Universul, august 1907 (Anul 25, nr. 208-238)

1907-08-01 / nr. 208

A., t Ace conful de automobil de la Mătasaru.—(Vezi explicația) București, 31 Iulie. Școalele la adulți in armată Am luat notă într’un nu­­mQ&r trecut de câte­va propu­­nori cu­ privire la școalele de aAun­l, facpte de un domn profesor de liceu. In acelaș timp publica și un alt domn profesor, care In acelaș timp • și dascăl la una din acele școale, câte­va observațiuni ce de asemenea merită a fi fslorate. Intenția legiuitorului — apune d-sa—a fost ca din a­­ceste școale acel ce le urmează să capete în primul rând cu­noștințe folositoare pentru viață. In orașele mici însă elevii se inscriu—și urmează foarte neregulat — numai ca să poată căpăta la sfârșitul anului certificatul care să le dea dreptul să aspire la funcții și să mai aibă dreptul de vot, căci prin politică — zic ei— poți să ajungi departe... Alt­fel stau lucrurile la țară. La orașe de aproape două de­cenii avem școale primare cu localuri proprii și încăpătoare unde aproape toți copiii au putut să învețe. Cei cari n’au Învățat, a fost din rea vo­ință, iar cei ce nu și-au com­plectat studiile, au fost ele­mentele rele ale suburbiilor. E bine când aceste ele­mente se pocăiesc. Dar mai importantă este chestiunea școalelor de adulți pentru cei de la țară, unde acei ce nu știu carte sunt elementele cari n’au avut loc prin școale. Aci s’ar putea începe școa­­lele de adulți cu mai multă temeinicie și iată cum­ : Ti­nerii scutiți de armată să fie obligați, drept preț al scutirii, să urmeze Duminicile și săr­bătorile, timpul de trei ani cât ar fi făcut armata, școa­­lele de adulți , ast­fel să li se îndoiască taxa militară. Iar cu cei veniți în cazărmile de la oraș, institutorii urbani, să facă cursuri Duminicile și foile în chiar localul cazărmii, — cursuri la cari să asiste în­totdeauna și ofițerul de ser­­viciu. Cum vedem, e aceeași idee ce a mai fost exprimată. «A­­vem­ — zice d. T. Dimitriu, ale cărui păreri le resumăm aci,—toată încrederea și ad­mirația noastră pentru cor­pul nostru ofițeresc, ale că­rui cunoștințe superioare sunt incontestabile, dar dacă s’ar obiecta la această propunere că și ofițerii ar putea face foarte bine școală, vom­ răs­punde că dăscălia este o artă și numai noi dascălii avem dibăcia de a captiva sufletul școlarilor noștri prin meto­dele ce pedagogia ne pune la îndemână, — deci rezultatul din acest punct de vedere va fi mult mai mulțumitor. Ofi­țerul va face soldatului edu­cația militară, institutorul pe cea civică». In ce privește programa, ea va trebui Întocmită anume introducându - se în special științele experimentale, agro­nomice și industriale, apoi învățăminte privitoare la res­pectul legilor, virtuțile­­ ci­vice, etc. Acestea sunt însă chestii de amănunt. Esența ambelor propuneri ce se ivesc în ace­lași timp, este ca să se trans­forme așa numitele «școale de carte» de prin cazărmi, organisându-se ca niște ade­vărate școale de adulți. Cre­dem că nimic n’ar fi de o­­biectat împotriva unei ase­meni prefaceri, care n’ar pu­­tea să dea de­cât rezultate bune. Calendar pe anul 1907 Ortodox Margói Iulie. — Drept. Eudo-Catelie Marți, 13 August. — Ipolit HH«­ A oarului 0.18; Apusul 7.24 ,11 1 ■ [UNK] [UNK]­ [UNK]­­ III.N­ . . il» ...........................—«, poliția și nu pregătește o expan­­ziune a domeniului ei colonial. „Acesta, credem—urmează zia­rul, este cugetul guvernului , și acesta este, fără îndoială, și gla­sul unanim sau aproape unanim al țarei“. După ce exprimă convingerea că Franța va rezista solicitărilor amicale și invitărilor curtenitoare ce’i pot veni de-afara, ziarul în­­chee ast­fel : „Actul de la Algesiras nu tre­­bue să fie considerat numai ca un tratat care ne leagă cu cele­­l­alte națiuni europene și pe care, de alt­fel, nimenea nu se gân­dește să-l uite ; el trebue să fie considerat în acelaș timp , ca o garanție pentru noi contra pri­mejdiilor ce derivă din sugestia evenimentelor. Ar fi zadarnic să se facă un războiu pentru