Universul, februarie 1908 (Anul 26, nr. 30-58)

1908-02-01 / nr. 30

« t Palatul Carnavalului XXXVI.—(Vezi corespondenza din Nizza) Calendar pe anul 1908 Ortodox Joul, 31 Ianuarie. — L-u­­ Giru și Ioan Catolic Joul, 13 Februarie. — Benignus Ms. soarelui 7.21.— Apusul 5.38 București. S1 Ianuarie. Casa rurală la Casier. Am arătat în numărul nos­tru de o­i modificările prin­cipale aduse de comitetul de­legaților Camerei proiectului de Lege al Casei rurale. Pu­­blicându-se raportul d-l­ui de­putat Vintilă Brătianu asupra acelui proiect și a modifică­rilor propuse, revenim pentru a le amănunți după însuși acest text oficial. Pentru ca instituția Casei rurale să nu ajute la micșo­rarea proprietăței mijlocii, co­mitetul delegaților propune ca moșiile mai mici de 200 hec­tare să nu poată fi cumpă­rate și revândute în loturi. Dobînda cu care să se poată face împrumuturile țăranilor cum­părători s'a limitat la 5 la sută. S’a adăugat un nou articol prin care se dau Casei rurale înlesnirile acordate primei so­cietăți de Credit funciar ro­mân pentru înscrierea ipote­cilor. Dată­ fiind siguranța ope­rațiunilor Casei rurale, pu­blicitatea pe care operațiile ei o vor avea și neputința de a se restitui în natură o moșie parcelată, s’a prevă­zut­ pe lângă o prescripție scurtă de 6 ani, restituirea în valoare numai a bunuri­lor revendicate și redobân­dite. Casa rurală cercetând actele de proprietate, dînsa trebuie să fie răspunzătoare față de torțe-persoane. Valoarea loturilor mici s’a suit la obrect­, pentru a se pu­tea asigura strictul necesar pentru traiul unui țăran,lăsîn­­du-se însă facultatea Casei ru­rale să reducă la 8 heet. acest minimum în regiunea dealu­rilor, unde mijloacele de traiu pot fi mai variate. Tot aci s’a prevăzut că preoții și învăță­torii vor putea să participe la aceste cumpărări, spre a se putea face din acești doi fruntași ai satelor, două exem­ple de mai bună cultură. Acontul cumpărătorilor de un lot s’a sporit de la 10 la sută la 15, pentru a se putea alege mai lesne cererile de pământ cari desigur vor fi prea numeroase. S’a dat preferință, printre cumpărători, acelora cari vor avea o școală de agricultură inferioară, spre a se încuraja cei ce vor absolvi acele școale. S’a pus obligație Casei Ju­­rahi de a da preferință mi­nisterului domeniilor pentru instalațiile și terenurile de cari ar avea nevoe. Spre a nu­ se pierde valoarea insta­lațiilor mai importante și cari nu ar putea fi folosite de să­teni sau de administrațiile publice, s’a prevăzut în mod excepțional loturi mai mari. S’au prevăzut garanții mai temeinice și nouă măsuri con­tra arendării loturilor, contra acaparării, contra ipotecării, cum și în scopul de a per­mite Casei rurale să nu lase să subsiste indiviziunea pe loturile indivizibile. Numărul membrilor consi­liului de administrație s’a re­dus de la 11 la 8, rezervân­­du-se însă Statului rolul pre­ponderent pe care trebuie să-l aibă într’o atare instituție față de interesele acționarilor. Pe lângă această prepon­derență, trebuie să se asigure și încrederea capitaliștilor în buna funcționare a institu­ției. Consiliul de administra­ție fiind format în aceste con­diții și directorul fiind însăr­cinat cu executarea măsurilor luate de acest consiliu, pen­tru a se asigura o conlucrare fără greutăți, s’a păstrat nu­mirea directorului de guvern, însă după o listă de prezen­tare a consiliului.­Numărul censorilor s’a sporit la 5, trei numiți de Stat și do­­i aleși. Ca urmare a operațiilor su­plimentare de împrumuturi pe cambii ce s’a dat Casei ru­rale, s’a prevăzut pe lângă un fond de îmbunătățiri, necesar pentru înd­eplinirea menirii ce se dă acestei instituții de a îmbunătăți cultura, și o măr­ginire a beneficiilor atunci când ele ar depăși 10 la sută. Comitetul delegaților a mai crezut că este drept ca după ce Statul își va scoate do­bânda de 5 l­a sută la capita­lul pus în Casa rurală, be­neficiile lui sa meargă sa ali­menteze același fond. In sfârșit un articol nou prevede operații de împrumu­turi pentru a libera obștiile sătenești cari au­ cumpărat moșii, de ipotecile la cari au fost silite să consimtă pentru a achita prețul acelor moșii. Cu aceste modificări, așa­dar, proectul