Universul, februarie 1907 (Anul 25, nr. 30-57)

1907-02-01 / nr. 30

Apostolul psieeî, consilierul de Stat rus, baronul de Martens.— (Vezi explica (ia) București, 31 Ianuarie. Casă de Stat pen­tru asigurări agricole De o bună bucată de timp, cei «ari se gândesc la îmbunătățirea »țarei țăranilor sunt preocupați de chestiunea asigurărei contra întâmplărilor vătămătoare, cum sunt incendiile, moartea vitelor, grindina și inundațiile.. S’a discutat foarte mult și se va mai discuta asupra acestei chestiuni. Ceea ce e și mai bine, s'au­ constit­uit societăți pen­tru­ a­­­sigurarea vitelor în câte­va co­mune. Totuși chestiunea e ca și­­ neatinsă. ’in adevăr, cele câteva societăți pentru asigurarea vitelor sub­t o­­picătură de apă sau­ și mai puțin, față cu pagubele ce le suferă să­tenii din incendii, inundații,grin­dină și moartea vitelor. In această direcțiune avem încă totul de făcut și de aceea discu­­țiunile asupra chestiei asigură­rilor sunt folositoare. O contribuțiune interesantă pen­tru rezolvarea­ problemei, e un studiu publicat nu de mult de către d. Șt. Chicoș, doctor în științele sociale de la universita­tea din Berlin, asupra „impor­tanței unei case de asigurări a­­gricole și necesitatea înființărei ei de către Stat“. In lucrarea sa, autorul susține cu argumente puternice necesita­tea asigurărilor și că numai Sta­tul poate înființa o casă de asi­gurări obligatorii., D. Chicoș ajunge la această în­cheiere, pe, de o parte printr­­ o serioasă analiză a sistemelor de asigurare, pe de alta prin legă­tura organică ce este intre pre­venirea, reprimarea întâmplărilor vătămătoare și repararea lor (a­­sigurările). Studiul d-lui Chicoș e foarte interesant și va fi citit cu folos de toți cei ce se ocupă cu această chestiune. Negreșit, din punct de vedere practic, se pot face obiecțiuuni contra înființărei unei case publice de asigurări agricole obligatorii. In primul loc, se ridică între­­t barca, cum ar primi țărănimea asigurarea obligatorie contra grin­­di­nei, incendiilor, etc. ? S’a văzut chiar acum de curând că țăranii din unele sate s’au­ o­­pus la asigurarea contra lipsei porumbului, cu toată experiența dureroasă făcută de atâtea ori. Nu e mai puțin adevărat că numai prin asigurarea obligatorie am putea să scăpăm țărănimea de enormele pagube ce le sufere din incendii, moartea vitelor, grin­dină și inundații. Ca să ajungem însă la putința de a lua o asemene măsură, e nevoe de o lungă lucrare pregă­titoare, prin care să se lumineze conștiința sătenilor asupra peri­colelor și pagubelor la cari sunt vecinie expuși și asupra foloase­lor asigurării obligatorii. Când țărănimea ar fi luminată în această privință— și lucrul se poate face prin cercurile culturale și prin băncile populare—atunci earinsă­ și ar cere, și, nu s’ar găsi guvern care să refuze, înființarea de către Stat a unei Case de asi­gurări agricole. mat 4 milioane pentru bu­getul în curs 1908—1907 ; 16 milioane pentru bugetul 1907—1908; 20 milioane pentru fie­care din bu­getele de la 1908—1909 până la 1918—1917. Afară de aceasta, ad­ministrația militară își rezervează să întrebuințeze, afară de suma acesta, pentru­­ cheltuelile extraor­dinare, disponibilitățile ce va pu­tea realiza din vînzarea imobile­lor, terenurilor de exerciții, ar­melor și materialului ce nu vor mai fi considerate necesare apă­rarei naționale și nevoilor ar­matei. Repartiția celor 200 de mii, proiectate"va fi următoarea : Arme și muniții 10.000.000;­­provisio­nal’l de mobilizare 11.200.000; construirea tunurilor de putere mare și apărarea coastelor 13 mi­lioane ; căi­ ferate 800.000 ; lucrări speciale pentru apărarea coastelor 12.000.000 ; forturi 22.000.000 ; armamentul fortificațiilor 15 mi­lioane ; fabricarea materialului de artilerie de câmp 100 000.000 ; construiri de noul. ..cazărmi,, și­­ transformarea și mărirea celor existente 9.000.000; material pen­tru brigada de cale ferată 3 mi­lioane ; cumpărare de cai și ca­târi pentru artilerie 2.000.000. Total :200 de milioane. Asigurarea țăranilor Senatorul Conti a prezintat Se­­natului un important proiect de lege, prin care s-ar sancționa a­­sigurarea obligatorie pentru țărani și în genere pentru­ toți lucrătorii pământului, contra accidentelor muncii. Vor fi obligați la asemenea asi­gurare proprietarii de moșii, a­­rendașii și ori care are conduce­rea unei moșii, pentru a căreia mun­că întrebuințează un deter­minat număr de, țărani sau ță­rance,, chiar pentru câte-va zile. Ca și pentru lucrători se vor admita speciale consortium. In­demnitatea în cazuri de moarte pe urma unui accident de m­uncă, va fi fixată la 2500 franci. In caz de incapacitate permanentă și absolută și în caz de incapacitate permanentă și parțială, sau tem­porară, indemnitatea va fi egală cu salariul normal și în ori­ce caz nu mai mică de 1 franc pe zi. Maxim ■ Dodii in Italia Azi, cu acceleratul de Neapole, a trecut prin Roma celebrul scrii­tor rus Maxim Gorki. El era însoțit de soția și fiica lui de 12 ani, călătorea absolut incognito și nimeni nu i-a eșit intru întâmpinare la gară. Pe când Gorki cu familia dejuna la restaurantul garei, în aștep­tarea trenului