Universul, ianuarie 1907 (Anul 25, nr. 1-29)
1907-01-24 / nr. 22
t Vtacei din Barbeș.— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1907 Ortodox Marți, 23 Ianuarie. — Martirul Chmerit Catolic Marți, 5 Februarie.—Agatha Ras- soarelui 7,32. Ap. soar. 5,28 București 23 Ianuarie. Arendarea moșiilor Am publicat la timp textul proiectului de lege depus in Senat, din inițiativă parlamentară cu privire la arendarea moșiilor Status lui și ale instituțiunilor de binefacere. Pentru lămurirea cititorilor, vom rezuma aci expunerea de motive a proiectului Pământul a ajuns, zic propunătorii proiectului, cel mai însemnat articol de speculă, numai prin ispita arenzilor mari, de care s’au lăsat a îl cuprinși Statul, instituțiunile de mină moartă, societățile comerciale pe acțiuni cum sunt societățile de asigurare și particularii. Din datele oficiale reiese că 60% din proprietățile mai mari de 10 h. sunt arendate, sunt județe unde numărul moșiilor arendate trece de 70%, cum sunt județele Dorohoiü, Iași, Botoșani, Putna, Falciu. După întindere, 58 ° n din suprafa cultivabilă e arendată; 38% din aceasta e ținută în arendă de străini. Arendășia se practică și în alte țări, dar pe baza culturei raționale, nu ca la noi pe baza sub arendării pămîntului, ceea ce o speculațiune ruinătoare și pentru proprietar și pentru țărani. „Că arendășia la noi a ajuns o adevărată speculă, zice expunerea de motive, aceasta reese din următoarele două constatări: Pământul s'a scumpit într’atât incât țăranii, muncitorii pământului, îl plătesc îndoit de cum îl plăteau acum 15 ani—40 lei în loc de 20 lei hectarul—, iar acolo unde arendășia a fost condusă de principii muncitoare, de sărăcirea proprietarului și muncitorului agricol, cum e cașul în Moldova de sus, îi plătesc întreit și împătrit—60 până la 80 leî hectarul arendă anuală.— Efectul este sărăcirea săteanului prin scumpirea pământului și îngreuierea tocmelilor și muncilor agricole. „Tot atât de dureroasă este constatarea a doua . Arendașul străin, mai ales, nefacând agricultură cu tragere de inimă pentru meserie, ci pentru rentabilitatea și înmulțirea capitalului lui, a micșorat renumele agricol al țarei din punctul de vedere calitativ și cantitativ al producțiunei agricole“. Se mai arată în expunerea de motive că arendașii au spart toate pașunile, din care cauză am ajuns să avem agricultură fără vite, iar carnea bună și laptele a început a se rări. „Din sistemul de agricultură prin arendare nu profită nimeni, nici chiar cei îndrituiți cu drept cuvint—spun propunătorii proiectului. „Țăranul de pe moșiile arendate e mai sărac de cum era cu 40 de ani în urmă; proprietarul care și-a arendat moșia s’a desfăcut de gospodărie și s'a deprins a cheltui mai mult decât era obicinuit, iar Statul nu încasează dări mai urcate“ DÎRUJNGARIA (Coresa particulară a ziarului ' Universul’») Budapesta, 20 ianuarie. Situația politicii In urma dimisiunei ministrului de justiție Poldțiyi, situația politică s’a calmat. Noul ministru Güntler, fostul secretar general, al ministerului de justiție, a depus jurământul la Viena înaintea împăratului fiind de față primul ministru Wekérie. Deputatul Lengyel Zoltán, întemievat de corespondentul de aici al ziarului italian, „Corriere della Sera“ din Milan, asupra, situațiunea lui Polonyi, a declarat următoarele : „Sunt convins că procesul nu va ajunge să fie desbătut. Polonyi a fost insultat și numit tâlhar și” șarlatan, escroc, de multe ori și în mod public. El totdeauna a intentat proces, dar a știut să facă afacerea mușama. Și acum o să fie tot așa. Sunt convins, că Polonyi nu este un mort politic. Peste 3—4 luni, el sșlva avea un rol în viața politică. Este regretabil că împrejurările noastre, aici in Ungaria, sunt astfel: Intre cei 280 de membri al partidului Kossuthigi, 200 sunt cinstiți, dar săraci, iar restul de 80 sunt bogați, dar necinstiți, a căror conștiință și convingeri politice sunt venale. Lucrul acesta se referă și la membrul acela al partidului, care a luat inițiativă pentru excluderea mea din partid. Cel puțin 20-—40 de sechestre sunt contra lor. Răul principal al vieței noastre politice este că partidul kossuxhist nu e capabil să realizeze programul acceptat de grosul alegătorilor1 ”. Frica guvernului de ziariștii străini Se știe că la alegerile generale parlamentare în cercul Rogda montană a fost ales deputat candidatul român naționalist Coriolan Brediceanu. Alegerea aceasta a fost contestată și zilele trecute anulată de curie. Noua alegere a fost fixată pe ziua de 1 Februarie. Candidatul partidului român este d. dr. Valeriu Braniște, directorul ziarului „Drapelul“ din Timișoara. Guvernul temându-se de o înfrângere, a trimis mai multe