Universul, ianuarie 1907 (Anul 25, nr. 1-29)

1907-01-14 / nr. 12

Calendar pe anul 1­907 Ortodox «Im­b&ta,­ 13 Ianuarie. — Martiri­ Emil și Stratonic C­arolSe Sâmbătă, 26 Ianuarie.—Polycarp Ras. soarelui 7,43. Ap. soar. 8,14 București 13 Ianuarie. Pentru dezertori și nesupuși Poșta nera adus zilele astea 2 scrisori, una din Rusciuc alta din Capitală, în cari suntem rugați a interveni pe lângă­­ ministerul de razboiü in favoarea unui număr destut d­e însemnat—după cât se spune in aceste scrisori — de de­zertori și nesupuși cari, cu toată amnistia acordată de M. S Re­gele­­ ezită de a­ se întoarce în țară. Motivul ezitării e­ de ordine so­cială. " Dezertorii și nesupușii de care e* vorba, sunt oameni în­­ virstă­ che­ie—27 de ani, însurați și au­ câte 2—3 copii. Dacă s’ar întoarce în­ țară, ei ar urma să fie incor­porați, n­ea­vând încă virsta de 30 ani împliniți. Ce s'ar face în acest caz soțiile și copiii lor, căci toți sunt oa­meni fără avere, cari își susțin familiile cu munca brațelor. Situațiunea lor e un adevăr­area. Pentru înlăturarea greutatei, fie­care din cele două scrisori, propunea o soluțiune. In,una, ministerul de răsboiu era­ rugat să ia disposițiunea ca dezertorii și nesupușii cari se gă­sesc­­ în aceste condiții (însurați și, eu,copil),­­să fie trecuți de-a­­dreptul in reservă, deși nu au virsta cerută. In cea­l­altă era rugat minis­trul să treacă pe acești dezertori și nesupuși in trupa cu schim­bul, im­păcându-se ast­fel am­ân­­doue interesele: pe de o parte îndeplinirea datoriei, pe de alta salvagardarea interesului familiar. Potrivit cererea ce ni se făcuse, ne am adresat imoralului minister de războiu­, 'naințând și o poti­­țiune semnată de câți­va părinți •ii unor asem­eni dezertor , ce ni ce trimesese cu una din scrisori. Răspunsul dat de minister la demersul nostru e următorul­: Despre trecerea în rezervă a dezertorilor și nesupușilor însu­rați și cu copii, nu poate fi Vorba, căci s’ar călca legea. In ce privește trecerea lor în trupa cu schimbul,ministerul nu poate lua o măsură in bloc. Tot ce se poate face, este ca fie­care din dezertori și nesupușii ce se găsesc in această pozițiune, indi­vidual, după ce se va prezenta la corpul sau depozitul respectiv să prezinte ministerului cereri din partea soțiilor,împreună cu actele doveditoare de căsătorie, de naș­tere ai copiilor și că sunt in viață, in urma unor asemeni cereri și pe temeiul actelor doveditoare. POLITICA­ EXTERNA Campania electorala în Germania Campania electorală în vederea apropiatelor alegeri ale Reichstagului teste pe cit de vie­ți atât și de in­teresantă. Nici odată insă alegerile parlamen­tare nu au­, pasionat­ mai mult opinia' publică din Germania și cu drept cu­vin­t, căci nicî odată de la 1870 în­coace­­ guvernul imperial nu s’a găsit in față unei 'sitiuțiiiui' mai grele și mat, critice. in toat­e tabern­e se desvoliă*7racta'­tivi­tate; febrilă. Centru­­, in deosebi, întrebuințează toate antidadele pentru a atrage alegători in partea lui dn Berlin d. Ersberger,­­deputatul catolic care a început lupta în potriva ad­­ministrațiu viei Coloniale ș­i care prin destăinuirile lui sensaționale și atât de bine documentate a stârnit fur­tuna ca in cele din urmă a dus la disolvarea Reichstagului,­­iie nume­roase cuvințări în care reia toate ca­­sselele de acuzațiuni si le întărește prin noul dovezi. Pe malurile Rhmului și în Bava­ria propaganda electorală și-a mutat sediul din localurile de întrunire in biserici. Din anvors se rostesc marie discursuri electorale, preoții sunt acei ce recrutează mai multe voturi pen­tru candidații centrului Conservatorii fac tot ce pot pentru a ține piept coali­țiunei de nemulțu­mi­re i ce au­ stârnit prin politica lor egoistă și interesată. Liberalii slabi ia număr duc o lupta molatică din care se întrezărește par­că că au­ conștiință de rolul ciudat și a­­normal pe care îl joacă in momentul de față. De sceiariști nu mai vorbim. Ei lupta cu înverșunarea lor obicinuită ?i au­ un teren de lupta cu atât mai întins cu cât pretutindeni in toate straiele societăței- politică guverna­mentală Și mai ales cea personală a împăratului a provocat nemulțumirii și serioase îngrijiri Chiar guvernul care de obiceiti­­ nu se amestecă direct în luptele electo­rale ia pe cât ii este cu putință parte la bătălie. Cancelarul principele de­­ Bulow a publicat o lungă scrisoare I în care explică părerile sale asupra situațiunei și conjură națiunea să nu susție centrul și socialismul care prin aspirațiunile și tradițiunile lor urmă­resc o politica ce nu poate duce de­cât la disolvarea imperiului, la nimi­cirea supremației lui în lume. D. Dernburg, noul director colonial, cu­­treeră Germania și face pe la socie­tățile de geografi și pe la camerile de comerț conferințe asupra proble­mului colonial, cari nu sunt