Universul, septembrie 1908 (Anul 26, nr. 240-269)

1908-09-01 / nr. 240

Azi Dumineca a apărut No. 37 din „Universul Literar“ Se vinde cu 5 bani in toată țara J&Say­f Safîci, n­ioml Saltă» al Marocului Brewnesg« ** Calendar pe anul 1008 Ortodor Duminică. 3­1 August. ~1 Brâul Maicii Domnului Catolic Duminica, 43 Septem­brie. — Theophil Răsar, soarelui 5.58. Apusul 6.29 «Universal» sive; următoa­rele linii telefonice: Administrația. ..... 6/62 Redacția ........ 42/88 Comunicări cu străi­nătatea . 20/56 ——...—.-Ji­*,.­­fc .......si București, Si August In călătoria.. pe care a făcut-o ▼ara aceasta­, primul nostru mi­nistru, d. D. Sturdza, a avut­­ Întrevederi cu conducătorii po­eticei din Austro-Ungariei, Ru­sia, Franțși și Germania. E lesne de înțeles că în a­­ceste importante întrevederi a trebuit să­ fie vorba de situa­­țiunea c­reată prin marile eve­nimente ce s’au săvârșit în lunile din urmă și cari au­ schimbat în mod simțitor cursul politicei internaționale. Primul nostru ministru a căutat fără îndoială să-și dea seamă de întsubirea ce această schimbare o poate exercita asupra poli­ticei țării noastre. Din intervievul pe care­­ d. Sturdza l-a acordat­ la Norder­ney unui ziarist vienez — in­terview pe care «Universul» a fost cel dintâi a-l aduce publi­cului românesc—s’a putut ve­dea că impresiunea dobândită de primul nostru ministru a fost bună și liniștitoare. «Barometrul nu arată acum, a zis d-sa — nici un semn de furtună». Declarațiunile făcute de d.f prim-ministru corespondentu­­ui lui «Neue freie Presse» pri­vesc mai întâi, cum și era na­tural, schimbările din Turcia și înrâurirea lor asupra intere­selor noastre, atât din punctul de vedere al conaționalilor noș­tri din Macedonia cât și din a­­cela al legăturilor României cu imperiul otoman. Românii-macedoneni fiind un element de ordine și bogăție, este în interesul Turciei să-i sprijinească și să le dea pu­tință unei desvoltări normale; un­­ regim turcesc drept și strigt constituțional va înlătura greu­tățile și nemulțumirile de până acum—și altceva nici nu cer Aromânii. In ce privește legăturile din­tre regatul nostru și imperiul o­­toman, d. prim ministru Sturza a spus că se așteaptă de la Tur­cia" modernizată o sporire a traficului între România și Turcia și mari foloase pentru țara noastră. «Am dori cu deosebire, a zis d-sa, ca să circule de mai multe ori vapoarele între Constanța și Constantinopole, adică un loc de două ori, pe săptămână, va­poarele să circule zilnic între cele două orașe». Realizarea acestei dorințe ar avea desigur cele mai bune ur­mări pentru desvoltarea rela­­țiunilor comerciale dintre Ro­mânia și Turcia, spre marele folos al amânduror țărilor. Un alt punct însemnat în in­­fervierul d-lui prim-ministru, e acela privitor la tratatul de comerț dintre România și Aus­­tro-Ungaria, în vederea căruia­­ vor încetin ■ în curând negocie­rile întrerupte. D. Sturdza a constatat că în ambele părți exsistă cele mai­­ bune intențiuni de a se ajunge la o bună învoială și a expri­mat credința că greutățile va fi învinse. Cititorii noștri sunt destul de documentați asupra acestei chestiuni, de care ne-am ocupat chiar și mai zilele trecute, așa că nu e nevoe să stăruim. D. prim-ministru n’a negli­jat să vorbească și de chestia noastră agrară, afirmând încă odată că trebue nesărat să facem puternică­­ și­­ indepen­dentă țărănimea română. «Chestiunea agrară e pentru noi o chestie națională prin escelență, a zis d-sa. Ea are o influență decisivă asupra des­­voltarii armatei noastre». In sfârșit de prim-ministru Sturdza a relevat meritele ne­­peritoare pe cari și le-a câști­gat in fața țării iubitul nostru