Universul, noiembrie 1907 (Anul 25, nr. 300-329)

1907-11-01 / nr. 300

ANUL XXV*—No. 300.—Joui I NoemDrte|4907 * Fondator : LUIGI CAZZAVILLAN jTL O încercare de sinucidere Un funcționar superior de la garda financiară,in urma unei certe familiare, a căutat a se sinucide, cu un cinism extra­ordinar. Astă­zi, la orele 8 dimineața, funcționa­rul s-a adresat sergentului, pe strada lui Francisc, povestin­­du-i că din cauza unei certe familiare, a căutat sa-și răpite viața, împlântându-șî un cuțit in partea stângă a stomacului. Ser­gentul a crezut mai întâi că are de a face cu un nebun, dar tot­odată funcționarul ii arată cuți­tul împlântat. Căutând sergentul să scoată cuțitul din stomac și văzând imposibilitatea, a telefo­nat după trăsura de salvare, care a venit cu un medic. Cu toate si­lințele date de medic, i-a fost im­posibil de a scoate cuțitul. Sinu­cigașul a fost transportat la spital spre a fi operat. Di­dad. TJJV PROVERB PE Zi Casă fără copii, vie fără stru­guri. Noul miniștri austriaci.— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1007 Ortodox M­ Marcuri, 31 Octombrie. — Ap. StaeMe și Amphie. Catolic Mercuri, 13 Noembrie.—Stanislas, s. soarelui 7.11.— Apusul 4.SI bucurești, 51 Octombrie. UN PROPRIETAR MODEL In timpul de față, nu cre­dem să ne o lectură mai in­teresantă și mai în legătură cu chestiunile la ordinea zi­lei decît citirea lucrării d-lui dr. D. Busuiocescu, bibliote­carul Creditului funciar ru­ral român, întitulată «Ches­tiunea arendării moșiei Moara grecilor, din județul Vasluiu». E vorba de o moșie a A­­­cademiei române ce fusese a­­rendată pînă acum cu 28.000 lei anual și pentru care, fă­­cându-se licitație de arendare pe un nou­ period, s-a obți­nut 28.000 lei arendă anuală. Cu 40.000 lei peste arenda de până acum, adică un spor de 143 °/c ! Academia nu s’a grăbit să aprobe acest preț exorbitant. In cursul discuțiunii din șe­dința de la 27 Martie 1906, d. P. Poni a arătat că urca­rea aceasta enormă nu poate fi rezultatul creșterii rentei pămîntului, ci că desigur ,fertantul înțelege ca pe lângă dreptul de a cultiva pămîn­­tul moșiei să ia și dreptul de exploatare fără margini și fără milă a țăranilor. După propunerea d-lui Poni, membri au admis ca pentru fie­care moșie a Academiei să se studieze cude amănun­­tul relațiunile dintre arendași și țărani, iar în condițiunile de arendare să se stabilească. 1) Cantitatea de pămînt pe­ care arendașul este dator să o dea țăranilor pentru hrana­­ lor și a vitelor ; 2) Prețul maximum pentru chiria pămîntului și pentru pășunatul vitelor ; 3) Prețul minimum al mun­­­­cilor agricole făcute în bani;­i 4) Maximul învoielilor cu dijmă,unde sunt uzitate aceste­­ învoelî. Studiindu-se chestiunea mo­șiei Moara Grecilor, pentru care se oferise o arendă a­­nuală de 68000 lei, moșia a fost arendată cu 40000 lei pe an. Proprietarii vor citi cu folos studiile făcute pentru stabi­lirea rentei reale a moșiei,pe j­cari d. Busuiocescu se arată cu amănuntul în lucrarea d-sale, precum și cercetările asupra sistemului de exploa­tare în regie și asupra siste­mului de exploatare pe cale de arendare. La finele lucrării se gă­sește contractul de arendare încheiat cu noul arendaș. Din condițiunile acestui contract se vede că Acade­mia română, proprietara mo­șiei, a luat nu numai toate măsurile pentru păstrarea productivității pămîntului și îmbunătățirea cultivării lui, dar a stipulat garanții seri­oase ca țăranii de pe moșie să nu poată fi exploatați neo­­menește. Așa de pildă, se prevede cu­ pămînt de cultură și cît­ pentru pășune e dator aren­dașul să dea țăranilor, se fixează și prețurile. Pentru cazul cînd țăranii nu vor răs­punde arenda­șri bani, se hotă­­rește prețul diferitelor munci. Arendașul e dator să îna­inteze Academiei copie lega­lizată de pe actul de învo­ială ce va face cu locuitorii și Academia își păstrează a controla îndeplinirea învoie­lilor și a tuturor dispoziții­lor din contract. Pe pămîntul dat țăranilor­entru cultură, arendașul tre­ce să oblige pe țărani a cul­tiva in, cânepă, plante fura­gere, cartofi, fasole, etc., și­ a căra gunoiul pe locuri, ne­­permițându-le a pune păioase după păioase sau porumb după porumb. Orî­ce învoelî cunoscute sub numele de «condiții speciale», verbale sau scrise, fie în bani, fie pentru pui de găină, ouă, limbi de porc, etc., nu vor fi permise sub nici un cuvînt. Dar nu numai de starea materială a țăranilor de pe moșia sa îngrijește Academia, ci și de starea lor morală. Așa,­ în art. 59 al contractu­lui, punctul 