de Fl­rența, a fost recunoscut de câți­va călători străini cari se întâlniseră cu densul la Neapole și cari l-au indicat directorul­ui restaurantul­ui. Gorki e un­ bărbat frumos, ro­bust, de statură mijlocie, cu fața deschisă și viguroasă; poartă părul, acum cu totul încărunțit, pe spate și are mustățile nuci. Contrarii­ portretelor răspândite și cari trebue să dateze din tinerețea lui, Gorki are înfățișarea unuui militar îm­brăcat civil. Scriitorul rus a plecat peste o oră și jumătate la Florența, unde va rămâne câtă­va vreme. Antimon CRONICI FEMININE Femeile în India După nuntă, începe pentru fe­meia indiană o viață nouă, dar nu intre 4 ochi cu un tinăr bărbat a­­morezat, precum se petrece in țările Apusului. Ea e dată pe mâna soa­crei sale, la care va stă tinăra pe­reche și lungile ei zile se va petrece în jenana cu surorile bărbasului ci și tinerele soții ale celor­lalți fii. Toate ace­le fetițe — căci nu sunt de­cât fe­t­ițe-- tr­em­ură înaintea soa­crei, șeful părței feminine a fami­liei, căreia se supun implicit. Viața în jenana e monotonă și retrasă. Înainte de revărsatul­­ zo­rilor femeile se scoală, gătesc o­­rezul și coc pâinea (foarte adesea spre d-o împărți îndată unor cer­șetori evlavioși), apoi se duc la fluviu să facă o bac. întoarse acasă, ele­ împodobesc icoanele cu ghir­lande de iasomie, și-și fac rugă­ciunile. După aceea,­ duc dejunul bărbaților din familie și-i servesc stând în picioare înaintea lor. După ce stăpânii și-au­ îndestulat foamea, numai atunci îndrăznesc să mănânce și femeile. Dar ar fi cea mai mare necuviință ca soția, chiar cea mai iubită, să vorbească bărbatului ei față de alte persoane. Vurbanul se duce la plimbare cu prietenii, se duce să fumeze kuka la bazar, se duce la spectacole, chiar la alergările de cai in orașele de sub stăpânirea engleză, tot­dea­­una fără nevastă insă. Silvia. Despre funcționarii Cusut­u­s Depuneri In ultimele numere ale ziarului „Universul“ au­ apărut câte­va infor­­mațiuni referitoare la inițiativa pe care consiliul de­­ administrație al Ca­sei de Depuneri a luat-o în scopul de a stărui la locurile competente pentru o îmbunătățire a stărei de azi a funcționarilor acelei Case. Cuprin­sul acelor in­formațiuni­ fiind cam la­conic, ar a crezut că pentru lămurirea chestiune­ ce se agită în ele nu strică să se dea lămuriri mai exacte de cine­va care e în măsură să cu­noască de aproape atât situațiunea ce se cere a se îmbunătăți, cât și în ce constă inițiativa luată de consiliul de administrație­ al acelei­ instituțiuni. Pentru prima oară începe să se vorbească în public despre starea funcționarilor Casei de Depuneri, stare care nu numai că nu era cu­noscută, dar care, tocmai din pricina acestei ignorante, cum și din aceea a pompei exterioare ce îî înconjoară și a Palatului somptuos in care tră­­esc acești funcționari, era invidiată de slujbașii altor adiiii publice și admirată de lumea neștiutoare. Nimeni însă nu încercase să cer­ceteze lucrurile mai de aproape și să vadă dacă nu cura­va această apa­rență nu e numai aparentă ori co­respunde reali­tatei. Cine ar fi încer­cat acest examen, ar fi văzut că sta­rea funcționarilor acestei importante instituțiinil e destul de precară și merită toată solicitudinea oamenilor de bine. Astă­zi in sfârșit s-au găsit câțî­va d-ni membri, ai consiliului de admi­nistrație— vorbesc de d-niî Fdrade Rădulescu și senator I­acu—cari, sur­prinzând unele semne menite să dea adevărul la lumină, s’au convins că trebuesc luate imediate și serioase măsuri de îndreptare a răului. Acești domni, împinși de un senti­ment de dreptate care ii onorează și le crează un titlu la recunoștința noastră, secundați de pornirile bine­­voitoare și ale celor­ l’alți d-nî mem­bri, au discutat intr’una din ședin­țele trecute situațiunea funcționarilor Casei de depuneri și au emis unele păreri de îndreptare pe cari să le su­pună aprobarea d-lui ministru de fi­nance. ■ înainte de a vorbi însă despre a­ceastă hotărire a consiliului de ad­ministrație, să schițez, grosso modo, situația actuală a funcționarilor casei. Personalul în ființă al Casei de de­puneri se compune din 63 de func­ționari, repartizați ast­fel: 1 director general retribuit cu 1326 lei 20 bani nete pe lună; 1 sub-director cl. 3-a, retribuit cu lei 483 bani 0.5; un ca­sier central cl. 3-a, cu lei 742 bani 40 lunar. Apoi vin : 2 sub­ casiere, 3 șefi de serviciu, retribuiți între 428 lei 25 bani și 367 lei 65 bani lunar, 4 șefi de­ biuron retribuiți între lei 300 bani 10 și 266 și 75 bani lunar, 9 casieri plătitori-prim­itori cu un sa­lariu ce variază între 300 bani 10 și 232 bani 55 pe lună. In fine 39 im­piegați de cancelarie cu un salar între 194 bani 0.5 și 120 bani 55 pe lună și 3 impiegați auxiliari cu retribuție între 102 bani 60 și 85 bani 50 lunar. Postul de director nefiind nici­o dată ocupat prin înaintare din per­sonalul existent, iar acele de sub-di­rector și casier central foarte rar,, se poate vedea că aceste 3 funcțiuni nu contează la nici o înaintare ș­i că lupta române angajată numai între cei 60 de inși ce român. Din aceștia numai 5 funcționari, adică până la sub-ca­­sieri