Suveran, merite pe cari tot po­porul le cunoaște și pentru cari poartă adâncă recunoștință și venerațiune Regelui, uran­­du-i încă­ mulți ani de domnie. POLITICA EXTERNA Situația în Maroc Situația în Mț­ M aroc a suferit o schimbare radicală. Abdul Azis a fost bătut de Musat N­săid. Me­­dala lui a fost pusă­­ pe fugă și marocanii au proclamat pretutin­deni ca sultan pe Mujicii N­afid. Triumful lui înseamnă triumful mișcarei xenofobe. Obosit de do­­minațiunile streine și a nemiat de progresele lor, Marocul s-a hotărit între b­ună zi să lupte îm­potriva invasiunei europene și să se mân­tuiască prin propriile sale puteri. Atunci îîfurat" Ha'fid s­-a ridicat in contra fratelui său­, și a întreprins resboiul sacru care ""După nume­roase și lungi peripeții "s’a sfârșit prin isbanda de astăzi. Pe noi ne bucură, triumful cau­zei hafidiene pentru­ două cuvinte:­­•întâi pentru că este în­tot­dea­una îmbucurător să veai un Stat mic reușind să se ridice din decadența lui și al douilea fiind­că nu e rău ca marile Puteri cari în lăcomia lor tind să cotropească toate, să primească din clină în când și câte o lecție meritată. Dar înțele­gem foarte bine că marile Puteri cari au interese comerciale de apă­rat în Maroc, care au făcut acolo sacrificii bănești, cari au expus viața soldaților lor și cari de atâ­ția ani își ocupă diplomația ca afacerile mamcane să fie alarmate de izbânda lu­i Mulay-Hafid și să­ refuze de a-l recunoaște ca Sultan al Marocului fără să­­ obține de la ei anume as­igurări și anume ga­ranții. Puterile care au­ iscălit actul de la Aigersiras nici nu pot să fie consecințe­ cu ele însăși dacă nu cer lui Malaî Hafid să recunoască măcar ace­est act. Ori­ce altă ati­tudine ar fi din partea lor nu nu­mai nelogică dar și imprudentă. De aceia lumea a găsit foarte na­tural ca Franța și Spania adică Statele­­ cele mai direct amestecate în afacerile marocane, să se fi pus pe acetet teren. Tot pentru ace­leași cuvinte cele­lalte Puteri au aprobat punctul de vedere al Spa­niei ai al Franței și in line tot pentru aceste motive a părut tu­­turor foarte s­t­r­a­n­i­u că s’a grăbit să recunoască pe Mulay Hafi­ i fără să ceară de la el nici o garanție., Această atitudine a Germaniei merită de altminteri luarea noastră aminte in multe privințe. Ea do­­ved­tesce încă odată cu claritate nepotrivirea ce există intre Ger­mania și toate cele i’aita Puteri Europene. Pe "când toți sunt hotărîțî să­­ urmeze în Maroc aceiași politică "și pe când între toți se manifes­ta a­ză o perfectă solidaritate Ger­mania singură face o notă dis­cordantă. Pe de altă parte devine evident acum că Germania a su­ff crat in Maroc spre tulburarea ar­moniei europene. Mai mult, recu­noașterea aceasta prematură a lui Musai Hafid ne m­ârttuește să cre­dem că nu erau­ cu desăvîrșire lip­site de temei bâniielite ce de mult circula că Germania susține jos Musai Hafid și că lucrează pe as­cuns în contra actului de la Alge­­siras pe care îl subscrisese. Noi desaprobăm de o­potrivă, precum am spus’o mai sus, toate ..tendințele cuceritoare ale Puteri­lor europene asupra Marocului și ne este simpatică ori și ce mani­­festațiune naționalistă din Maroc care urmărește scăparea de cotro­pirile sau de’ ocupațiunile străine. Dar dacă e vorba ca să fie exer­­sată în Maroc o acțiune europeană preferim de o mie de ori acțiunea Europei întregi acțiunei isolate a Germaniei. In primul rând fiindcă acțiunea Europei întregi nu va fi nici­o­­dată atât de primejdioasă ca ac­țiunea unei Puteri isolate căci în­tre diferitele Puteri vor exista patri neînțelegeri de care Marocul va putea să profite. In al doilea r­ rând fiindcă acțiunea Europei în­tregi se va mărgini la o "supre­mație economică sau politică nu ,se va putea însă nici odată trans­forma intr’o ocupațiune, ocupațiu­­­nile prin natură lor neputând fi ’­­colective. Afară de aceasta ori­ce ocupațiune ar fi mai bună decât ți o ocupațiune germană căci pentru­­ toate "Puterile care ar putea să-i ocupe Marocul n’ar fi decât un f­n mijloc de înavuțire, pe când,pen­­­­tru Germania ei are un instru­ment de provocare. 