11, se prevede că arendașul nu va putea în­voi pe moșie pe locuitorii cari trăesc în concubinaj. In sfîrșit, trebue să mai relevăm că arendașului îi e interzis a angaja în serviciul moșiei funcționari de neam străin și că el e dator să per­mită reprezentantului Acade­miei ca să măsoare locurile date locuitorilor, spre a se convige dacă măsurătoarea s’a­ făcut conștiincios. Toate aceste condițiuni le-a primit arendașul, în ace­laș timp și arenda a crescut cu 12,000 lei față de ce era pînă acum. Min Uterina (Corespondență particulară’al Universului’') Cernăuți, 28 Octombrie. Expulzarea rușilor De un timp încoace, ’poliția din localitate expulsează zilnic evreii ruși, cari s'au stabilit aci cu oca­zia izbucnirea războiului ruso-ja­­ponez. Spre a preveni și a nu fi brusc expulzați, ii se da un ter­men de 4, 0 și chiar 12 săptă­mâni și până la care timp nu pot părăsi orașul. Oprirea exportului de po­rumb din România De câte­va zile a circulat, svonul că in curând guvernul român va da o lege prin care este oprit, expor­tul porumbului din România. Mai multe firme care stau in legături intime cu piețele din România, fața­­ de aceste svonuri, s’au adre­sat la comercianții din România, primind ca răspuns că oficial nu e hotărât nimic despre­­ așa ceva. j PENTRU Organizarea judecă­toriilor de ocoale (Urmare) Competența civilă a judecă­torilor de ocoale Judecătorii de ocoale : Judecă toate cererile in materie personală și mobiliară, civile sau co­merciale, principale, accesorii sau in­cidentale, in primă și ultimă instanță până la valoarea de 300 lei inclusiv, capete și procente reclamate, și cu drept de apel până la valoarea de lei 3.000 inclusiv, capital și procente re­clamate. Cu aceiași competență judecă cere­rile de despăgubiri pentru delictele sau contravențiunile supuse judecă­ții lor. Judecă in ultimă instanță, până la ori­ce valoare­­ , 1) cererile pentru vătămări aduse de oameni sau animale țarinelor, hol­delor, fructelor și recoltelor; 2) cererile pentru curățirea șanțu­rilor, canalurilor de irigațiune, iazu­rilor, gârlelor, zăgazurilor (iezeturilor); 3) cererile pentru uzurpare sau stri­căciune de locuri, copaci, garduri, șanțuri sau alte îngrădiri; judecă — după dreptul comun sau după legea proprietarilor, cererile pentru executarea, anularea sau re­­ziliarea contractelor de locațiune (a­­randare sau închiriere), mobilară sau imobilară, precum și cele pentru is­­gonirea arendașului sau chiriașului, în prima și ultima instanță, când va­loarea locativă anuală este până la 150 lei inclusiv și cu drept de apel când acea valoare se urcă la 1.500 lei inclusiv, judecă acțiunile posesorii. Aceste acțiuni nu vor fi admise ca întemeiate de­cât : 1) dacă nu a trecut încă un an de la tulburare sau deposedare ; 2) dacă reclamantul dovedește că, înainte de această epocă, el a posedat cel puțin un an, și 3) dacă posesiunea lui însușește condițiinele cerute de art. 1.346 și 1.847 din codul civil. In caz când deposedarea sau tul­­burarea s’a făcut prin violență sau forță, reclamantul este dispensat de a face proba cerută de numerele 2 și 3 din acest articol. Când valoarea lucrului care face obiectul posesiunea nu trece de 300 lei, sau când e vorba de posesiunea a cel mult două hectare de pământ, fără clădiri sau alte­ îmbunătățiri, judecata are loc în primă și ultimă instanță ; în ori­ce alt caz, ea se face cu drept de apel, judecă asemenea în prima instanță și cu drept de apel, ori­care ar fi va­loarea lucrului : 1) plângerile relative la strămutarea de hotare; 2) pretențiuni privitoare la lucrări făcute pe ape curgătoare pentru iri­­gațiune sau pentru punere în mișcare de mori, fabrice etc; 3) reclamațiunile pentru exercițiul servituților, pentru zidurile și șanțu­rile­ comune, pentru distanțele de ob­­­servat între vecini, la construcțiuni sau­ plantațiuni. in toate cazurile prevăzute de acest articol, și în genere, ori de câte ori, cu ocaziu­nea unei judecăți de como­­petința judecătorului, se contestă vre­unei din părți însuși dreptul de pro­prietate sa f­ titlul constitutiv al ser­­vi­tu­ții, dacă acea con­testație trece peste competența sa,­­judecătorul va statua numai asupra posesiunii,­ ră­mânând ca fondul dreptului să se judece după regulele generale de com­petență ; judecă în prima instanță toate ac­țiunile în revendicare și iu genere acțiunile imobiliare, când obiectul ac­țiunii este un loc fără clădiri sau alte îmbunătățiri, în întindere de cel mult 10 hectare, sau dacă având Clă­diri sau­ îmbunătățiri o’are o valoare mai mare de 3000 lei. Acțiunea însă în revendicare, care ar decurge dintr’o hotărnicie în curs de judecată, sau care ar schimba o linie despărțitoare fixată printr’o­ ho­tărnicie depusă la tribunal, va ră­mâne de competența tribunalelor și Curților de apel, ori­care ar fi valoa­rea sau întinderea locului revendicat. Sunt scutite de taxa timbrului și de ori­ce alte cheltueli de procedură toate acțiunile imobiliare în revendi­care saf­ în anularea înstreinărilor privitoare la pământurile date locui­torilor săteni și declarate inalienabile prin legile de împroprietărire. Sunt de asemenea de competența judecătorilor de ocoale, petițiunile de ereditate, cererile privitoare la pune­rea în posesiune și la regularea suc­cesiunilor, eșirile din indiviziune și împărțirea succesiunilor. Când obiectele lor sunt numai mo­bile, judecata are loc în primă și ul­timă instanță până la valoarea de 300 lei inclusiv și cu drept de apel până la valoarea de 3000 lei inclusiv. Când printre obiectele lor sunt­­i imobile, judecata are loc în primă instanță până la valoarea de 3000 lei inclusiv. Declarațiunile de acceptare sub be­neficiu de inventar sau de renunțare la succesiuni, se poate face și la ju­decătoria ocolului în care s’a deschis succesiunea, la asemenea cazuri judecătorul va îngriji ca să se facă mențiune de a­­cea declarațiune pe registrul tribu­nalului respectiv. In cazurile în care competența ju­decătorului se regulează după valoa­rea sa și întinderea obiectului proce­sului, valoarea sau întinderea se va determina și justifica prin însăși ce­rerea reclamantului. In caz de contestațiune, judecăto­rul va aprecia după actele și indica­­țiunile date de părți sau prin o cer­cetare locală sau după raportul unui expert ca va fi numit pentru aceasta. Partea nemulțumită cu evaluațiu­­nea judecătorului nu o va putea a­­taca cu apel, dacă judecătorul a ju­decat fondul, de­cât odată cu apelul asupra fondului. Tribunalul găsind că evacuațiunea judecătorului a fost greșită, va evoca fondul și va judeca în prima saü ul­time instanță, după importanța afa­cerii, obligând pe reclamant să com­­plecteze timbrul legal. Judecătorul de ocol veghează la respectarea legei tocmelilor agricole, e dator să caute a împăca ori­ce ne­înțelegere s’ar ivi în această privință fie între muncitori, fie intre munci­tori și proprietari sau arendași ; a­­sistă, dacă este solicitat de vre­una din părți și dacă are putința, la ră­­fuelite anuale, judecă în primă sau ultima instanță, după importanța a­­facerei, ori­ce cereri privitoare la drepturi derivând din învoelile agri­cole sau­ din asociațiunile agricole, și din ori­ce contracte de muncă. Judecătorii de ocoale rurale safi ur­bane nereședințe de tribunal, pot fi delegați de alte autorități judiciare ca in ocoalele lor să facă cercetări locale, să asculte martori, se iea in­terogatorii saf­ jurăminte, și în ge­nere să îndeplinească ori­ce­ măsură va fi ordonată de acele autorități pen­tru afacerile pendinte înaintea lor. >. Judecătorii de ocoale sunt in drept­ ca, în marginile competenței lor, și conformându-se regulelor din proce­dura civilă (art. 455 — 465 și 610 — I 620) să ordone ori­ce măsuri de asi­­­­gurare. (va urma). PROECT DE­LELE ÎNSTRUCȚII în afacerea omorîrea celor 6 țărani din Rasnie [Prin telefon de la coresp nostru particular) Craiova, 30 Octombre. Instrucția in afacerea omorirei ce­lor 6 țărani din corn. Rasnie a con­tinuat și azî toată ziua. D-nn jude-instructor Tănăsescu a ascultat azî mai mulți martori, între cari pe Ioniță Goronescu, proprietar, I Böhm, C. Popescu și Marin Tă­năsescu, cami o zi în urmă, după ce s’a comis acel omor, au fost la Ras­­nic spre a cumpăra porumb de la a­­rendașii învinovățiți azi. Mai era vorba ca tot ași să fie as­cultat și mai mulți țărani din acea comună. Din ce motive nu se știe, n’a venit nici unul. In consecință, judecătorul de in­strucție a dat ordin telegrafic prima­rului de acolo ca mâine, considerând ordinul dat cu mandate de aducere, să înainteze cabinetului pe toți țăra­nii propuși spre a fi ascultați. Inculpații au depus fie­care cite un memoriu­ pe care le-au înaintat Camerei de punere sub acuzare, care urmează să judece apelul făcut de di’nșiî. lată într’un scurt rezumat ce spun­eî în acele memorii redactate câte trele aproape la fel . In ziua de 17 Martie Alex. Pârâ­­ianu primind veste de la logăfătul san din Rasnie că­ țăranii de acolo au încercat să dea foc conacului și pro­ductelor din magazii, s’a dus la