stabi­lirea siguranței pe coasta maro­cană și sarcina de salvagardare ce ne-am luat se va termina prin organizarea unei poliții discipli­nare"“ Călătoria lui Maura Se știe că președintele consi­liului de miniștri spaniol Maura, se află la Paris și vizita aceasta a stirnit o sumă de comentarii, intru­cît coincidă cu acțiunea franco-spaniolă pe coastele Maro­cului. Știrile oficioase ce sosesc din Madrid spun însă că Maura a ve­nit la Paris numai din motive particulare. Nu încape îndoială totuși că președintele consiliului spaniol va avea o întrevedere cu Pichon și va profita de acest pri­lej spre a-i repeta motivele pen­tru care Spania ia parte cu oare­care rezervă la acțiunea comună în Maroc. Spania trebue să țină socoteală de situația internă. O cursă a morței Un mașinist anume Galle a primit deunăzi ordinul de a con­duce o locomotivă mare de la Chaumont la Châlons pe rețeaua căii ferate de Est. La Saint-Dizier șeful de stație observă că mașinistul era beat și îl ordonă să se dea jos, dar Galle dădu mașinei toată viteza fără să se preocupe de semnalele de a­­larmă. La intrarea stației Châlons, pe linia pe care se afla mașina se afla însă un tren direct ce ve­nea de la Paris plin de călători. O catastrofă spăimântătoare părea inevitabilă, când un acar avu prezența de spirit să schimbe un macaz ast­fel că roatele anterioare ale locomotivei eșiră de pe șine. Locomotiva derae și se ciocni de o magazie. Nici atunci insă ma­șinistul nu vroia să se coboare de pe mașină și a trebuit să fie dat jos cu forța. ..Locomotiva străbătuse mai mult de 100 de k­ilometri fără să se oprească, și a fost o adevărată minune că nu s’a produs niciun accident pe o linie atât de fre­­cventată. Brutus CARNETUL MEU­ «Ah, dulce și răzbunarea î...» Naică, 'n veci posomorit, E vesel d'astă dată Ș'așa voios, cum el n'a fost in lume nici­odată... Și eu, văzându-l că 'e voios, 'L-întreb­­­u Dar ce ai, dragă, «Ce pari așa de fericit, «C’a t'ar fi lumea ’ntreagă ?.. .» El îmi răspunde : « — Fericit !... a Oh, da !... S-o fericire «Că pot acum să mă răzbun «Cum vreau, cu bună știre.... — Să te răzbuni ? — sic minunat «Ia spune-mi, rău, pe cine ?... «Căci eu­ secretul ț­i’l păstrez, „ «O stii aceasta bine...» «O știu și d'aia îți și spun «îndată cu plăcere, «Căci răzbunarea ’n lume » «Chiar fagure de miere... »El, uite, vreau să mă răzbun «Pe soacră-mea, drăguța «Vedea-o-ași dusă la...' spital... «Mai bine La... Mărcuța — Dar cum ? — Ascultă ce'ți spun că «De câte ori nevastă «Gătește !... Of, n’ar mai găti «Mai mare 'mi-e năpasta.... «De-atâtea ori pe soacră-mea «O chem la mine-ac­asă «Și de îndată o poftesc «Să stea cu noi la masă...» Marion Uscarea produselor vegetale (Legume, fructe, nutreț verde) Uscarea produselor vegetale a dat naștere unei industrii care, pe zi ce merge, ia o mare desvol­­tare în Germania și pare a-și asi­­gura un viitor frumos. Se știe, în adevăr, că aproape toate produ­sele vegetale sunt foarte apoase și din această pricină se păs­trează greu, iar transportul lor e prea scump; cultivatorii și in­dustriașii germani au găsit mijlo­cul de a urca produsele vegetale cu ajutorul unor uscatorii spe­ciale și a înlătura ast­fel neajun­surile pomenite mai sus. Produsele vegetale conțin, de obicei, 80—90% apă, ața­că prin uscare pierd o greutate echiva­lentă aproape; ori­câ­t de per­fectă ar fi uscarea însă, îndată ce produsele uscate vin în contact cu aerul, umiditatea atmosferică le dă înapoi 10—13% din apa pe care o pierduse, în­cât la urma urmei, pierderea adevărată ră­mâne de 72—80%, adică o pro­porție destul de însemnată pen­tru a iefteni transportul în chip simțitor. Dar, afară de înlesnirea păstrării și transportului s-au că­pătat rezultate frumoase și în ceea­­ce privește hrana vitelor și a­­ceasta a contribuit mult la răs­pândirea industriei. Uscarea se face prin aer cald. Produsul vegetal e spălat mai în­tâi și apoi tăiat în bucăți m­iei (tăețea) cu ajutorul unor aparate speciale, iar în urmă trece în apa­ratul de uscat, un