de­cât o justificare a departamentului său și un răspuns la atacurile centrului. Iar ministrul de interne a dat o cir­culară funcționarilor invitându’i să voteze la viitoarele alegeri și făgă­­duindu-se tot concursul și toate în­lesnirile pentru a putea exercita in liniște drepturile lor de cetățeni. Din toate aceste discuții, lupte și măsuri nu es la iveală cu claritate de­cât două lucruri de­opotrivă în­ministerul va putea decide trece­rea in trupa cu schimbul Aducem acestea la cunoștința dezertorilor și nesupușilor precum și­ a părinților cari ni s'au adre­sat, pentru ca să știe cum tre­bue să procedeze. grijitoare pentru guvern: întâii­ la încercarea lui de a opune blocului socialisto-catolic un puternic bloc compus din conservatori și liberali nu a reușit și al do­ilea că sforțările lui de a da un caracter național lup­tei de azi, de a înfățișa alegătorilor pe vrăjmașii lui ca pe vrăjmașii pa­triei însăși, au fost­ și ele cu desă­vârșire zădărnicite. Națiunea a resta­­­­bilit adevăratul caracter al luptai, a înțeles fără greutate că conflictul nu e național ci constituțional și prin urmare cei ce vor merge la urnă vor arăta dacă se mulțumesc cu politica împăratului, politica autoritară și re­acționară sau dacă voesc să lase Par­lamentului influența hotăritoare in conducerea națiunei, vor arăta acest lucru și numai acest lucru, ori cari ar fi diversiunile pe care guvernul ar încerca să le mai creeze pentru a tulbura spiritele sau pentru a dena­tura Înțelesul împrejurărilor. Era de altminteri firesc ca tactica guvernamentală să nu reușească. Gu­vernul german a urmărit o politică atât de protivnică cerințelor unui mare stat modern în­cât n­u putea sa nu ajungă in strâmtoarea fără de scăpare în care se află astă­zi. In timpurile în care trăim guvernele nu pot da popoarelor o guvernare să­nătoasă de­cât dacii represintă aspi­­rațiunile democratice, dacă urmăresc o­­ politică care să fie seamă de nevoile crescânde ale maselor populare Pen­tru a putea, însă cu o viață parla­mentară urmări o asemenea politica, un guvern trebue mai întărit de toate sa se sprijine pe un mare partid de­­­­mocratic Ori guvernul german pri­n atitudinea lui a făcut tot ce i-a­ stat în­­ putință spre­ a împiedeca crearea unui mare curent liberal-democratic în Germania Intradever. Bismarck a început prin a se servi de partidul național-liberal ca de un partid al imperiului im­­potriva conservatorilor și a catolicilor cari representau aspi­­rațiunile particulare ale diferitelor regiuni sau clase din Germania. Pu­nând acest partid in serviciul unui imperiu cum el­­ îl concepea, adică a unui imperiu reacționar și despotic, partidul liberal a ajuns repede a pierde cu desăvârșire ori­ce caracter înain­tat, ori­ce culoare democratică și fa­la! toate siprilele liberale din Ger­mania Tab părăsit și au trecut in rândurile socialiste. Pe urmă libera­lii ne mai fiind destul de puternici. Bismarck și-a întors privirile in spre altă parte , ales centrul catolic, a­­dică forța reacționară pri definiție și prin esență ca sprijin al politicei sale și prin această atot­putere dată forțelor reacționare, cancelarul de fer a osândit Germania la alternativa a două politice extreme, una conserva­toare care­ nu se mai­­ posta și alta socialistă care nu se­ poate încă La mijloc e un deșert pe care principele de Bulow se trudește degeaba azi să clădească sprijinul politic pe care eî și aiți, au luptat • viați intrijicâ ,ca să s­edrobească. Dar nu e numai­­ aci o­­ greșala­­re tactică a lui Bismarck pe care­ ger­manii o plătesc. Ei plătesc și gre­șeala de a fi primit o constituție re­acționară care nu dădea parlamentu­lui deplinătatea puterilor și a dreptu­rilor ce i se cuvin in viața modernă. Cu un ast­fel de regim viața pu­blică trebuia mai curând sau ural târziu­ să fie viciată Cât de tare a fost viciată se poate vedea nu numai, după ceea ce se petrece acum dar, mai ales după ceea­ ce vom vedea de sigili peste câte­va zile cân­d națiu­nea germană își va fi dat verdictul. I K­. D. drepturi: se supun in chip uniform poatefi celui roman. Un fratricid Două frați, Alfred și Ernest Fuel, cari conduceau o boiangerie la Be­ziers, traiau­ învrăjbiți de multa vreme. Alfred, căpătând deunăzi de la tri­bunalul de comerț reziliarea contrac­tului ISC,de asociație, frâle­seii, a tras, asupra lui, trei focuri de revolver ieri dimineață, în momentul când intra în atelier. Atins la plămâni, neferi­citul a murit după puțin timp. De cât­va timp Ernest Puel, părea că e­ram­ nebun ; deunăzi fusese chiar implicat intr’un furt și fusese scos din cauză ca unul ce a săvârșit faptul fără să-și dea seama de ce face. Experiența, fatal. Un finel de 16 ani, Marcel Millet,­ locuind la Turnu, citind în ziare po­vestirea unei sinucideri in care era vorba de unul care se spânzurase cu