Casei rurale vine în desbaterea Adunării deputaților, politicTexter Is Monarhie sau republica ”? Privirile sumei întregi stau încă ațintite asupra sângeroaselor eveni­mente din Portugalia, și toți se în­treabă cum se va sfârși, din punctul de vedere politic, criza prin care trece poporul portughez. Va putea oare monarhia să iasă învingătoare din grelele încercări prin care trece astăzi sau și­ va republica corolarul fatal al asasinărei lui Don Carlos și a moștenitorului säu ? Nimic nu e mai greu decât să faci proorociri de această natură și nici nu intră în cugetul nostru să jucăm rolul imprudent al unui oracol. Tot ce vreim e să căutăm în evenimentele actuale indicațiuni pentru viitor,­­și în această privință trebue să mărtu­risim că toate indiciile ne îndrituesc să credem într’o apropiată proclamare a republicei. Intr’adevăr mișcarea republicană este de ani de zile foarte puternică în Portugalia și ultimele greșeli ale monarhiei au întărit încă simțămin­tele republicane ale poporului portu­ghez. . Pe­­ de altă parte, din cauza moti­velor pentru care Don Carlos a recurs la dictatură, mulți au­ ajuns la con­vingerea că sistemul de sorupțiune care a nenorocit Portugalia, este strîns legat de guvernământul monarh­ic și că nu se poate desrădăcina corupția din pământul Portugaliei decât prin întronarea regimului republican. Este netăgăduit, că în fața odiosu­lui atentat din Lisabona, partidele monarhice, uitând vechile lor resim­­țiminte, s’au unit in jurul tinărului rege ca să salveze astfel dinastia ame­nințată. Dar nu e mai puțin adevărat că nu s’a găsit la șefii partidelor monar­hice nici acea încredere în viitor, nici acea hotărâre în apărarea monarhiei, care ar fi trebuit să se găsească la ei în împrejurări atât de grave și atât de dramatice. S’a crezut la un moment dat că oroarea pe care o inspiră toate asasi­natele, va readuce dinastiei puțină popularitate, că­pătându-șî mâinile cu sânge, republicanii își vor înstreina o parte din sim­­patiile populare. Din știrile ce se primesc din Lisabona se poate lesne, vedea că oroarea asasina­tului nu a schimbat întru nimica simțămintele poporului portughez față de dinastie. N’a fost în toată Portu­galia nici o manifestație de simpatie pentru Don Carlos și pentru princi­pele moștenitor. Tragicul lor sfârșit n’a produs nici un regret; nici do­liul nu le-a fost purtat. Ceea ce e și mai ciudat e că nemul­țumirea în­potriva dinastiei a crescut în aceste câteva zile. Poporul știe că Infantul Manuel nu a fost pregătit pentru domnie, că el nu cunoaște nici oamenii nici situația politică, că prin urmare el nu va putea să exer­cite personal nici o influență hotărî­­toare asupra mersului afacerilor pu­blice, că va fi cel puțin de­ocamdată condus de mama lui regina Amelia care este foarte impopulară din cauza sim­imintelor ei clericale și a ideilor sale reacționare. Nu e vorba, se zice că pentru a feri pe Don Manuel de pericolele u­­nei influențe atât de antipatice na­țiune­, regina Amelia s-a hotărît să părăsească Portugalia și să se retragă fie lângă Sevila, fie în Anglia Dar nu credem că Regina Amelia va a­­vea atâta eroism sufletesc încât să părăsească în mijlocul fuztunei pe singurul copil ce i-a mai rămas și chiar de ar face o nu știm dacă Don Manuel ar câștiga în popularitate ceea ce ar perde prin lipsa de sfa­turi și de părintești îndrumări. In asemeni condițiuni nu ni se pare că din satia Coburgilor va putea să fie piept greutăților cu care are de luptat. E adevărat că va fi ajutată din afară, e adevărat că Anglia e ho­tărî­tă să o susție din toate puterile ei și că Spania are interes să împedice ca republica să fie proclamată în Por­tugalia. Dar nu trebue să uităm că ajutoarele din afară sunt întotdeauna în dezlegarea problemelor politice ale unei țări. factori secundari. Mai întâi, precum Don Carlos nu a ascultat de amicul său intim, E­­duard VII, când acesta l-a îndemnat cu atâta stăruință să reintre pe calea con­­stituționalitații, e probabil că nici po­porul portughez nu va asculta de gu­vernul britanic când acesta va voi să-l împiedice de a proclama republica și că Anglia se va găsi pur și simplu în­­­tr’o bună zi în fața unui fapt îndeplinit