sute de grandarmi la Borșa, sub cuvînt să împedece ingerințele Românilor. Din cauza aceasta partidul național român a invitat pe mai mulți ziariști din Berlin, Viena,Paris și București, ca să fie martori l această alegere. Faptul acesta a exasperat pe redactorii ziarelor șoviniste, cari califică această invitare ca o „trădare de patrie“. O excepție face în această privință ziarul „Budapesti Napló“, care scrie următoarele: „Oare să fie un adevăr trădare de patrie faptul, că naționalitățile au invitat ziariștii din străinătate la alegerea din Bogșa? In adevăr să fie aceasta o trădare ? Furia cea mare a partidului guvernamental o arată ca atare. Pentru ce ? Alegerea e liberă ori nu. Dacă este liberă, pentru ce se supără domnii din cauza ziariștilor străini ? Din contra ei ar trebui să se bucure, că pot dovedi în fața Europei, că națiunea este de partea lor. Iar dacă alegerea nu e curată, atunci pe deoparte de ce se rățpesc, iar pe de alta cu ce drept se revoltă că alții caută remedii contra necurățeniei ? Mandatul din Borda a fost invalidat din causa pretinselor abuzuri ale naționalităților. Poftiți d-lor, și dovediți că naționalitățile în adevăr săvirșesc abuzuri, iar guvernul e nevinovat ca un înger. Pentru domnii aceștia ochii Europei sunt foarte supărători. Când ies la iveală murdăriile coaliționiste, toți suntem trădători de patrie, deoarece compromitem Ungaria in fața streinătăței“. Ziarul socialist „Népszava“ scrie de asemenea un articol în care arată că guvernului îî este frică de străinătate. crișan, CRoftîcia feminine Viața femeilor în Persia încă de multă vreme soarta femeei din țările orientale a fost prea puțin demnă de invidiat. Chiar învățăturile islamului au schimbat prea puțin din această situație și continuă a proceda foarte vitreg cu sexul slab. In Coran se scrie doar, că femeea n’are suflet, că face parte dintr’o clasă mai superioară a regnului animal, așadar e o făptură a cărei existență se termină ■ cu moartea ei. După învățăturile mahometane femeea este afară de aceea o ființă Tt'é:folositoare, si trăește pe lume să aducă pe bărbat la perie. Cele 7 ceruri ale lu Allah sunt din causa aceasta, după credința orientală deschise numai pentru bărbați, femeea nu poate fi părtașă la viața vecinică. Bazat pe aceste învățături ale religiunei orientalul se obicinuește, din cea mai fragedă copilărie, de a considera femeea ca o ființă inferioară. Este destul de minimă cultura, pe care o posedă in mijlociul orientalul, copiilor de sex feminin nu li se dă aproape nici o cultură. Pentru ce, se întreabă orientalul, femeea să învețe ceva când severile obiceiuri religioase separă, pa femee de lume și o condamnă la neactivitate ? De fapt femeea din Orient este o sclavă a cărei soartă, e depusă cu totul și cu drepturi nețărmurite, în mâinile bărbatului. In Persia femeea duce o existență și mai tristă decât în celelalte țari ale Orientului, In cari s’au validat deja influențele culturei europene. Pe când în Turcia, de pildă, toate popoarele culte din lume lucrează ci deplin acord în direcțiune civilisatorică, obținând frumoase succese, până acum in Persia numai două națiuni culte europene au încercat să câștige teren bun : Anglia si Rusia. , Este de regretat faptul că în această luptă de întrecere a câștigat preponderență imperiul rusesc, care in privința’ culturală se află intr’o stare prea înapoiată, si prin urmare este încapabil pentru o misiune culturală mai superioară. Olimpia, vara trecută nu putea fi scutită de asemenea incidente regretabile ; furturile în expoziția noastră insă au fost foarte puține, două sau trei, despre cari am vorbit la vreme și cari au fost toate imediat descoperite și autorii lor prinși și pedepsiți. După închiderea expoziției ridicarea obiectelor de prin pavilioane s’a făcut încet, proprietarii obictelor au pus întârzieri mari în demontarea pavilioanelor, lucru care a silit poliția și comisariatul expoziției să mențină un serviciu de pază, bineînțeles redus, multă vreme după închidere. Nu lipsea deci nici putința și nici prilejul ca noui furturi să se făptuiască și unul a și fost făptuit, un furt însemnat, care părea menit a rămâne nedescoperit și care, într’adever, a muncit timp de o lună serviciul de siguranță de pe lângă poliția Capitalei. Furtul din palatul industriei Furtul de care vorbim, furt care s’a ținut în cel mai strict secret spre a nu se compromite cercetările poliției, datează din noaptea de 16—17 Decembrie, anul trecut, in mărețul pavilion al industriei, într’unul din galantarele rezervate industriei giuvaergeriei, fusese mult admirată în timpul exposiției o colecție de obiecte de preț, vechi și moderne. Obiectele acestea luaseră ochii reifăcatorilor, cari