cilindru ușor înclinat și fix, în mijlocul căruia se învârtește un alt aparat anume făcut spre a amesteca t­ețeii în timp ce prin cilindru trece un curent de aer cald; produsul us­cat se poate întrebuința apoi imediat. In aceste uscătorii se pot usca tot felul de produse vegetale ; pentru fie­care însă trebue o anu­mită temperatură, iar durata ope­rațiunei variază de asemenea pen­tru fie­care plantă, după țesătura ei, după compozițiunea ei chi­mică și după cantitatea de apă ce conține. Alt­fel, s’ar putea usca prea mult, sau nu sar usca în­deajuns. Se pot usca legume ca: spa­ranghelul, ceapa, fasolea, mază­rea, varza, morcovii, cartofii (pen­tru aceștia din urmă există apa­rat special); fructe ca: pere, mere, prune, caise, etc., nutre­țuri verzi ca: lucerna, sparcetă, trifoi, cereale ca: grâu, secară, ovăz, etc. ; sfecle de zahăr și de nutreț; malțul care a servit la fabricarea berei și tăeteii de sfeclă care au servit la fabricarea zahă­rului, foile de sfeclă, tulpinele cartofilor, întrebuințate ca nutreț uscat la vite sau date sub forma de lături, etc. întrebarea pe care și-au pus a­cel interesați e de a se ști dacă valoarea hrănitoare a produselor uscate nu se micșorează și dacă vitelor le place o asemenea hrană uscată. In ceea­ ce privește valoarea hrănitoare se admite că uscarea făcută cu pricepere, nu schimbă compoziția chimică a produselor, nici nu provoacă pierderea vre­unui principiu nutritiv; ea scoate apa numai și pentru a nu lipsi animalele de apa necesară diges­­tiunea, hrana se poate da ca lă­turi sau muiată in apă. Digesti­­bilitatea acestor produse însă se micșorează, în adevăr, așa în­cât trebue de văzut, potrivit tuturor împrejurărilor in care se poate afla cine­va, dacă această pier­dere nu este răsplătită prin efti­­nitatea produselor, apoi nu tre­­bue uitat că nutrețurile nu se pot păstra verzi, ori­care ar fi mijlo­cul, din cauza fermentațiunilor ce se nasc și prin urmare avem de ales intre o pierdere mai mare și alta mai mică, ambele inevitabile. Une­ori, prin mijloacele obișnuite, produsele păstrate rau nici nu se mai pot folosi. Când e vorba de chipul cum se împacă vitele cu acest soifi de nutreț „manufacturat“, nume­roase încercări și observațiuni a­­rată că vitele primesc adesea cu mai multă plăcere asemenea nu­trețuri uscate, ca pe cele­le alte Verzi, apoase, din cauză că la cele dintâi se desvoltă o aromă plăcută; mai mult de­cât atât, s’a văzut că vitele mănâncă unele nu­trețuri uscate, pe cari nu le mân­­cau in stare verde. Ast­fel tulpi­nele verzi ale cartofilor au un gust neplăcut, respingător pentru vite, iar unele produse stricate, cum sunt sfeclele sau cartofii de­gerați, după ce s’au uscat, se dau vitelor așa cum au ieșit de la us­­cătorie, sau făcute lături singure ori amestecate cu alte nutrețuri, și vitele le mănâncă foarte bine. Același lucru se întâmplă cu foile de sfeclă, cari după ce se usucă se pot păstra multă vreme și cari, după socotelile făcute, ar re­prezintă o valoare de 50—75 ft. la hectar. In Germania, înaltul uscat in­tră în hrana zilnică a cailor de cavalerie, iar țăranul german, ori de câte ori are o uscătorie în a­­propiere, usucă toate produsele și le întrebuințează pentru hrana vitelor de muncă și a celor de îngrășat. După unele cercetări (făcute lângă Cassel) malțul uscat a înlocuit, cu totul ovăzul în hrana cailor () și fără nici un neajuns, in timpul celor mai grele munci. Aceste nutrețuri uscate au­ gă­sit numeroase piețe de desfacere și afară, în Europa de nord :­­Sicilia, Norvegia, Scoția, Fin­landa, u­nde,­ din cauza iernei lungi, nutrețul e puțin și scump, așa­ că, cheltuelile de transport fiind micșorate atât de mult, nu­trețul uscat este mai convenabil. Pe de altă parte, exportul acesta a făcut să se înmulțească uscăto­­riile în Germania. După cum am văzut însă, produ­sele vegetale uscate servesc și la hrana omului și spre a ne face o idee, vom mai arăta că în Ger­mania, asemenea produse servind la hrana omului, se vind ca și conservele