precum s’a găsit in fața unui fapt îndeplinit și cu asasinarea lui Don Carlos Și noi nu credem că Anglia va fi țara care să întreprindă un răz­boi sau care măcar să facă vre-o de­monstrațione navală serioasă, pentru a reîntrona în Portugalia o dinastie isgonită fie ea ori­cât de prietină și ori­cât de favorabilă intereselor en­glezești. Poporul englez este un popor prac­tic, ceea ce îl interesează în Portu­galia nu e dinastia sau forma de gu­­vernămînt ci marile interes comer­ciale pe care le are acolo și în coloniile portugheze. Pentru ca aceste interese să nu fie periclitate ce îi trebue Angliei? Ii trebue liniște și siguranță, ori mai bine de­cât , să aibă în fața, ei un gu­vern monarhic slab în lupta cu un puternic curent republican și mereu amenințat să fie răsturnat, Anglia va­ preferi un guvern sigur fie el chiar republican. Dar se va zice. Anglia nu va r­ea putea găsi pe lângă guvernul repu­blican aceeași bună­voință, aceleași înlesniri în satisfacerea intereselor ei pe care le-a găsit la guvernele mo­narhice. Se uită însă că Portugalia e azi atât de robită economicește An­gliei în­cât ultimul cuvint îi vor a­­vea în­tot­deauna cei de la Londra și că nu va putea să stea nici­odată in bunul plac al celor din Lisabona. » Afară de aceasta dacă se proclamă republica în Portugalia, ea va trebui să fie recunoscută de puterile Euro­pei. Cine îndrăznește să afirme că perfida Albion nu va oferi republi­­cei portugheze tot sprijinul și toată influența ei ca să obție de la puteri recunoașterea ei și sa-î întărească ast­fel situația internațională in schim­bul asigurărei că afacerile și între­prinderile englezești vor putea să în­florească in Portugalia cu aceeași u­­șurință ca și sub domnia lui Don Carlos ? " * In ca privește Spania e probabil că ea va exercita presiuni puternice pen­tru a împedeca proclamarea unei re­­publici în Portugalia, dar este foarte puțin probabil că va recurge la mij­loace mai energice și mai eficace dacă cu toate sforțările ei, republica este proclamată la Lisabona. Spania are un curent republican prea puternic înăuntru, pentru a în­treprinde în afară expedițiuni contra republicanismului. Iată de ce credem că ea se va mărgini să păstreze o strictă neutra­litate, ori­cat de vii ar fi părerile de rău ce o asemenea atitudine i-ar inspira. In ori­ce caz, de­o­cam­dată suntem în fața ultimei încercări monarhice din Portugalia. Peste câteva luni vom vedea dacă norii ce se grămădesc pe cerul dinastiei portugheze se pot îm­prăștia, safi dacă devenind tot mai Int­a ocoșî nu vor aduce după dânșii vijelia care va isgoni pe Cofeurgî de pe malurile Tageluî. I. G. D. Scrisori! Situa (Coresp­ particulară a ziarului «Unitarsu­l) Nizza, 25 Ianuarie. Serbările Carnavalului Iată programul oficial al serbărilor carnavalului: Jouî, 20 Februarie st. n., orele 8 și juni seara, sosirea M. S. Carna­val XXXVI și a cortegiului sau în credinciosul său oraș Nizza. Duminică, 23 Februarie st.n., orele 2 d. a., defilarea tuturor carelor și mascaradelor. Seara, la 8 și jum., curso cu torțe și iluminație generală; toate carele, cavalcadele și mascara­dele sunt ținute să apară iluminate, iar trăsurile luând parte la corso tre­­buesc să fie garnisite cu stofe colo­rate. Ziua și seara bătae cu confetti și serpentine de hârtie. Jouî, 27 Februarie st. n., orele 2 d. a., prima bătae de flori pe „Pro­menade des Anglais“. Seara, la orele 11, primul reglione la teatrul Operei. Duminică, 1 Martie st. n., orele 2 d. a., primul corso carnavalesc; pe Place Masséna, imediat după corso, mare bal popular, iar muzicile și per­sonalul corului vor face de două ori înconjurul pieței , în timpul serbărei bătae cu conferii de gips. Seara, la o­­rele 11, mare redută la Cazinul Mu­nicipal. Luni, 2 Martie st. n., orele 2 d. a., a doua batae de flori pe „Prome­nade des Anglais“. Marți, 3 Martie st. n., orele 2 d. a., al doilea corso carnavalesc, bătae de conferi de gips și împărțirea pre­miilor Seara, la orele 8, iluminație generală, mare foc de artificii. Car­naval ars în efigie și mare retragere militară cu torțe, la orele 11, al doilea veglione la teatrul Operei. Corso cu torte, corso carnavalesc și bătăile cu confetti aü