pre­fectură spre a cere ajutorul armatei ca să împedice pe reșvrătițî de la a­­ceastă faptă. Aci i s’a spus că în oraș nu mai e disponibil nici un soldat și i s’a dat în acelaș timp sfatul (zic dînșiî, în memoriu) de a se aduna mai mulți proprietari și arendași la un loc și să meargă acolo spre a-șî apăra a­­vutul. Ascultând acest sfat chiar în acea zi, la orele 12, a fi plecat acolo Alex. Pârâianu, Tache Vasiliu, zis Pleșo­­ianu, Aurel Mărculescu și alții înar­mați cu puști și revolvere și ajun­gând seara acolo, au poposit la o moară din marginea satului unde au dormit peste noapte. Dimineața au plecat către sat și ajungând la conac au văzut mai mulți țărani cari devastau și incendiați a­­vutul lor. . Țăranii cum i-au văzut s’au pus pe fugă. Insă cu ajutorul oamenilor de curte afi reușit să prindă vre-o 7—8 dintre ei și să-o lege. Restul oamenilor din sat, văzând ce se petrece, au pornit cu toții spre arendași, amenințându-i să-î omoare dacă cum­va nu da fi drumul celor prinși. Aceștia încurajați de ajutorul ce le venea, au sărit cu cuțitele asupra arendașilor după ce, bi­­e­înțeles, mai întru­si se deslegaseră. Pârâianu, văzându-și atunci viața în peribel, a tras câte­va focuri de pușcă în grămadă culcând la pă­mânt 6 țărani. Apoi au luat cu toți căruța ce-i aș­tepta in șosea și s’au intors la Cra­iova. Nu este adevărat, spun dânșii, că s’ar fi constituit în tribunal, făcând unul pe procurorul iar altul pe jude­cătorul după cum se pretinde. Dar să vedem acum ce spun și țăranii din localitate, martori oculari ai acestui omor. El declară, că cei trei inculpați­: Pârâianu, Pleșoianu și Mărculescu, au venit în sat dintru început ca au­toritate. Ba ceva mai mult, Pârâianu era chiar îmbrăcat în uniformă de ofițer. Mărculescu care făcea pe procuro­rul, după un scurt interogator luat celor șase țărani legați cobză, s-a adresat lui Vasiliu, care făcea pe judecătorul de instrucție, invitându-l ca față cu cele auzite să dea verdic­tul, care a fost condamnare la moarte. Pârâianu, în calitatea lui de ofițer, a fost invitat să execute sentința și dotând revolverul din buzunar, a împușcat la rând pe câte 6 victimele. Am înregistrat amândouă versiu­nile rămânând ca justiția să vadă care este cea adevărată, înainte de a termina, adaug că in­strucția acestei afaceri se face în cel mai mare secret, că ministe­rul justiției cere de mai multe ori pe zi relații despre mersul instruc­ției și că numai grație unei întâm­plări fericite am putut afla cele de mai sus._____ ____________ Comisia parlamentară Ședința a 15-a in ședința de orî dimineață, co­misia a terminat discuțiunea pe articole a proiectului cârciumilor la sate, adoptând ultimele capi­tole, cu mici modificări. De relevat este modificarea ce s’a făcut, luându-se primarilor dreptul de a pedepsi cu închisoa­rea’, li s’a lăsat dreptul de a pe­depsi cu amendă in cazurile de beție. Ședința a 16-a Lege a judecătoriilor de ocoale In ședința de după amiază vor­bește d. Toma Stelian, ministrul justiției, care face o expunere de motive a proiectului 3-sale cu privire la judecătoriile de ocoale. D-sa începe prin a arăta mo­dul defectuos cum e organizată justiția în țară. Defectul princi­pal, spune d-sa, consta mai ales in târâgănirile proceselor. Se întâmplă ca justițiabilii să se judece ani de zile pentru un ni­mica, așa că cheltueli­le de pro­cedură și pierderea de timp de­pășesc cu mult valoarea litigiului Procesele pentru­ litigiile a că­­căror valoare e de peste 100 lei, se trimit la casație, unde rămân nejudecate ani întregi. Această stare de lucrură nu trebue să dăinuiască, spune d. ministru, și e o necesitate impe­rioasă ca justiția la Țară să se facă mult mai expeditiv. Țăranii au acum­ două instanțe spre a se judeca: judecătoria co­munală și judecătoria de ocol, la care fac apeluri. Judecătoria comunală judecă procesele de la 5—50 lei, dar rezultatele date sunt cu totul ne­­satisfăcătoare, și de aceea aceste judecătorii trebuesc desființate. In schimb, trebue mărit numă­rul judecătoriilor de ocoale, mă­­rindu-se în acelaș timp și com­petența lor. Acesta este chiar obiectul proiectului de față și de­oare­ce e cu neputință să se facă câte o judecătorie de ocol în fie­care comună, proiectul prevede ca ju­decătorii să viziteze cel puțin de două ori pe lună fie­care co­mună și să împartă justiția in mod grabnic. Tot­odată se dă judecătorilor a­­tribuția de a supraveghia execu­tarea contractelor agricole, a­dresa acte de notariat și a funcționa ca ofițeri de poliție judiciară. ? (Mai departe d. ministru Toma Stelian dă explicații asupra rolu­lui stagiarilor. 