prin băcănii, cu ur­mătoarele prețuri socotite pe % Idgr. (o livră) Varză roșie uscată fr. 0.60 c. Morcovi fr. 0.60 c. Spanac fr. 1.75 c. Varză de Bruxelles fr. 2.40 c. In sfirșit, în ceea­ ce privește costul producțiunea și rentabilita­tea, s’au făcut­ socoteli și s’a gă­sit pentru sfeclă că, o tonă de sfecle dă în mijlociu 225 kigr. sfeclă uscată care, vinzându-se cu 18 fr. suta de klgr., aduce un venit brut de 40 fr. 50 % pen­tru fie­care 1000 klgr. sfecle verzi lucrate. Scăzând costul producți­­unei la 1000 klgr., 15 fr. 66 %, rămâne 23 fr. pentru plata sfe­clelor și pentru deducerea câștigu­lui. Socoteala aceasta e făcută pentru o uscătorie de sfecle care face acest lucru iarna, fără a mai ține seamă că în timpul verei poate fi întrebuințată la uscarea fructelor, legumelor, nutrețurilor verzi, etc. In legătură cu această mai este faptul că și cultivatorul de sfecle este folosit, prin faptul ă își poate vinde sfeclele mai cu preț, fiind cerere mai mare ca atunci când se întrebuințează nu­mai la fabricarea zahărului; apoi, cheltuelile de producere pentru asemenea sfecle sunt mai mici, căci nu’s atâtea exigențe ca pen­tru sfeclele întrebuințate la fabri­carea zahărului (se poate alege un soia de sfeclă mai mare și mai productiv). *) Cam. 3 kigr. de cap pe zi. Praz fr. 1.— c. ’felină fr. d.25 c. 18 ~ MM VAUUVTA (Coresp. particulară a ziarului «Universul») Paris, 27 Iulie. Calmul guvernului „Petit Parisien“ de azi dimi­neață publica o notă care, date fiind raporturile foarte intime dintre acest ziar și ministerul, prezintă fără îndoială caracterul unei manifestări a cugetarei gu­vernului. Nota spune: „Acțiunea franco-spaniolă ce se desfășoară în acest moment pe litoralul marocan, are norocul de a întâmpina aprobarea unanimă a Puterilor. Era inadmisibil ca viața europenilor să fie lăsată fără apărare, la bunul plac al triburilor, până când organizarea poliției n’ar fi pus pe prădători in neputință de a’șî îndeplini cruzimile“. Ziarul continuă spunând că in împrejurările actuale prudența este însă strict necesară. Franța înde­plinește o operă de represiune, nu de cucerire ; ea organizează Pe de altă parte, cultivatorul își poate transforma in produse uscate și cele­l­alte produse vege­tale, când câștigul este mai mare și își poate regula producțiunea după cerința împrejurărilor, dând o extindere mai mare unor anu­mite culturi. ____P. Hosiade, Alexandria. Accidentul de automobil de la Mătăsaru — Vezi ilustrația — Corespondentul nostru din Târ­­goviște ne-a anunțat alaltă ori de accidentul de automobil întâmplat rourt seară, la orele 9, pe șoseaua națională Pitești-București. Automobilul, in care se aflau două domni și o doamnă, trecând cu toată viteza pe podul de pe ana Potopului, din comuna Mă­­tasaru, a lovit parapetul podului, s-a rupt și mașina cu cei trei au­tomobilisti s’a prăvălit in apă de la o înălțime de peste 4 metri. Mașina, un «Dietrich» de 40J cai putere, era proprietatea d-lui C­ rațiu Niculescu din Capitală, și fusese pentru prima oară la drum. Afară de d. Niculescu se mai aflau în automobil d. Ghiță Ioan, fiul și o doamnă din București. In căderea de pe pod, d. Nicu­lescu s’a ales cu o contuziune u­­șoară la frunte și la ochiul drept, iar doamna cu câte­va confuziuni mai grave pe corp și la brațul drept. D. Ghiță­loan nu a suferit nimic. Mașina s’a deteriorat însă a­­proape cu desăvirșire și a fost lasat in com. Mătăsaru. Ilustrația noastră de azi repre­zintă momentul in care automo­bilul cade de pe pod. O CXJGEIA.M13 JPJS 21 Când faci o pereche de cisme, ești sigur că ai cu ce trăi­—dar, când faci o carte, poți foarte bine să mori de foame. Ca corolar, în fie­care Dumi­necă preotul să țină o predică in ușa altarului, iar i­nvățâtorul o conferință la eșire, înaintea ușei bisericei. Gea­la altă parte a tinerilor, ab­solvenții cursului rural ar fi obli­gați să urmeze învățăturile fie in școlile superioare de la orașe, fie in școlile profesionale de la sate. Avem deja frumoase începuturi cu