Ateneu a d-lui Gr. G. Tocilescu, cu subiectul «România și frații de peste ho­tare», cum și restul solemnităței, le voiu comunica mâine. Bruno. Vice-președintele Grădescul și alți oratori s’au opus la ur­gență, care ar putea înăspri prea mult situația. Reprezintantul lucrătorilor din Moscova, Siveliev, susține urgența, spunând că alt­fel sunt iminente conflicte sînge­­roase cari ar putea începe chiar mâine. Duma a respins urgența și a ales o comisiune de trei­zeci de deputați, care să elaboreze Adresa de răspuns către Co­roană. Lucrările Dumei Berlin,­­ Main.—Telegramă din Petersburg. Duma a aprobat propunerea lui Winawer, constituțional­­democrat, prin care se însărci­nează comisiunea de respuns la discursul tronului să pre­zinte Dumei până la 2 Maii, la orele 2 d. a., adresa de răs­puns; până atunci Duma se a­­mână. Duma a aprobat propunerea polonezului Karussevici, în nu­mele a 27 deputați polonezi, ca comisia să expună in adre­să și situația Poloniei. Impresia Dumei la Curte Berlin,­­ Main.—Telegramă din Petersburg. La Peterhof se notează o bună dispoziție față de Dumă, de­oare­ce ședința inaugurală a trecut fără incidente. Muromzew, președintele Du­mei, a făcut țarului cea mai bună impresie, ceea­ ce face că zvonurile apropiatei am­nistii încep să aibă crezămînt. Probabila demisie a lui Goremykin Berlin,­­ Main.— Telegramă din Petersburg. Din Moscova se anunță că în cercurile competente ’ se a­­firmă cum că fostul ministru Trepoff este promotorul și chiar autorul nouilor legi fundamen­tale. Goremykin ar fi foarte plic­tisit că publicarea legilor fun­damentale s’a făcut fără știrea lui și contra opiniilor lui ex­primate în conferințele de la Peterhof. Goremykin ar avea de gând să demisioneze și pentru că nimeni nu s’a gândit să-l con­sulte la compilarea discursu­lui tronului. Greve de 1 Main Berlin.­­ Main.—Telegramă din Petersburg. Din Riga se anunță că azi, 1 Main, s'a proclamat greva generală a tuturor federațiilor de lucrători din provinciile bal­tice. Anul viitor, ziua de 1 Main va fi sărbătorită în acelaș timp cu restul lumei, adică la 1 Main stil nou. Nouă agitații revoluțio­nare Berlin,­­ Main.—Telegramă din Petersburg. Cu toată deschiderea Dumei, au isbucnit acum grave re­volte agrare, chiar și în gu­­vernămîntul Volgei in ultimul timp a crescut in mod consi­derabil agitația partidelor revo­luționare. Agitatorii cutreeră satele îm­prăștiind pretutindeni procla­mații subversive. Poliția nu este în stare să se opună a­­cestei agitații; țăranii, încre­dințați că guvernul va face cea­ mai mare opoziție refor­melor agrare voite de majori­tatea Dumei, se­ arată accesi­bili agitațiilor revoluționarilor. Ministerul de interne se măr­ginește a ordona înăsprirea re­presiunilor în loc să caute a rezolva chestiunea agrară. ședințele societății «Gutenberg», ținu un discurs, descriind ge­niul poetic al lui Bolintineanu, calitățile lui de adevărat patriot care a luat parte în modul cel mai desinteresat la cele două mari opere săvârșite în țara noastră : secularizarea veniturilor mănăsti­rești și împroprietărirea clăcașilor. După d-sa a vorbit d. Dim­. C. Ionescu, președintele grupării «So­lidaritatea», arătând scopul veni­­tei noi a membrilor acestei gru­pări, depunând in numele lor, o frumoasă coroană de stejar cu o panglică neagră având inscripția: membrii grupării tipografice «So­lidaritatea», lui Dimitrie Bolinti­neanu, Aprilie 30 1906.