inclusiv, pot provoca vacanțe prin moarte, demisie sau i­eșire la pensie și numai aceste vacanțe dau putința celor­l­alți 45 slujbași să în­­nainteze. Aceasta ar­ da o medie de li inși pentru un loc! Iată dar o primă pedică pusă în aspirațiile de înaintare legitime ale celor inferiori. Dacă la aceasta se mai adaogă o considerație de­ alt ordin și de o putere de adever mai presus de ori­ ce îndoială, anume avansarea prematură a unora bazată pe alte considerațiuni de­cât meritul sau­ o deosebită aptitudine,­­și cam­­iar rîn­dul colegilor mai vechi și poate mai sîrguitorî, se înțelege lesne cum se face că se găsesc funcționari cari așteaptă de câte 4, 5 și 6 ani spre a îi înaintați cu o mizerabilă sumă de 30 și ceva de lei pe lună și cari, în actualele împrejurări, nici peste câțî­va ani de aci înainte nu intreved pu­tința unei soarte mai bune ! Prin urmare a doua pricină a stagnare!. Mai e insă o chestiune de o mare importanță și peste care nu se poate trece cu vederea : se cunoaște din Economia Politică legea salarului necesar, adică a salarului pe care neapărat trebue să-l primească fie­care lucrător—și slujbașul e și el un lucrător cu mintea și condeiul, — de­oare­ce reprezintă echivalentul exis­tenței zilnice. Ei bine, dacă î­ncercăm să facem a­­plicarea acestei legi la funcționarii Casei de depuneri, vedem tot din ta­bloul de mai sus, că numai 11 inși au o leafă care trece de 300 lei lu­nar, sumă ce mi se pare, in actua­lele condițiuni ale traiului, absolut necesară pen­tru ca un slujbaș să poată trăi cu familia sa și în conformitate cu cerințele poziției­,lui sociale. Res­tul de 21 aui de la 300 de lei în jos, adică chiar sub suma absolut necesară existenței! Iată a 3-a considerație care dovedește că starea materială a func­ționarilor Casei de depuneri e de­parte de a fi de invidiat. Pe de altă parte,se știe că insti­tuția Casei de depuneri fiind emina­mente financiară și de o importanță capitală în avutul public, trebue să aibă un personal ales și ca intelect și cu corectitudine, aceste­ done condi­tion­ constituind garanția pe care ori­­ce institut financiar trebue să-l pre­zinte publicului; întrebarea o : se poate ajunge la acest rezultat fără o răsplătire mai dreaptă a muncei ? Să ne aruncăm ochii la instituțiile similare particu­lare,, ca Banca Națională și altele, și vom vedea grija ce se pune din par­tea direcțiilor respective,pentru a îm­bunătăți cât mai mult starea mate­rială a funcționarilor lor. In această stare de lucruri se gă­seau azi funcționării Casei de depu­neri, când consiliul de administrație sesizat de sigur de oare­care indicii îngrijitoare, a pus in discuție chestia îmbunătățirea soartei lor. Și atunci, în urma unei ședințe, s'a ales o co­­misiune din d-ni. I. Eliad Rădulescu, senator Pacu și adv. I. Boambă care să studieze chestiunea și să facă de­mersurile necesare pe lângă d. mi­nistru de finance. S’a hotărit să se ceară restabilirea loturilor dinainte de curbă, după care apoi să se adopte și un sistem de gradație. De­sigur că aceste, cereri isbutind, ar asigura pentru totdeauna persona­­lul Casei de Depuneri , dar pentru ajungerea acestui scop e nevoe de modificarea legei de organizare a mi­nisterului de finanțe în ce privește pe casa de Depuneri. Această modi­ficare ar întârzia mult rezolvarea ches­tiunei și... lucrul amânat e lucru pierdut. In acest stadiu găsindu-se proble­ma ce ne preocupă, o comisiu­ne de funcționari s’a prezintat d-lor I. Eliad Rădulescu și senator Pacu, care comisiune a formulat niște ce­reri mai lesne de realizat, cereri dacă nu rezolvă de tot problema, o îmbu­nătățește mult. Iată ce s’a cerut : 1) Avansarea de la clasă la clasă înăuntrul aceleași funcțiuni „să se facă din oficiu“ și pe cale budgetară pentru toți funcționarii cari au o ve­chime de 2 ani și la alcătuirea fie­cărui budget , iar de la funcțiune la funcțiune să se stabilească o grada­­țiune de atâta la sută și la un in­terval de timp care s’ar hotărî. Contra cererei de la acest punct nu se opune nimic, nici chiar legea de organizare a ministerului de fi­nance. 2) Completarea locurilor vacante să se facă numai din personalul ca­sei, iar nu să se aducă persoane din afară și să se închidă ast­fel și ra­rele ocazii de înaintare ce se ivesc. Sau, dacă se susține că azi Casa de depuneri face parte ca o simplă di­recție din ministerul de finance, a­­tunci să se dea putința ca funcțio­narii ei să poată înainta la va­canțele produse în minister. 3) Scoaterea în fie­care an la pen­sie din oficiu, a acelor slujbași cari întrunesc condițiunile prevăzute de lege­in adever, e drept să nu se pună monopol pe funcții prin prelungirea la infinit a serviciului, căci această procedare lovește așteptările legitime ale atâtor slujbași de carieră, micșo­rând șansele de­ înaintare. Fie­care trebue să-și facă rândul, îndeplinirea acestor cereri s’ar re­duce, după calculele făcute de cei in­teresați, la un spor bugetar de vre-o 6000 de lei, sumă absolut neînsem­nată­ pentru o instituție ca acea a Casei de depuneri care nu numai că­nu­ ia fin ban din fondurile Statului pentru a se întreține, ci din potrivă dă tezaurului public, pe fie­care an, beneficii de milioane ! Iar în ce pri­vește ușurința de a se aloca în bu­­get suma necesară, aceasta e evidentă întru­cât Casa își are budgetul­ eî separat, ce se alcătuește de direc­țiune și se aprobă de consiliul de administrație. Unul care nădăjduește ---- I ■ un VN FROVSR3 P £ ZI Apa pe care o lași să treacă nu învârtește moara. ___ Calendar pe anul 1907 Ortodox Miercuri, LI Ianuarie.