școlile elementare de agricul­tură și meserii (mai puține de zece in toată țara) și pentru cari nu se cheltuesc nici câte 5000 lei anual de fie­care. Nimic mai sim­plu de­cât să le răspândim înfi­ințând in fie­care plasă câte o școală de agricultură cu teren de muncă și câte o școală de mese­rii cu atelier de ucenicie. Școlile de agricultură in regiu­nile pur agricole ar avea câmp de experiență și s’ar face cu elevii agricultură rațională, cultivând semințe alese și crescând vite din rasele cele mai bune locale, cul­tivând și arbori sălbateci, căci doar ne lipsesc și păduri în unele părți; aceste școli s’ar transforma in regiunea dealurilor in adevă­rate pepiniere de viță și de arbori fructiferi. Școlile de meserii ar îmbrățișa meșteșugul cel mai rentabil din regiune : ferăria cu diferitele ra­muri ca potcovărie, legatul căru­țelor, reparatul uneltelor și a mi­cilor mașini agricole ; lemnăria cu ramurile ei ca dulgherie, but­­nărie, rotărie și facere de căruțe, putini, cofe (doniți), scaune,mese, jucării de lemn, etc., frânghieria cu diferite împletituri și țesut de fire etc. Aceste școli ar servi și de a­­teliere unde la necesitate s'ar­ în­­drepta cu multă voe bună sătenii, până ce nouiî ucenici ar înființa dughene in satele lor, îndestulind atâtea trebuințe. Cu chipul semnalat mai sus, între 12 ani și majorat s’ar face cea mai folositoare școală pentru sătenii noștri, câți­va aleși ar urma învățături mai înalte, har­nicii mijlocași ar învăța cum se cade agricultura și meseriile prac­tice in școlile elementare profe­sionale, iar celor mulți — azi lă­sați in voea Domnului— li s’ar face în satul lor o educație cul­­turală-militară alternată cu lucrul câmpului săvirșu­mal cu pricepere. €. St. Stoicescu Inginer hotarnic și proprietar INSTRUCȚIA SĂTENILOR La sate rămân un prea mare număr de neștiutori de carte, fie că nu avem locuuri destule în școli, fie că părinții nu se pot lipsi de ajutorul pe care îl au la muncă de la copiii in vârsta de școală. Apoi chiar absolvenții școalelor rurale (18.696 din 425 de mii 743 copii!..) dacă nu mai scriu și citesc, uită mai tot până când intră in armată. Școlile de adulți, menite a a­­duce îndreptare acestei stări de lucruri, cu caracterul lor de școli benevole și facultative, cu greu vor duce la oare­cari resultate, așa că lipsa cultural în păturile rurale va dăinui încă multă vreme. Trebue și in această direcție măsuri serioase, prelungind in­­vățâm­intul obligatoriu­ până la majorat, și contopind in­strucția culturală, cu instrucția militară, începând de la 12 ani. Actualmente avem in slujbă nu­meroși instructori, cari nu prea au pe cine învăța, căci abia câți­va elevi ajung in clasele ultim­e ale școalei rurale, ast­fel că scapă de instrucția militară tot grosul tinerilor de peste 12 ani, tocmai cei ce ar avea mai mare nevoe de instrucția militară și de oare­­cari cunoștinți generale. Instructorii militari, mai bine recrutați și cu un cerc întins de a­­tribuții (ar putea fi și șefi de gar­nizoană) ar fi și niște maeștri e­­ducatori, complectând învățămin­­tul primar al celor mulți cari au trecut pe lângă școală. Ei i-ar în­văța scrisul și cetitul și mai ales prin conferințe practice ar preda istoria, geografia, socotelile din memorie, agrimensura, drepturile și datoriile cetățenești, etc. Pe a­­cești instructori tot ii aveam, așa că chestia s’ar reduce că în vii­tor să-I alegem mai bine și să-l utilizăm cu mai mult folos pentru un strat cât mai numeros. Toți tinerii di­ntr'o circumscrip­ție școlară în virstă de cel puțin 12 ani, cari n’au absolvit cursul rural sau n’au urmat de loc școală ar forma cadrul companiei micilor dorobanți, până­­ la recrutare, cînd ar putea foarte bine să facă sta­giul militar numai un an. Ei ar fi obligați ca in toate Joile și Duminicele să facă in companie gimnastică, instrucție militară, tragere la țintă, marșuri, etc., 3 ceasuri de dimineață și 3 după dejun, in tot cursul anului, neavând vacantie, iar în lunile de iarnă Noembre, Decembre, Ia­nuarie