11 Stabiliți la intrarea Mediteranei. Germanii în megalomania lor ar vrea să dicteze sume­ întregi și să aibă comerțul internațional la discreția lor. Ori lumea nu a luptat un veac și mai bine pentru a scăpa de provocările supremației maritime a stăpânilor Gibraltaru­­lui pentru a cădea acum când in fine a ajuns la acest rezultat, sub epitropia arogantă și provocatoare a germanilor. Și cum să nu fie lumea adânc decepționată și tot de­odată cam enervată, când vede că pa când toate se strâduesc eu­­ atâta râvnă și cu atâta sinceritate­­ ,f­ă asigure pacea internațională. Germania ia sistematic atitudini ce zădărnicesc munca și sforțările lor. Știm că la Strasburg, mai zi­lele trecute Wilhelm al II-lea a rostit un discurs foarte pacific. Dar ce folos, dacă între cuvin­tele și între faptele lui există ase­meni nepotriviri. Mai bine ar fi ținut un limbagiu războinic de­cât să pue Europa în situația de a se întreba daca nu cupa­ va Wil­helm ii vorbește ast­fel pentru a ascunde mai bine adevăratele sale tendințe. Or cum ar fi când privesce toate acestea și când vede la ce con­flicte Marocul expune astăzi ma­rele Puteri, Musat' Hafid trebue să petreacă în fundul lagărului său câte­va momente plăcute. El tre­bue să resimtă nu numai o legi­timă bucurie dar trebue să aibă pen tru Europa și un simțământ cifc dispruit plin de ironia. SCRISOARE 01 AMERICA (Görespwident part­ a ziarului «Universul») San-F­rancisco (California) 10 August S’a spu­s fii Amefirea banii sunt pe drum ln adevăr sunt, și sunt foarte mulți, dar nu pe drum, și trebue să fii aici ca să te convingi unde sunt și cum se fac. E foarte drept că plățile in gene­ral sunt'iiiu!Vi»ai mari ca în Ro­mânia și de­și chiltuelile sunt com­­perativ mai mari, totuși răniltee un profit, care întrece cu mult pe acel care l-ar avea cine­va in țară. Rezultatul crizei, fin­anciare Insă din anul tracut, a avut și are încă consecință deplorabile. Condițiunile de lucru sunt actual­mente cât se poate de proaste, ceasta datorându-se închiderilor de fa­brici, cari au licențiat sute de mii de oameni, unele dând faliment cu totul, altele încetând lucrul temporal. De­și câte­va s’au redeschis acum în urmă, lucrează însă cu jumătate timpul și au­ reprimit numai o mică parte din vechii lucrători. Traiul da alt­fel, nu numai că nu s’a scumpit, dar în multe părți s’a ciuipit simțitor din această cauză. Țin să explic aici, că condițiunea rea de lucru nu constă în faptul că s'ar fi micșorat plățile. Nu, căci aceasta se întâmplă foarte rar aici și în cele mai multe cazuri, ast­fel de încercări din partea patronilor, dar foc la greve și conflictele cele mai sângeroase, dat fiind perfecta or­­ganizațiune a lucrătorilor din Ame­rica. De rândul acesta chiar, cu toată criza, nu s'a scăzut însă nici un han din plățile regulate și cari în gene­ral se fixează de uniunile lucrători­lor, dar nefiind de lucru, fabricile li­­cențiază oamenii, ori le dă de lucru atâtea ore pe zi, pentru care de­și primesc plata obicinuită, în realitate însă, nu au nici jumătate din ce fă­ceau înainte. Greutatea așa dar, se poate vedea, constă numai in a găsi de lucru, și aceasta „Full tune“, pe de altă parte ținând socoteală de miile de lu­crători vechi, cari sunt rechemați