o cravată, se îndoi de eficacitatea mijlocului, îi dădu apoi în gând proasta idee da a încerca acest mijloc. Și, în acest scop, el și-a înfășurat gâtul cu o cravată, apoi s-a agățat de un piron, in pivnița părinților săi. El și-a pierdut îndată cunoștința și a murit sugrumat. ______Brutus d­in Trânta (Corespondentă part a parolui »Universu!») Pans, 8 ianuarie. Moartea Iu? William Bnsnach William Bu­snach, fecundul autor dramatic, care a adaptat pentru scenă­­ romane d’ale lui Emile Zola, a murit azi la Paris. Născut in acest oraș la 7 Martie 1832, a fost impiegat vamal, dar părăsi iute slujba spre a se consacra cu totul teatrului, și până in ultimul timp n a încetat să scrie pentru scenă. Singur pri in colaborare, a pat să se joace un șir nesfârșit de piese, vo­deviluri, operete, reviste,­feerii,drame,­­ printre cari se pot cita : Călătoria tinerului Anarharsis, Gemenii din Bergharis, Opoponaxul, Ciorapul de lână, Văzatoarea ambulantă. Ali-Baba, Oul roș, Crima unei mame, etc. Din romanele lui Zola, Rusnack­ a scos următoarele drame : Assomalr, Nana, Pol-Bouille, P ntecele Pa­risului. Germinal. El a înființat in 1867 și un teatru- Ateneu­, care a ținut numai un an. Internațional la neagra înainte de a se despărți, adunarea episcopilor francezi, a răspuns epis­­copilor străini cari ii felicitaseră pen­tru supunerea lor către papa. S’a ablicat acum textul acestor adrese e mulțumire. Legea separațiunei e tratată drept o lege nedreaptă, atin­gând drepturile imprescriptibile ale bisericei, justiția și libertatea. Episcopii tăgăduesc că s’ar fi supus unor considerațiuni politice. El demară că dovezile de simpatie pe care le-au primit din toate țările, catolice sau protestante, arată că ,,unitatea ca­tolică“, afirmând pretutindeni ace­leași doctrine, revendicând aceleași Excrocheril e utili cantabil (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) . Ploești, 12 Ianuarie" Un anume Sigmund Weissmann­, contabil la d. Raieru Grabief, macai băcan de pe calea Câmpinei, a în­cercat sa excrocheze cu suma de­ 10.000 lei pe patronul seu, în chipul următor : In registrul-jurnal la fila 557, cu data de 30 Octombrie 1906, a trecut: „Deposit de la Sigmund Weissmann, 10.000 lei“, iar la fila 558, din a­­celași registru, a trecut : „Dobânda primită la 10 000 lei, 1.000 lei“. Pentru mai multă siguranță,­ a fa­­­cut pe o coală de 10 lei următoarea declarațiune : „Prin care declar că am­ primit un depozit de la Sigmund Waisman suma­­ de cei zece mii (10.000) un numerariu cu dobânda anuală de 10 la sută plă­­tindu-i acum, la facerea prezentei, dobânda cuvenită pe un an Drept -care-i dăm­ aceasta sub propria mea,­ iscălitură“. Descoperirea escrocheriei Zilele trecute, d. Raieiu Grabief,’ răsfoind prn registre, spre­­ surprin­derea sa a dat peste , acele operațiuni suspecte. Luând de scurt pe incorec­tul contabil, el a declarat că e o sim­plă greșală. Lucrurile rămânând baltă Waisman­ profită de ocazie, și lipește pe de-­asupra operațiunilor din regis­tru, cari sunt foarte invizibile cu o­­chiul liber, câte o hârtiuță cu indi­cația • „Ceverul zilnic la 1 Noembre lei Q000­0Q‘V In timpul "acesta, 3. Raieiu Gri­­­ Mei a recurs la concu­rsul unui con­­­tabi­l exnei­t și a constatat escrocheria. Acum Weisman și-a mărturisit fapta. "El­ a fost dat pe mâna parchetului. E de notat că, declarațiunea fă­cută pe coală de 10 lei Weisman aștep­ta momentul oportun spre a o introduce în corespondență zilnică, spre a fi semnată de d. Raieru Gra­­­bler, pe care-l știa că nu citește, nici odată ceea­ ce iscălește. Insă până atunci având nevoe de ..bani, a lăsat acea declarațiune ama­­nei pe câți­va lei la d-na .Elena Pe­­trescu, tutungioaica da pe calea Câm­­pinei Când d. Baieru Grabier a aflat des­pre acea declarațiune, a plătit datoria lui Waisman, și și-a însușit d-sa spre a o prezenta parchetului Prahoveanul. Afacerea Polonyi-Halm­ moeî din presă Ziarele continuă a se ocupa de a­­facerea Polonyi-Halmos, care pe fie­care zi provoacă mari destăinuiri a­­supra corupțiunea claselor dominante din Ungaria. Ziarul „Magyar Hírlap“ care în­treține strânse legături cu partidul constituțional și cu ministrul de in­terne contele Andrassy, constată ca criza a isbueni deja și că a devenit acută „Pester Lloyd“ spune’ ca criza s’a întins nu numai asupra singurati­celor persoane, ci asupra ea bi SEiaf că intreg. „Magyarorszag“, îndeamnă pe mem­brii partidului independent să lupte umăr la umăr pentru ideile comune și să nu se impedece de mici afaceri personale. „Budapesti Hírlap“ explică întor­sătura critică în afacerea Polonyi prin acea­ că Polonyi caută să aru­nce asupra celor­l­alți membri ai coali­­țiunea, legăturile sale suspecte cu ba­roneasa Schönberger. Colegii ministrului Polonyi voesc să-l spele pe acesta, pe când el caută să-l murdărească. Miniștrii