și Februarie, instrucția mi­litară s’ar preschimba în instrucție culturală, făcută de același ma­estru prin conferințe, ținute in fie-care zi de lucru după dejun între orele 12 și 3, în școala sa­tului, pe lângă scris și citit­­t revolver, susține însă că revolve­rul l’a luat cu intențiune de a se sinucide in cazul când n’ar isbuti să obție o îndulcire a traiului său. Neagă că ar fi fost pus la cale de cineva ca să comită crima. După interogator Zamiciu a fost adus înaintea tribunalului, care i-a confirmat mandatul de ares­tare. Tot era de judecător a ascultat și mai mulți martori. Ni. T. Îngrozitoarea­­ sinucidere a lui Ștefan Șendrea (Prin fir telegrafic de la coresp, nostru particular) Budapesta, 30 Iulie. Fostul profesor universitar și ministru de justiție Ștefan Șendrea, fiind dus d­­ Dumi­necă de către familia să la un sanatoriu din Vie­na, s’a folosit de un moment de nea­tenție din partea familiei sale care-l însoția și-l păzia mereu, și seara pe la or­ă­­ s’a arun­cat din tren lângă stația Nagy- Marass, la o depărtare de a •uns­ oră de Budapesta. Dându-se alarma, trenul s’a oprit ,și nefericitul Șendrea a fost găsit in nesimțire, într’un sac de sânge, cu rămii adânci, la cap și umeri. El a fost dus la Budapesta, la sanatoriul profesorului dr. Hertzi. Pe când se făceau­ azi, la orele 11 di min. pregătirile spre a-l opera­, Șendrea a încetat din viață. Cadavrul fostului bărbat po­litic roman a fost­ dus de la sanatoriu la morgă, de unde va fi, transportat La București, unde va ajunge mâine, la­­ o­­rele 11 dim. Notiță biografică.— Ștefan Șen­drea, mare proprietar, originar din Moldova, a fost doctor in drept și profesor de drept civil la faculta­tea juridică din București. A fost agent diplomatic al României la Paris, a fost ministru de justiție in cabinetul Aurelian (la 1896), a fost in numeroase rirauri depu­tat și senator de Iași. Se­­ știe că la spitalul din Plo­ești, Șendrea a încercat de ună­ai de două ori să se sinucidă, dar că a fost împiedicat la timp. Fa­milia il adusese acum vre-o’5 zit­e la București, de unde il pornise la Viena spre a-i interna intr’un sanatoriu. In ajunul congresul­ui internațional de petrol D-niî ing. Anghel Săligny, dr. prof. Mrazec și ing. Const. Ali­­măneșteanu, membrii comitetu­lui organizator al congresului in­ternațional petrolifer,s’au Înapoiat erî din călătoria ce au făcut prin țară,in localitățile unde vor merge invitații congresului, spre a lua măsurile necesare în vederea pri­­mirei distinșilor oaspeți. Comitetul organizator așteaptă cu vie nerăbdare deschiderea a­­cestui mare și important congres, ale cărui lucrări vor fi de aproape urmărite de toată străinătatea iar pentru țară va fi de cea mai mare însemnătate. Marii exploatatori de petrol și capitaliști și oameni de știință vor veni la noi să discute pe lângă chestiunile privitoare lar petrolul românesc, alte chestiuni la dezvol­tarea industriei și la înlesnirea comerțului internațional și schim­bul cu țara noastră. Este de asemenea evident că noul capitaluri străine vor veni spre a pune in valoare bogăția noastră petroliferă, in urma con­gresului, intru­cât străinii au acum o ocaziune mai mult a se convinge de calitatea petrolului românesc și de importanța zăcă­mintelor cari stau ascunse sub coaja solului. S­au înscris p­ână în prezent ca participanți la congres 300 per­soane, dintre cari 150 străini,iar restul din țară. S’au anunțat și câți­va publiciști străini. Marin. Atentatul contra directo­rului general al C. F. RI, Zarioiu Ion, cel care a intentat la viața directorului general al G. F. R., a fost Înaintat era parche­tului. D. judecător Georgescu-Vilcea. Însărcinat cu instrucția afacerei, l’a interogat era din nou. Zarioiu și-a menținut și era de­clarația făcută la primele cerce­tări, adică’că n’a venit din Con­stanța cu intențiunea de a omori pe d. Mielescu și dacă totuși a comis crima aceasta, a făcut’o­ in­­tr’un moment de desperare, vă­­zând-se pe drumuri, fără nici un sprijin. Recunoaște