50 bani în­­ România.—10 bani in străinătate REDACȚIA ȘI A­D­MI II­S­T­R­AT­IA It. Strada Brezoianu It., lîn curîT Șt. D. C. Stoicescu întreabă daca stagiarii vor fi funcționari ai Sta­tului. D. Stelian răspunde că da.Sta­­tarii îndată ce vor fi numiți vor opune jurământ și nu vor putea profesa în acelaș timp și avoca­tura. D. Al. Constantinescu spune că nu­ a nimerit ca notarul să fie în același timp și grefierul judecă­torului ambulant. Se ia act. D. Constantinescu mai adaugă că proiectul impune județelor să construiască locatori pentru jude­cătoriile­­ de ocol. De­oare­ce nu­mărul judecătoriilor de ocol va fi de 207, adică o judecătorie pentru zece comune, urmează ca să se ch­eltuească cu acele localuri 5-6 milioane, fie­care local costând câte 21 mi­­lei. Această cheltueală ar constitui un si­k greu­ de su­portat. D. ministru Stelian respunde că ar fi rușinos ca judecătorii de ocol să stea prin­­ curțile cârciu­milor. Dacă s’au cheltuit atâția bani spre a se construi palate, se vor găsi și sumele necesare pentru construirea judecătoriilor. D. Emil Costinescu, ministru de finanțe, observă­ că anuitatea care ar urma să o plătească fie­care județ, pentru împrumutul contractat în vederea construirea judecătoriilor, n’ar fi Aflat mare de 12 mii lei. Ce rol joacă această sumă în budgetele județene față de împru­muturile mari ce le contractează județele pentru diferite scopuri și pe cari de multe ori nu le pot sa le plătească și silesc Statul să intervină. D. Costescu Comăineanu spune că nu trebuesc cruțate sacrificii pentru ca țăranii să­ poată avea o justiție bine organizată. Se discută in privința stabili­tatea judecătorilor și comisiilor de disciplină. D. Emil Costinescu cere ga­ranții mai serioase pentru stabi­litatea judecătorilor. D-sa emite părerea că ministe­rul de justiție să înființeze co­misii de disciplină cari ar da roade bune, după cu­m­ se poate deduce de la rezultatele excelente obținute de comisia de disciplină de la ministerul de finanțe. D. ministru Stelian obiectează că comisia disciplinară existentă a ministerul de justiție n’a pro­nunțat nici o data vre-o condam­nare, afară de un singur cas. Se poate deduce prin urmare că e­­ficacitatea comisiilor disciplinare va fi nulă. Se continuă discuția în jurul unor disposiții secundare ale proiectului. Mai iau parte la discuție d-ni: Enășescu, Cociaș și Al. Constan­tin­escu. Ședința se ridică la orele 7. ȘTIRI DIN STREINITATE — Prin poștă — Din München se anunță că profesorii de la universitățile ca­tolice din Germania, vor publica un manifest asupra unei enci­clice a Papei Piu­s. Consiliul comunal al ora­șului Berlin, a votat suma de 3.125.000 mărci,pentru construirea de n­ouă localuri de școală. Deputații" slovaci" din Camera ungară au­ lansat un apel către sindicatele socialiste și către toți liber cugetătorii, cerându-le spri­jinul ca să nu se mai poată în­tâmpla cazuri ca la Žernova. ..» Ziarele germane anunță că în cea mai mare parte a regatului Würtemberg se simte foarte mult lipsa de apă. Tribunalul din Landau (Ger­mania) a osândit pe podgoreanul Heussler la o lună închisoare pen­tru falsificarea vinuri. 6.000 litri de vin au fost confiscați. .*. Ziarul «Tribuna» din Londra află din Washington că preziden­tul Roosevelt a declarat nu nu­mai că nu-șî va inse­­pune can­didatura la prezidenție, dar nu va candida dacî m­ăcar pentru Senat.­­ Din Madrid se anunță că e vorba ca banca Spaniei, care are un depozit de 16 milioane lire sterline in aur, să împrumute băn­­cei Angliei 2 milioane lire. La Superior (Statul american Wisconsin) un mare incendiu a distrus o primărie, trei mori și 40 de locuința din împrejurimi. Pagubele sunt socotite la 3 mi­lioane dolari. Școala de arte și meserii din Dresda a hotărât să admită și femei.Ministrul de interne al Un­gariei, contele Andrasssyi a decis să înființeze in potul Fiume un bi­rou de plasare pentru emigranții unguri cari se reîntorc din Ame­­ria.­­. Contele Andrassy, ministrul de interne al Ungariei, a dăruit o mie de coroane pentru familiile victimelor măcelului de la Cer­­nova. _____________ O CUGETARE PE ZI Sărac nu este cel ce nu are ni­mic, ci cel ce nu vrea sau nu poate munci. Nouli miniștri austriaci — Vezi ilustrația — Dăm astă­zi ca ilustrație por­tretele nouilor miniștri austriaci, dr Albert Gessmann și dr. Alfred Ebenhach, membri ai partidului creștin-social de sub șefia prima­rului Wienei, dr. Carol Lueger. Dr. Ebenbach, noul ministru de agricultură, s-a născut, la 1855 in Bregenz. La 1888 a fost ales pen­tru prima oară deputat în Reichs­­rat­. Ii­ făcu parte din clubul N­o­­thenwarth și fusese șeful clerica­lilor din Austria superioară. După alegerile de la 1907 s’a alăturat la partidul creștin-social. Dr. Gessmann s’a născut in a­­nul 1852 la Viena. El va lua por­tofoliul noului minister al muncii, care se va înființa.