loc pe Ave­nue de la Gare,* Place Masséna. A- venue Masséna, Avenue des Pho­­céens și str. Sf. Francois do Paule. Succesul unui artist romín Compatriotul nostru d. George Bos­­coff, virtuosul pianist, a dat un mare concert, Miercuri 23 Ianuarie, în sala teatrului de la „Palais de la Jetée“, cu concursul d-rei Caux, soprano le­­geră, și a d-nei Lassies, soprano dra­matică, artiste ale acestui palat. Sala era plină, din ajun nu se mai găsea nici un bilet. D. Boscoff a fost fre­netic aplaudat și rechemat de nenu­mărate ori; măestria d-sale a ferme­cat auditorul cosmopolit ca se afla in sală. ViaHatorîî români După „Liste officielle des «Dan­gers“ : D-nele Catargi, Felicia D. Preda, Sultana A. Cincu, col. Teodoriu, A­­lexandrina Pantezi, Vlădescu, Papa­­dopol, Ch. Nicolescu, Arvenesso , C. Boerescu cu d-na, G. Știrbei cu d-na, M Ghiea cu d-na, I. Șuțu cu d-na, general C. Fotino cu d-na, general G. Bengescu-Dabija cu d-na, general C. Z. Boerescu cu d-na, N. Faranga cu­ d-na, dr I. G. Radovici cu d-na, A. G. Ionescu-Ioan cu d-na, T. Cor­­nescu cu d-na, F Corlătescu cu d-na, căp. Tărtășescu cu d-na, I. Constan­tin cu­ d-na, G. Verona cu d-na, N. Mănescu cu d-na, Cetățeanu cu d-na, V. Antimescu cu d-na, C. Călinescu cu d-na, Furcă cu d-na, I. I. Lăză­­rescu cu d-na ; d-nii C. Bossie, N. G. Boldur-Epureanu, P. S. Bogdano­­vici, A. Brateanu, N. I. Papadat, N. Alexandrescu, Cavadia­, A. Iliescu, C. Mironescu, G. Dim­itriu, Dobroneanu, N. M. Sotir, Rodrig Manu, V. Di­mitrov, C. G. Naur,.. A. Orăscu, ma­ior Vivescu, V Biberea, V. Rado­vici, G. Gârdiscu, D. Vladicci, I. Di­­mancea, îlonH-Boron. O CV&STILRZS PS­IX Poporul iartă pe cei ce ii- asu­presc, dar nu iartă niciodată pe cei ce­­ înșeală­ evhimentele din Portugalia (Serviciul nostru telegrafic) Regele și viitoarele alegeri parlamentare Paris. 30. — Telegramă din Lisabona. Regele Manuel și regina Amelia se vor stabili pentru câteva luni la Cintra. — Partidul regeneratorilor a hotărât ca, în campania eiectorală ce se va deschide in curând, să acorde tot sprijinul guvernului. — Parlamentul va fi­ convocat la 20 Februarie, pentru­ a primi jurământul noului rege. — După dorința exprimată de rege, Cortezii vor trebui să fie compuși din oameni de încredere ai­ poporului, aleși in mod liber, și nu din reprezentanți impuși de guvern. Exilarea lui Franco Paris. 30.— Ziarul „Echo de Paris“ afirmă că plecarea lui Franco din Lisabona n’a fost de bună voc ci forțată. Guvernul a stăruit pe lângă Franco, ca o condiție neapărată pentru liniștirea lucrurilor în Por­tugalia, ca el să plece din țară. Franco n’a vrut la început să se hotărască la aceasta, în cele din urmă însă a trebuit să cedeze, așa în­cât se poate spune că ple­carea lui are mai mult caracterul unei exilări." Mișcător interview cu Franco Paris. 30.—Un colaborator al ziarului „Le Matin“ a reușit, după multe dificultăți, să vadă pe Franco, la Bordeaux, și să aibă un interview cu acesta asupra evenimentelor din Portu­galia. Ziaristul declară că a fost foarte surprins la vederea aceluia care a fost până mai deunăzi dictato­rul a­tot-puternic al Portugaliei. „Cum­­ acest om cu fața slă­­bănoagă, cu mustățile căzute in jos, cu ochii înfundați in orbite, acest om a cărui siluetă înco­voiată se rezema cu atâta vădită sleb­e de marginea patului des­făcut, este acela care timp de luni de zile a ținut opoziția sub mâna’î de oțel! Acesta e teribilul dictator, bă­trânul acesta cu mâinele tremu­­rânde, al cărui glas umilit — un glas slab și trist, — parcă’l aud încă cum imi șoptește : — Ah ! dacă s’ar ști ! dacă s’ar ști cât am suferit și cât sunt de nenorocit ! „Căci aceasta,—zice ziaristul— domină acum gândul fostului con­silier al regelui asasinat : fatali­tatea neînduplecată care, după împrejurările cele mai tragice și cele mai neprevăzute, a făcut din ministrul odinioară atât de temut o sărmană ființă fugară și sfioasă, osândită a rătăci acum departe de patria sa către o țintă pe care el însuși nu o cunoaște încă. — Da, sunt nenorocit ! „Puteam eu să mă aștept la o asemenea grozăvie ?... Puteam eu să prevăd cele ce s’au întâmplat? „Eu îmi făcusem toată datoria față de regele meu. Măsurile pe cari le-am luat contra dușmanilor săi, le chibzuisem, le discutasem multă vreme. Aveam conștiința împăcată. „Și iată că, pe neașteptate se produce cea mai Înspăimântătoare din catastrofe... Oh! e grozav!.. „Am momente când mă în­treb dacă lucrul s’a petrecut in­­tr’adevĕr, sau visez un vis urit.