au profitat de paza restrânsă de dupe închidere spre a încerca1 furtul lor, și încercarea le-a izbutit. Evitând pe jandarmul rural însărcinat cu paza, pe o noapte de viscol, hoțul a pătruns în pavilion și, la lumina unei luminări de spermanțet, a spart în cuetorile câtorva galantare, incuetori delicate cari nu au putut rezista, și s’a încărcat cu o pradă bogată. Furtul a fost descoperit a doua zi de dimineață. D. Grant, inspector al expoziției, a anunțat cel d’intain serviciul de siguranță și s’au început cercetările. Controlându-se obiectele, rămase in galantarele sparte cu catalogul obiectelor expuse s’a stabilit că lipseau un inel de aur cu un briliant și un rubin, al cărui cerc era format dintr-o cizelură delicată reprezintând un vînător înconjurat de 18 animale și a cărui valoare trecea de 3500 lei ; un ceasornic de aur, de buzunar, un exemplar rar al ceasornicării vechi, putând avea o vechime de 200 de ani, în valoare de 1000 lei , o targhetă de argint masiv având pe o parte portretul M. S. Regelui înconjurat de mărcile județelor, iar pe cealaltă adunarea deputaților de la 14 Martie 1881; un inel de aur masiv, formă „marquise“, cu un rubin și mai multe diamante; un serviciu de masă, cuțit, lingură și furculiță, de argint masiv ciselat și un sfeșnic de nichel, de care hoțul se servise în timpul operației. S’a mai stabilit tot atunci că se mai furase și îmbrăcămintea unui manechin militar, reprezintând un soldat din regimentul 6 infanterie , manta, tunică și cisnfe, un costum de haide civil și mai multe piei pentru confecțiunea ghetelor. . . Era deci , o pagubă de cel puțin 10 mii de lei pe care o suferise expoziția, pagubă cu atât mai însemnată cu cât era vorba de unele obiecte vechi a căror dispariție nu mai putea fi remediată. , Cercetările siguranței .Cercetările, serviciului de siguranță au fost în primele zile , foarte anevoioase. Autorul furtului lucrase cu dibăcie, profitase de noaptea viscoloasă, nu lăsase nici o urmă. Pungașii cunoscuți ai poliției au fost urmăriți mereu fără a se putea da peste o urmă serioasă. Atât la siguranță cât și la comisariatul exposiției, nu s’a pierdut însă nici un moment speranța că furtul, va fi în cele din urmă descoperit. De fapt, agenții siguranței și-au continuat urmărirele neîntrerupt până când unul din ei, Gh. Babic, a izbutit a prinde firul conducător al descoperire!. Sunt vre-o două săptămâni, de când harnicul agent află pe, la Capul , podului că niște obiecte de preț s’ar fi aflând la niște bulgari din corn. Dudeștii-Gioplea. Indicatorul agentului nu putuse preciza însă dintru început de ce anume obiecte era vorba. Era totuși o urmă pe care agentul se îndărătnici. Azi o vorbă, mâine o informație vagă, altădată, un fapt mai pozitiv, până afată eri, când agentul comunică comisarului, șefi. d. Florian Constantinescu, că știe de urma obiectelor furate din expoziție și că o descindere în comn. Dudeștii- Cioplea ar fi dus desigur la descoperirea pe deplin a îndrăznețului furt. O descindere primejdioasă Comisarul Constantinescu punînd în un curent cu cele aflate de agent pe șeful și sura șeful siguranței, se hotărî a se face o descindere imediată în comună mărginașe. Comisarul însoțit de câțîva agenți, porni spre Dudești și descinseră la casa bulgarului Ivan de Toma, unde informațiunile aratau că se găsesc parte din obiectele furate. Bulgarul, un bătrân de 74 ani, nu era acasă. Comisarul siguranței găsi numai pe ginerele și pe fiica acestuia, Ilie, și Ivanca Ivan, împreună cu alți doui bulgari : Francisc Anghel și Toma Banciu. Când ofițerii de poliție începură perchiziția și când găsiră intr’o ladă unele obiecte suspecte, bulgarii începură să recifereze și trecură repede la insulte și amenințări. Obiectele găsite fură smulse din mâinile agenților și cu mare greutate comisarul Constantinescu putu să potolească pentru moment pe bulgarii îndîrjiți. La un moment dat însă, intră pe ușe bătrînul Ivaneiu Toma și situația agenților deveni iar primejdioiasă. Bătrânul bulgar luă la înjurături pe oamenii poliției, insultele curseră dime,pe când caîi alțî bulgari țineau bătrânului isonul. Acesta, furios, strigă deodată ,la tovarășii lui: — Puneți mâna pe topoare, bre 1 ce stați V Și fu o adevărată pornire de furie a bulgarilor, față de care oamenii poliției făcură foarte bine să se retragă, după ce însă înștiința primăria locală care opera arestarea bulgarilor răsvrătiți. . Nu mai încăpea insă îndoială că se dăduse peste urmele furtului și orice întârziere putea duce la înstrăinarea corpurilor de delict și la zădărnicirea cercetărilor. Găsirea obiectelor O a doua descindere se făcu la acaeași casă era noapte. De astă dată însă oamenii poliției plecară