________ Proiectele d-lui P. P. Carp In numărul nostru de ere am dat o parte din proiectul d-lui Carp asupra tocmelilor agricole. Dăm mai jos, în rezumat proiectul pentru vînzarea băuturilor spirtoase în comunele rurale. Vînzarea cu amănuntul a băuturi­lor spirtoase la țară se declară mo­nopolul comunelor rurale. Statul se va despăgubi din venitul monopolului de taxele actuale de li­cență. Exercițiul dreptului de debit se dă pe termen de trei ani de către co­mună. Concesionarea cârciumelor se face prin licitație orală. Admiterea la licita!!! *e face cu oare­care condiții de moralitate, etc. In fie­care sat vă fi în general un singur stabiliment pentru vânzarea de băuturi spirtoase, arare or­­două. Concesiunea cârciumelor e eredi­tară, cu condiție ca erezii să înde­plinească condițiile de admisibilitate cerute de lege. Vînzarea în cârciumi se face pe ban­­gata. Datoriile pe băutu­ră nu sunt exigibile. Se condamnă la o amendă de 50- 500 lei sau închisoare de la 15—30 zile ce­ cari se abat de la dispozițiile legei, vînzând băuturi în mod ambu­lant, sau dând de beut minorilor și persoanelor în stare de beție. Bețivii se pedepsesc cu amendă de 1—5 lei și un cas de r­erdivă de la 25—100 sau închisoare de la 15—30 zile. Proiectul pentru creatiuni de finanțe iată în ce constă acest proiect al d-lui Carp. Statul pune la dispoziția­ comunelor rurale fondurile necesare pentru ca ele să poată îndruma pe săteni spre cultura intensivă a plantelor furajere și spre slabulațiunea vitelor de muncă și de hrană. Aceste fonduri vor servi numai pentru cumpărarea semințelor de plante furagere, înființare de repro­ducători, și acordare de premii a­­nuale în bani la săteni cari vor fi creat cele mai bune finețe artificiale. Fondul va fi proporțional cu întin­derea comunei, fără însă să fie mai mic de 8000 lei pentru o comună. Hectarele sau fracțiunile de hectare puse de săteni cu plante furagere vor fi scutite de impositul funciar și de ori­ce dare adițională în termen de zece ani. Locurile de plugărie ale școalelor și bisericilor nu vor putea fi arendate de­cât pentru cultura de plante fu­ragere. Se vor institui comisii de supra­veghere cuprinzind grupuri de 10 co­mune și la nevoe mai puțin. Aceste comisii vor supraveghea cu puterile cele mai întinse aducerea la îndeplinire strictă a legei. Retribuția lor e in sarcina Sfa­­tului.________ ______Rep. Popești, furindu-i mai multe o­­biect­e și o mare sumă de bani. Cercetându-se s’a stabil­it că autorul furtului și spargere­ este locuitorul Dim. Stan Mărgărit, la care s’au și găsit obiectele și banii El a fost dat judecăței. Consecințele beției.—Stancu.. Gh., de profesie lopătar­ la cereale, s'a dus in stare completă de be­ție la locuința d-nei Maria T. Gon­­standatos, din bulevardul Căii ferate No. 11 și a amenințat-o cu toporul, încercând să intre in casă. El a fost­ arestat. Cantină școlară. — Luni, 5 Noembrie, se­ va deschide cantina școlară de la școala No 3 d­e băuțî, de sub direcția d-lui institutor N. P. Simion­escu. La această inaugurare vor fi­ in­vitați toți donatorii și autoritățile locale. _____ TÂRGOVISTE.­Nenorocire. —Un caz mișcător s’a întâmplat azi în com­. Comișani, de lângă oraș. Tânărul Ion Dumitru Tran­dafir, liberat din armată, a avut erî nuntă. Azi, pe la amiază, el luă un pistol cu care trăsese noaptea mai multe focuri, spre a-l încărca din 1100. Pe când îl încărca, ținându-i in mâna stângă, printr'o mișcare greșită, atinse cocoșul facându-i să cază peste capsă.­­ Arma făcând explozie, i-a zdro­bit palma stângă. Trei degete au fost distruse de la rădăcină. Rudele, prietenii și mai cu seamă tânăra sa soție, au fost foarte impresionați de cele întâmplate nefericitului, la a cărui nuntă pe­trecuseră cu toții toată noaptea. El a fost adus și internat, la spital, în stare foarte gravă. După afirmările medicilor, se impune o amputație a manei. Rănire.