Universul, octombrie 1907 (Anul 25, nr. 269-299)

1907-10-01 / nr. 269

ANUL XXV.—No. 269.—Luni­ Octombrie 1907« n în Dani în România.—19 bani în străinătate Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINIST — i1, Strada Brezoianu 11,BSei­reșO — Marele Duce Vladimir Alexamirovici și Marea­ Ducesă Maria Pavlovna Calendar pe anul 1907 Ortodox Duminecă, 30 Septembrie.—Păr. Grigorie Episc. Armeniei (Catolic Duminecă, 13 Octombrie.-Eduard Răsăr, soarelui 6.29 ; Apusul 5.37 Apoi, Familia regală, princiară și Mare­ ducată s’au urcat in tren și la ora 1.50 au pornit spre Sinaia. După cât se afirmă: Altețele Lor Imperiale vor părăsi Sinaia Miercuri, București, S0 Septembrie. In chestia agrară Printre publicațiunile privitoare la această chestie, ce am primit In timpul din urmă, trebue să semnalăm o lucrare a d-lui D. Hagi Theodoraku, mare agricultor, care și-a publicat propunerile mai întâiu în „Buletinul Camerei de comerciu și industrie din Bu­­curești“ și apoi în broșură. D. D. Hagi-Theodoraki propune următoarele : Să se complecteze prin despă­­gubire dreaptă, proprietatea fie­cărui cap de familie I până la 5 hectare. Să se împroprietărească bisericile și școlile cu câte zece hectare obligând pe preot și în­vățător să cultive intensiv. Pe fie­care moșie, preotul, în­vățătorul și sătenii împroprietă­riți vor lăsa fie­care din pămîn­­tul lor o parte fixată de comun acord, care să formeze islazul co­munal ; acestui teren nu i se va putea schimba destinația sub nici un cuvint. Cei ce nu vor munci pămîntul, inchiriindu-l sau lăsându-l pâr­loagă, vor fi deposedați, dându­­li-se costul, iar pămîntul se va vinde muncitorilor cari nu au­ pă­­mînt. Se vor forma inspectorate agri­cole. Locurile de inspectori vor fi ocupate de tinerii școalelor su­perioare de agricultură. Aceștia vor avea de inspectat atât admi­nistrația cât și aplicarea legilor și regulamentelor în vigoare, cum și facerea unei bune munci de preoți, învățători și săteni, rapor­tând celor în drept neregulile constatate. Locuitorii cari rămân fără pâ­­mînt vor fi împroprietăriți pe mo­șiile Statului, cum și pe rămăși­­țele din sferturile rămase din mo­șiile mari cu populație puțină. Se va înființa un credit funciar țărănesc, care va cumpăra mo­șiile societăților de asigurare, de bine-facere proprietățile de mână moartă etc. și o dată cumpărate se vor împărți în loturi, cari se vor vinde fără a se face speculă, adică nu prin licitație, la locui­tori ffără pămînt sau la însurăței, achitând la facerea vînzărei un sfert din preț, iar restul prin a­­mortisare de ani îndelungați (de ex. 24 ani). S’ar mai putea îm­proprietări și tinerii din școalele de agricultură spre a servi ca model de cultură făcându-li-se a­­cestor tineri, chiar înlesniri pen­tru formarea gospodăriei agricole. In cazul când ar fi prea mulți amatori pentru loturile unei moșii, se va face împărțirea prin tragere la sorți. Să se suprime inalienabilitatea pământului țărănesc ; prin supri­marea acestei cla­se, sătenii mun­citori ar căuta prin muncă să mai cumpere pământ spre a’i lăsa moștenire urmașilor lor, s’ar forma ast­fel o clasă de proprie­tari mijlocii, ceia­ ce astă­zî lipsesc. Prin acest mijloc sătenii s’ar îndemna la muncă, agonisind pentru a-șî putea mări proprie­tatea în pământ. Aceste vînzări de pământuri nu se vor putea face de­cât în­tre proprietarii de pământ (plu­gari). Cu toată clauza inalienabilitate­, cămătarii satelor tot au găsit mij­locul a deține sute și mii de po­t­oane fie prin închirieri lungi,­­ prin hipoteci ale căror dobânzi servă drept chiria locului, etc. Printr'o lege ,s’ar putea­­ stabili ca pământul de arătură să nu se poată închiria pe mai mult de un an , de asemenea închirieri, for­țate, să nu se poată face de­cât prin licitație publică la Primăria locală, funcționarii neavând drep­tul de a licita nici direct, nici indirect, pedepsindu-se aspru ori­ce abatere. Să se anuleze toate vânzările făcute contra­ legii astăzi in ființa cum și toate încheierile pe­ termene lungi, cari de fapt nu stmt d­e­cât niște vânzări. ■ ... ■ Delimitarea islazurilor comu­nale cum­ și­­ delimitarea,­­terenuri­lor locuitorilor se vor planta obli­gatoriu cu duzi. Acesta plantați­uni vor deveni proprietatea comu­nei. Șoselele cum și gradinele săte­nilor vor fi plantate obligatoriu cu pomi roditori. Proprietatea mare se va deli­mita prin șanțuri de proprietatea mică (țărănească) spre a se pune capăt odată pentru tot­deauna ne­număratelor procese și șicane care de obicei a­servă spre a întreține dușmănia intre proprietari și să­teni. Adăpatul vitelor să fie slobod, iar nu ca astă­zi când proprie­tarii schigiuesc, bat și desbracă până și pe cei ce îndrăznesc a se scălda în apele ce trec pe mo­șiile lor. Drumul la adăpat trebue lăsat liber cum și toate drumurile de comunicație ale locuitorilor la locurile lor de muncă să fie respectate, ne mai putând fi a­­rate. Aceste arbitrarități dând naș­tere la o mulțime de neînțelegeri între proprietari, arendași și să­teni. Odată stabilită proprietatea ță­rănească, după noua normă ară­tată mai sus, trebuește neapărat să se facă o noua lege de toc­meli agricole