—L-ț­i Ciru și Ioan Catolic Miercuri, 13 Februarie.-Benignus Soarele răsare 7.21; apune 5.39 ~IniifAÖA( iCoresp. particulară a ziarului «Universul») • Roma, 27 Ianuarie. Rouile cheltueli militare E1a a fost împărțit la Cameră proiectul de lege pentru nouile cheltueli militare până la 30 iu­nie 1917, care a fost prezintat de ministrul de razboiu, generalul Vigano, acum câte­va zile. Prin acest proiect S8 cer 200 de milioane, repartizate pe 11 bugete în modul următor . Râ­De la rezervorul­ de la „Priseaca“, apele vor fi conduse până la bazili­l Câm­pu­ Lung, de unde prin mai multe artere se vor distribui in oraș. Licitația La 30 Ianuarie, după cum am co­municat, s'a ținut licitație, în localii primăriei orașului, cu oferte închise, pentru darea in antrepriză a lucrări­ lor de canalizare și alimentare cu apă. S’au prezintat mai mulți concurenți, însă numai asupra ofertelor d-lor in­gineri Alb. Ionescu și Moțoi, consiliul comunal se va pronunța în termen de 10 zile, de­oare­ce ceî-i’alțî concurenți și-au retras garanțiile. Rezultatul se va cunoaște deci peste câte­va zile. Costul lucrărilor Totalul lucrărilor este evaluat la 800.000 lei, iar termenul de predare a fost fixat in toamna anului curent .__________ I’icailor. Vatra Luminoasă «Regina Elisa­­veta» Aurel Vasilescu 2 lei, Olga Bilic— viei (Broșteni) 2 lei, Loc. personalu­lui casei S. K­. Farehy 100 lei, Prin L. Wandelman (soc. fotografilor) lei 107.25, școala secundară de fete gr. 11 internat, loc. 500 lei, dr. Gev. Young, Nassau, Bahamas, lei 125, miss Mice Mincer, Nassau, Bahamas, lei 125, N­. G. Naum 500 lei, G. N. Lefache (Caracal) 20 lei, Subscripția ziarului „Universul“ lei 1916.10 b., prin procurorul jud. Bacău, (prove­niți din mituirea unul jandarm ru­ral) lei 9 b. 70, A. N. Ghiriacopol (Galați) 4 lei, V. Pantazopol (Galați) lei 2, R. Mazilu (Galați)* 1 leu, soc. cooperativă „Unirea“ (Buzea) 150 lei, O. Silber (Ji­rlău) 5. lei, A. Mi­­h­ăi­lese (Hirlău) vînzarea broșurilor „Luiza“ lei 39, M. Faboș 4 lei, St. Niculescu (Vasluiu) 125.50, J.­­ Mar­tin Bercovici (Hârlău) lei 6 b. 10, G. Mateescu (I.­Severin) lunar 1 leu, nu me B’rosa Calomfirescu 100 lei, St. Popescu (llulubești) venitul unui bat lei 71, lani Ilurzidis (Galați) 2 lei, subscripția personalului dep. c. f. r. (Brăila) prin șeful dep. N. Ioanovici lei 83.20, prima sec. de „Economie“ (prin G. Lateș, Iași) lei 139.30, A­­netta C. Săvoiiu (T.­Jiul­ 200 lei, n-me Fleischmann (Zürich) 1000 lei, N. Bellu, directorul ziarului „Româ­nul“ (Proman) 200 lei. Subscripția W.­ Trauber (Ploești) lista No. 101 , A. Radeglia 10 lei, F. Katz 4 Iei, L. Kanner 5 lei, C. C. Masterschn 5 lei, J. Kanner 4 lei, R. Er­gas 4 lei, G. Grant 4 lei, d-na. B. Sonen­­feld 2 lei, M. I. Cohen 2 lei, N. P. Nicolau 3 lei, St. C. Browski 10 lei, D. G. Motoiu 10 lei, M. Braunstein 5 lei, G. Sobescu 2 lei, N. Bratu 10 lei, L. Sanft 2 lei, I. Albulescu le­­i, D. M. Pollak lei 2, I. T. Mün­ster 5 lei, Zissman 2 lei, N. L. So­­galla 2 lei, M. L. Marcus 2 lei, F. Sommer 2 lei, N­. P. Richard 5 lei, H. Hacon 10 lei, S. Schmeidler lei 5 lei, A. E. Sandfort 10 lei, P. Io­­nescu 20 lei, T. P. Ionescu 10 lei, N. Sonană 2 lei, M. M. Laver 2 lei, S. Letzeler 3 lei, St. Ioan 2 lei, A. Fătu­leț 5 lei, I. V. Adrian 5 lei, N­. Braunstein 4 lei, L. Ionescu 2 lei M. Finkelstein 2 lei, G. Barbulesc« 10 leî, I. Streit 2 lei, I. Popea 4­1« și V. Trauber* 5 lei. Total 207 lei Georgica G. Assan, loco, leiäO.T. tribuna liberă Un cuvânt asupra propulștrei „V'etrei Lum­inoa­se“" Rare­ori s'a văzut o subscrip­ție publică cu resultate atât de frumoase și de repezi ca aceea făcută în folosul „ Vetrei Lumi­­noase“. Aceasta se datorește foarte mult „apelului“ călduros al Car­men Sylveî și activităței entu­­siaste cu care Suverana a lucrat și lucrează la desăvârșirea ac­estei opere. Firea omului, în genere și a românului, în particular, e aple­cată spre compătimire, spre sen­timente buni, dar, aceste senti­mente sunt de obicei­ în stare latentă, sau — ca să zic așa—in stare de somnolență și tr­ebue ceva sau cine­va spre a le trezi. Acest «ceva» este inițiativa, entusiasmul,—iar acel «cine­va» este omul de inițiativă, omul cu sufletul entusiast, capabil de a deștepta interesul și simpatia pen­tru o causă oare­care. Ast­fel se explică succesul ce l-a avut apelul Reginei noastre. Fie­care și-a dat obolul cu bucu­rie și cu încredere, căci știa bine în ce mâini destoinice și miloase îl depunea. Cea mai buna dovadă despre aceasta e că din străinătate au venit sume însemnate , atâția ca­pitaliști, atâtea personalități dis­tinse,—ori particulari modești dar devotați Reginei­ Elisabeta, — au subscris pentru o întreprindere ce, de­sigur, nu le-ar fi atras a­­tenția dacă