la Dudeștiii Cioplea, însoțiți de 4 jandarmi rurali călări. in răstimp, fameia Ivanca Ivan făcuse la siguranță mărturisiri complete, arătând ce anume obiecte și unde erau ascunse. Călăuziți de tînăra bulgaroaică comisarul și agenții siguranței găsiră in casa bătrînului Ivancio Toma cea mai mare parte din obiectele furate: hainele civile, tunica militărească, tacîmul de masă, pieile, sfeșnicul și inelul „marquise“. Furtul, era descoperit. O a treia descindere făcută ieri dimineață în aceiași comună a dus la aflarea și restului de obiecte. La casa unui soldat s’au găsit ceasornicul și inelul cizelat. Autorul furtului. ÎMspiriția. Saî In timp ce se făceau descinderile in.com. Dudești-Cioplea, ieri noapte și ieri dim, bulgarii arestați făceau mărturisiri depline. Ei declarau că toate obiectele găsite le fuseseră date de un soldat, din regimentul 1 de geniu,, bulgar de origină, acel la casa căruia se găsise ceasul și inelul, soldatul Stoica Iosif. Ei declarară că înainte de Grăciun soldatul le dăduse o parte din obiecte spre păstrare fără să le spună totuși de unu și cum le are. • Nu mai încăpea nici o îndoială că autorul furtului era soldatul Stoica Iosif. Acesta lucrase în exposiție, in primele zile, la lucrările de nivelare; mai târziu făcuse de gardă in exposing, când pusese ochii pe galantarele din pavilionul industriei și profitase de prima zi de „învoire în oraș“,pre a comite furtul. Căpătându-se această certitudine, sub șeful siguranței, d. Willy Georgescu, anunță încă de ier înoapte pe d. general Gheorghiu, comandantul pieței, de cele descoperite, cerând deținerea soldatului, până la facerea formalităților de aducere, la siguranță. Stoica Iosif fusese insă din nou învoit, în oraș Duminecă dimineață. Duminică seară aflase desigur de cercetările făcute de siguranță și, fără să mai aibă grija de a ascunde obiectele aflate la dinsul acasă, fără să maî dea pe acasă, dispăruse. • Duminică seară el nu s a întors la regiment, cum nu s’a întors nici ieri dimineață. Stoica Iosif a fost dat ieri dimineață lipsă de la apel și comenduirea pieței a luat toate măsurile pentru urmărirea și prinderea lui. Ieri după amiaza s’a început la poliție dresarea cuvenitelor acte menținându-se arestat numai unul din bulgari, Ivan Ilie, tăinuitorul principal și cel care în noaptea descinderea avusese atitudinea cea mai amenințătoare. D. Grant, inspectorul expoziției, a venit ieri după amiază la siguranță, și, mulțumit de importanta descoperire, a felicitat călduros serviciul siguranței. Alex. ’■.nnMrj pormftang» C?^a...... -I VINCENȚIU BABEȘ — Vezi ilustrația — Am anunțat in numărul nostru de erîn moartea ilustrului "fruntaș român din Ungaria, Vincențiu Babeș, membru al Academiei române. Dăm astăzi amănunte complecte din viața regretatului definiri. Familia românească Babeș, din Banat, se trage din Ardeal, de sub munții Buesegi. Pe timpul stăpânirei turcești în Banat (1554— 1716), cu oastea unui voevod ardelean a venit și un Babeș, vestit vînător, care grav rănit,lângă Timișoara, s’a așezat un comn. Sân-Andrei.".Mai târziu, unul din familia Babeș, Iacob, împreună cu mai multe familii române, au înființat comn. Cdonia. La 1806 Iacob Babeș a adoptat pe Mitralarieu Mâldea, dându-l de soție pe nora sa Ruja, rămasă văduvă după Sul seu Pavel Babeș. Fiul Rujei din prima căsătorie, Ion Calușeriu, a fost adoptat de moș Iacob. Din această căsătorie , s’au născut două fii: Vincențiu la 1821 și Isaia la 1826 1887). Vincențiu Babeș a fost crescut de moșul său adoptiv Mitra Babeș. Acesta, fiind om cu carte și trăind în relațiuni intime cu marele fabulist Țichindeal, din comuna Becicherecul mare, au dat la școală pe micul „Wichenbit“, care la 1846 s-a întors de la facultatea de drept din Budapesta ca jurat-notar al Tablei regești, (Curtea de apel). La 1849 Vicențiu obținu diploma de avocat. După terminarea revoluțiunei de la 1848—49, V. Babeș fu trimis plenipotențiar la Viena, pentru a apăra interesele diecesei Aradului. El a făcut parte și din marea delegațiune a Românilor la imperatul la Viena, împreună cu Mitropolitul Șaguna, Popazu, Bärnut, Mocioni, Hurmuzachi, Laurian, etc. La 1851 el a fost numit secretar de secție la înalta Curte de casație din Viena, la 1860 secretar aulic și la 1862 membru al Curtei de apel din Budapesta. Pe terenul politic, Babeș a intrat cu valoroasa sa lucrare: „Chestiunea de limbă și naționalitate în Austria“, tipărită in limba germană și care pe vremea aceea fu foarte mult discutată. La 186! Babeș fu ales deputat în Camera maghiară, unde apără cu energie autonomia Transilvaniei și unde, împreună cu alți 10 deputați români, a pus temelia pentru crearea partidului național român și a lucrat mult