maximale pe județ și zone. Aceste tocmeli să nu poată sub nici un cuvînt, trece peste una și una, adică tovărășia capitalu­lui cu munca. Resfetul să se su­prime cu desăvârșire, căci din resset rămâne muncitorul dator la finele anului și din aceste ră­mășițe de datorii nu scapă cât trăește el și copiii lui. Islazurile lăsate de proprietari și arendași să fie lăsate pe cap de vită plătindu-se pe zonă, la munte mai­eftin, la câmp mai scump. Plata islazurilor să se facă in bani, iar munca făcută în so­coteala islazului socotită după pre­țurile cari se vor plăti la execu­tarea lor. Prețul c­erbăritului să fie fixat de o comisie anume ins­tituită, pe zone. Datoriile rămase să nu se poată transforma în muncă, dar la a­­ceste datorii să se dea o dobândă care să nu poată trece peste do­bânda luată de băncile populare. Prețul de vită la pășunat să fie obligatoriu pentru proprietari sau arendaș socotindu-se de cap de familie una pereche boi de jug și una vacă cu lapte , pen­tru plusul de vite să se facă pre­țuri prin bună înțelegere, căci cu drept cuvint se poate consi­dera lux acest plus de vite mari. Cei învoiți pe moșie vor mai avea scutite de eibărit un număr de oi, și aceasta spre a îndruma din nou populația rurală la in­dustria casnică, tot­ prin acest mijloc îmbunățindu-se și traiul avind lapte și brânză din belșug. Prin pașterea oilor forțamente s’ar obține îngrășarea pămîntului. La ridicarea bucatelor, miriștile vor fi la dispoziția oamenilor în­voiți până la facerea noilor ară­turi, fără a se putea percepe vre­un nou eibărit, iar cât pen­tru locurile rămase , drept islaz, trebuește în­tot­deauna­ socotit pe cap de vită­ spre a nu suferi toarne și prin urmare intrarea în iarnă în stare proastă. Măsurătoarea să se facă exact, iar munca în bani să­ fie plătită cinstit. Cel ce nu măsoară drept cum și cel ce caută a înșela la plată să fie pedepsit cât se poate mai aspru, ori­cât de sus ar fi pus. Muncile făcute de săteni ,la freer se vor înțelege cu mâncarea din partea moșiei, mâncarea fiind cât se poate mai bună, și higienică. Vom continua să relevăm­ ,în­­tr’un­­ număr viitor "propunerile d-lui D. Hagi Theodoraku Mu îfesetei la­ ­ Coresp. particulară a ziarului «Universul»­ Salonic, 24 Septembrie Exilarea fruntașului român Toii Hagi- Gogu din Caroferia. —Rolul ofițeru­lui rus Vaconi.­ Persecuție pe față a românilor de către Hilmi Pașa, o­­crotitorul grecilor.— încercarea de distrugere a românismului din Veria. —Amiciție turco-română (??) Nici nu-ți vine să crezi, dacă trăiești, in Turcia, sub paza șire­tului’Hilmi Pașa și a reformato­rilor Macedoniei­?-?). Mă­ rog, de trei ani­ de zile ne hărțuesc grecii, prin toate părțile ne­sigur­au in­țel­egere cu autoritățile de trei ani zeci de nomătii din­­ ținutu/Meglen zac in­ închisoare, sute români o­­­m­brati prădați­, despuiați, etc.etc.;, pe undă te învârtești dai de­ vic­time. Acei, cari au­ vizitat satele românești din ,M>slen — înainte de mișcarea bulgărească, —­ vor ști că comunele Oșani, Liumista, Legunța, au fost pustiite, bărbații rămași in viață se număra pe de­gete. ’ In ținutul Vodena, comuna Gră­­maticova a fost de două ori pre­făcută în cenușe , iar bărbații spre a nu fi acuzați de omoruri, contra grecilor — asta interesează pe E. Sa Hilmi Pașa — au fost nevoiți să se înstrăineze în Ame­rica. Școlile românești din Caterina, Spain­ta, Selia de sus sunt închise iar cele din ținutul Veriei (in afară de Dol­iani, Xiron­vad) , Selia de jos, Marușca. Veria o duc cu greu­, căci nu îndrăznesc oamenii să se manifesteze, cum își manifestau altă­dată sentimentele naționale, când arhiereul grec din Veria, n’a pus piciorul timp de 12 ani prin comunele românești. r­icx un criminal grec n a fost prins. Toți se plimbă liberi prin străzile orășelelor din Turcia, căci așa vrea Hilmi Pașa. Ceva mai mult, dacă-i vorba de vreun ro­mân, rămas neatins de pe urma atacului grecilor, poate fi tras la răspundere, ca și cum el a pro­vocat atacul, cum e căzut frunta­șului român Dumitru Pa­litargh­ia, care după ce a scăpat teafăr din­­tr’un atac la­­ miezul zilei, a fost dat în judecată ca acuzat. Exemple avem cu sutele, fără nici o exagerare. La toate aceste acte comise de greci, la ardere de sate, românii s’au mulțumit cu plângeri adre­sate autorităților imperiale cen­trale cari i ii au măsuri in conse­cință și dadeau ordine Ex. Sale Hilmi-Pașa. Acesta, n'a dat abso­lut nici odată dreptate românilor. E. Sa, știe una și bună : grecii trebuesc sprijiniți căci sunt prie­tenii Turciei. Toți acuzații greci când e vorba de a fi în neînțele­gere cu românii, erau achitați prin ordine provenite de la Hilmi-Pașa. In fine E. Sa, a declarat unui frun­­­taș aromân, care se dusese în au­diență ca să se plângă de pagu­bele suferite de pe urma antar­­ților—textual: NMmce­lița,ce fa­te și d-ta grec. Multora li s’ar părea paradoxală această frasă. Cei ce au venit in contact cu Hilmi-Pașa li se pare foarte naturală, căci acest diplomat—foarte nervos une­ori — lasă să-i scape gândul adevărat în moment de împăcare. De­și sunt ordine vizib­are și chiar de la Pa­lat, de a proteja pe români, Hilmi Pașa din contră îi prigonește