în fruntea ei n’ar fi stat Carmen Sylva. Ea singură s’a gândit la neno­rociții orbi. Ea însăși a cerut atât de duios: „O para pentru cea Vatră Luminoasa“. Ei singure deci i s’au încredințat toate ofran­dele, cu deplina convingere că nimeni nu le-ar putea mai bine întrebuința. Această convingere s’a arătat perfect îndreptățită . Intr’un timp atât de scurt — 3—­4 luni — de când s’a deschis subscripția, până s'a inaugurat „Vatra Luminoasă“, s’au făcut într'adever minubi. Peste 20 ne­norociți orbi (iar acum aproape îndoit acest număr), au fost așe­zați în Azil și au început a lucra învățând câte un meșteșug. Cine își dă seama de ce vrea să zică întreținerea atâtor oameni, organisarea și funcționarea a di­ferite ateliere, înțelege câtă muncă și pricepere s’a depus pentru a­­ceasta; și e neîndoios că sub­­scriitorii,— mari și mici,—trebue să fie încântați de întrebuințarea ce s'a dat obolului lor. Iată de ce ne putem aștepta ca instituțiunea „Vatra Luminoasă” începută sub auspicii atât de fe­ricite, să propășească neîncetat, spre­ marea mulțumire a tuturor iubitorilor de omenire. Elena Popoaiu Șcheia de la Petroșani Prin poștă de la corespond, nostru i particular) Giurgiu, 27 Ianuarie Am comunicat la timp mișcarea comercianților giurgiuveni, în jurul desființărei schelei de la Pietro­șanî (V­laș­ca), dând și numele câtor­va din numeroșii comercianți cari a fost pri­miți in audiență de d. prim-ministru Cantacuzino. Existând încă și azi o vie agitație în această afacere de interes general pentru întregul oraș, căci prin exis­tența șchelii de la Pietroșani se a­­duce un rău de netăgăduit întreg o­­rașu­lu­l din punct de vedere comercial, am­ găsit de a mea datorie să am o convorbire cu unul din principalii inițiatori al acestei mișcări, cu co­merciantul Vasile Ghenu. Imediat ce d. V. Ghenu a sosit de la București, unde fusese în delegație fiind și membru în societatea „Clu­­bul comercial“ ra’am prezintat la d-sa și, reepunându-i scopul venirei mele d-și îmi spuse următoarele : „Viața comercială a orașului nos­tru scompta mult pe traficul mărfuri­lor ”ce se importa din streinătate prin portiul Giurgiu, pentru întreaga con­sumație a­ țărei.Chestiuni însă de in­teres general au determinat pe con­ducători să aplice taxa de 75 la sută pentru transportul mărfurilor pe ca­lea­ ferată Giurgiu-București. Lucrul acesta a împiedicat importul martirilor prin portul nostru. Comerțul nostru a suferit, se înțe­lege, prin această taxă. In­ al douilea ram­, nu mai puțin păgubitoare pentru noi a fost și este starta în care se află debarcaderul portului. In zeci de ani s’a cheltuit mi­lioane cu lucrările necesare, spre­ a se înlesni încărcările și descărcările in port. Totul însă a fost zadarnic, căci azi, după 25 ani de muncă și cheltueli, ne găsim sub raportul operațiunilor în port mai rău ca mai înainte. Și apoi pe lângă aceste două rele mai, o înoră unul. ■Județul nostru, ca nici unul poate, din întreaga țară, e lipsit de căi de com­unicaț­iune care să-l lege cu Ca­pitala, deși avem câte­va șosele jude­țene. Din această cauză, parte din co­­mu­n­ele jud. nostru găseau produc­telor lor un debușeu prin Zimnicea, Alexandria, ori Roșiorii-de-Vede (Te­leorman), iar parte prin Titu, Gă­­ești ori Pitești, așa că oborul nostru remțmnea a se alimenta cu cereale din comunele apropiate de oraș. Aiuim însă și această mică pro­ducție amenință pe zi ce merge­a pă­­r­ul, oborul nostru, fiind­că la 30 ki­lometri de Giurgiu se­ află moșia Pe­­troșanî, a cărei întindere merge pînă la Dunăre. Aci se află și satul Pie­troșanî. . Acolo s’a stabilit o schelă în toată regula prin care se atrage cu multă înlesnire exportarea productelor și din cele câte­va comune a căror produc­­țiune mai venea la oborul orașului nostru. Este ușor de apreciat cât de păgu­bitoare e pentru noi funcționarea a­­cestei șchele. La audiența ce o comisiune de ce­tățeni a avut la d. prim ministru s’a­ promis că se va face o anchetă și că numai după aceasta se va pu­tea aviza la închiderea șcheiei. S’a înaintat câte un memoriu tutu­ror reprezintanților jud. nostru, în Cameră și Senat, precum și d-lul prim ministru. Comuna Pietroșanî Comuna Pietroșani are 3000 de locuitori, școală cu patru învățători, o biserică cu două preoți, o moară sistematică, bancă populară și socie­tate cooperativă pentru vinderea pro­ductelor. Moșia e a principelui Știr­bei. In localitate se află 26 comer­cianți de cereale. Comuna are clă­diri frumoase și peste puțin timp, dacă va mai fi schelă, se va transforma în­­tr-un adevărat orășel. Fruntașii și locuitorii comunei mo­tivează menținerea schelei pe un de­cret domnesc din timpul lui Bibescu, pe întărirea dată de domnitorul Ale­xandru I. Cuza la 1861, precum și prin Constituția de la 1866. Aci se aduc­ cereale pentru expor­tare, din comunele Arsacie, Malu, Bujoru, Bălării, Gânjani, Pietriș, Go­­goșari, Putinei, Măgura, Trestenicu- Popești, etc. Locuitorii spun că vor cere Corpu­rilor legiuitoare să se acorde comunei lor un împrumut de două milioane, spre a face un cheiu de acostare a vapoarelor sau șlepurilor. Coresp. In momentul când serviciul sigu­ranței și-a