trebue să se convingă odată că o conlucrare cu Polonyi nu mai este posibilă. Po­­lonyi este un mare talent , este ora­tor puternic și posedă o fenomenală abilitate juridică și o șiretenie incal­culabilă. Prin aceste calități el poate exercita o mare influență asupra mul­­tim­ei unei întruniri de partid. In cadrele unui cabinet, în care se cere o atitudine morală mai superioară, acest Goliath a fost culcat la pă­­mânt, prin praștia unui David. „Egyetértés“ scrie : „Nici când s'a născut, nu i-a fost patul așternut cu trandafiri. Cel mult din culoarele cu ghimpi ale trandafi­rilor. Furtunile mari pot să zdro­bească fracțiuni chiar și din stâncile cele mai puternice, aceste fracțiuni însă nu pot slăbi soliditatea staticei. Misiunea coaliției este mult mai grandioasă... Interesul națiunei cere așa... „A Polgar“ este de părere că Po­lonyi trimtit odată la pământ, să nu mai fie lăsat să se ridice. Cine îl mai apără, este trădător. Guvernul însă, care­ a jurat că va realiza ma­rile reforme, nu-i vom lăsa până nu le va realiza. „Neues Politisches Volksblatt“ fe­licită pe Andrassy, care pri demisia sa a provocat criza, din care țară va ieși­­ salvată de un Polonyi. „Politische Volksblatt“ zice, că Polonyi a fost de la început punctul vulnerabil al guvernului și e bine că lucrurile au­ ajuns acolo, in­cât țara să scape de el. „Magyarorszag“ zice într'un alt articol, că un singur lucru este de ocolit, anume că nesiguranță să nu țină mult. Să nu uităm, că națiunea așteaptă resolvirea marilor probleme.­­Sa regulăm intre noi afacerile pe cale netedă și­­ să mergem mai de­­­­parte spre țintă. „Népszava“, organul oficial al par­tidului socialist,,serie sub titlul „Mo­­eirla maghiara“ următoarele: 1.Mare întristare in coaliție. A că­zut ministrul de justiție devenit mi­nistru din voiajor al­l caselor de to­leranță și om, care mereu ocolea pa­­ragrafii codului penal, om pe care l’a sprijinit grafia prostituatelor, ca să ajungă în scaunul de catifea, de unde­­ să apere sfințenia familiei și intere­sele maghiarimei de rasă. A căzut ministrul stabilimentelor de toleranță și cu el s’a dus figura­­ cea tipică a­­ independenței maghiare. Șiret și min­cinos, panamist și milionar, un de­cedat moral care mereu învie, om fără principii, bun pentru ori­ce: dem­agog în fer, lacheu în an­ti-sambră— trebue să fie bărbatul de Stat maghiar, care „din familie săracă, dar de o nobilime străveche“, vrea să ajungă ministru“.. Organul socialist e de părere,, că și complicii lui, cari până erî erau solidari cu dînsul,—trebue să plece. Injurii la adresa lui Polonyi .Și în coloarele Camerei, deputații discută cu aprindere această chestiu­ne, unii fiind pentru, iar alții contra lui Polonyi . Mare senzație a produs faptul când în­tr'un grup de deputați membrul partidului independenți?!­ Ludovic 0­­l­tj a strigat în gura mare că Po­lonyi trebue că are în cap untură, căci dacă cine­va n’are curajul de a merge in fața tribunalului, când «’au­ ridicat în contra lui ast­fel de acu­­...Hari'i, alunei el este o canalie.­­ Aceste cuvinte Olaf se repetă de trei ori cu glas puternic, de­și ve­dea ce impr­esiune penibilă; făceau a­­supra multor colegi ai, sei. Ministrul de justiție Polonyi nu se afla în Ca­meră. Influența l ui ».supra d-neî ’Schratt Ziaristul Tényes afirmă într’un ar­ticol că ministrul Polonyi s’a încer­cat în mod indirect să influențeze și asupra artistei Caterina Schratt,­ a­­mica împăratului. Se spune adecă că deputatul Vi­­soniai, avocatul principesei Luisa de Coburg și avocatul vienez consilierul gubernial dr. Baehrach, reprezintan­­tul prințului Filip de Coburg, ar sta i­­ bune relații unul cu altul Soții Baehrach sunt adese­ori oas­peți al d-nei Schratt Dacă se ia în considerațiune faptul că Polonyi a lăsat mandatul său de deputat­ din Ungvas lui Visontai, se explică poate faptul pentru ce ministrul Polonyi, trimetea zilnic, buchete de flori și bomboane d-nei­ Schratt, când aceasta a petrecut acum de curind mai mult timp in Budapesta. Baroneasa Schönberger Asupra baronesei Schönberger, năs­cută Rosa Wallenstein, ziarele ma­ghiare și vieneze mai dau următoa­rele amănunte : de Stat Tanarky și când se despărți de el, trase un foc de revolver asu­pra lui, rănindu-l foarte grav. Tribu­nalul o condamnă­­la 8 luni închi­soare. Ea însă nu-și­­ împlini osânda, de­oare­ce fu grațiată, în urm­a inter­venției ministrului justiției­ de pe a­­tunci, Szilagyi. Mai târziu­ ea a fost condamnată pentru șantagi și la o lună închisoare. După aceea­ ea­ avu rela­­țiuni cu un magnat bogat, care îi dau mulți bani. Cunoștința ei cu Po­lonyi datează de m­ult, de­oare­ce fu­sese avocatul ei. Se spune că Polonyi a intervenit în căsătoria ei cu ba­ronul Schönberger, fiul defunctului mareșal Schönberger, de care însă s-a divorțat. Când ajunse la cârmă