“ Fostul dictator zăcu o clipă, plecându-șî capul intre mâini. In camera alăturată aud șoapte de glasuri , sunt glasurile doamnei Franco și fiului ei. Dar, de­odată, fostul dictator reia firul convorbire! : — Și atunci ?... Atunci ce ?... Ce vreți să mai spun după toate astea?... Să fac declarațiuni?.. Să mă explic?... Ce să explic?.. Se poate oare explica fatalitatea? Să mă încerc a prevedea viito­rul?... Să examinez situația ac­tuală? Dar mai am puterea de a face aceasta?.. Mai sunt eu în stare care să cuget după o ase­menea lovitură?... „Vedeți, plec acum, fug... nu de frica vrăjmașilor mei, cum s’a zis. Nu mi-e frică de nimic, nici de gloanțe, nici de pumnale. „Vă repet, mi-am făcut datoria și conștiința mea nu mi repro­șează nimic. Intâmpie-se ce s’o întâmpla... Dar mă duc departe, pentru a căuta să uit clipite si­nistre pe cari le-am trăit de cu­rând... Mă depărtez pentru tot­deauna de politică, absolut pentru totdeauna. Atunci de ce nu m’ași explica ? „Știu, sunt atacat... Se insi­­nuiază tot felul de lucruri contra mea. Sunt însă mai presus de toate astea. Ce’mi pasă de tot ce s’ar putea spune pe seama mea. E o fază dureroasă a istoriei, și nu e in căderea mea să o des­­criu. Viitorul singur va putea ju­deca asemenea evenimente. „Eu reintru acum în umbră. Și ași dori să nu se mai vor­bească niciodată de mine, să se uite cu desăvârșire numele meu. „Adio domnule !—Zise el adre­­sându-se către ziarist—uită-mă și d-ta!“... „Pe când Franco mă recon­ducea încet către ușă, el nu în­ceta de a murmura . — Oh, da, da, doresc sa fiu cu totul uitat. „Și după ce ușa fu închisă, mi se păru că aud un plâns în­­năbușit“. CON­PUN­MOTOARE C A. M­­ 13 HA. Ședința dela 30 Ianuarie 1908. ’Ședința se deschide la orele 2.16, sub președenția d-lui M. Fere­chide. Prezenți 95 deputați. D. I. Bianu spune că comisia de indigenare, deși și-a început prea târziu­ lucrările, totuși a depus pe biuroul Camerei peste 60 de pro­iecte de recunoașteri. D-sa roagă Camera să voteze cât de multe din acele proecte în zilele când nu va avea alte legi importante de discutat. Se ia in discuție proectul de lege pentru introducerea unor articole in legea învățâmintului secundar și superior. D. Dragu, raportor, dă citire ra­portului delegaților. D. N. Cincu spune că art. 14 e anume înființat spre a iubi in in­teresele unor profesori cari apar­țin partidului conservator și cari au fost numiți de d. ministru M. Vlădescu... D. ministru Sp. Haret dă oare­­cari explicații arătând că proiec­tul nu urmărește scopul arătat de d. Cincu. De altfel, adaogă d. ministru, din cele 102 anulări făcute de d-sa, numai 4 au fost anulate de contencios, găsindu-se cele­lalte în regulă. Proectul se­ votează cu 62 vo­turi contra 8. D. E. Costinescu depune un proiect de lege pentru deschiderea unui credit de 12 milioane asupra prisosului de incasări din exerci­țiul 1906—1907, pentru efectuarea­­ unor creanțe și un alt proiect pen­tru modificarea unor articole din legea contabilității. . Se votează recunoașterea ca per­soană juridică a societăței de bine­facere și ajutor reciproc «Moldova» din Iași. D. Em. Costinescu mai depune un proiect de lege pentru mărirea fondului pensiilor pe exercițiul curent. Camera descompletându-se, șe­dința se ridică la 3, fără­ a se putea vota vre­ o recunoaștere. întâmplări din țară [De la coresp. noștri particulari) Marți, 29 Ianuarie. BUZAN­- Greva avocaților. —Se știe că greva avocaților a fost pusă în aplicare de fapt de la 21 Ianuarie, a. c. Insă,ea n’a fost ge­­nerală întru cât advocați au pledat in opoziție și au făcut acte de no­tariat. Azi, însă, în urma unei consfă­tuiri avută la trib­ local, la care au luat parte aproape toți advo­cații aflați în oraș, s’a decis ca cu Începere de mâine, 30 Ianuarie, advocații să nu mai pledeze nici in opoziție și să nu se mai ocupe nici" de actele de notariat. Tot odată s’a decis ținerea unei noi întruniri publice, în contra legea judecătoriilor de ocoale. C­ALAU­AȘI.