în ordine, pe măsură ce se ivește de lucru, e lesne de închipuit, șansa ce ar avea-o un nou sosit. E greu de prevăzut când se va în­drepta situația. De obicei­, în fie­care an când au loc alegerile presidențiale se întâmplă aceeași stare de lucruri. Capitaliștii cei mari, ținându-se în rezervă și ne­începând lucrări noui, până nu se termină alegerile, criza e neevitabiă, și numai când se limpe­zește situațiunea, capitalurile încep din nou să circule pe piață, reînsu­flețind totul. Cum însă anul acesta, condițiunile fiind cu totul diferite, de­și la toamnă au loc alegerile presidențial, dat fiind însă criza care a început cu mult mai nainte de timpul obicinuit și din motive întru cât­va diferite, con­tribuind mult la aceasta și marea a­­glomerațiune de producțiuni din anii trecuți, e greu de prevăzut ce ne va aduce anul viitor. Lucru stabilit e însă, că condițiu­­nile actuale sunt mult mai grele ca în trecut și ori­cât de optimist ar fi cine­va, e greu să se pronunțe cu siguranță. Din următoarea statistică oficială, publicată azi de către Biuroul de e­­migrări și naturalizațiune din Was­hington, cine­va își poate face o idee de colosala scădere în venirea lucrătorilor în America, și trebue să ținem socoteală de sutele de mii, plecați in Europa la începutul crizei, si în cursul anului present. Intrați in luna Iulie 1007 : 97.132 „ „ 1908 : 27.570 ,, intervalul de 6 luni de la 1 lan.­l­­ul.1907: 786.667 Idem, idem 1908: 193.906 De aci se poate constata o scădere de 72 la sută pentru ,luna Iulie și de 75 la sută pentru intervalul de 6 luni. Respinși din diferite motive în 1907 6229 și în 1908 3498, adică o des­creștere de 44 la sută.­­ Contingentul cel mai mare de e­­migranți îl formează în primul rând Rusia, urmată apoi de Italia și Ja­ponia. Zi Acum, când mai mult sau mai pu­țin am văzut cum stau condițiu­nile lucrătorilor și șansele ce le-ar avea noii sosiți, să ne ocupăm și de acei ce vin aici cu visuri de milioane. Te surprinde când citești sau i­urî pe câte cine­va povestind despre mi­nunile și milioanele din America. Câte unul, mai curagios—daci­­e, să-l numim ast­fel — pleacă din țara lui și vine aici pătruns de ideea : „De ce nu a-și reuși și eu acolo unde mulți poate mai proști de­cât mine, au făcut averi“ și în adevăr vin aici unde intrând in vârtejul vie­­ței americane, nu trece mult până se convinge, că e mult de la vis la rea­litate. Resultatul nu e atât de dureros pentru unul care vine cu gândul de a’șî procoga aici o existență m­aîjpro­­fitabilă —l ucide cum mai ueoat­ S—* și agonisind câți­va dolari să se în­toarcă în țară, sau pentru unul circ din diferite motive găsește, sau mai bine zis găsea o­­ scăpare pe pămân­tul american, căci la urma urmai, prin economie se pot strânge puțini bani,­și acel puțin pare destul unuia care nu s’a așteptat la mai m­ult. Dar pentru acei cari visul de mi­lioane i-au făcut să piardă nu numai nim­nnl ce ar fi putut agonisi, dar și timpul, realitatea ÎI­ întristează cu totul și se întorc în țară mult mai desamăgiți de­cât cei d’intuiti. Un singur lucru însă câștigă a­­ceștia din urmă : „experiența“,­care de multe ori,­ bine întrebuințată și cu metodele pe care în adevăr numai America și americanul le posedă, reu­șește în țara lui, de­și poate pa un plan mai mic, să’și realiseze visul, căci , Experience, is the best teacher“. Se fac în adevăr averi, milioane ’ chiar, și de multe ori într’un timp mult mai scurt de­cât s’ar aștepta cine­va, aceasta însă numai prin co­­merciu ori vr’a întreprindere oare­care. * Să stabilim acum și perspectiva ce are cine­va din acest punct de ve­dere. E lucr­u știut că : „Banii se fac cu bani“ și