mai mult. Am ținut să relevez multiplele suferințe ale aromânilor și purta­rea lui Hilmi Pașa față’ cu noi, spre a vedea incă o infamie co­misă de acest inspector, grație unui instrument orb’, aflat în per­soana unui ofițer rus din Cavase­­ria Vaconi, despre cari cititorii pu idee, întru­cât e un personagiu vestit prin beție și incapacitate. La Cavaserie ofițerul rus o duce in petrecere cu familiile dr. Tusa, Hagi Mociaru etc., în special d-na dr. Tusa are mare­­ influență. In­ politica reformatoare condusă de acest ofițer, care tratează pe ro­mâni cu titlu de mojie, s’a inau­gurat cel puțin la Cavaseria antu­­rajiul femeilor. Am avut ocazie să mă întrețin iarna trecută vre­o două ceasuri. N’avea idee de san­­giacul său și nici nu știa că-i lo­cuit de 10-11 mii români. ’Mi zicea textual: Dacă i- au venit să mi vază ! Ce vrei. Aici au un șef ei pe Toți Hagi-Gogu. Ei bine, tre­buia să-mi facă o vizită, căci Ru­sia protectoare nu glumește. Se poate, d-le căpitan, să vre’toț­i ro­mânii să ve viziteze, îi obiectai ? Mai întâi, bate la ochii autorită­ților și înțelegeți că ei au mai mare încredere in turci de­cât în reforme ? Se prea poate, sun­ răs­punse. Dar se vor căi mai târziu». Am abordat multe chestiuni și în special una care privea omo­­rîrea părintelui Popa" Tanase. Mi se plângea că a fost tras pe sfoară de căpitanul­­ turc Naat Efendi, care l-a pus să facă un raport cu totul contrariu constatărilor me­dicale. Intr’adevăr, ofițerul rus susținea, in raportul seu că pupa a fost lovit de pe la spate, pe când raportul medical constata, că cartușul a intrat din partea stângă de la coasta a III și s’a oprit la umărul drept. Ofițerul rus mai susținea că car­tușul a eșit, iar raportul constata contrariul. Tot cu această ocazie mi-a spus : «Recunosc că românii n'au avut bande în primăvara tre­cută și că tot Naat Efendi m’a făcut să scriu d-lui Petrael (pri­mul secretar al agentului rus) un raport de existența unor bande românești. In fine toate se vor uita, dar te rog spune fruntașilor români să mă viziteze in special nu uita pe d. Toli Hagi-Gogu». Am reprodus conversația, căci e foarte interesantă față cu infa­mia comisă de acest ofițer, care pătează, renumele Rusiei și ar fi bine ca cei de sus din Petersburg să ia in cercetare scrisele noastre și să vază arhivele agenției civile ruse, spre a se convinge de capa­citatea și priceperea acestui ofițer. In ultimul timp in cazana Ca­vaseria, au fost­­ omorâți câți­va greci, probabil de bulgari. Toată lumea s’a pus în mișcare, ofițerul rus, care nu s’a interesat absolut nici­odată de omorurile comise contra «Românilor», autoritățile cari n’au putut descoperi —căci așa era porunca—nici unul din autorii crimelor comise contra Românilor, in urma ordinelor speciale primite de la Hilmi Pașa," s’au pus in cercetarea autorilor crimei. Ei și-au zis, de­oare­ce sunt greci, aceștia nu pot fi omorîți de­cât de români. Concluzia: ro­mânii au­ bande. Chiar dacă nu e nici o dovadă. Ordine exprese. Distrugerea autorilor morali. Iată ocazia bine­venită pentru ofițerul rus spre a-și răzbuna contra d-lui Toii Hagi-Goga, șeful românilor. Croește un raport și cere exilarea d-lui Toll Hagi-Gogu spre a li­niști cazana. Mă rog, nu se ba­zează raportul pe,nici un fapt, ci pe simple­, calomnii grecești, dar este raport — și încă din partea unui­ ofițer străin, care justifică proced­area arbitrară a lui Hilmi- Pașa,­ de a­ ridica pe Teii Hagi- Gogu­ și a-i trimite in exil ia 'J’op­­olas lângă­ Adriaimrul. D. Tel Hagi-Gogu de trei ani stă închis intr’o casă turcească, căci în casele lui nu poate locui de­oare­ce grecii—cari au atentat de trei ori la viața lui—i-au jurat moartea. Prin urmare, să fii atacat de greci, să nu ieși din casă de fel și să fii acuzat de organizator de bande (??) Rați am ajuns. Prea mult vă persecută Hilmi-Pașa. Nu știm in ce a consistat vizitele și cadourile dintre Suverani ? TiwaRaim- 1 în n in tui+o­­ 1e 1 1 UjjaiU l x iii u­ ti accinul unui vi­­ v Hilmi-Pașa contra românilor. E ciudată purtarea Turciei față cu românii. Bulgarii au fost amnis­tiați de trei ori. Românii din Meglen, cari nu sunt intru nimic vinovați, zac in exilul Tripolita­­niei și în Gedi-Cule. Poate că turcii înțeleg prietenia, in viclenie. Csira-K­urnu. MARELE DUCE VLADIMIR în Capitala Vi­­ila la P­alatul mitropo­litan Marele duce Vladimir, însoțit de M. S. Regele, a vizitat ora dimineață la orele 10 și luni, pe 1. P. S. S. Mi­tropolitul Primat, la Palatul mitro­politan. Automobilul regal, fără nici o es­­cortă și precedat numai de prefectul poliției d. Emil Petrescu, a trecut pe calea Victoriei, cheiul Dîmboviței, bulevardul Maria și str. Bibescu- Vodă până la Mitropolie. I. P. S. S. Mitropolitul Primat a primit pe Marele duce și pe M. S. Pingele in capul scărei celei mari. La orele 10 și trei sferturi Marele­­duce Boris, însoțit de A. R. R. Prin­cipele Ferdinand, a sosit de aseme­nea la Mitropolie, în automobilul princiar. Vizita la înaltul Prelat a durat 20 de minute, după care. Marii­ duci au vizitat, conduși de I. P. S. S. Mi­tropolitul, catedrala mitropolitană. Ia reum­blarea în oraș După vizita la palatul