­­După terminarea ceremoniei, mi­cii militari, elevi ai școalei, au făcut câte­va exerciții militare care au fost executate într-un mod admirabil, ca și cum ar fi fost niște adevărați militari. Când exercițiile încetază, preșe­dintele grupării începu a le dis­tribui cărți literare de diferiți au­tori. La înapoere, ajungând la Cio­­rogârla, elevii militari în haine curate, așezați în ordine militară, executară mai multe cântece na­ționale. întreaga grupare a fost fotogra­fiată in diferite poziții ale încân­tătoarelor împrejurimi ale Bolin­­tinului-din-Vale. ___________ UN PROVESE JPJS ZI Nebunia de ori poate să fie în­țelepciunea de astă­zi. _______ SOSIREA fratele prințului Ferdinand Aseară, la orele 7 și 25, a so­sit in Capitală, A. S. R. Princi­pele Wilhelm de Hohenzolern, fratele A. S. R. Principelui Fer­dinand al României. Pe peronul gării de Nord se afla o companie din regimentul 4 Ilfov No. 21, cu drapel și muzică, precum și un numeros public. In afară de toți miniștrii, în cap cu primul ministru Cantacu­­zino, se mai aflau pe peronul gă­rei d. Dim. Sturdza, d-nii gene­rali Hiotu, Coandă, Robescu, etc. precum și toți ofițerii superiori­ din garnizoană. D. prefect Moruzzi, d. inspec­tor șef al siguranței Romulus Voi­­nesc’, și inspector Micșunescu se aflau de asemenea de față. £»AA. U­. RR. Principele Ferdi­nand și Principesa Maria, dim­preună cu micul Principe Carol, au sosit la gară in trăsură des­chisă, trasă de 4 cai. La scoborîrea din vagon, A. S. R. Principele Wilhelm a fost In­­timpinat de AA. N­. RR. Princi­pele Ferdinand și Principesa Ma­ria, de Prințul Carol, precum și de toți miniștrii, generalii și ofi­țerii superiori. In sunetul muzicei, care canta imnul regal, A. S. R. Principele Wilhelm, îmbrăcat in uniformă de colonel de infanterie română, a trecut în revistă compania în­șiruită pe peron. In salonul gărei s’au făcut apoi prezintările, cari au durat o ju­mătate de oră. La orele 9, A. S. R. Principele Wilhelm a plecat în trăsura prin­ciară, dimpreună cu AA. S­. RR. Principii Ferdinand, Maria și Ca­rol, direct la palatul Cotroceni.­­ Numerosul public aflat in gară și pe tot parcursul au făcut ova­­țiune iubitului oaspete. Astă­zi de dimineață, la orele 8, Alteța Sa Regală Principele Wilhelm, dimpreună cu Princi­pele Ferdinand se vor duce cu automobilul la vinătoare în com. Mânăstirea, din jud. Ilfov, de unde se vor întoarce mâine, Mer­­cure, între orele 6 și 8, tot cu au­tomobilul. ______ propun. CARNETUL MEU Nu probează... Mama soacră e bolnavă, — A răcit, văi, sărmanica,— Geme într’una toată ziua Și cât ține nopticica... Ocărăște ca țiganii Nimeni, nimeni nu-i mai place Vai și vai, din moara-gură Nici’o clipă nu mai tace... Bietul ginere,—săracu ! — Zăpăcit, ieșit din fire După doctor, vai, aleargă Și-l aduce cu grăbire. După ce îi cară pulsul Cu o mare politețe : — Scoate limba, d-nă, o zice. Ea o scoate schimbând fețe. D-un doctor o privește. Apoi zice ’ncet, agale . —Huni! grozav. E rea cucoană, «Limbulița d-tale...» Al ei gh­iere aude Și c’o voce foarte gravă Zice : —«Asta nu probează Că e soacra mea bolnavă !» Sîarioni­nai Sisusu­ria bustului lui Urechiă (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Dorohoiu, 30 Aprilie. Ateneul român din Dorohoiu, în semn de recunoștință către V. A. Urechiă, fost președinte de onoare al acestui ateneu, s-a ridicat pe piața palatului administrativ, un bust în bronz, lucrat de sculpto­rul Ercolli Cadorin ; bustul e înalt de vre­ o 2 luni, metri, așezat pe un soclu de piatră și înconjurat de un grilaj de­ fier. Au sosit cri aci pentru această solemnitate d-nii Gr. Tocilescu, delegat al ministerului instruc­­țiunei publice, al Ateneului și al Universităței din Capitală ; A. Naum, delegatul Academiei ; d. prof. Calmuțchi și o delegație de 4 elevi ai liceului «Alexandri» din Galați, biblioteca populară a a­­cestui liceu fiind donată de către Urechiă ; d-na Gheorghiu, de­legată a ziarului «Universul», la Evenimentele din Moșia (Telegramele Agenției Române) Programul Dumei Petersburg, I Main.