că la plecarea sa din Constanța a luat cu sine un — Prin poștă — La Arad (Ungaria) s’a obser­vat aiartă­ ori noapte, in partea nordică a orașului, om puternic corp ceresc in formă de­ cometă, care după cinci minute a dispărut in direcțiunea nordică. Reuniunea culturală din Un­garia de Nord a decis să ridice pe marginea lacului Csorba o statuă a cunoscutului poet maghiar Va­lentin Balassa. In localitatea Greben de lângă Breslau (Germania) au fost trăz­­nite 5 persoane intre cari o fată de 16 ani. Numeroase case au fost incendiate de trăznet. Parchetul din Budapesta a confiscat ultimul număr al revis­tei anarhiste «Tersedem­­i Fa­­rraduion» (Revoluția socială) din causa unui articol, in care se aflț» la ura de clasă. Deputatul croat Supilo pu­blică un articol in ziarul «Novi List», in care zice intre altele : «Grație rezoluției din Fiume po­porul croat s’a trezit. Grație cî azi un loc de mamelucî in Ca­meră sunt aleșii poporului și mulțumită ei azi s’a făcut cioc­nirea dintre croați și unguri pro­­ducân­d o stare mai bună de­cât domnea în trecut. Guvernul aus­triac se ocupă azi cu Dalmația mai mult ca ori­când. Fără con­flictul croato-maghiar, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că Croația are dreptul de a se rosti in compromisul austro-ungar. Cei cari au făcut rezoluțiunea de la Fiume n’au avut iluzia că-și vor putea realiza fără multă luptă i­­deile și scopurile cari nu tind de­cât la egalitatea și neatirnarea re­gatului cu regatul unguresc. Au făcut politica asta ca Croația să nu mai fie de aici incolo sluga nimănui, ci să dicteze ea singură in privința intereselor ei». Defuncta fiică Maria a con­silierului provincial Krug, din Breslau,—încetată din viață acum un an — a lăsat prin testament suma de 350.000 mărci orașului Emden pentru scopuri filantropice, precum și alte sume pentru săraci. ... La concursul pentru compu­nerea unui imn in onoarea Prin­­țului Ferdinand al Bulgariei cu prilejul jubileului său de 20 ani de domnie, au luat parte 28 con­curenți, toți supuși bulgari. Proec­­tele prezentate fiind in­deobște slabe, juriul a hotărît ca proectul care a obținut premiul I să fie cântat numai la serbările jufei­ SEC.m FATAL MARE ROMAN DRAMATIC de Luisa Saredo PARTEA I­a Testamentul mătușei La­­vinia V — Suntem rude, doamnă , dați-mă voie, înainte de toate, ca să vă exprim durerea ce-o resimt la gândul recentei nenorociri a cărei victimă ați fost. — Știți despre asta ! exclamă Ioana Sabina mișcată și mirată­— Știă că ați perdut un înger : cine nu o știe la Roma? Credeți, că nimenea nu ia o parte mai vie ca mine la sfinta voastră du­rere de m­amă. Donna Sabina își acoperi fața Cu mâinile și începu să plângă. Ori­ce amintire despre copilul pierdut o lovea cu tărie în inimă, și ea se simți în curind plină de încredere și de liniște in privința iubitului donnei Iulia. Ast­fel, când aceasta Îi strânse cu dragoste mâna și o rugă să nu se mai turmenteze atîta, în­­demnându-o să nu despere încă, când o conduse la o bancă și o făcu să șadă cu acel aer gingaș și protector pe care un bărbat și-l ia tot­deauna față de o femee tinără, timidă și slabă, ea se simți întru­cât­va încurajată zicân­­du-și că donna Iulia avea drep­tate să laude sensibilitatea fostu­lui ei logodnic. Nu, vom stărui prea mult asu­pra celor spuse de cei doui ti­neri in această noapte care tre­buia să răm­âe memorabilă pen­tru ei. Convorbirea lor se mărgini mai ales asupra pierderea copilului și ducesa trebuia să se întrebe de mai multe ori, cum se făcea că un strein să ia atâta parte la durerea ei, pe când don Fabio, deși îndurerat și el, împinsese cruzimea până la a nu-i adresa nici o dată un cuvânt de încu­rajare. Sabina trebui cea dintâia să reamintească motivul pentru care se coborâse în capelă. Ea povesti necesitatea în care se găsise cumnata sa de a se re­întoarce imediat la mănăstire, disperarea sa văzându-se in im­posibilitate de a înștiința pe­­ don Mario despre acest neajuns, și rugămințile fierbinți ce­­ le fă­cuse pentru ca dinsa, Sabina, să-i ia momentan locul.