mitropolitan, marele duce și M. S. Regele, în a­­celași automobil, au făcut o preum­blare în oraș, scoborând bulevardul Maria, trecând prin piața Ghica, str. Carol, Șelari, Lipscani, Smârdan, prin fața construcției catedralei ru­sești, și de aci pe bulevardul Carol, până la statua Brătianu și înapoi, pe str. Enei, Regală, calea Victoriei, până la palatul regal, unde au ajuns la orele 11. O mulțime enormă, pe tot acest lung parcurs, a salutat cu respect pe înaltul oaspe, care părea deplin satis­făcut de întimpinarea ce-î faceau ce­tățenii Capitalei. Marele­ duce Boris, insotit de A. S. R. principele Ferdinand, au fă­cut de asemenea, după vizita la mi­tropolie, o lungă preumblare in oraș, trecând pe bulevardul Carol, pe str. I. C. Brătianu, pe la Ateneu, până la sosea și înapoi la palatul Cotro­­ceni. La legațiunea rușii La orele 12 fără un sfert, d-na și d. de Giers, ministrul plenipotențiar al Rusiei în Capitală, au oferit un dejun în onoarea înalților oaspeți. Marele duce Vladimir și Marea du­cesă Maria Pavlovna, într-o trăsură de curte, înhămată­­ la Caumont, precedată de prefectul poliției, au so­sit la palatul legațiunea la orele 11 și jun. Cu puțin înainte sosiseră în două automobile AA. S­. RR. Principii Ferdinand și Carol și apoi Marele duce Boris și A. S. R. Principesa Maria. Afară de Marii­ duci, Marea­ ducesă și Familia princiară, mai erau invi­tații d-nei și d-lui de Giers , d-na și d. Solovieff, primul secretar al le­gațiunei, d-na și d. colonel de Zan­­kievici, atașatul militar rus, d. Dimi­­trov, al douilea secretar, d. Yonine, atașat de legaț­iune, d-na și d. Stur­­dza, președintele consiliului, d-na și d. Ion Brătianu, ministru de interne, d. Kalide­ru, d. Rosetti-Solescu, minis­trul României la Petersburg, d. conte de Fersen, aghiotant al marelui duce Vladimir, d-nele Bengescu și Poe­­naru, doamne de onoare ale M. S. Reginei, d-rele Oliev și Istomine, d-șoare de onoare ale Marei­ ducese, d-na și d. general Mavrocordat, ma­reșalul Palatului, d. general Ro­­bescu, mare maestru al Gurței prin­ciare, d. Duiliu Zanfirescu, secretar general al ministerului afacerilor streine, d. d’Etter, șambelanul Ma­relui duce Vladimir și d. general Horjeu, atașat pe lângă Marele duce Vladimir. Menu­ tors d’Oeuvre Consomme â la Orleans Filets de Soles â la Joinville Jambon de Prague â la Marechale Poularde ă la Lamberty Faisans de Bohémé rótis Saladé Parisienne Petits Pois â l’Anglaise Monsse d’ananas â la Victoria Fro mage â la glace Bonbons Capsa G. H. Mumm Extra Dry In timpul dejunului a cântat or­chestra lui Ghristache Ciolac. După dejun, la ora 1, Marii-Duci au vizitat șantierul construcției ca­tedralei rusești, din str. Vestei. La gara de N­ord. Plecarea La ora 1 și un sfert Suveranii noștri, Marii-duci și Marea-ducesă și Principii moștenitori cu principele Carol și principesa Elisabeta, au ple­cat, în automobile, de la palat la gara de Nord, spre a pleca la Sinaia. Pe tot drumul, o mulțime enormă a aclamat pe Suverani și pe înalții oaspeți. Pe peronul gărei se aflau I. P. S. S. Mitropolitul Primat, toți d-nii miniștri cu doamnele, d-na și d. de Giers, ministrul Rusiei, cu persona­lul legațiunei, d. Kalinderu, d. Emil Petrescu, prefectul poliției, d. Duiliu Zam­firescu, secretarul general al mi­nisterului de externe, d-nii gen. Hîrjeu și Gheorghiu, d. Niculescu-Doro­­banțu, prefectul județului Ilfov, d. Panaitescu, șeful siguranței generale, d. Romulus Voinescu, inspectorul-șef al Siguranței, d. Willy Georgescu, sub șeful Siguranței, d. Râmniceanu, sub-directorii căilor ferate și d. Ce­­zăresc­u­, primul ajutor de primar. Soțiile d-lor miniștri au oferit fru­moase buchete de flori M. S. Regi­nei, Marea­­ Ducese și A. S. R. Prin­cipesei Moștenitoare. înainte de­ plecare, Marii Duci au­ ținut, să arate d-lor Sturdza și Bră­­tianu­ și d-lui­ Emil Petrescu, satis* facțiune» pentru strălucitul chip in care au-fost-pomisi in Capitală. Sosirea la Sinaia (Prin­ telefon de la coresp. nostru particular Sinaia, 29 Septembrie. In vederea sosirea familiei mare ducale in localitate, orașul nostru se afla azi in deplină sărbătoare, întocmai ca altă dată cu ocazia sosirea împăratului Francisc Iosif. Primarul G. Manolescu și poli­­ța lui C. B. Rădulescu n’au cruțat nimic spre a se face o frumoasă primire înalților oaspeți. Drumul de la gara până la cas­telul regal a fost frumos pavoazat. De timpuriu s’au luat măsuri severe polițienești, atât in oraș cât­ și in împrejurimi. * Ordinea a fost menținută de a­­genții poliției secrete, pusă sub comanda d-lui Duțescu, comisar, și de jandarmii rurali de sub comanda d-lui căp. Laptev. Sosirea Marele duce Vladimir și Marea ducesă cu fiul Lor, însoțiți de MM. IL. Regele și Regina. AA. LI. RR. principele Ferdinand, principesa Maria, principele Ca­rol și generalul Hârjan, au sosit in gara locală la orele 4 și 18 minute, d. a. Pe peronul gărei care era fru­mos împodobită cu verdeață și steaguri românești și rusești, se aflau intru întâmpinare d-nii G. Manolescu, primar al com. Sinaia; Petre Falade, inspector de poliție in Capitală; Emil Ionescu, di­rectorul prefecturei de Prahova; Const. B. Rădulescu, polițai; A­­ron Jinga primarul com. Predeal, Zira, polițaiul punctului Predeal, comisarul Duțescu și sub­ comi­­sarul Iliescu, apoi mai erau de față școala de fete sub conduce­rea d-nei Maria Stănescu, școala de băețî in uniformă de mici do­robanți, sub conducerea d-lui Ion Luncan, și un numeros public. In salonul de recepție se aflau d-nii Max Kraus și G. Frirenberg atașați militari pe lângă legațiu­nea­ germană, contele Monteforte, vicontele De la Tour, secretarul legațiunei franceze, d. ministru al Olandei cu d-na, și d-nele maior Magheru, Mititeneu, Ioanin, Eleo­nora Balade, Scarlat Iarca, și Davila. In dreapta intrării pe peron o companie din batal. 