cale, Fejervary baroneasa Rosa se stabili în Viena, unde avea misiunea ca să ex­ploateze cunoștința cu un înalt dem­nitar al Curiei imperiale, in favorul coalițiunei maghiare. In timpul șede­­rei ei la Viena ținea cal de curse, cu cari insă avu mari perderi“. ---------« t « MPgKNWM —■ [UNK]­n­i­ci O Cursetare pe zi ia tre otrăvuri măi putem nu­măra și amorul. ________, „Acum zece ani, pe când baro­neasa Schönberger nu era măritată, avea relațiuni cu defunctul secretar Intr ’ o chestie PROFESIONALa Față cu mișcarea ce se sfor­țează sa producă, fără nici un temei, ciți­va lucrători tipografi contra ziarului nostru, am primit aseară următoarea adresă sem­nată de un mare num­ăr de lu­crători tipografi : Domnule Director, Cu onoare vii rugăm să aveți bună­voință a da publicitat­ea prin ziarul „Universul“, următoarelor rânduri: către toți Locuitorii Țârei . Sub­semnați, lucrători tipografi, membrii1 al societăței „Gutenberg“ și „Corporației Artelor grafice“, perin­dați cu lucrul prin diferite ateliere tipografice din Capitală, protestări cu energie contra așa zisului sindical al lucrătorilor tipografi, compus din ciți­­va sociali­șt­i, lucrători la o gazetă din Capitală, care, pe lângă întregul corp tipografic, compromite și ziarul „U­­niversul“, printr’un apel lansat era în toată țara și adresat către toți lo­cuitorii țarei de a nu mai cumpăra ,și citi ziarul „Universul“. Noi, știind cât este de nedreaptă aceeastă acuzațiune, mai cu seamă că singurul ziar, care a respectat sărbă­torire, precum o știu și cititorii lui, a­ fost ziarul „Universul“, care nu a apărut pe când alte ziare apăreau ; no­ unim cu toții a arăta­ locuitorilor țârii, cât și colegilor noștri lucrători de toate breslele, ca este de toata lauda și demn deci fii folositorul ziar „Universu­l“, care­­ menajează mult mai bine, ca alte gazete, pe lucră­, toni tipografi și cel­ alt­ personal din stabilimentele sale, atât materiali­cește, fizicește și moralicește, precum și prin oferirea unei stabilități per­sonalului; și că, dacă se lucrează­­ o jumătate de zi Dumineca, este plătit personalul, extraordinar, adică pe lângă salariu, leafa pe o zi întreagă, variind de la 4—6­ lei fie­care. Deci, toate, aceste calomnii la a­­dresa ziarului „Universul“ nu sunt de­cât o gelozie ziaristică de t­ragiu, cu uneltirea­­ așa zisului sindicat al lucrătorilor tipografi, cu cari, de drept cuvint­, ne-am putea solidariza și noi în respectarea Duminecilor și sărbă­torilor, dacă cu toții de la toate ga­zetele ar fi de acord să înceteze lucrul în zilele oprite de legea repausului Duminical, fie ori­cât de mare plata lucrului extra­ordinar. Primiți ne rugăm, Domnule Di­rector, stima și considerațiunea ce ne păstrăm­. f Săvulescu, S. Rusenescu, N. Petresc­u, C. G. Fonescu Mărnea, D Trifescu, I. Constantinescu III, Vasile .A­ngelescn, D. Nicolau, N. Simionescu, Sp. N. Petrescu, G. Georgescu, Teodor Ionescu,, Ch. Dumitrescu, I. Bărbulescu, G. Munteanu, N. Th. Gălbineanu, Gogu Mihăilescu, Dim. S. Ninu­­lescu, N. Dragulivescu, V. Săn­­dulescu, N. Dumitrescu li, I. Chi­­rulescu, loan Iordănescu, D-tru Georgescu, C. Dimitrescu,­­ An­­dreescu, N .Theodoru, N. Pantazi, D Scărlătescu, O. Haris, Niculae Moscu, D Pnppazolu, M. Sandu­­­lescu, N. Prașca, P. Păunean, N­ikilescu, A. Dumitrescu, F. A­­nastasiu, Niță lonescu, V. Teodoru­, C. Georgescu I, R. Fonescu, C. Georgescu IF, N Sofronescu, Gh. Minculescu, M Scarlatescu, Pa­­­raschiv Constantin, Gh. Kiaiian, M. Ștefănescu, C. Nicolescu, Gr. Marinescu, Theodor Perie­­­ia­nu, Tănase N. lonescu, Costică Mari­nescu, Gh­­ Theodorescu, Visarion Dedu, Costică Ionescu, Gh. Dimi­trescu, D Baldouin, Carol Corban, Ștefan B. Nicolau, G. Grossu, Ma­nale Botezatu, Gr. Bălănescu, Ste­­rea Stănescu, Iorgu Jipescu, Mi­hail Petrovici, Angh­el lonescu, Nae Petrescu, Al. Dumitrescu, P. Niculae, Pavel Derețeriu, Petre Șerbănescu, Gh. Pavelescu, Ion Dumitrescu, Géza Kam­fersech, T. Nicolescu, Iancu Dumitrescu, Va­­­sile Niculescu, Nicolae Huștiu, Pe­tre Niculescu. Modificările lepi­pezi­ileî­nfițerlior Iată modificările introduse prin no­ul proect de lege asupra poziției ofițe­rilor, depus de d. general Manu­,­mi­nistru de rezboiu, la Senat. Beziliun­ile ofițerului Art. 2.—­’Pozițiunile ofițerului sunt: activitatea, disponibilitatea, rezerva, retragerea și reforma. Activitatea este pozițiunea ofițe­rului în timpul cât el face parte din cadrele active ale­ armatei ,și are o funcțiune în cadre.