pentru propășirea Metropolei ortodoxe, ca membru in toate sinoadele și congresele bisericești. La 1889,fiind deputat în camera din Budapesta, a fost dat în judecată și distituit, după 22 de ani de serviciu, din funcțiunile sale, luîndu-i-se și dreptul de pensiune, din causa atitudinei sale în contra șovinismului maghiar. Cu toate aceste Babeș fu ales in mai multe rinduri deputat dietal. Ca ziarist de asemenea a fost dat in judecată de mai multe ori, dar grație apărării sale, fu achitat. Regretatul Babeș a luat parte la toate conferențele partidului național român până la 1892. ". După cum am spus, aproape de la înființare, el a fost membru al Academiei române. Dăm astăzi ca ilustrațiune, portretul ilustrului defunct, reprodus după o fotografie luată în anul 1900, când pentru ultima oară Vincențiu Babeș, a luat parte la ședințele Academiei române. Inmormîntarea se va face astăzi. Marți. Din București vor asista din partea familiei. Profesorii dr. Victor Babeș și dr. Aurel Babeș, cu fiul d-sale dr. Alexandru Babeș. O Cît&Efr AJKE PE ZI Femeile seamănă cu acele case spaniole cari au multe uși și foarte puține ferestre. Este mai ușor a pătrunde in inima femeilor, decât a privi în ele. IméEC Tiík păttra modificarea S«§eâ os-gastigăresi judecătorești Eri am primit la redacție procetul de lege pentru modificarea și adăugarea câtorva articole la legea organizărei judecătorești. In expunerea de motive a acestui proect, d. ministru de justiție D. A. Grecianu spune că sistemul legislațiunei actuale de organizare judecătorească prezintă două mari neajunsuri : nu dă un criteriu pentru a se face o selecțiune dreaptă printre cei ce se destină magistraturii, nu garantează personalului judecătoresc o deplină libertate de conștiință." Aceste două neajunsuri isvorăsc din dreptu absolut al ministrului de a numi în toate funcțiunile judecătorești pe oricine, dacă posedă un titlu academic, de a permuta și înlocui pe magistrații amovibili, și a înainta pe cei inamovibili, numai după singura lui judecată. Proeetul de lege prevede dispozițiuni relative la recrutarea personalului judecătoresc, la regulamentarea dreptului de înaintare, la întinderea inamovibilității la toate treptele judecătorești, și la exercițiul acțiunea de supraveghiere și de disciplină asupra membrilor ordinului judecătoresc. Recrutarea personalului Pentru admiterea in rândurile magistraturei se va cere, pe lângă titlul universitar, și un examen teoretic, practic la care vor fi supuși candidații. Examenul se va ține in București înaintea unei comisiuni compusă din consilieri ai Curții de Casație și de Apel și din profesori ai facultății de drept din București și Iași. Se va da o deosebită atențiune probelor practice spre a obliga pe candidați, să dobândească practica judecătorească, mai înainte de a se prezenta la acest examen. Un regulament va fixa materiile și probele practice ce se vor cere, precum și celelalte dispozițiuni relative la procedura examenului. Ministrul justiției nu va mai putea astfel numi in primele funcțiuni judecătorești, decât dintre cei ce vor fi trecut cu succes acest examen de capacitate. Dreptul de înaintare Relativ la dreptul de înaintare in noul proect de lege, d. ministru de justiție a adoptat tot sistemul listelor de prezentare, ca fiind de natură a garanta mai mult independența judecătorilor și a asigura astfel o justiție nepărtinitoare, dar a dat o regulamentare mai puțin complicată, făcând să participe la alegerea celor mai meritoși spre a fi înaintați, atât instanțele judecătorești cât și ministrul justiției, căruia i s-a lăsat un drept de apreciere asupra celui ce are sa fie înaintat dintre cei propuși. Listele de prezentare vor fi anuale. Recomandările se vor face pentru fiecare treaptă erarhică din instanțele cari în mecanismul nostru judecătoresc au un drept de control imediat asupra celor pe cari îî recomandă. Pentru consilierii Curtei de casație, recomandările se vor face de înalta Curte de Casație dintre membrii Curților de apel. Pentru posturile de consilieri de Curte de apel, prim-președințî și președinți de tribunale, recomandările se vor face de către fiecare din Curțile de apel dintre primii-președințî, președinți, prim-procurori și judecători de tribunal din circumscripțiunea sa. Ministrul își rezervă dreptul să numească la Curtea de casație și Curțile de apel un advocat sau profesor de drept care ar întruni condițiile prevăzute in procesul de lege. De asemeni foștii magistrați vor fi numiți de către minister într’un post egal în grad cu acela ce ia ocupat. Președinții de tribunale vor desemna câte un judecător de ocol din județul său pentru postul de judecător de tribunal. Pentru posturile de judecător