5 vinători, sub comanda d-lui căpitan Prasa, a dat onorurile militare. La intrarea trenului regal In gară muzica reg. 1 geniu sub di­recția d-lui maior Mărgăritescu, a intonat imnul imperial rusesc. In vreme ce asistența isbucnia in strigătele de «ura». AA. II. II. marele­ duce Vladi­mir și marea ducesă,precum și MM II. Regele și Regina, RA. II. RR. principele Ferdinand, princi­pesa Maria", erau însoțiți de multe persoane remarcabile, dintre cari am observat pe d-nii generali Wartiade, Mavrocordat și Robescu colonel Gratoski, locot.-colonel Greceanu, maior Magheru, doam­nele de onoare Bengescu, Poenaru și Greceanu. De asemenea descind din tren d-nii Luca Ionescu prefectul ju­dețului Prahova, I. Panaitescu șeful poliției generale din minis­terul de­­ interne, Râmniceanu, sub-directorul C. F. R. și Perie­­țeanu inspector de mișcare. După presentările făcute a ur­mat revista companiei de onoare, admirându-se in special de către compania micilor dorobanți, cari ii aduseră aminte de bravii do­robanți din câmpiile bulgare în 1877-78. După aceasta Suveranii noștri și înalții oaspeți au intrat în sa­lonul de recepție. La intrare se aflau suitele re­gală și princiară precum și d-nii Luca’Ionescu. Petre Palade și în­tregul corp diplomatic, aflat in localitate. Familia regală cât și cea mare ducată s’au Întreținut cu persoa­nele de față timp de 5 minute. După aceea in ordinea urmă­toare, au plecat la mănăstire . In prima trăsură se aflau A. S. I. imperială marea ducesă și M. S. Regina, în a doua M. S. Regele cu marele duce Vladimir, in a treia A. S. R. principele Ferdi­nand, principesa Maria, princi­pele Carol cu fiul marelui duce Boris. Apoi au urmat suitele. La mănăstire s-a oficiat un Te- Deum de către părintele Mitrofor Nifon, înconjurat de întregul cler al monastirei. După serviciul divin, în aceeași ordine, Suveranii și Marii duci s’au dus la Castel. La intrarea sălii de arme se a­­flau spre întâmpinare de arhitect Liman și alte persoane. Din nou s’a intonat imnul rus, iar compania de onoare a dat o­­norurile’ cuvenite. Apartamentele rezervate mari­lor­­ duci sunt aceleași cari au fost rezervate și M. Sale Impăratulu F­rancisc Iosif. Aceste apartamente erau fru­mos decorate, având pe pereți și prețioase icoane. Astă­ seară are loc un banchet la castelul Peleș. ■iu I—w.i ■ ■ ■ imn iw breslelor, cu muzici în fruntea lor, cântând cântări socialiste-revolu­­ționare și strigând împotriva «par­lamentului de clasă». Au pornit din piața G. Tisza, prin calea Rá­kóczi, bulevardele Carol, Vácz, ulița Andrássy și a ieșit în vercul orașului, pe piața Atenei. Acolo au ținut o adunare colosală. Au vorbit opt inși, la patru tribune. In cortegiu s’au pu­tut vedea și lucrătorii români, cu inscripție rom­âneascii, cântând și strigând românește,­și studenții universi­tari socialiști. Profesorului universitar Pikier care propune filosofia dreptului, care a oprit la congresul științe­lor sociale, ținut, in Pécs, tele­grama de simpatie min. Apponyi, i s-au făcut ovații uriașe. Corte­giul a voit să ajungă la parlament dar a fost oprit de armată. Mulțămită măsurilor luate de căpitanul orașului, și mai ales de conducătorii socialiști, ordinea a fost exemplară. Nu s-a semnalat nici un conflict serios. Disciplina a fost perfectă. La orele 11 și un sfert preșe­dintele Camerei d. Justic, a primit delegația socialistă, condusă de câți­va deputați, între care națio­naliștii formau majoritatea. S-a prezintat memoriul in chestia vo­tului universal. D. Justic, răspun­zând vorbirea lui Al. Garbay, a spus că parlamentul de azi îin­e parlament de clase, ci poartă la inimă interesul tuturor locuitori­lor fără deosebire de naționali­tate. Kosuthiștii aplaudau, națio­naliștii și socialiștii întrerupeau un incident. Deputatul Garbai i-a reflectat deputatului kosuthist Somogyi care a vătămat, pe so­cialiști : «Ia seama, acum n’ai de lucru cu Vaida». Curând s’a putut vedea și o pa­­rodie. Preotul­ catolic, uni om pe­depsit de lege, Iuliu Markoș, a condus o deputăție de 8 inși din­tre creștinii­­ sociali (alt partid), care a exprimat Încredere guver­nului și parlamentului. Justin le-a mulțumit. Dieta țării s’a deschis la amiază. Dep. Vaida-Voevod nu s’a prezin­tat". Deputații naționaliști aveau embleme roșii. Creștin-socialul Mezőfi a vrut să interpeleze în chestia votului universal", în afară de ordinea de zi. Nu i s’a permis. Naționaliștii au votat pro­ și au fost primiți de majoritatea parla­mentară cu «huideo, porci, câini, trădători de patrie» și alte gra­­țiozități. Pe mâine altă scrisoare cu a­­mănunte, agitația FUNCȚIONARILOR COMERCIALI Repausul duminical.