­­ Disponibilitatea este pozițiunea ofi­țerului în timpul cât el încetează timporal de a face parte din cadrele active ale armatei și nu are o func­țiune in cadre.. Rezerva este pozițiunea ofițerului care încetează definitiv de a mai face parte din cadrele active ale armatei, dar care este susceptibil de a fi în­trebuințat într'un serviciu militar în timp de răsboiu și ia concentrările puterei armate chiar în timp de pace până la limita de vârstă prevăzută de art. 22. Din această categorie fac­­ parte și ofițerii care au devenit ofițeri de re­zervă în baza legilor speciale. Retragerea este pozițiunea ofițeru­lui eșit definitiv din activitate, dis­ponibilitate sau­ rezervă, prin limita de vârstă prevăzută la art. 23 sau pentru motivele indicate la art. 24 alin. b din legea de față. Reforma este pozițiunea ofițerului scos definitiv din toate spozițiu­nile o­­fițerilor, în­ urma hotărârei unui con­siliu de reformă. Disponibilitatea Art. 13. — Ofițerul care a stat în disponibilitate pentru concediu de in­terese personale mai mult de un an, precum și cel din disponibilitate pen­­­tru caz de boală, fiind chemat în ac­tivitate va fi supus îndată unui exa­men, spre a se constata dacă posedă încă cunoștințele militare, potrivit gradului său. Regulamentul acestei legi va de­termina modul de compunere al co­­misiunea de examinare și procedarea acestei com­isiuni. Dacă ofițerul nu va­ corespunde a­­cestui examen, va fi­­ trecut din oficiu în­ posiție de retragere. Rezerva Art.­­9. — Ofițerii se trec în re­­servă din oficiu, pentru limită de virată, după cum urmează : Căpitani la 50 ani; maiori la 54 ani; it.­coloneii la 56 ani; coloneii la 58 ani; generalii de brigadă la 63 ani; generalii de divizie la 65 ani. Trecerea în rezervă pentru limită de virstă, se va face în fie­care an, la 1 Aprilie, pentru ofițerii cari îm­plinesc, virsta până la 1 Octombrie rr­îiători la 1 Octombrie, pentru acei cari o împlinesc până la 1 Aprilie următor. Art. 21.—Ofițerii trecuți din oficiu­ In rezervă,, pen­tru limită. (pe , vîrstă, cari nu au ,încă, virsta prevăzută în legea generală de­ pensiuni,­­an drept , la o soldă de­­ rezervă egală ,cu pen­­esiunea ce li­ se cuvine, pentru anii Serviți pină în­­ momentul trecere­ în rezervă."' Această soldă, de rezervă ,nu se va da ofițerului de­cât pînă la,cel mai apropiat termen, de 1 Aprilie sau 1 Octombrie, când are putința legală ■de a cere și obține înscrierea sa la pensie. Retragerea ■ Art. 26.—Retragerea pentru infir­mități se pronunță prin decret regal, în urma părerei unei com­isiuni me­dicale, ...înaintea căreia este­­ trimis ofițerul, după ce a împlinit 6 luni­ de disponibilitate, pentru concediu de boală, dacă și face parte din servi­ciul activ al armatei. . Comisiunea medicală se compune din medicul șef al corpului de armată respectiv, ca președinte și din 4 me­dici ofițeri superiori. Dacă comisiunea medicală se pro­nunță pentru rechemarea ofițerului în activitata și,daca după rechemarea sa, nu va­­ fi, în stare să’șî facă ser­viciu!, în acest caz, după alte 3 luni «le concedii­ de boală, obținute în de­cursul anului, începător din ziua re­chemare!, ,va­ fi­­ trecut ,din oficiu­ în poziție de extragere, „pentru infirmi­tăți incurabile, pe ziua împlinire! ,a­­cestor trei­ luni de concediu. Ofițerul din activitate va putea fi trecut direct in poziție, de retragere pentru infirmități incurabile, fără a­­ mai trece prin cele­­ 6 luni de conce­diu de boală și, cele 6 luni de dis­ponibilitate, prevăzute la art.. 6, a­­tunci când incurabilitatea infirmi­taței sale este vădită și de natură a’l face impropriu serviciului militar. In acest­ caz, comisiunea medicală va fi compusă.în modul arătat la alin. 2 de mai sus Reforma Art. 28. — Ofițerul din activitate care, în timpul aflarel »aip în același, grad, ar fi fost de,­­ trei ori eliminat de la înaintare la rândul­­ vechime­, fie din cauza insuficienței cunoștin­țelor necesare gradului său,­ fie din ori­ce altă cauză, —va fi trecut din oficiu în­ poziție de retragere, prin decret regal,, bazat pe raportul mi­nisterului de­ războiu,­ în urma­­ avi­zului comitetului inspectorilor, gene­rali al armatei". Art. 30 —Ofițerul­­ din activitate, disponibilitate sau­ rezervă, ■ nu poate fi trecut in pozițiune de reformă de cât fientru unul din motivele urmă­­mătoare : a) Purtarea rea din obișnuință ; b) Greșeli grave in serviciu saf­ contra disciplinei; ■ c) Greșeli grave contra onoare­, ca militar și om, greșeli cari ar scăpa prevederilor codului penal dar care ar aduce dezonoare corpului ofițeresc și armatei; d) Închisoarea mai lungă de 6 luni pronunțată prin sentință civilă sta .militară:­­ împrejurarea că un ofițer,, te, de­cursul­ unui an,a socotit ea la art.. 6, ar fi suferit­­ mai mult de 90 zile. În­chisoare disciplinară,­ se va considera ca purtare rea din obișnuință și ca atare va cădea sub prevederile alinia­­tului­­ de mai sus. Art. 33.