—I»e la cercul militar.—Din inițiativa d-lui co­lonel Georgescu, comandantul reg. 5 Ialomița No. 23 s’a dat o șeză­toare literară urmată de dan’ț in seara de 26 c., în sala cercului militar local. La această serată au luat parte ofițerii garnizoanei cu d-nele, d. prefect A. Stoianescu și d-na, etc. D. colonel Georgescu, adânc impresionat de articolul din «U­­niversul» intitulat «M. S. Regina și Vatra luminoasă» prin care se publică scrisoarea «Mulțumire», scrisă și semnată de M. S. Re­gina, a ținut o cuvîntare prin care a arătat și lăudat scopul ins­­tituțiunei «Vatra luminoasă». In acelaș sens a vorbit și căpi­tanul Bertea Ghe care a făcut biografia M. S. Regina Elisabeta scoțând in relief activitatea neîn­trecută ce M. S. a depus pe tere­nul literar și filantrop. In urma acestor călduroase cu­­vîntări s’a format un comitet compus din d-nele : Stoianescu, Maltopol, Căplescu, Dimancea și Buciumeanu, care deschizând o listă de subscripție in folosul Ve­trei Luminoase au strîns suma de 350 feî. S’a dansat până la 4 dim. Accident nenorocit.—Lucră­torul N. Braniște, de 45 ani, din Cocargeaua, jud. nostru, care lu­cra la exploatarea pădurea «Pâcuiu lui Soare» de pe domeniul com. Ostrov, pe când tăia o cracă, aceasta cumpănindu-se peste alta, cu capătul tăiat s’a prins de spate aruncându-l jos de la o înălțime de 6 metri. Victima are rupte coastele 10 și 12 din strigă; întrebat, pacientul mi-a spus că în acea pădure se găsesc încă trei indivizi, anume : Const. Șașiu, Gr. Paliu și Sile Bengescu care zac in­tr’un bordei in urma unor tăeturî ce au căpătat la picioare in tim­pul lucrului. Furt descoperit. — D. I. Bă­descu, comandantul sergenților din orașul nostru, a descoperit la câr­­ciumarul Marin Ion, din str. Gri­­viței, o balanță furată de către Stan Tudor zis Lânaru, de la co­merciantul Ghiță Robea. Făptuitorul a fost arestat. Soldat scandalagiu.­Solda­tul marinar Petrescu Vasile deta­șat in reg. 23 Ialomița, spre a co­munica cu alte puncte print tele­grafia fără fir, in noaptea de %l— 28 a provocat un scandal în câr­ciuma lui Mitică Vișenescu ame­nințând pe acesta cu­ un cuțit. A­ dus la arestul poliției a lovit pe sergentul de stradă Pețrn Ion. Scandalagiul a fost înaintat co­­msnduirei pieței. Trimeși la urma lor.­­ Fi­ind găsiți vagabondând prin oraș fără acte de identitate, au fost trimeși la urma lor: Vasile Scân­­teiescu la Brăila iar femeia Fru­­sina N­lae Ciuntu la Giurgiu. GIURGIU. — Distribuire de ajutoare sătenilor de către societatea «Crucea Roșie» din Capitală —Azi, cu trenul de di­mineață, au sosit in localitate d-nele Irina Câmpineanu, preșe­dinta societăței «Crucea Roșie» a doamnelor din România , Ecate­­rina G. Gr. Cantacuzino, vice-pre­­zidentă și Zoe Dr. Rurniceanu, casieră. La gară au fost întâmpinate de d. primar Gh. Partenescu și C. Io­­­nescu, polițaiul orașului. De aci au pornit in trăsuri la prefectură unde au fost primite de d. Ion T. Ghica, prefectul județului. In sala de ședință a palatului administrativ față fiind și d-nele general Costaforu, Gh. Parthene­­scu, dr. Piteștianu și N. Bălăne­­scu, precum și d-ni­ primar, N. Bălăn­escu deputat, s-a distribuit suma de lei 1940 la 49 săteni și sătence din județul Vlașca cari au sărăcit in­ urma evenimentelor din 1907 și sunt împovărați de fa­milii grele. La orele 12 luni. terminându-se cu distribuirea, d-nele Câmpi­neanu, Cantacuzino și Rimniceanu s’au retras pentru a lua dejunul la d-na și d. primar al orașului. Constituirea sucursalei Cru­­cea­ Roșie.