­ Un manifest:­­întrunirea de Duminecă Iași, 29 Septembrie. De cât­va timp, funcționarii co­merciali din Iași țin mai in fie­care seară consfătuiri în localul societăței din str. Golia, in scop de a hotărî o campanie pentru respectarea repauzului duminical, fixarea unui maxim de ore de lu­cru, etc. Sunt, comercianți cari închid prăvăliile Dumineca, la 2 d. a., alții le redeschid pe la 6 seara, unii cari nu închid de­loc prăvă­liile, iar alții cari țin ușa maga­ziei închisă, in schimb însă, o­­bligă pe funcționari de a lucra înăuntru la aranjarea mărfei, la împachetări, etc. Funcționarii comerciali au ajuns ast­fel să nu mai aibă zi de o­­dihnă. Cei cari îndrăznesc cum­va să se împotrivească acestui abuz din partea patronilor, sunt îndepăr­tați din slujbă, sau amenințați cu aceasta. Funcționarii comerciali au tri­mes petiții pe la autorități, spe­rând că ast­fel li se va face drep­tatea. Speranța lor a rămas însă zadarnică. Acum au decis de a proceda cu energie, nedezarmând până când nu li se vor îndeplini cererea. Acum câte­va zile au lansat un manifest prin care arată cât sunt de nedreptățiți de către mulți din patroni, iar ieri s’au adresat d-lui Gh. D. Șerban, președintele Ca­merei de comerț, rugându-l ca să intervie în favoarea funcționarilor. D. Șerban a trimis imediat o convocare către toți comercianții ieșeni, invitându-l la o întrunire pe Duminecă, orele 4 d. a. E de sperat că la această întru­nire se vor discuta și rezolvi in­­teresele funcționarilor comerciali. Dar aci mai înainte de toate este o chestie de prestigiu datorit farma­ciștilor. Cu sistemul acesta publicul igno­rant, cu deosebire cel de la sate, vă­zând că în deplină libertate poate să vinză medicamentul cel mai însem­nat, atât farmacistul cât și cârciu­­marul de peste drum, va perde în­crederea în cel d’intâiu și apoi e destul de jicnitor pentru farmaciști, titrați universitari da la aceeași fa­cilitate cu medicii, de a fi puși în rând cu cârciumarii și cu debitanții de tutun. Dar chiar și azi e foarte trist că unii cârciumari de pe la sate au o­­biceiul rău de a vinde diferite medi­camente, că sunt lăsați in pace să speculeze mulțimea și să pericliteze sănătatea publică, cu toate că legea sanitară pedepsește foarte aspru pe hârtie, căci în practica lucrurilor au­toritățile locale tolerează abuzurile, sau că nu’șî fac datoria. , Apoi când în mod legal li s’ar da dreptul să vânză chinină, abuzurile de azi s’ar mai întinde în țară chiar sub scutul unei administrații cu apu­cături orientale. Farmaciștii sub ce forme ar desface chinina? Farmaciștii ar vinde chinina nu­mai sub forma strictă, cum am ară­tat că ar trebui să se presinte sub monopol ? Fie­cărui farmacist ar tre­bui atunci să i­ se dea un brevet de debitant al Statului, care din acest punct de vedere F ar egala perfect cu debitanții ceî­ l’alțî. Sau că în mod excepțional, spre a se respecta latitudinea necesară a medicilor de a putea să prescrie chi­nina orî­cum ar crede de cuviință, s’ar da permis numai farmaciștilor de a transforma chinina in oficina lor și de a o întrebuința după nece­sități ? Lucrul acesta, după cum am ară­tat, ar fi absolut necesar. In acest caz farmacistul n’ar mai putea să importeze direct chinina, ci ar cumpăra numai prin intermediul Statului și Statul n’ar fi de­cât pur și simplu un depozitar de chinină. Dar farmacistul putând să trans­forme și să introducă chinina in di­feritele preparate farmaceutice usuale ca : buline, pulvere complexe, ha­puri, supositori, etc. etc., le-ar putea vinde publicului foarte bine sub a­­ceste forme, poate chiar cu mai mult’ succes de­cât forma monopolizată a Statului și în acest caz monopolul n’ar avea­ cuvântul să existe. Oroarea țăranilor de chinină Ori­cât de mult se laudă efectele bine­făcătoare ale chininei, în fața ignoranței și a superstițiilor țărani­­lor, chinina nu se bucură de o im­portantă, de o încredere mai întinsă. Medicii de plasă și farmaciștii ru­rali, știu cât au de luptat cu neîn­crederea țăranilor, până să-î decidă să ia chinină. Chinina fiind foarte amară, țăranii au o repulsiuni mare de ea. Dacă i se dă țăranului gratis câte­va pa­chete cu chinină de la infirmerie, pleacă neîncrezător în spusele medi­cului, cu ideea că tot un descântece va găsi leacul și de multe ori îl auzi proferând vorbele cele mai grele la adresa medicului, că de ce i-a dat asta și nu alt­ceva; iar adesea­ orî pachetele cu chinină sau că le dă al­tuia, sau că le aruncă pe drum. In farmacia mea unde vin în con­tact zilnic mai mult cu țăranii de­cât cu târgoveții, am observat foarte des, venind țăranii cu aceste vorbe : — „Să nu-mi dai chitind domnule spitar, că de aia mi-a mai dat dof­torul de la farmilie, și era să mor aseară“. Trebue să-î spun spre binele lui, că nu-î dau chinină, ci năsturel (bu­lin) de friguri și atunci se convinge, dă banul bucuros, deși nu cu așa ușurință ca pe rachiu sau pe țuică. — „Da domnule, năsturel d’ăla să-mi dai, năsturel de friguri. Chi­­lina s’o arză focul, e otravă“. E