—Gh. M. Tomșeneanu, din com. Mircea-Vodă, împreună cu alți săteni, după ce au petrecut până noaptea târziu­ la nunta lui Cocăltean D. Popa, din comuna vecină Cazaci, cătunul Nucet, a găsit cu caie ca la plecare să ia și o ploscă de vin. Observâ­ndu-se lipsa ploscei, Petre Buturugă și alți doi țărani au plecat după eî spre a le-o cere. Ajungându-i cam pe la 400 metri și cerându-le plosca, au tăgăduit că au luat-o eî. Petre Buturugă, mai îndrăzneț, descoperi piosca ascunsă sub zeghea unuia din to­varășii lui Tomșoreanu. Acesta, de necaz, apropiindu­-se de Butu­rugă, ii dădu cu un cuțit p­atru lovituri în piept, abdomen și spate, după care au dispărut. Atentatorul n’a­ fost in­că prins. Masuri sanitare contra­­se arlatine­. Febra tifoidă la regiment. — Am vorbit în mai multe rânduri despre izbucnirea epidemiei de scarlatină in oraș, precum și despre măsurile luate pentru stingerea ei. Astă­zi, in urma unui riguros control făcut în oraș, de către d. dr. I. Emanoil, medicul orașului, însoțit de agentul sanitar și un polițist, s'a mai constatat, un caz de scarlatină și două de febră ti­foidă bănuită. Amândoi bolnavii au fost in­ternați in infirmeria înființată ad-hoc, pe calea Domnească, a­­proape de mahalaua SA­ biior. De­oare­ce in Răzv­oi—comună cu care orașul e zilnnic în legă­tură,—s'au constatat 23 cazuri de scarlatina, s'a oprit cu desăvâr­șire accesul locuitorilor din acel sat în oraș, timp de trei săptă­mâni. Ca măsură de precauțiune s’a cerut tribunalului­ și judecătoriei a amâna din oficiu toate proce­sele locuitorilor din comunele unde există epidemii declarate de scarlatina, febră tifoidă, angină difterică, etc. La regimentul 3 Dâmbovița No. 22, s'au constat 9 cazuri de febră tifoidă. Bolnavii au fost in­ternați la spitalul județean. Soldații regimentului­ sunt con­semnați în cazarmă de mai mult timp, spre a nu comunica cu o­­rașul. Totuși s’a intervenit spre a se da soldați, pentru paza sanitară. Crima din isvoare — Fe­meia Ioana Nae A. Trăistaru, din isvoare, despre care s­e zice că și-ar fi omorât soțul, dându-i foc cu gaz, pe când nenorocitul dor­mea acum câte­va nopți, caz pe care l-am relatat la timp, a fost înaintată la instrucție, unde se continuă cu cercetările. întâmplări din țară [Prin poștă de la coresp. noștrii particulari) Luni, 29 Octombrie. GIURGIU.—Marșul reg. 10 călărași.—Se știe că reg. 10 că­­lărași a pornit intr’un marș de resistență în direcția Doftana-Vă­­lenii-de-Munte și Câmpina. In ziua de 28­­ reg. a făcut un popas la Ploești până seară, apoi imediat a pornit spre Pucheni, făcând un marș de noapte. In ziua de 29 s’a efectuat mar­șul Pucheni-București,iar azi regi­mentul a pornit de la București spre Călugâreni, urmând să so­sească asta-noapte la Giurgiu. Alegeri comunale.—Eri s’au efectuat alegeri pentru consiliul comunal in corn. Pietrele, Oinac și Bălănoaia. Spargere.—Erî seară necunos­cuți făcători de rele au spart casa locuitorului Nic. Radu Burciu din căt. Basarabia, comn. Trestenicu- De la­costisSirse a­mmu­­me EfslQ î* istorice In ședința din urmă a com­is­iu­­nei monumentelor istorice d. I. Kalinderu a comunicat că, Vizi­tând mănăstirea Slatina și bise­rica lui Ștefan-cel-Mare de la Baia, a putut constata că atât lucrările de conservare întreprinse la Sla­­tina, cât și cele de restaurare în­treprinse la Baia, s'au executat după planurile și devizele apro­bate de comisiune și în condiții materiale cât se poate de mulțu­mitoare. In aceiași ședință com­isiunea­a resolvat toate cestiunile la ordin IX 20 Răzbunare neîndurată ROMAN SOCI­AL­de CÁROMMÁ mVERNIZZIO PARTEA A DOUA Un duel fatal 1 Nebuna de la Govona Ea era, în adevăr, Natalia, a­­manta contelui Victor, eroina a­­rător iniimplăr­i teribile. Cum isbutise din ea, în așa scurt timp, să ajungă în situația în care o găsim ? Plecând din căsuța lui Tonio, Natalia nu luase decât o mică le­gătură cu albituri și câte­va mo­nede de aramă. Dinsa nu mai fusese la Turin, dar nu­-o păsa.. Avea­­ un scop , o idee fixă și nimeni­­ ar fi­ putut a’o abată de la hotărîrea ce luase. Călătoria, ori­cât de lungă era, trebuia s’o facă pe jos, căci n’avea bani sa tocmească o căruță sau să se urce în tren. Porni la drum cu însuflețire, pășind repede, ocolind drumurile mari de teamă să nu întâlnească pe cine­va care o cunoștea. De la San­ DanTian­o cumpără pâine și fructe și ceru un pahar de apă, apoi porni iar la drum. Trecu la Valfenera, fără ca cine­va s-o recunoască însă spre seară, când era aproape de Vil­lanova d’Asti, simți că i­ se în­­doesc picioarele și fu silită să șcadă pe o mica bancă de peatră de lângă gardul de zid al unei vile. Copila era așa obosită, așa sdro­­bită trupește și sufletește, că nu observă