­­Pentru a pune­ bazele unei filiale a «Crucei­ Roșii» in lo­calitate, au fost invitate in salo­nul primăriei, pentru orele 2 p.m. toate doamnele din elita locală. Prezidează d-na Irina Câmpi­neanu. D-na Zoe dr. Râmniceanu, dădu citire statutului societăței«Crucea­ Roșie». Se procede apoi la alegerea co­mitetului filialei Giurgiu. Sunt a­­lese in unanimitate : d-nele Sofia general Costaforu președintă de o­­noare, Chiriachi Parthenescu, pre­ședintă, Maria general Căpitano­­vici, vice-președintă, Adela dr. Pi­­teștianu, casieră, Ștefania N. Bă­­lănescu și Lucia căpitan Petrișcu, secretare, iar ca membre, d-nele Elisa Stăncescu, Silvia Miculescu, Melania dr. Procopiu, Elena Ca­­lianu, Maria Arhondi, Savopol Maria, Victoria Constantineanu, Constanța Rădulescu,Maria Scurtu și Maria Antonescu. D-na Irina Câmpineanu. Intria frumoasă cuvînt care îndeamnă pe toate d-nele la muncă pentru for­marea unui fond al fil­alei, pre­cum și de a asista la cursul de medicină practică, care se va ține în localitate. Apoi d-nele prezente semnală procesul-verbal de constituire. La orele 4 întrunirea fu termi­nată, D-na Câmpineanu, Canta­­cuzino și Râmniceanu au vizitat portul Ramadan și la orele 8 suffle au luat ceaiul la d-na Parthenescu. Cu trenul de seară s’au înapoiat la București. Aniversara patronului gim­naziului.—Cu o deosebită solem­nitate s’a sărbătorit azi patronul gimnaziului local «Ioan Maio­­rescu». Asista un numeros public precum și d-nn­ general Cipita­­hovici,­ Le. Stăncescu, directorul prefecture­ și P. Drăgănescu aju­tor de primar. Serbarea se începu prin intonarea imnului regal, do­rul mai intonă «Morarul». D. N. Droc Barcian, directorul gimna­ziului, făcu biografia lui Ion Ma­­iorescu. Apoi elevul Brătan Ion din cl. IV rosti o dizertație «Cum am ajuns la Independență». Corul mai intonă «Pe al nostru steag». O echipă de elevi sub con­ducerea d-lui Al. Butaș, jucară «Banul mărăcine» și «Rest­ul». Elevul Popescu Mareei vorbi «Pentru ce oamenii mari se luaudă după moarte». Corul intona «Tricolorul» și «Ro­mânia Marș». Apoi serbarea luă sfirșit prin intonarea lui «Deș­­teap’tă-te române». La șampanie s’a toastat pentru M. S. Regele, armată și corpul di­dactic. S’a trimis o telegramă­ d-lui T. Maiorescu, fiul patronului gim­naziului. _____ TÂRGOVIȘTE.­­­ Urmările beției.­Cojocarul Costache Du­hovniță, în vârstă de 50 ani, de fel din Ploești, ajunsese in ulti­mul timp, din cauza beției, a­­proape muritor de foame. Nu a­­vea măcar un adăpost, îngăduit să doarmă azi noapte la cojocarul Sinea Enache, din str. Nouă 5, despre ziuă, neferici­tul a murit. După afirmațiunile lui Sinea E­­nache, Duhovniță era beat când a cerut să fie găzduit. Fără îndoială că el a murit in­toxicat de alcool. Parchetul a fost avizat de această moarte. Accident nenorocit. P­­e când Gheorghe Radu Mihăilă, din Adânca, cioplea un lemn, i-a scă­pat barba din mână, tăindu-l la piciorul drept, lângă articulația genunchiului. Rănitul a fost adus și internat la spital. Bal. — Soc. comercianților de băuturi spirtoase, va da, in seara de 10 Februarie, un bal in sala «Vulturul», sub patronajul d-lui prefect C. D. Dimitriu. UN SFILT IPJS II Spălarea bureților. — Lasă să stea bureții mai multe ceasuri ■în apă sărată și în urmă clătește'l în apă curată. 26 CRIMA LUI OM CINSTIT ROMAN DE GEORGES GRISOIV ■ XV Mărturisirea „Mi-am acordat, ospitalitatea d-tale sinceră și am putut să re­găsesc în casa d-tale adevăratul cămin patriarh­al. „Am văzut pe sora d-tale, pe drăgălașa și delicata Cecilia. ..Chiar de la început am citit la ochii ei nevinovați că mă iu­bește sau că e dispusă să mă iu­bească. „Iartă-mi dacă vorbesc fără o­­colire. Sunt hotărit acum să spun tot. ..Ar­­ trebuit să te informez de situația mea, să’țî fac cunos­cut că nu sunt liber, că mă aș­teaptă în depărtare o soție iubită și o copilă adorată, pe cari, pen­tru nimic la lume, n’ași fi­voit să le părăsesc. „Dintr’o mulțime de motive, n’am spus nimic, am păstrat o tăcere vinovată! „Cecilia era așa de atrăgă­toare și casa ce se deschidea pentru mine așa de­ primitoare și comodă, pentru mine rătăcitorul, în­cât nu m­’am gândit că slaba copilă, care’mi dedea inima ei, avea să moară poate aflând ade­vărul­­ .,Un pas în afară de linia dreaptă, atrage după sine alți pași la fel. Curând nu m’am mai mul­țumit cu­ privirea, cu citirea in ochii vecin­ei a inocentului său secret. „Am voit s’o aud spuindu-mi’l. ..