absolut autentic. Cine va mai sta de vorbă cu țăra­nul, când monopolul va scrie pe cu­tie cuvintul mare chinină? Ori ca să-l deruteze pe țăran, Statul ar scrie năsturel de friguri? Ar fi prea caraghios și încă nu se știe, dacă s’ar ajunge scopul. Azî farma­cistul rural tot mai plec­ază spre răspândirea chininei, își bate capul cu țăranii ca să facă ceva dever, însă atuncia sub forma monopolului dân­­du-se o remiză limitată, totul ar fi lăsat la voia cumpărătorului. Iată clar că în privința răspândirea chini­nei, este mai probabil, că s’ar des­face mai puțină chinină de­cât chiar astă­zi. In privința gratuității chininei, fără de rost și pe o scară cât mai întinsă, așa după cum se spune, ca și cum în aceasta ar fi mântuirea țărănimea, tot nu s’ar ajunge la re­zultate sanitare satisfăcătoare, intru cât fie că țăranul va lua doza nece­sară de chinină, sau mai adesea ori nu o va lua, prin aceasta i-se va face o economie in pungă de câțî­va go­logani pentru băutură. Ori-cât de să­rac, țăranul, la băutură e darnic. Apoi ideia gratuită deî absolut este un îndemn pentru el la viața parazi­­tară. De aci se nasc unele preten­­țiuni răzvrătitoare, cum că fără mun­că multe ar trebui să le dea statul de datorie nu de pomană. In definitiv plaga alcoolismului ca și a pelagrei, ca și a paludismului, în ceea­ ce privește căușele cari le produc, este o chestie mai importantă de­cât chestia prețului chininei. A­­fară de acestea la sate mai sunt can­grene de ordin moral și social, cari minează sănătatea publică tot așa de rău ca epidemiile, ale căror cause nu vor fi distruse nici diminuate prin eftinirea și gratuitatea chininei. Eftinirea d­inine. Dacă s’ar face socoteli drepte, dân­­du-se fie­căruia ce i se cuvine, de unde ar e și, că intradevăr chinina pusă în vinzare de către farmaciști costă prea scump, că farmaciștii câș­tigă prea mult, soluția de dat în a­­cest caz ar fi foarte simplă, foarte u­­șoară, fără a necesita înființarea unui monopol. Să se oftinească prețul chininei în taxa farmaciilor. Să se calculeze costul brut al chininei și să se fixeze ma­ximul de câștig la toate formele far­maceutice sub cari s’ar putea între­buința de către farmaciști în ofi­cina lor. Aceasta este o măsură rațională, dreaptă și posibilă, cu atât mai mult cu cât farmaciștilor li se impune prin lege să vinză medicamentele numai după o anumită taxă oficială sancțio­nată de Suveranul țârei.­­ Taxa medi.ca^îl Unul dintre refer$%cine nu este că nici taxa se revizuește in mod regulat și amă­nunțit. Cât despre Farmacopeea Română, epuisată cu desăvârșire, nici că sa mai amintește, ca de ceva fără va­loare mort­ și putrezit de mult. De mai bine de un an s’a tot cerut, in zadar modificarea actualei taxe. Co­­misiunea­­ farmaceutică de pe lângă direcția sanitară s’a pronunțat odată in această privință. Se zicea că s’ar fi făcut o modificare însemnată. Dar până azi încă nu s’a aplicat noua modificare. Era o absolută necesitate de modi­ficare a taxei chiar din momentul a­­plicării noului tarif vamal. Sunt fluctuațiuni însemnate de pre­țuri, sub care de ordinar este supusă piața, asupra unor articole de drog, și chimicale, cari necesitează o regu­lată revizuire a taxei în fie­care an. In present taxa oficială a medicamen­telor datează din 1900, la care s-a mai adăugat o mică modificare în 1903. Modificarea aceasta a fost așa lipsită de importanță, in­cât in ace­lași an societatea farmaciștilor a fost nevoită să alcătuiască o taxă conven­țională a medicamentelor, care com­­­plectează lipsurile taxei oficiale și care există și azi. Dacă acum se socotește a ft chinina e vândută prea scump, nu sunt de a­­cuzat farmaciștii. Vinovați sunt nu­mai aceia, cari nu modifică taxa, sau cari nu hotărăsc punerea ei in apli­­care. Sunt multe medicamente, al că­ror preț ar putea să fie scăzut, după cum sunt și­ altele, al căror preț ar trebui neapărat urcat, de­oare­ce far­maciștii le vând sub cost, înființarea unei fabrici de chinină in sprijinul ideei de a se osteni cât mai mult prețul chininei, ar fi de­si­gur, înființarea în țară a unei fa­brici chimice de prepararea chininei. Acestei fabrici s’ar cuveni să i­ se dea tot concursul de către Stat, scu­tind de vamă materialul brut, precum și de ori­ce taxă fiscală existența fa­bricei. Mai mult încă, cum la noi s’a cons­tatat că inițiativa privată nu se prea remarcă pe tărâmul industrial,de­oare­ce milionarii noștri cu bonuri și ac­țiuni sigure, nu riscă capitalurile în întreprinderi, în acest caz Statul ia loc de preconizarea unui monopol al chininei, ar putea să ia inițiativa în­­ființărei unei fabrici de chinină, fi­­ind aci chestia de un produs, care privește sănătatea publică a intregei țări. O asemenea fabrică bine instalată, bine susținută, ar produce cu timpu­­și un venit însemnat, prin faptul că s’ar putea forma cu succes un debu­șeu principal de chinină pentru toată peninsula Balcanică. In țară chinina s’ar vinde foart­­eftin. Apoi în această fabrică ar fi locul, unde să se aplice un număr mare de chimiști și de farmaciști ro­mâni contribuindu-se ast­fel la des­­voltarea chimiei industriale în țară. Dar o țară petroliferă ca