—In ul­tima ședință a Dumei, deputa­tul Chlesei, profesorul univer­sitar Stchepkin, într’un dis­curs, a spus : «Cerem amnistia deținuților politici nu pentru a serba deschiderea Dumei, nici ca o simplă grațiere, ci din principiu, pentru că nu putem vedea niște criminali în campionii cari au luptat contra regimului care astă­zi nu mai este. Și cum nu am cere noi amnistia pentru niște oameni a­­ căror răspundere o împărtășim, pentru că și noi am luat parte la luptele lor contra acelui regim? «Răspunsul nostru la Mesa­­giul imperial nu va fi un sim­plu răspuns personal pentru țar», ci un program, adresat e­­ventual întregului minister». (Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Duma și amnistia Berlin, 1 Maiü.— In ședința Dumei de eri s’au prezintat două propuneri de a se ruga telegrafic țarul să acorde am­nistia, Duma neputându-și ast­fel începe activitatea. S’a ce­rut urgența. Felerinagiul la morm­ntu­l lui Dimitrie Bolintin­eanuu Un număr de peste 100 lucră­tori tipografi, membri ai societă­­ței «Solidaritatea», au mers în pe­­lerinagia Duminică, 30 Aprilie, la mormintul poetului și fost minis­tru, Dimitrie Bolintineanu, în co­muna Bolintinul-din-Vale. La sosirea in Bolintin, membrii acestei societăți au fost primiți de o numeroasă delegație de săteni, in frunte cu d. primar al comu­nei formând apoi cu toții un lung cortegiu. La biserică, unde e mormintul poetului, preoții Niculae Oprescu și Marin Anastasescu, au oficiat im Te-Deum, după săvârșirea că­ruia mulțimea a înconjurat mor­mântul. Aici, d. Ion S. Rădulescu, pre­ SOCIETATEA «MOȘII a d-nelor române Am anunțat că pe lângă Cru­­cea­ Roșie din România, s’a luat de către d-na Irina Câmpineanu, soția defunctului fost ministru I. Câmpineanu, și de alte d-ne din Societate, inițiativa înființă­­rei «Grucei­ Roșii» a d-nelor din România, pe care au pus-o sub înaltul patronagiu al M­ u S. Re­ginei. Statutele s-au alăcătuit pe bazele statutelor din alte State europene, unde există asemenea societăți. Membrele fondatoare, spre a asigura existența și bunul mers al societății, vor interveni ca ea să fie recunoscută ca persoană morală. Pe lângă scopul general de aju­tor răniților din război, Societa­tea își propune ca în limita pu­terilor sale să vie în ajutorul populațiunei rurale in boalele ei care e bântuită, cum e pelagra, și altele. In fine d-nele tind ca din so­cietate sa se­ formeze persoane, care să învețe cum să se îngri­jească bolnavii. Nu putem de­cât să lăudăm a­­semenea patriotică inițiativă, care a găsit un ecou bine-voitor la Greva Umplorilor din București Lucrătorii fabricilor și ateliere­lor Lessel, Dürer, Em. Prager, Schmidingher, Bost, Șaim și Polh au cerut patronilor sus-numiți, printr-un memoriu : Desființarea lucrului cu bucata, scăderea zilei de muncă la 9 ore în loc de 10, mărirea salariului cu 20 la sută și stabilirea minimului de salar la 4 lei. Patronii neconsimțind, s’a de­clarat ori greva în aceste ateliere și lucrătorii sindicați sunt hotă­­riți a duce greva până când pa­tronii vor accepta cerințelor lor. S’au avizat telegrafic pentru aju­tor sindicatele din Viena, Bu­dapesta, Sofia, și Paris. Ușa saclista in g­rădina S’a­­latalal Ü@ga. Ieri noapte un individ necunos­cut a intrat in grădina Palatului regal, sărind ulucile. Individul a înaintat până la o fereastră dosnică, prin care a voit să pătrundă in palat. Nebunul și santinela Santinela care păzea în apro­piere l’a zorit și i-a făcut soma­­țiunile reglementare. Nenorocitul s’a oprit și a început să parla­menteze cu santinela. Din răspunsurile fără șir ale ne­cunoscutului, omul de gardă s’a convins că are a face cu un nebun. Soldatul a chemat pe șeful de post, care a arestat pe individul în chestiune. Cine e nebunul ? Nebunul a fost