—Ordinul de trimiterea o­­fițerului înaintea emis, de reformă și numirea membrilor ,ce-l compun se fac pentru ofițerii superiori și infe­riori, de către generalul comandant al corpului de armată, care raportează imediat, ministrului de războiu. Pen­tru ofițerii generali, de către minis­trul de război, în urma cerere­­­ co­mandantului corpului de armații și după­ ce a obț­inut aprobarea Regelui. Ordinele de trimitere a ofițerului înaintea consiliului de reformă vor fi bazate pe rapoartele șefilor ierarh­­ici ai ofițerului.­­ Când constatarea faptului imputat ofițerului din activitate sau, reserva s’a făcut de altă autoritate de­cât aceea a corpului sau serviciului, din care­ el face parte, atunci actele cer­ce­tare­,­ vor fi transmise șefului aces­tui corp sau serviciu, pentru ca din­­sul, pe cale ierarhică, să se înainteze comandantului­­ corpului de armată. Pentru ofițerul din disponibilitate, actele cercetărei, ori de către care autoritate ar fi fost întocmite, se vor înainta direct comandantului corpu­lui de armată, spre a decide. Generalul comandant al corpului de armată, pentru a decide dacă este sau nu locul a se trimite ofițerul în­vinuit înaintea consiliului de reformă, nu este ținut a se conforma­­ inclu­ziunilor din rapoartele șefilor ierar­­­hici ai ofițerului, rapoarte pe care legea îî obligă a le consulta. Ordinul de trimiterea înaintea con­siliului de reformă va­­ cuprinde, în prescurtare, faptul concret ce se im­pută ofițerul’iî, pre­cum și calificarea ce i s’a dat, potrivit categoriilor din învinuiri prevăzute la art. 30. Acest ordin va fi comunicat și ofi­țerului învinuit, cu cel puțin 3 zile mai înainte de ziua convocărei con­siliului. In acelaș termen, se va comunica­ ofițerului învinuit compunerea consi­liului în ziua convocărei. lux. Regulamentul acestei legi va de­termina modul­­ in care ofițerul învi­nuit va fi chemat înaintea consiliului­­ de­­ reformă,precum și procedura" cer"a cetărei pricinel. Ședințele consiliilor de reforma vor fi secrete. Acestea sunt modificările cele mai importante ce s'au introdus in lege. FrisisS äs Broglie și so­­ția sa — Vezi ilustrația — Teatrul „Tivoli“ din Westend, un cuartier al Londrei, se bucură ac­tualmente de o deosebită putere­­ de atracțiune. Prințul Robert de Broglie, care face parte din cea mai înaltă a­­ristocrație franceză, se produce in a­­cest teatru, dirijând orchestra, pe­­ când soția sa, care este o celebră ar­tistă, cântă pe scenă. Prințul de Broglie ișî câștigă pe modul acesta mijloacele de trai­ din cauză ca a fost desmo­ștenit de tatăl seu, nind­ că a luat in căsătorie pe acea cântăreață. Cercurile aristocratice din Franța sunt foarte indignate in contra prin­țului de Broglie. 171V PROVER& PEIX“* Cine caută roti, réti găsește. " ——"T -MKagittaaa»- «a» o Tnortiini>"ri«-i - „ ȘTIRI BD STREDAÎATE — Prin poștă — Lucrătorul Guignon, din La-Chaux-de-Fonds, înebunind in urma morții nevestei sale, a dat foc casei în care locuia ca să arză de vii cel­­ 5 copii ai sei. . .. Copiii d'abia au­ putut fi scăpați din flăcări. . Un ziar parizian află că o răz­vrătire ar fi izbucnit la școala profe­­sională industrială din V­i­e­r­z­o­n (Franța) și că răzvrătiții ar fi arbo­rat pe stabiliment steagul negru a­­narhist. Un ciclon a distrus trei sfer­turi din orașul australian Cooktown, în colonia Queensland. Din Paris se anunță că istori­cul seminar Saint - Sulpice care, in urma separației bisericei de Stat, a redevenit proprietatea Statului, va fi transformat în muzeu și se va in­stala in el muzeul Luxemburg, conți­nând offere de artă modernă. Celebrul chirurg francez, d-rat Doyen, va pleda azi în procesul ce-l are cu bogătașul american Crooker, care, în urma morței nevestei sale, pretinde medicului să’î­nnapoeze, suma­­ de' 400 mii franci ce’î dăduse,ca să’î vindece soția de cancer cu serul Dogen. Chirurgul va lua cuvintul după a* GLASUL MM — Mare roman de moravuri — PARTEA A DOUA Cap. I. Fata aceasta, care în curând avea sa devie femee, care feste puțin avea salie mam­ă, era prea blândă, prea bună, și cu toată rușinea care se abatuse asupra •î. rămusese prea curată, pentru ca blestemele acelea să poată fi reale în gândirea sa. ...Și acum, aplecată de-asupra patului de suferință, călugărița ținea intre mâinele sale calde mâinele Elenei, și o îmbărbăta cu cuvinte dulci, ii ușură dure­rea crudă pe care o simte ori­ce femee în ora sfintă a maternităței. Nașterea copilului fu foarte grea. —­ Rușinea casei noastre vine cu greu­ la lumină­­­, murmura printre dinți bătrâna marchiză, când i se aduceau știri despre mersul lucrurilor. Doctorul pentru a aduce copi­lul la lumina zilei, trebui să în­trebuințeze violența științei, după cum tatăl sau întrebuințase vio­lența și violul pentru a-l crea. Un moment se păru că viața plecase din corpul slăbit al Ele­nei, împreună cu povara ruși­ne!... Dar la strigătul copilului, atunci când femeia ar fi murit, mama se deșteptă . — Copilul meu­ o întreba chilia. Sora Sulpieia ii prezentă i­ivă­lii in scutece, copilul ; lucrul a­­cela așa de mic și de fragil,­ așa de oribil și de admirabil in acelaș timp. — E fata, în zisa călugărița, și e frumoasă ca un­­ înger ! Eiena murmură: — Lași-mă s’o văd.