a noastră ar putea să aibă cu succes și o fabrică de vasilină, articol atât de mult con­sumat in țară, în loc de a exporta materia brută în stăinătate, pentru a importa apoi vasilina. E trist că inițiativele mari le a­­șteptăm totdeauna numai de la capi­taliștii străinii, pentru ca mai târziu­ să strigăm in­potriva lor. Uluininizare ori asanare ? De multe ori s’a zis că prin chi­­ninizarea sistematică a populației, se poate combate cu succes paludism­ul malaria, care bântue grav in țara noastră. Dar salvarea populației de aceste flagele, nu atârnă numai de ideea ciininizărei generale, pentru care s’a ajuns la propunerea înființărei de monopol. Dacă este chestia de făcut oarecari sacrificii și pentru sănăttea populației (ăreî, în primul rând ar trebui ca Statul să se îngrijească de căușele cari produc aceste teribile fla­gele. Și sun­t, din nenorocire, foarte multe cause. Asanarea terenurilor insalubre din­ interiorul și împrejurimile tuturor comunelor, secarea bălților infecte și pe cât posibil formarea scurgerilor de apă, aplicarea exactă și severă a mă­surilor de poliție sanitară, de aceste cause mari atârnă în bună parte sta­rea igenică a populației. Nu numai asupra vindicărea boalelor, dar mai cu seamă asupra căușelor cari prici­­nuesc boalele, trebuesc îndreptate pri­virile și milioanele Statului. Răul se lovește chiar la rădăcina lui. In loc de a se cheltui milioane pen­tru înființarea de spitale nouă, adeve­­rate monumente luxoase de arhitec­tură, și alte milioane pentru chini­­nizarea permanentă a populației, mai bine totul să se facă pentru asanarea localităților. Un edificiu a cărui masă este so­lidă, rezistă totdeauna în fața intem­periilor și înfruntă pericolele cele mai mari. Condușii Din cele expuse am văzut că pro­punerea ce s’a făcut, spre a se înfi­ința monopolul chininei, nu este stu­diată de­cât numai dintr’un singur punct de vedere, acela al eftinătaței și al răspândirea chininei în massa populației. Pentru aceasta nu este necesară o măsură nerațională, mo­nopolul. Am arătat prin cari mijloace, chi­nina se poate eftini și răspândi în populație. Am combătut ideea înființărei mo­­nopolului pentru următoarele motive: 1) Monopolul chininei nu poate fi un adevăratul înțeles de­cât o simplă negustorie neadmisibilă. 2) Monopolul chininei nu va aduce o economie. 3) Monopolul chininei nu e aplicabil. V'. Grigoreseu-Elvir. F’armacist O CUGISTA­RE EE ZI Gloria voinței omenești e să se oprească la vreme în fața pră­­pastiei. SFATURI pentru altoirea pomilor Ministerul agriculturei dă ur­mătoarele povețe pentru altoirea prunilor după rezultatele obținute în urma experiențelor făcute cu altoirea la particulari. a) Altoirea prunilor ordinari la particulari cu*pruni d’Agen și Tu­­îen a dat aceleași rezultate buna ca și la pepiniera Statului Vi­șan, unde s’au făcut primei« încărcări. i­) La altoiri­^ făcute in primă.» Seristan din Budapesta (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) 27 Septembrie. Ziua de astă­zi, botezată «Joia roșă», a avut o însemnătate du­blă : deschiderea parlamentului și manifestația socialistă, începem cu cea din urmă. A­­seară, Miercuri, la orele 6 a înce­tat lucrul și s’au ținut adunări ca să se ia cele din urmă măsuri privitoare la demonstrația de azi. N'a încetat insă ori­ce­ activitate nici chiar Joi. Tutungeriile, jude­cătoriile, halele și căile ferate n’au avut să sufere pe urma manifes­tației. Asemenea nici prăvăliile din stradele pe cari n’au mers so­cialiștii. Joui dimineață, la orele 3.30, au plecat in șire de 4—6 in?­, muncitorii cu steagurile roșii ale Procesul comandorului Ciuchi (Prin telefon de la corespondentul nostru particular) Galați, ,29 Septembrie, înaintea consiliului de răsboi a ve­nit azi procesul d-lui lt. comandor Ciuchi, fostul comandant al vaporu­lui maritim român „Prințesa Maria“. Consiliul a fost compus din d. con­­tra-amiral Koslinky ca președinte, asistat de lt. col. Stamatopol, căp. co­mandor Spiropol, maiori Negruți și Mârza. Fotoliul ministerului public a fost ocupat de dt. comisar regal special lt. comandor Niculescu Ni­ger și de d. procuror Gh. Alexiu. Apărarea a fost reprezintată prin d-nii avocați Orleanu, Tenea, lt.­co­mandor Boțan și Stroescu. După ci­tirea ordinului de dare in judecată, d. comisar regal a cerut amânarea procesului din cauza lipsei martorilor acuzărei, locotenenții comandori Măr­­gineanu și Periețeanu, cari se găsesc în cursă spre Alexandria cu vaporul «Împăratul Traian». Apărarea se opune la amânare a­­rătând că și dânsa renunță la mar­torii ei cari nu au venit. Afară de aceasta e neomenesc ca să se ție a­­tâta vreme în nesiguranță acel ofițer. Consiliul, după o scurtă deliberare, cu majoritate de voturi, amână ju­decarea procesului pentru ziua de 4 Octombrie. TRIBUNĂ LIBERA Cari debitan!» ar vinde Chi­nina Debitanții monopolurilor Statului vînd azi tot felul de articole mono­polizate. Ar vinde în viitor și chi­nină ? La un debitant de tutun, de chibrituri, etc., se va găsi de vân­zare și chinină ? Atunci de sigur că se vor da tuturor cârciumarilor din țară, cari au debite, să vînză și noul articol monopolizat, chinina.

Next