înaintat circum­scripției a 6-a, care a început cer­cetările. S’a constatat că el se numește Dumitru Eremia, e de fel din Transilvania, unde are mamă și frați și că e venit in țară numai de trei ani. El are aci o vară, Maria Sin­­georzan, domiciliată în str. Pre­­cupeții-Noua No. 15, unde a stat cât­va timp în gazdă. Nebunul a fost sufragiu la școala de meserii unde a stat un an. Apoi a fost cuprins de nebu­nie și a plecat. Vindecându-se, a intrat în serviciul hidraulic unde a stat ș­ase luni, intrând apoi la ministerul de lucrări publice. A eșit acum cât­va timp de la minister și a plecat fără ca vara lui să-î mai știe de rost. Acum câte­va zile a venit acasă la vara lui, adus de un gardist. El fusese trimis in București de poliția din Ploești, care îl găsise rătăcind prin acel oraș. Nebunul acesta a mai fost în­chis la poliție, fiind găsit în gră­dina cimitirului israelit. Cum e supus strein, Dumitru Eremia va fi expulzat in Transil­vania, la familia lui, care-l va interna într’o casă de sănătate. ____Poppia pentru victimele cutremurului din San-Francisco, împăratul Francisc Iosif va numi pe contele Aurel Deseofîy președinte al Camerei magnaților. Starea sănătății amiralului Dubassoff, guvernatorul Mosco­vei, rănit în atentatul de zilele trecute, se îmbunătățește repede. Nu s-a isbutit încă a se stabili personalitatea atentatorului. .*. Primăria orașului Hamburg a trimis 10.000 mărci pentru vic­timele erupțiunea Vezuviului. Din Petersburg se anunță că secretarul ministerial Pozze a fost găsit ucis în locuința lui. Totul face să se creadă că e victimă a teroriștilor. Pozze era considerat ca brațul drept al lui Durnowo. Primăria din Berlin a trimis 10.000 mărci comitetului pentru ajutorarea Germanilor săraci din Rusia. ,*, Se desminte știrea că amba­sadorul rus de la Paris, Neu­doff, ar urma să fie­­ rechemat și înlo­cuit cu contele Witte. Fostul prim-ministru rus a a­­nunțat că nu va primi acest post, chiar dacă i-ar fi oferit. _ Sâmbătă s’a deschis la Tu­rin congresul comunelor italiene. Sunt înscrise in asociație 1425 de comune. ... Tribunalul din Lipsca a o­­sândit respectiv la 4 și 3 ani de muncă silnică, la pierderea drep­turilor civile și la 5 ani de supra­­veghiere pe fostul secretar de gu­vern Sanstleben și pe ajustorul Konrad, pentru înaltă trădare, co­misă prin predarea de planuri ale unor mine sub­marine Americii, Rusiei și Franței. Un al treilea acuzat a fost a­­chitat. «London County Council» a dat o ordonanță prin care pedep­sește cu 50 franci amendă ori-ce persoană care aruncă pe stradă coji de portocale, de banane și alte fructe ce ar putea cauza că­derea trecătorilor. .*. S’a hotărât înființarea unei ligi a femeilor germane în vede­rea adunărei de fonduri destinate construirei unui vapor de războiu. Comitete compuse mai ales din văduve și fiice de ofițeri au fost formate la Hanovra și la Berlin ; ele au scos un apel care desvoltă cuvintul de ordine ale împăratu­­lui : «Viitorul nostru e pe mare!». ZTWSFA.T­JP237 ZZ Contra otrăvirei cu rugi­nă de fer. — In caz de otrăvire cu rugină de fer sau de zinc, pro­vocați vărsături cu albumina sau cu soluție de magnezie. După ce bolnavul varsă dați-i un purgativ puternic, Beriți­va, însă, de a da suferindului purgative cleioase, es untul de vecină și altele. întrunirea meseria­șilor din Constanța (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) In sala clubului meseriașilor din localitate s’a ținut o întru­nire de protestare contra insta­­lărei biuroului de percepere pe lângă Camerele de meserii. Sala clubului era­­ prea mică pentru numerar de meseriași ce a luat parte la această întrunire. Se proclamă președinte Arista­­che Panaitescu, care arată scopul întrunirea. Dumitru Georgescu, a­­rată că