„ Adă­­mi-o mai aproapie .­..mai aproape... Și prin­ ochii iei trecu scântee­­rea aceia de mândrie pe care o au toate mamele in această oră sublimă, fulgerai acela inconști­ent de triumf de a fi îndeplinit misiunea divină a creațiunei ; in fața acelei grămezi de carne, ro­­ș­ietică, informă,­ toată­­ ura făgă­duită dispăru ca prin farmec, blestemele se topiră pentru vecie. O dată cu copilul se născuse și mama... Tinăra fată care plângea tre­cutul, care se încovoia sub greu­tatea infamie­i, care blestema vii­torul, nu mai exista... la patul acela de suferință, nu mai era acuma de­cât o mamă... Strigătul mititelului deșteptase sentimentul acela care doarme în fundul inimei ori­cărei femei, a­­cel al doilea suflet care întovă­rășește sufletul femeii , sufletul de mamă. El își ridică brațele zdrobite de durere și luă copila din mâi­nele serei Sulpieia. Gepilul șk­ela pe care voia sj-l arunce departe de dinsa, pe care de atâtea ori il blestemase, îl era acum drag, și-l stringea la piept, și-l acoperea de sărutări până a­­tunci necunoscute buzelor sale, sărutări de mamă. Și ca și cum i-ar fi venit de o dată o presimțire rea, cu o into­nație nouă și plângătoare, mur­mură ! — Drăguța mea !... Oh ! săr­mana mea mititica !... Apoi, lipsită de puteri, leșină. II Din părinți necunoscuții D-na Turcois luase de mai îna­inte toate măsurile. Ea sosise cu o zi mai înainte la vilă, intovărășită de o­­ doică, pe care o angajase din vreme. Doica aceasta fu pusă sub supra­vegherea directă a credincioasei Rozalia, care nu­­ mai dădit răgaz să se aventureze în afara clădirei nici măcar cu un pas. Acuma, mai mult de­cât ori­când, trebuia să se păstreze secretul mai cu strictețe. Grădinarul și două furnizori ai d-nei Turcois se duseră la primă­rie să declare nașterea unui copil de sex feminin ; lucrul acesta li se mai întâmplase de multe ori așa încât, bieții oameni nu fură­­ de loc mirați. Copila fu declarată născută din tată și mamă necunoscuți. Părinți necunoscuți!... Ce teribilă nenorocire pentru un copil !... aruncat in virtojul lume, fără nici un sprijin !... De la primul său strigăt, de la­rimul său pas, este aruncat in rațele intâmplărei și a milei. Exploatarea, nedreptatea,­ crima, îl iau repede in stăpânire.­­ Nimeni­ nu răspunde de dînsul, nimeni nu-i vind­­in ajutor ; • și cu­ toste nevr­ea,­­tete și el m­em­­­bru al acestei societăți care-1 des­­pretuește așa de mult... Și mai ales, când e vorba des­pre o fată, ce dureros­e orizontul! Bărbatul, tot mai are putința de a se lupta; dar femeia trebue să-și plece capul în tăcere și să-și primească soarta, fără revoltă... Un ast­fel de viitor fusese ho­­tărît și pentru fiica Elenei de Zuranda. Bătrâna marchiză nu fu de loc emoționată gândindu-se la soarta pe care o pregătia copilei.­­ N’avea de­cât să nu se nască­­ mormăia dinsa. Timp de câte­va zile, Elena fu foarte grav bolnavă , dar puterea tinereții învinse, reacțiunea­­ se' produse și peste puțin­ tînăra. fe­mee intră in convalescență. Pe fața­ ei se­ intipănse acuma, stră­lucirea, aceia particulără, tuturor mam­elor triste. Acuma ea trebuia să între­prindă o nette rinörone împreună cu tatăl ei, și apoi sâ-și anunțe in mod oficial reîntoarcerea. Procedeul era cât se poate de simplu, dar oare cine ar fi putut să aibă vre-o bănuială ? Deputatul și fiica sa hotărî să nu se întoarcă dintr’o dată la Paris. Aveau să se opriască mai întâi, cât­va timp la castelul­­ de Zuranda, acolo avea să-l aștepte și bătrâna marchiză, și apoi a­­veau să vie toți trei la Paris. In timpul acesta, Elena prin­dea din ce în ce­ tot mai multă dragoste pentru fiica ei. Ar fi voit acuma s’o alăpteze ea singură, dar bătrâna marchiză nici nu voi să audă de așa ceva. Cu toate ru­­gămintele Elenei,, copilița fu dată pe mâna unei doi ei. ....­­Tehara femee au putea „să-și aibă fiica, de. cât ea pe ... jucărie; i pentru câte­va­, momente;. indată ce micuța .scotea um strigăt,­­.doica­­alerga și i-o„ smulgea­ din braț”. Așa era ordinul bătrânei. De alt­fel, marchiza avea un plan bine definit, și nimica in lume n’ar fi putut-o face sa și-l schimbe. — Trebue cu ori­ce preț, spuse densa marchizului, să lucrăm așa fel, în­cât ori­ce urmă a acestui eveniment să dispară... Prin urmare, copilul avea să fie sacrificat, lepădat, aruncat de­parte de mama sa. In urmă, E­­lena avea să poată reintra în lume cu fruntea sus, ca altă dată, ca și cum nimic nu s’ar fi petrecut. Bătrâna marchiză își făcuse de minune toate planurile, toate so­cotelile ,­­ uitase insă, să ceară mai vităi și părerea­ Elenei. . Când nepoata sa, care până a­­tunci se arătase supusă­­ ca­­ un­­„miel, ridica”glasul, marchiza" râ­mase foarte mic­­ă.­ (Va urma)

Next