­­ Ea te­­ iubește, don Mario, adaose Sabina cu naivitate, nu te a uitat nici un moment, și numai disperarea, neștiind cum să scape de o căsătorie cu altul, a impins-o ca să meargă la mă­năstire. Acum o va părăsi fără doar și poate, la sfârșitul noviciatului. Ea mi a spus că cunoaște mij­locul de a face cu putință căsă­toria d-tale cu dânsa, speră, deci, și aibî curaj. Drept vorbind, adaose ea cu un ton aproape afectuos, donna Iulia mi-a interzis ca să-țî spun toate astea, dar eu n'am curajul de a tăcea in urma simpatiei pe care mi-ai arătat-o d-ta. Noi vom fi deci, în curând, nu numai veri dar frați, de­oare­ce ea consider pe donna Iulia ca pe o adevărată și scumpă soră. Zicând acestea Sabina întinse mâna lui don Mario, care nu putu rezista ispitirei de a depune pe ea o caldă sărutare. Dar ducesa consideră aceasta drept o dovadă de recunoștință pentru buna știre ce i-o dăduse și nu se gândi să retragă mâna. Don Mario încercă o violentă ispită de a respinge urările Sa­binei și a-i descoperi toată starea lui sufletească. Fu reținut însă de gândul că tinăra femee s-ar speria probabil și ar fi refuzat ca să-l revadă. El tăcu deci și se mărgini să întrebe când se va sfârși novi­ciatul donnei Iulia. — Aibî curaj, nu va dura mult, zise donna Sabina zimbind ușor, de­oare­ce credea a ghici senti­mentele lui Mario. — Da, întrerupse el cu vioi­ciune, nu va dura mult dacă d-ta vei consimți a veni aci din când în când. D-ta pot­ s’o vezi la mănăstire, mi-a scris că are a’mi face grave destăinuiri. De ce să aștept până vom putea vorbi ? Nu poate dinsa să'ți spue ceea­ ce are de spus și d-ta să lin-o repeți in locul acesta ? — Nu, răspunse cu seriozitate Sabina ; ea n’a vrut să’mî încre­dințeze acest secret al ei, și eu îl respect. Pe de altă parte nu pot să-ți promit de a te revedea aci; am tremurat prea mult astă-noapte de teamă de a nu fi descoperită; n'am pe nimenea în care să mă pot încrede, și don Fabio n’ar­erta niciodată un asemenea pas, deși nevinovat și făcut din dra­goste pentru sora lui. Aceasta va fi deci prima și ul­tima dată că ne-am întâlnit aci. Zicând acestea, ea se sculă ho­­tărită. Timpul trecuse pentru cei doi tineri cu o repeziciune dezo­lantă; in momentul acela clopo­tul de la un orologiu din apro­piere suna ora două. Mario se sculă la rindul său. El se simțea nespus de trist, și cu glas tremurând răspunse don­nei Sabina : — Nu trebue și nu îndrăznesc să cer mai mult. Dar dacă ași avea a ve da o știre oare­care privitor la copilul d-tale pierdut, vei consimți a mă revedea? — Dumneata! esclamă donna Sabina cuprinsă de emoțiune și uimire. Apoi adaose repede : — Oh ! atunci vino, dar nu la ora asta și in locul acesta , vino direct la palat , toată dușmănia de care mi-a vorbit donna Iulia și care te despărțea de don Fabio, ar dispare in fața unei ast­fel de știri ! Mario plecă capul cu tristețe, aproape rușinat. — Den Dumnezeu, zise el, ca aceasta să fie cu putință! Dar don Fabio și eu, nu ne vom vorbi așa de curând. Pentru un moment adio, adaose el cu o supremă sforțare și strîn­­gând mâna donnei Sabina cu o energie febrilă. Adio. Aduceți-vă aminte că ori­ce s’ar intimpla, a­­veți în mine un amic devotat și sincer“. Zicând acestea don Mario plecă, cu pas încet , trebuia să iasă din capelă pentru ca donna Sabina să o poată închide la loc. Ajuns afară, el se așeză zdro­bit pe trepte, și-și acoperi față cu mâinile, exclamând : — Sunt un blestemat! sunt un blestemat ! Vr Don Mario locuia în una din numeroasele hoteluri situate pe piața Spaniei. El se pregătia să iasă din casă după o noapte de oboseală și da insomnie, când i se anunță un vizitator care doria să-i vorbească. Don Mario dete ordin ca vizi­tatorul să fie introdus, și ime­diat văzu înaintea lui un om mai mult bătrân, de înfățișare mo­destă, dar nu neglijată, care se apropia făcând numeroase teme­­neți. — Cine sunteți? întrebă Ilon Mario pe necunoscut cu oare­care trufie.­ ­Va urassá

Next