legea meseriașilor a fost cerută și a fost dată nu cu scop ca după trei ani să trimeată Statui perceptori spre a administra fi­nanțele corporațiilor, dovedind ast­fel că meseriașii nu sunt ca­­pabili de a se administra. Mecanicul Madel, după ce face istoricul înființărei legei meseria­șilor și toate sforțările făcute de conducătorii lor, spre a căpăta o lege, care să îngrădească zeul vede că astă­zi acea lege a fost aplicată numai spre a adăposti pe toți acei ce nu găsesc slujbe in alte părți, corporațiile devenind ast­fel un biutou de plasare. D-nii Filip și Rădulescu, ambii comisari ai guvernului pe lângă corporațiile din localitate, arată că pozițiunea lor față de mese­riași și guvern e foarte delicată , dă citire decisiei ministeriale prin care se instalează perceptorii și găsesc că soluția e bună. D. Mănescu, tipograf, e contra perceptorilor. D. Cantuniare, tâmplar, pro­pune să se numească o comisiune care să meargă la București spre a se consfătui cu cei de la centru, și în urmă cu toții să protesteze. D. C. Panaitescu, spune că perceptorii pot fi buni încasatori ai contribuabililor, dar ei sunt primejdioși în păstrarea banilor. După decisia ministerială, contro­lul trebue făcut la două luni odată dacă perceptorii Statului cărora li se fac control aproape în fie­care săptămână și totuși se gă­sesc lipsuri, dar la corporații, unde nu sunt controlori exersați, lipsurile și fraudele vor fi mai mari și de unde se va despăgubi meseriașii de la acești perceptori cari nu depun nici o garanție. Arată ca inspectorii secretari, sunt bine veniți, numai dacă își ȘTIRI BIN STRĂNATATE Prin poștă „*. Iminenta vizită a împăratu­lui Wilhelm la familia Krupp, la Essen, ar fi în legătură cu lo­godna d-șoarei Berta Krupp, fiica mai mare a defunctului consilier intim, Krupp. Averea d-rei Krupp, la moartea tatălui ei, care o in­stituise moștenitoare universală, se urca la 120 milioane de mărci și de atunci încoace ea a sporit in mod considerabil. .*, Secretarul de stat pentru răz­­boiu, din Washington, a primit, ca președinte al Crucei roșii a­­merica­ne, cei 50.000 de dolari a­­dunați de crucea roșie japoneză 28 Paradisn! negrii Roman de PIERRE ZAGGONE Prolog Partea întâia I — Amabil tînărul acesta, zise sir Ralph de cum se în­chise ușa. Are tot ce-i trebue ca să se urce : instrucție, ac­­ivitate, cunoștință de limbile moderne, etc. Numai că e a­­morezat ! și aceasta poate să strice totul ! Apoi se întoarse repede spre Lucian. — Tocmai ca și d-ta, scum­pul meu domn, zise el cu un ton care displăcu întru cât­va tînărului; și d-ta ești amore­zat !... cu toate cele ce ți s’au întâmplat... încă visezi. Iată o săptămână de când ești la New­ York; ei bine, mă prind că încă nu ai făcut nimic. — Dar, domnule... —- Ei­­ știu eu !... Ești încă sub influența sentimentelor pe cari le-ai adus din Europa, și n’ai luat încă nici o hotărîre. — Te înșeli. — Atât mai bine. — Am luat hotărirea de a răspunde la apelul d-tale, și, dacă poți să’mî oferi vre­o po­­zițiune care să’mi convină, sunt gata să o primesc. Sir Ralph făcut o mișcare și adaose: — Așa­da ! Iată un cuvînt frumos, și sunt satisfăcut de dispozițiunile d-tale , ne vom putea înțelege : — îmi puteți găsi o ocupație ? — Fără îndoială. Se găsește tot­deauna de lucru pentru cei ce vor să lucreze, și chiar de mâine, dacă vrei, pot să te in­troduc in biroul companiei de asigurări a Pensilvaniei, al că­rei sediu principal e la New- York ; salariul d-tale, pentru început, va fi modest : cinci sute de dolari, sau două mii cinci sute franci, cum vrei s’o iei. De­sigur că nu e destul ca să poată fi întreținută o baletistă de la operă, dar to­tuși poate trăi... și aștepta. — Aștepta... ce lucru ? în­trebă Lucian. — Nu se poate ști... Eu am intenții in privința d-tale,... dacă ești omul pe care mi l-am închipuit. Mai cu seamă dacă vei deveni aceea ce doresc eu, înainte de sfîrșitul anului, vom vorbi și despre multe alte lu­cruri...’ Primești, deci, postul pe care ți’l ofer ? — Gu recunoștință, d-le, și în toate acestea nu e de­cât un singur lucru care me sur­prinde. — Și care? .Xiloton** * ... — Interesul ce porți unui om pe care de­baia îl cunoști. — Profila deci, fără a cer­ceta mai departe... Totuși dacă vrei să fi asigurat în această privință, nu­­ e nici un motiv de a-ți ascunde că nu numai simpatia mă împinge... ori­ce acțiune omenească își are mij­loacele și scopul ei ; vei afla aceasta mai târziu. De acum până atunci lasă-mă să lucrez, și numai dacă nu ’ți propun lucruri de moralitate bănui­toare, nu te prea ocupa să ’mi cauți intențiile și acordă-mî încrederea d-tale pînă în ziua în care va trebui să ne expli­căm. Iți convine ? — Numai dacă d-ta singur îmi vei indica mijlocul de e­­șire atunci când voi­ avea vre­un motiv de nedumirire. — Ne-am înțeles. — Ce va trebui să fac ? Sir Ralph scoase dintr’o scoarță ce avea lingă dînsul o scrisoare plină de peceți, și zise. — Iată o scrisoare pe care am pregătit-o chiar din ziua sosirei noastre; e adresată di­rectorul companiei de asigu­rări de care ți-am vorbit. Am vorbit cu dînsul în privința d-tale ; el e dispus să facă a­­ceia ce i-am cerut și nu ai alt­ceva de făcut de­cât să te pre­zinți la locuința lui. — Mâine ? — Mâine, dacă vrei. .­. . — Dar te voi­ revedea ? — Nu cred. — Va să zică pleci ? — Ași fi fost de mult de­parte dacă nu m’ar fi reținut speranța visitei d-tale pe care o așteptam. — Și când te vei întoarce ? — Nici eu nu știu. — Vom­ avea cel puțin știri de la d-ta? Sir Ralph Meredith scrută pe convorbitorul lui cu o lungă privire și rămase tă­cut un moment. — Poate, răspunse el în cele din urmă... Dar în ori­ce parte a Americei m’ași duce, voi­ veghea asupra d-tale, și voi­ ști tot ce faci. Și acum, îna­inte de a pleca, am nevoe să aflu de la d-ta un ultim lucru. — Spune: — De când ești la New­ York, nu ai mai revăzut pe d-șoara Sarah Berlin ? La această întrebare, Lucian se ridică de­o­dată în picioare, și mâinile i se apăsară pe piept. — Sarah ! strigă el ca scos din minți, Sarah ! ea e la New­ York !.. — Va să zică nu ai văzut-o?, insistă rece americanul. — Doamne !... ce spui?... Vezi bine... Sir Ralph dete încet din cap. — Văd, răspunse el, că nu­mai la numele acestei femei, inima d-tale vibrează încă o­­datăl... Va să zică tot o mai iubești ? — Eu?.... spune mai bine că o urăsc... spune că ași vrea să am în mâini pe mizerabilul care a perdut-o, chiar dacă n’ar fi de­cât spre a’i înapoia tot ce m’a făcut să sufer..... Sarah !.. Sarah !.. Ea era aci!.. — Nu mai este. — A ! — Lui Morton i-a fost frică să nu ’i caute poliția franceză și aci, și a plecat’ din New­ York...’ — De mult ? — De ieri. — Și... unde s’a dus? Sir Ralph apucă cu autori­tate brațul lui Lucian și ’1 strânse cu putere. — E tocmai ceea­ ce preve­deam, zise el ca ton hotârît. Domnule d’Argentre, ești un om de onoare... am crezut tot­dea­una aceasta... și cu un ase­menea om vreau să am de­s­face, și nu cu un altul ! Ras­­punde-mî fără șovăire, fără co­tituri... Venind în America a­­veai de gând să regăsești pe d-șoara Sarah Bertin ? — Dar... murmură Lucian.. .— Răspunde. — Și ce vrei să-ți spun. — Tot o mai iubești... — Nici­odată !... Nu e ade­vărat... e cu neputință. Sir Ralph se depărta cu câți­va pași, și se învârti de câte­va ori prin odae. — Vom vedea aceasta... zise el pe urmă... și ce am făcute bine... Nu schimbăm nimic din înțelegerea noastră , vom a­­junge tot­deauna la vreme ca să remediem, când va fi sosit momentul... ”Va urmai f

Next