de ocoale, președinții tribunalelor vor recomanda pe cel mai meritos dintre ajutoarele de judecător de ocol, supleant sau substitut din acel județ. Ministrul justiției nu va putea numi in aceste funcțiuni judecătorești, decât dintre cei ce vor figura pe listele de prezentare. Numirea membrilor parchetelor însă va fi lăsată la libera alegere a ministrului. întinderea în amovibilitățe. Noul proiect de lege, având în vedere că acum selecțiunea e înlesnită prin pletora de candidate, întinde inamobilitatea și la judecătorii de tribunal, judecătorii sindici și cei de instrucție. Judecătorii de ocoale nu au fost declarați inamovibili, pentru că în sistemul de funcționare a organizarei noastre judecătorești, postul de judecător de ocol să fie piatră de încercare a magistratului tînăr spre a ajunge judecător inamovibil. Nimeni nu va fi numit judecător de tribunal inamovibil până nu a fost mai întâi judecător de ocol. Toți judecătorii de tribunal cari la punerea în aplicare a a acestei legi vor avea o vechime de patru ani vor deveni la acea dată inamovibili. Disciplina judecătorească Responsabilitatea judecătorilor este reglementată de noua lege de organizare judecătorească după sistemul legii din 1890 cu tot mecanizmul lui, mai puțin compunerea tribunalului disciplinar, care după noul proect va fi unul și singur pentru toate treptele judecătorești. Acest tribunal disciplinar se va compune din 9 membrii ai Curții de casație trași la sorți de primul președinte in ședință publică și in prezența tuturor membrilor Curții. In ceea ce privește dreptul de disciplină al ministrului asupra personalului inamovibil, noul proect îî dă puterea să poată aplica prevenirea si mustrarea in cazurile prevăzute anume de lege. Acestea sunt în linii generale modificările aduse legii din 1890. ** ¥ Acest proect de lege a fost depus ieri pe biuroul Camerei. B. ȘTIM DIN STMUNITATE — Prin poștă — »*. La Spezia (Italia) va fi pus pe apă în curând noul cuirasat italian „Roma“. Regele și Regina Italiei vor asista la solemnitate. .*. In satul Lützelsaeken (Austria) un oarecare Herdt, lucrător, într’um acces de nebunie, și-a ucis nevasta, și cei trei copii, de 13, 17 și 19 ani, pe când dormeau. .*» Comisiunea regală engleză pentru studierea raporturilor dintre tuberculosa umană și cea animală și-a publicat raportul, în care se declară pozitiv că oamenii și animalele se infectează reciproc, dar că pentru moment nu se poate stabili dacă tuberculoza umană e identică cu cea animală. Tribunalul corecțional din Berlin a osândit la șase săptămâni închisoare pe unul din redactorii ziarului anarhist „Der Freie Arbeiter“, care publicase un articol cu privire la falsul căpitan de la Koepenich. Tribunalul a găsit că articolul incriminat tindea la ridiculizarea armatei. Senatorul Rayner a atacat violent în senatul american pe prezidentul Roosevelt, pe care l-a acuzat de uzurpare de putere. Senatorul a declarat că teoria centralizării pe care o sprijină Roosevelt e primejdioasă și constitue o amenințare pentru instituțiile țării. Rin Washington se anunță că soluția chestiunei californiane va avea ca bază un nou tratat cu Japonia, după care lucrătorii japonezi vor fi excluși din Statele Unite, dar în schimb școlile Californiei vor fi deschise studenților japonezi. D. Alberti, ministrul de justiție al Danemarcei, și a expus într’un interview vederile cu privire la bastonada ca pedeapsă Legea a intrat în vigoare la 8 Decembrie 1905 și nu a fost aplicată decât de trei ori. Este sigur, a zis ministrul, că atentatele contra persoanelor au descrescut într’o proporție enormă, de la aplicarea legei. Răufăcătorii se tem cu mult mai mult de bătâe decât de închisoare. Curtea de casație din Paris a anulat, pentru lipsă de claritate în întrebările puse juriului, decisiunea curtei cu jurați care a osândit pe contesa de Horn la 6 ani muncă silnică și pe tovarășul ei, d-rul Courtadon, la 4 ani de temniță, pentru delapidări și falsuri. Guvernul englez pare hotărât să adopte o politică mai energică contra camerei lorzilor. Se va prezenta acelei camere un nou proect de lege pentru laicizarea școlilor. Majoritatea liberalilor crede că, în interesul partidului, conflictul cu Camera lorzilor trebue precipitat. Marele juriu din New York a dat o decisiune declarând că trustul teatrelor trebue urmărit ca ilegal și contrariu libertății comerciale. Acest trust controlează peste 500 teatre din cele 600 câte există in America și impedică libera acțiune a întreprinderilor teatrale. Administratorii trustului vor fi pedepsiți cu o amendă de 500 dolari sau un an de închisoare. .Vice-președinte al Academiei din Viena, în locul defunctului fost ministru Hartei, a fost ales fostul