un offi în­ vârstă matură, care, sprijinit de poarta de grilaj a vilei, părea a­ o devora din ochi. Trebuia să fi fost proprietarul vilei. Se vedea aceasta din îm­brăcămintea lui și din fisionomia lui mândră, din privirea lui mă­reață de și în momentul când se uita la Natalia,­­ ochii lui expri­mau­ o nespusă blândeță. Tinera fată pusese legătura lângă dânsa și, cu un cot spriji­nit pe genuchi, își ținea fruntea in mână. Obrajii ei foarte palizi, îi ară­tau și mai bine splendoarea ochi­lor iar grațioasele ei­ trăsături in­spirau un interes neresistibil prin durerea ce exprimau­. Omul, după ce privi cât­va timp pe sărmana pribeagă, deschise poarta și se apropia de dânsa. La sgomotul pașilor lui, copila tresări și râdică iute capul. Voi să se ridice însă necunos­cutul o opri printr’un gest. — Stai pe loc, frumoasă co­pită, căci trebue să fii foarte o­­bosită. ■ — E adevărat, zise Natalia of­­t­ ț­d. Și cu toate astea trebuie să plec iar la drum. — Vii de departe? Dânsa­ nu răspunse insă obra­jii i se colooară ușor. Capul i se plecă. — Te duci la Villanova, scumpa mea? adaogă, omul. — Nu, d-le , mă duc la Turin. — Pe jos și singură ? Unde ai de gând să petreci noaptea ? — Pe drum. — Nu ți-e teamă ? — Nu. — Poate că te așteaptă cine­va? — Nu mai am pe nimeni în lume. Nimeni nu se mai îngri­jește de mine. Mă duc la Turin să-mi caut norocul. Rămâi cu bine, domnule. Necunoscutul­ era surprins. Era chiar uimit de cuvintele și de modul de a ivoriu al tinerei fete. — Așteaptă puțin și ascultă, zise dinsul.’ Dacă nu te așteaptă nimeni, poți să primești ospitali­tatea în această casă. Sunt sin­gur, sunt văduv. Am o fiică însă s’a măritat și s’a dus. Vrei să iai locul ei pentru noaptea a­ceasta ? Natalia tresări la această pro­punere. Dânsa își aținti privirea­ i profundă asupra omului ce-i stă­tea înainte. — Eu, de ce nu mai la urmă. Primesc. — Vino cu mine, zise omul care părea foarte mulțumit. Deschise poarta, pofti pe Na­talia înainte, închise poarta, luă brațul Nataliei și străbătură o alee lungă de pini care ducea la ușa principală a unei strălucite case, Natalia rămase mirată la ivirea servitorilor în livrele bogate pre­cum și de luxul șalelor prin care, necunoscutul o conducea. Nu lipsia de acolo nimic din ceea ce ar fi putut să dorească cea mai capricioasă femee. Și totuși, în acel moment,­­ nu era nici o fem­ă acolo. Omul nu mințise. Era singur in acea vilă, singur și stăpân peste tot. Ochii Nataliei scânteiară în mod neobicșnuit. Obrajii i-se re­șiră foarte tare. In acest mo­ment își uita oboseala și durerile și viitorul de năcazuri ce o aș­tepta. Cine ar putea să sfiuie gându­rile ce i-se învârtiau acum prin minte ? Omul părea a’l observa cu plăcere schimbările fisionomiei. Dinsul o conduse într’un salon căptușit cu oglinzi, cu mobile bogate și elegante, cu divanurî joase turcești, cu tapete de mare preț. — Stâi­nci, zise dînsul zîmbind cu o bunătate părintească. Eu mă duc să dau câte­va ordine ser­vitorilor mei. O să­ tî trimit gar­derobiera ca să îngrijească de ceea ce Ți e necesar. — N’am trebuință de nimic. —■ Eu, lasă, scumpa mea, nu umbla cu fasoane. O să faci o baie ca să’ți repar­ forțele și apoi o să vii să cinăm amândoui. Dinsul dispăru iar Natalia râ­mase câte­va momente în picioare, în mijlocul salonului, crezând că se află în prada unui vis, închidea ochii și iar se deschi­dea. Fermecătorul vis era tot pre­zent. — Dacă tot ce e aci ar fi al meu! murmură din ea. Îșt plecă capul, însă iute,și-l rădică cu mândrie. — Eu, și de ce nu ? repetă dînsa. Omul acesta e ofiduv și e singur iar eu nu mai pot d’acum să mă întorc îndărăt. Ceea ce s’a făcut e bun făcut. Avea încă gânduri d’astea când intră garderobiera. Era o femee de virsta mijlocie foarte cum se cade, bună și blân­da. Ea câștigă din primul mo­ment încrederea Nataliei. Aceasta fu condusă într-o stră­lucită cameră de baie unde era pregătită deja o putină de apă călducică și parfumată. Femeia ajută pe Natalia să se desbrace apoi o lasă singură. După un sfert de oră se întoarse cu albituri foarte fine și cu un capot împodobit cu dantele albe. — Sunt pentru mine toate as­tea ? întrebă Natalia surprinsă. ____________________(Va urma) ♦ Sunt rugați d-nn­­abo­­națî, cari fac reclama­­țiuni sau cer schimbări de adresă, să bine-voiască a trimite la Ad­ ție tot­­de­odată și etich­eta pe care este imprimată zil­nic adresa, spre a se putea da curs repede re­­clam­ațiunilor și a nu se face întârzieri cu trim­­­­terea ziarului la noua a­­dresă.

Next