alipit biroul servitorilor s’a făcut o constatare: nenumărați servitori cari veneau la viză sau pen­tru scoatere de condicuțe se găseau trecuți la urmăriri, avind în contră­­la mandate de arestări de executat. S’a mai constatat, tot mulțămită fi­șelor și fotografiilor, că mulți servi­tori își schimbau numele de la un slăpin la altul și odată cu numele și locul de origine. Ori, nu se ascunde cel ce nu are nimic de ascuns și mai toți cel cu adevăratele nume tăinuite au fost găsiți urmăriți. Și atunci serviciul de siguranță a luat următoarea măsură : Nici o con­­dicuță veche nu se mai vizează și nu se mai liberează nici una nouă până ce servitorul nu-și stabilește identi­tatea printr-un singur act: pașapor­tul vizat, pentru supușii streini, ac­tul de naștere sau un bilet de iden­titate recent liberat de primăria co­­­munei de origine. Rubrica „Întâmplărilor din capi­tală“ e plină vecinie de arestări de servitori și servitoare, urmăriți pen­tru furturi sau cu mandate vechi. Cum ar putea da curs siguranța ne­număratelor reclamații ce primește contra servitorilor, dacă nu și-ar lua garanții că, la caz de nevoe, știe de unde să ia pe fugari sau pe delin­cvenți ? Altă cauză a crizei era până acum cât­va timp faptul că bi­rourile de plasare furnizau cel mai mare număr de servitori în provincie, în vederea unor beneficii mai însemnate. De puțină vreme serviciul sigu­ranței a stăvilit și acest neajuns. S’a interzis birourilor de a mai plasa ser­vitori afară din Capitală, pe de o parte­­ de alta, au fost obligate toate birourile să prezinte în fie­ce zi, la poliție, tablouri de numele servitori­lor plasați și numele stăpânilor la cari s’au făcut plasările, de numele și adresele servitorilor disponibili. Și în fie­care zi sosesc la poliție liste întregi­ de servitori disponibili, dar în același timp controlul fișelor biu­roului urmăririlor scoate la iveală urmăriți noul. Această măsură luată în vederea siguranței publice se restrânge firește asupra beneficiilor biurourilor de pla­sare și de aci o restrângere a num­e­­rului celor ce caută stăpâni, urmă­rind însă scopuri necinstite. Reclamațiunile primite la poliție asupra lipsei servitorilor, au dus la tablourile de cari vorbirăm. Am ve­­zut acele tablouri și putem afirma că în fie­care zi sunt în Capitală 20-30 servitori disponibili, număr suficient pentru îndestularea nevoilor Capitalei. Slugi cinstite sunt destule și aces­tora poliția nu le face nici o piedică ca să -și găsească stăpân. E o dato­rie însă a stăpânilor, pentru garanția lor, să nu țină servitori fără condi­cai ții. Lipsa de servitori Mai mulți cititori ne-au scris în ultimul timp plângându-ni-se de lipsa de servitori ce se simte în Capitală. Unele din scrisori acuză biurourile de plasare că fac speculă, altele spun că criza servitorilor ar fi motivată de măsurile luate în ultimul timp de poliție, care refuză a mai libera con­­dicuțe de­cât pe baza unor acte pe care mulți din servitori nu și le mai pot procura, și deci biurourile de plasare nu pot face față cererilor. Am căutat să luăm informațiuni chiar de la serviciul de siguranță, care și-a luat nu de mult controlul bi­roului servitorilor de la poliție, asupra crizei de servitori care într’a­­devăr există și credem de folos a da următoarele lămuriri. Poliția are­ autoritate un număr de 17 birouri de plasare în Capitală ; la acestea caută servitorii stăpîni și stă­­pînii servitori. Servitorul sau , ser­vitoarea care se angajază e obligată a prezintă stăpînului condicuța res­pectivă, a o viza pe numele noului stădin, sau, în caz cind n’are condi­­cuță, e obligat a’șî face una la po­liție. De­sigur, nu încape discuție asu­pra folosului condicu­țelor și pentru stăpîn și pentru servitor și pentru poliție. Aceste condicuțe obligatorii s’au li­berat limită vreme numai pe baza u­­nui certificat de identitate liberat de ori­ ce comisariat, rare ori pe baza actului de naștere. La poliție s’a introdus însă nu de mult sistemul fișelor. Fie­care servi­tor își are fișa lui, pe care e însem­nat numele, locul și data naștere­, fișe cu trimitere la cazierele urmări­rilor judiciare.­­ De la congresul institutorilor Primim următoarea scrisoare: Domnule Director, In­stimatul d­v. ziar din 31 cor., sub li­tinl „Congresul ins­titutorilor“ se vede trecut o informație jignitoare la adresa subsemnaților. De aceia,nă rugăm să bine-voiți a rectifica lucrul ast­fel: In urma propunerii d-lui G. Simio­­nescu, primul censor al „societății institutorilor“ din București, ca cu ocazia constituirea marei societățî a tuturor institutorilor din țară, biroul congresului­ să fie mărit și cu preșe­dintele și vice-președintele soc. insti­tutorilor din București, pe baza sta­tutelor căreia urma a se face unirea d. Pomponiu și preotul G. Dumi­­trescu s-au urcat la biurou. Parte din congresiști neîmpărtășind această părere, au propus ca să râ­mâe biuroul fără asistența celui din Capitală. D. Pomponiu voind a arăta opor­tunitatea acestui lucru, s’a născut un mic tumult pe care d-sa spre a-l evita s’a retras de la biurou, dar a fost imediat chemat la biurou spre a vorbi, părintele Dumitrescu l-a urmat pără­sind biuroul, în urma explicațiilor ce i-a dat d. Nicolau­, luând apoi ambii parte la deliberările congresului, cari au decurs in cea mai mare animație și colegialitate. Pr. C. Dumitrescu. ____________ D. Pomponiu. ȘTIRI DIN STI­EIMI ATI. — Prin poștă — Bricul grecesc „Evangeli“ care căra ciment la Neapole, a naufragiat în dreptul capului Antibei. Echipagiul a fost scăpat. , V­re curînd va începe să apară la Peking întâiul ziar scris în limba mongolă. Din Atena se anunță un feno­men rar. Muntele Adelphi, așezat în mijlocul provinciilor grecești Messe­­nia și Trysalia, s-a spintecat și ame­nință să se prăvălească asupra sate­lor din vecinătate. Muntele Adelphi e unul din cele două coame principale ale masivului muntos al Moreei. _ *.