ministru de finanțe dr. Böhm-Bawerk. In biserica catolică din orașul Szabadka (Ungaria) s’a Împușcat alaltă era soția unui funcționar de la căile ferate, după ce s’a spovedit la preotul care oficia. La Berlin a apărut o carte sub titlul „Șovinismul in Ungaria“, în care autorul, dr. Korodi, — fost deputat săsesc în Camera ungară, care din cauza persecuțiunilor a trebuit să se refugieze în Germania,—se ocupă de situația politică din Ungaria, precum și de relațiunile cu Austria. El condamnă in termeni energici coaliția și întreaga politică șovinistă. Această broșură a fost împărțită în toate țările culte. O mare sensațîe a produs în orașul Oberhausen (Germania) sinuciderea prin strangulare a rentierului Scholi, cel mai bogat cetățean, care era proprietarul unei mari case de comerț și a peste o sută de imobile. ’VJW JPI&G VEIKJS JPEZI Dă bani, dar nu-i împrumuta niciodată. ■ [UNK] HWMMWigrMm «ggCTanrwwm«""'' ■ [UNK] r Ședința consiliului comunal Erî, la orele 11 dimineața, consiliul comunal al Capitalei a ținut ședință publică sub preșidenția d-lui primar M. Cantacuzino. Prezenți 18 domni consilieri. ** * D. primar a vorbit de vizita delegației române la Viena în următorii termeni: Cunoașteți cu toții primirea strălucită ce au făcut-o vienezii delegației Capitalei, primire care a întrecut toate așteptările. Această primire trebue să bucure tot poporul român. Căci arată cât preț, se pune în Austria pe prietenia lui. Permiteți-vă deci să transmit în numele consiliului gratitudinea noastră către poporul ospitalier vienez, pentru cinstea ce ni s’a făcut și care cinste se resfrânge asupra întregei românimi. Vin în același timp să vă propun să dați numele de strada Vienei, stradei Vămeî, unde se află Legația Austro-Ungară, și acela de strada dr. Lueger stradei Clemenței, (Aplause). S’a decis a se expedia la Viena,, d-lui dr. Lueger următoarele depeșe : „Consiliul comunal al orașului București, pătruns de adâncă recunoștiință pentru strălucita primire al cărei obiect a fost delegațiunea noastră, și care a mișcat in suflet întreaga populațiune a Capitalei noastre, tri—mete consiliului comunal, și întregem populațiunî a Vienei cele mai sincere și călduroase mulțumiri, și m’a însărcinat cu entusiasm în ședința sa de azi să exprim dv. d-le Burgmeistru, și consiliului comunal, și intregeî populațiunî din Viena, calda și nestrămutata simpatie și dragoste a populațiunea Bucureștenie. Primarul Capitalei București, Mihail Cantacuzino. In ședința de azi consiliul comunal al orașului București, in unanimitate și cu aplause entusiaste, a hotărât, după propunerea mea, ca celor două strade cari debușează în piața palatului Regal, adică str. Vămei și str. Clemenței, spre comemorarea primirei făcute de legațiunea consiliului comunal din București, să li se dea alt nume. Și anume cea dintâi si, pe care se află situată legațiunea austro-ungară, să poarte numele de strada «Vienei» și a doua strada «Doctor Karl Lue*gern Primarul Capitalei București M. Cantactossîî s.D. ’ Manie furt in Expositie — Aflarea autorului — Furturile in F Expoxiție Furturile de prin expoziții nu sunt lucruri rare. Scumpetea și mulțimea obiectelor expuse deschid de regulă multe pofte; de asemenea aglomerațiile de ziuă și greutatea pazelor peste noapte in adevăratele orașe ce sunt expozițiile de obiceiu, dau putință, fie pungașilor de meserie, fie celor cărora le iau ochii bogățiile expuse, sa fure și să rămână de cele mai de multe ori nedescoperiți. Nici frumoasa noastră expoziție de grau Biîigaig BaaBs mm roapid — Mare roman de moravuri — PARTEA A DOUA IV. Andrei Rabin — Asemenea apucături au fost totdeauna in afara caracterului tau... O declar fără înconjor. — Mulțămesc. Acuma, vin la punctul cel mai delicat. Acea tanara fată era logodită. — Ai ! — Dar logodnicule! s’a retras. — Pentru ce ? — Pentru că, a găsit în altă parte o partidă mai bună, din punctul de vedere al zestrei... S’a mai retras însă și pentru ai logodnicei sale i se întâmplase o smorocire înspăimântătoare. Marchizul tresări. — Ce nenorocire ? întrebă dânsul cu vioiciune. — Un individ mizerabil a atras-o într’o cursă și a siluit-o. — A siluit-o ! exclamă marchizul, ridicându-se în picioare. Și această tânără fată atrasă în cursă... — Ia coliba mamei Grapart... — Elena!.. Despre Elena îmi vorbești? . — Elena de Zuranda nu este numai o sfântă cum spuneai d-ta odinioară, surâzând... Nu e numai o sfântă, dar e și o martira, pe care o ador și-o venerez din toată puterea sufletului meu. Andrei Rubin se opri; fără voia sa, vocea îi devenise mai puternică, mai vibrantă, în momentele acelea, tot sufletul său arzător, pasionat îi era pe buze. — Iată mărturisirea mea, continuă dânsul după