Și n'a fost destul că păstra­sem o tăcere mincinoasă, a tre­buit să întăresc minciuna prin vin­ gran­t! „Peste câteva zile furăm logo­diți. „D-ta, Frantz, erai fericit sa vezi trandafirii înflorind din nou pe obrajii surorei d-tale. „Ziceam că nu-ți pasă că eram sărac! Sora d-t­ale avea să aibă avere pentru doui. Numai să fie fericită, să trăiască... „Insă n'a trăit. In zadar am luat asupra­ m“, de dragostea ei, sarcina unei crime aspru pedep­site in tara noastră, întru­cât­va tolerată in alte țări , am de­venit bigam! „Frageda floare, care nu putuse nici­odată să prindă rădăcini în acel pământ aspru, se veșteji, cu toate îngrijirile noastre, și muri. „insă cel puțin a fost fericită. „Când și-a dat sufletul in bra­țele noastre, după scurtă căsnicie lipsită de nori, declară in mod solemn că pleca mulțumită, că nu­ dădusem decât bucurii și fe­ricire „D-ta ai vărsat lacrămi curate de frate. Ah, dar cât de amar și turburat de remușcari era plânsul meu! „Și cu toate astea puteam eu sa regret intru totul ceea ce se petrecuse ? „D’o parte Cecilia murea, con­solată și binecuvântându-mă. De altă parte, ce urcare și ce renaș­tere pentru mine ! „Aveam simțul afacerilor și a­­veam experiența, îmi lipseau nu­mai capitalurile pentru a mă urca repede. „Mulțumită sumelor ce ’mi în­­credințase și d-ta. Franz, am rea­lizat in scurt timp foloase consi­derabile, in afară­ de dobânzile ce ți se cuveneau. „Ori de câte ori mă întorceam la Paris, regăsiam pe soția mea și pe­­ copila mea sănătoase și ve­sele de lipsa de greutăți. „Un an și jumătate am dus a­­ceastă viață in partidă dublă, iubit și desfățat în aceste două cămine în cari vai! eu nu duceam decât minciuna și frauda, însă bucuriile erau de­sigur mai puternice de­cât remușcările. „Totul se terminase acum și de­oarece blânda Cecilia nu?mî dăduse nici un copil aș fi putut să cred că nu numai al doilea cămin al meu era distrus dar că născânda prosperitate a celuilalt cămin avea să fie compromisă. „Nu cunoșteam încă generozi­tatea lui Franz Hehler ! „D-ta, Franz, mi-am zis când am vorbit de rambursare . .. — Banii ce ți-am­ dat sunt băgați in afaceri bune. Să stea la d-ta cât vei voi. O lichidare imediată ar putea să-ți fie păgu­bitoare, chiar dezastroasă. Nu e nici o grabă, la­ țî termenele ce-țî convin, căci am deplină încredere in d-ta. „Să ai încredere intr’un om ca mine, intr’un înșelător bi­gam!... Cuvintele d-tale m’au străpuns ca niște pumnale, „Vaî, ce ușuratecî suntem ! N’a trebuit vreme multă pentru ca să se ștearpă sentimentul ru­șine! de care am fost cuprins­­­ „Am făcut, de atunci, încoace trista experiență că numai frica d’a fi descoperit" întreține la un vinovat această rușine salutară. Cât timp durează siguranța că pedeapsa n’o să vie, remușcarea e slabă. „După atâția ani, abia acum, când apăruși pe neașteptate, am înțeles enormitatea greșelei mele. „Până aci “’ăisem liniștit. Afa­cerile ’mi prosperau de minune. „După ce mă plătisem de da­torii, nu numai belșugul ci o a­­vere colosală se grămadia in casa mea. „Familia îmi speria de aseme­nea. Ema era tot vrednica tova­rășă de la început. Toți îmi lău­daț­ cinstea. Treceam drept u n om onest și ajunsesem să mă cred eu insu­mi ast­fel... „Eu și d-ta, Franz, încetase­răm d’a nu scrie. D-ta nu culca­se și nici odată in Paris. Credeam că n’o să’ț­­ine nici­odată în gând să­ călătorești prin aceste părți. Mi se părea că’ trecutul nu mai era de­cât un vis. „Puteți dar să vă închipuiți ce grozavă a fost deșteptarea mea din aceasta credință, Franz Höh­ler la Paris ! Acasă la mine! 'Vor­bind cu soția mea ! Putând să’l destăinuiască dintr’un moment in altul tristul meu secret ! Și ceva și mai spăimân­ător, putând să arăte scumpei mele Ema înșe­lătoria, afrontul la care am supus inima ei încrezătoare ! „Un singur cuvânt nenorocit și tot prestigiul meu, tot respec­tul de care sunt înconjurat, dra­gostea familiei mele și fericirea mea aveau să se prăbușească! „Acum te mai miri, d-le d’Or­b­eville, că voiam cu ori­ce preț să tac , că refuzam cu încăpăți­­nare de a’ți spune unde, când și cum cunoscusem pe Franz „Speram nebunește, în zilele astea de nesiguranță, că Franz se reîntorsese intre munții săi. Nu duceam nici o grije de bănuiala de amor ce plutea asupră-mî! Altă frică aveam eu! (Va urma) ♦ Sunt rtag­iți d-nii abo­nați, ce nu fac reclama­tion! sau cer schimbări de adresă, să bine-voiască a trimite la Ad-ț­e tot­­de­odată și eticheta pe care este imp­unata zil­nic adresa, spre a se putea da curs repede re­­clamațiunilor și a nu se face întârzieri cu trimi­terea ziarului la noua a­­dresă. « «

Next