* Serviciul de siguranță din Pa­ris a arestat deună­zi o bandă în­treagă de așa ziși „apași“, autori ai u­nei serii de crime și asasinate co­mise în ultimii ani. Printre cei a­­restați—45 la număr—sunt și frații Abele și August Poullet, șefii cunos­cuți ai bandei. Împăratul Francisc Iosif a donat suma de 3000 coroane pentru fonda­­iunea defunctului profesor universi­tar dr. Nothnagel. Din Stuttgart (Germania) se a­­nunță că, cu ocazia aniversării a 25 a morții cunoscutului poet Berthold Auerbach, s’a făcut o comemorațiune festivă la mormintul säu din Nord­stätten. La casa natală a poetului s’a desvelit portretul sau in relief. Alaită-erî a încetat din viață sa Lipsea cunoscutul profesor de geo­grafie de la universitatea din Halle, dr. Alfred Kirchoff, in virstă de 69 ani. ... Din Brad (Transilvania) se a­­nunță ca pe hotarul comunelor vecine Lunca și Soiu mare s’a dat de o mină bogată in aur și argint. Exploatarea acestei mine va începe la primăvară. .*. Ambasadorul german din Viena, contele Wedel, a vizitat deunăzi pe văduva poetului Ilebbel și a felici­tat-o pentru a 90-a aniversare a naș­tere.i. Ambasadorul a prezentat d-nei Ilebbel un manunchiu­ de flori din partea împăratului Wilhelm al Ger­maniei. Din Berlin se anunță că prima sesiune a noului Parlament german, va ține vre-o zece săptămâni. Guvernul n’are intențiune să pre­­zinte Parlamentului proiecte de legi mai însemnate, de­oare­ce speră ca să voteze creditele speciale, pentru co­lonii și a tratatului comercial cu Sta­­tele­ Unite. A­­cademia maritimă din Anna­polis (America) a hotărit, de acord cu departamentul marinei, să intro­ducă învățămîntul limbei germane, care fusese suprimat acum câți­va ani. O CUGISIA­HX: PIS ZI Boala, moartea și norocul sunt singurii mosaftri cari nu maî în­treabă pe ce țise să intre in casă. ~AMP ÍASAREA~ înființărei societăței funcționa­rilor publici Funcționarii publici au­ sărbătorit era a 25-a aniversare a înființărei so­cietății lor. La orele 10 dim. s’a oficiat un Te-Deum in biserica Albă din calea Victoriei de către P. S. S. arhiereul Nifon, vicarul Mitropoliei, asistat de preoții bisericei și de preoții V. Pop de la biserica Sf. Vineri (Herească)­­și Gh­ibănescu de la biserica Doamna N­ălașa. La Te-Deum afi asistat foarte mulți membrii ai societății, în frunte cu co­mitetul lor. După săvârșirea serviciulu­i divin a vorbit mai întâi d. R. Georgescu membru fondator al societății, ară­­tînd în ce împrejurări s’a înființat această societate. D. Codreanu a spus că actualii membrii trebue să fie recunoscători acelora cari au condus această socie­tate de la întemeierea eî și până as­tăzi, iar azi cu ocazia aniversarei a 25-a, el trebue să înalțe rugăciuni celui Atotputernic pentru odihna su­fletelor membrilor repausațî. P. S. S. arh­iereul Nifon, după ce mulțumește pentru onoarea ce i-au făcut de a-l proclama membru de o­­noare al societăței lor, spune că pe cât îî Va fi posibil îi va da lot spri­jinul SUA. După aceasta toți membrii pre­zenți s’au fotografiat in grup. Câte­va date Societatea funcționarilor publici s’a înființat la 31 Ianuarie 1882, iar la 11 Aprilie 1892 a fost recunos­cută ca persoană morală și juridică. Ca membri ai acestei societăți nu pot fi de­cât funcționarii Statului, ai județelor, ai comunelor și ai așeză­­mintelor­ publice, puse sub controlul Statului. Societatea de la înființarea ei și până la 31 Decembrie 1905 (darea de seamă pe anul 1906 nu e încă ter­minată) a dat membrilor săi urmă­toarele ajutoare: 1) Pentru cașuri de boală 713.391 lei 40 bani; 2) Celor rămași fără funcțiuni 1.262.474 lei și 01 bani; 3) Ajutoare de înmormântare lei 422.372 bani 80; 4) Ajutoare pentru cașuri de infir­mitate 773 lei 60 bani, și 5) Pensiuni văduvelor și orfanilor membrilor 705100 lei și 80 bani. In total societatea a dat membrilor săi ca ajutor sub diferite forme suma de 3103166 lei 89 bani, sumă destul de respectabilă. Ca președinte de onoare al socie­tății e A. S. Pi. Principele Ferdinand. La expoziția din Paris din 1900 societatea a obținut medalia de aur cu diploma de onoare, fiind recunos­cută ca una din cele mai filantropice societăți din lume. A. T. apostolul păci­­i Consilierul sie Stat rus baronul B. _ Martens .