un moment de tăcere... Acuma cunoști secretul inimei mele. D-ta ești acela care trebue să -mi comanzi tăcerea, sau sâ-mi dai voo să mai vorbesc... Vorbește, răspunse marchizul. Andrei Houbin crezu că cerul se deschide înaintea sa, acest singur cuvânt de ezitare al marchizului, îi deschidea calea fa spre aceea din care își făcuse singurul vis al vieței sale. Cu toate acestea, pentru a nu-și lăsa inima și imaginația, să se rătăcească prea mult, făcu apel la răciala sa de matematician, și foarte liniștit continuă : — Nenorocirea verișoarei mele nu este așa de secretă pe cât ar fi trebuit să fie ... Nu se știe încă nimica cu siguranță, dar se fac multe presupuneri, și de tot soiul. Lumea este răutăcioasă și perfidă ; aceia care se abat de pe calea de mai înainte impusă, sunt zdrobiți, oricât ar fi el de buni.. Baronul însuși a avut lașitatea să-și acopere retragerea sa interesată,, și, nedemnă, de un gentilom, cu niște insinuații răutăcioase, care au prins din ce în ce mai multă ființă în gurile răuvoitorilor... D-ta însuși poți avea probe acestor fapte... Altă dată, atâția se îngrămădeau la ușa casei d-tale, și de atunci încoace, nici un pretendent nou nu s’a mai prezentat. . — E adevărat, declară marchizul cu tristeții— Așadar, bunul renume al Elenei este perdut... Și nici nu se cunoaște în ea adevărul întreg, nu știe nimeni încă de maternitatea Elenei! .— Cum!... Și tu,știi !... . — Oh !... știu... dar numai eu singur... De altfel eu am fost cel d’intâi care am ghicit, care am înțeles drama petrecută in coliba mamei Grapart... Pentru că eu o iubiam pe Elena, și inima mea a fost lovită de cea mai mare durere pe care un bărbat poate s-o resimtă vre-o data. Eliam dus-o atunci pe Elena în brațele mele, și am văzut-o zdrobită, am ghicit-o brutalizată... Seara aceea de furtună era aproape să mă ucidă și pe mine... — Și, pe urmă, amicul meu ? — Gândindu-mă la toate acestea, am venit să-țî spun : trebue s’o salvăm pe Elena, trebue să apărăm casa d-tale, să restabilim onoarea. Trebue ca un barbat să se înalțe în fata lașităței care se urca mereu, și amenința să vă Înghită... Eu iubesc pe Elena, pe cât poate iubi, cineva o femee pe pămîntul acesta... O vimerez pe cât se poate venera o sfintă în ceruri... Voești d-ta săaî milă de mine... sa mă judeci demn de a o apăra, de a mă apropia de dinsa, de a încerca sâ-î îndulcesc viața și să-ț îndrept pașii spre o cale mai puțin dureroasă decât aceia pe care o urmează acuma ?.. Marchizul de Zuranda 88 scală, și venind spre Andrei, ii întinse mâna. — Dragul meu, îi zise dinsul, eu întotdeauna te-am știut bun și demn... Cunoșteam generozitatea inimei tale, și-ți purtam mai multă dragoste decât cum ar fi putut cineva crede, după aparențe... Mă voi duce să spun Elenei : cât de fericit mă voi simți, știind-o soția ta... Andrei Hubin, înfrigurat de emoție, strînse cu putere mâna marchizului. — Oh ! mulțumesc, murmură dinsul, cu gulejul strîns, cu ochii plini de lucrămî. Mulțumesc ! Apoi, relua : — Acuma, mai am sațî cer o a doua grație, la care țin foarte mult... — Ce grație?.. Vorbește amicul meu și dacă va fi în puterea mea... — Când vei împărtăși Elene! cererea mea, te rog să nu-I spui că cunosc și eu nenorocirea care a lovit-o... — Iți fogoduesc ca nu-I spun... Dar cu toate acestea... — Să nu-I spui nimica... Din contră, să-i afirmi că sunt cu totul străin de cele întâmplate. Eu nu vreau ca Elena să fie asaltată chiar de la început de gândul că aș fi un aventurier de rînd, care caută să-i exploateze rușinea... — Oh !.. în privința asta, să n’ai nicî o grijă... Eu im voi da toate silințele, chiar din prima zi pentru ca Elena să vadă ce soț prețios va avea în tine. Puțin după aceia, Andrei Rubin, se retrase. Și in seara aceia, dinsul, matematicianul rece, inginerul pozitiv, mergea pe străzi cu capul Înflăcărat, surizând stelelor, ca un nebun, ca un poet, ca oricare înamorat. .. A doua zi, marchizul, foarte fericit câ în sfârșit avea să scape odată de tutela fiicei sale, încredințând-o unui om ca Andrei Hubin de la Tremoize, se îndrepta spre Laigle; înainte de a vorbi cu Elena, marchizul avu o lungă conferință cu mama sa. Bineînțeles că bătrâna marchiză, la început nici nu voi să audă despre așa ceva. . Nici o dată !.. esclamă din ea.. nici o dată!.. Un mecanic !... Un om care are mereu mâinile pline de cărbunii... Niciodată Andrei nu va intra în familia noastră... Dar marchizul demonstra bătrânei că Andrei Hubin de la Tremoise, pe lângă că era un gentilom desăvârșit, făcând parte din una dintre cele mai ilustre familii, mai era și un tînăr de înaltă valoare, care știuse să-și creeze prin sine însuși, o situație dintre cele mai frumoase și mai bine plătite. (Va urma)