— Vezi ilustrația — Dăm astă­zi ca ilustrație portretul consilierului de Stat rus, profesorul baron de Martens, care în numele Țarului Nicolae vizitează capitalele mari ale Statelor europene, având de scop să înceapă tratative preliminare în vederea congresului pentru pace, ce se va ține In primăvara aceasta la Ilaga. fiORnIRI«* HfilWIOARE C A. AX­ERA. Ședința de la 30 ianuarie Ședința se deschide la orele 2 sula., sub preșidenția d-lui T. Cămăr­șescu. Presențî 92 d-nî deputați. Pe banca ministerială se află d-niî miniștri Take­ Ionescu, I. Grădișteanu, G. Disescu și D. Greceanu. . Se admite indigenatul d-lui Justin Adom­; sunt voturi nule pentru îm­pământenirea d-lor Gh. D. Sandu­, Galimachi Apostoliadi, Grigore Ve­nțet Stasek, Ioan Alex, Elias Prager și George Naneș. Ședința se ridică la orele 3 jula. Alimentarea cu apă a orașului Tărgoviște (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Târgoviște, 29 Ianuarie Alimentarea orașului cu apă se dis­cută de acum 15 ani. Consiliul co­munal de atunci, alarmat, în urma unor boale epidemice, de modul rudi­mentar și neigienic al sistemului sa­calelor cu care populațiunea își pro­cură apă de calitate proastă din Ia­lomița, a însărcinat pe d. inginer­­inspector Elie Radu cu întocmirea planurilor, în vederea unei alimentări cu apă de la „Isvoare“. Din diferite­ împrejurări însă, pro­iectul nu s’a realizat. Actualul consi­­liu comunal a reluat chestiunea. Găsindu-se­­ soluțiunea financiară, s’a cerut și votat prin lege un îm­prumut de 700.000 lei. Cu direcțiunea lucrărilor a fost imediat însărcinat de hidrolog Matei Drăghiceanu, având ca ajutor pe d. M. Mărăcine. Lucrările au început încă de acum un an și au fost duse la bun sfârșit. Apa se va aduce de la localitatea „Isvoare“ situată la 22 km. depăr­tare la Nord de Târgoviște. Are o temperatură de 9 ° centigrade și este de o calitate­ excelentă, dovadă ana­liza chimică și bacteriologică ce s-a făcut la institutul d-lui dr. Babeș. Debitul apei După constatările făcute la fața lo­cului de către d. hidrolog Drăghi­ceanu, în Aprilie anul trecut, debitul apei de la „Isvoare“, fiind nesuficient pentru alimentarea orașului și proec­­tul vech­i, prezintând multe lacune, s’a cerut și obținut un credit de 25 de mii lei, pentru studii, sondaje și cercări, în scop de a­ se asigura, dacă bazinul aquifer al isvoarelor de la localitatea cu acelaș nume, poate da debitul de apă necesar orașului. Cercetările au dat rezultate bune, obținându-se, prin mijlocul galeriilor, un debit total­ mediu de 22 litri pe secundă, în loc de 11 litri, totalul emergenței isvoarelor. Acest debit de 22 litri este­ mai presus de trebuin­țele populațiunei actuale a orașului. Modul de captare Apele colectate în galerii, zidite parte în beton, parte în cărămidă presată, după natura terenului, vor fi conduse prin tuburi de oțel în­­tr-un bazin colector, de unde prin conducta principală, care va fi­­ de fontă sau de oțel, vor sosi la rezer­­voriul așezat pe dealul „Prisecel“ din apropierea Târgoviștei. Modul de aducere a apelor este ba­zat pe principiul vaselor comunicante. SJENA.TVZ. Ședința de la 30 ianuarie Ședința se deschide la orele 2 și 50 m. sub preșidenția d-lui N. Eco­nomii, vice-președinte. Prezenți 67 d-ne senatori. Pe banca ministerială d. general Manu. Votul asupra recunoașterii d-lui Dumitru Gramata, român macedo­­nean, domiciliat în București, e din nou m­l. D. dr. Bardescu, raportor, dă citire raportului și proiectului de lege, ad­mis de Cameră, cu privire la pen­siunile și ajutoarele meseriașilor civili din serviciul armatei. In discuția generală a proiectului, d. Matache Constantinescu mulțu­mește d-lui ministru, de război, ia numele meseriașilor din serviciile ar­matei, cari l-au rugat pe d-sa să le exprime recunoștința către cei ce le-au purtat de grijă. Se precede la votarea pe articole, cari se admit fără discuție. D. general Manu, ministru de res­­boiui, spune că mulțumirile transmise de d. Constantinescu se adresează nu numai guvernului, ci și Corpurilor Legiuitoare cari au votat acest pro­­­­iect ce răsplătește pe acei ce muncesc în serviciile armatei noastre, indife­rent de naționalitate. D-sa mai comunică cum că a pri­mit o petițiune a unei categorii de meseriași tot din serviciul armatei, însă cu lefuri mai mari și angajați prin contract, prin care aceștia cer să fie și ei cuprinși în proiect, bine­înțeles cu pensia proporțională cu leafa. Nu le-am putut satisface cererea, de­oare­ce acestor meseriași angajați prin contract, nu li se face nici o reținere pentru pensii. Vor avea insă tot sprijinul meu dacă vor face o cerere Camerei, la votarea budgetelor, în sensul să fie trecuți și ei ca func­ționari cărora să­ li se facă rețineri. •Proiectul, pus­ la vot în total, se admite cu 43 bile albe. Se admit : recunoașterile d-lor An­drei Căbuz, român transilvănean, do­miciliat în comuna Șerbănești-Podu­­rile din jud. Dâmbovița, Niculae Rădulescu, român transilvănean, do­miciliat în București și Dimitrie Pi­tiș, român transilvănean, domiciliat în Târgoviște. Se admit indigenatele d-lor Leon Hornstein și F. Emilian din Bucu­rești, Leon Nitand­ovschi din Ploești și recunoașterea d-lui Gh. Anastasia, român macedonean, domiciliat in co­muna Blejești, din jud. Vlașca. Ședința se ridică la orele 4 și 10 nu

Next