ca atare ,­nu poți începe ceva cu nimic“. Admițând iata că ai de ajuns ca să începi ceva nie, care e resultatul ? lntr’o afacere mică, profitul e la fel, din cauza cheltuelilor, resultatul visă e că de multe ori, venitul net e egal, dacă nu mai mic chiar, de­cât al unui meseriaș, cari aici câș­tigă între 1 și 15 dolari pe zi une­ori chiar mai mult, întreprinderile mari industriale ari comerciale, singurele caii conduc la milioane, se formează de către com­panii și ca atare, pe lângă capital, o nevoe de limbă, cunoștințe finan­ciare, experiență, etc., etc. Natural, sunt și întreprinderi mari conduse de câte o singură persoana, acestaa sută sunt înființate cu zeci de ani în urmă, când condițiunile nu se potrivesc cu cele de azi și acum fiiic solid stabilite, nu se mai tem de concurența capitalurilor mari și trusturilor, principalul și de multe ori singurul lucru care distruge în­­trreprinderile nouă. Sunt în adevăr profitabile localu­rile de băuturi spirtoase „Bar­room“ cum și farmaciile „Drug stare“ și una și alta însă ca să le poți des­chide, trebue să fii cetățean american, căci de­și le poți conduce legal, a­­vând licența pe numele altuia, re­sultatul însă, pentru cel cu banii, e mai în­tot­dea­una trist și sunt ch­iar câți­va români care de­și suspinând, dar vă pot convinge despre aceasta. Printre afaceri bune se mai pot număra ex.: Hoteluri, restaurante, băcănii „Grocery ”“, cofetării „Gandy store“, etc., etc”, toate insă depind de șansă. In general, nu numai aici în Ame­rica, dar ori­unde, afacerile mici nu rentează,—cel puțin la început. Apropos ! Minele de aur. Da, să vă spun ceva și în această privință. Sunt destule și mai cu seamă în Alaska, Nevada și California, dar!... Chiar dacă după foarte multe în­cercări , .Prospecti1 și bani chetuiți, descoperi o localitate „Claimi“ unde sunt sem­ne de aur și admițând că ai reușit să o cumperi, fie de la Stat, fie de la vre-un particular, n’ai cum­părat de­cât mâța ’n sac, căci nici odată nu poți ști ce conține, pâcâ n’ai început să o lucrezi. Admițând cum am spus că am reu­șit s’o cumperi, dacă e la vr’un par­ticular, fii sigur că nu’să vinde el milioane de aur pentru câți­va do­lari și că a avut el grija d’a se con­vinge ce conține proprietatea lui, iar ceea­ ce din întâmplare am găsit, nu e de­cât aceea ce­ el a bine-voit să’țî pună în cale, ca să se scape de un pământ fără nici o valoare. Dacă e de la Stat, cum ț­e obiceiu se întâmplă în Alaska, — de alt­fel, chiar aci în California ori Nevada,— dar de alt bucluc. In primul rând îți trebue bani,pen­tru cumpăratul localităței, analiză — căci de multe ori chiar dând de aur, cantitatea fiind atât de mică la tonă, e de prisos a încerca să lucrezi, căci ar fi o muncă și cheltuială în zadar— vine apoi plata minerilor, 7-8-10 și chiar 30 de dolari pe zi în Alaska, lucrătorilor, mașinăriilor ,,baning“ pentru spălat nisipul la Placer­mine și Stamp mill pentru sfărâmatul pietrei la Quartz mine în sfârșit o mie de alte lucruri, pentru care mi-ar trebui un volum întreg ca să le explic. Dacă în adevăr mina promite a fi de valoare și ai mijloacele de a lucra, companiile de milionari, în cari pro­bează—și aceasta din nenorocire, de cele mai multe ori — cum că ei au­ posedat terenul mai nainte, îți ia to­tul. Dacă n’ai bani și te adresezi lor s’o lucreze, în schimbul unei canti­tăți de aur la sută, risci să te alegi cu m­­­sic. De alt­fel cred că din partea mi­nelor de aur, nu prea e mare pericol BiäicarS și scoli era un ás posturi m­aJîvățâna. restul Pe ziua da 1 Octombrie au fost ridicate de la 65 la 90 lei urmă­toarele posturi: posturile Ii din corn. Boțești (Prahova); din Slă­­tioara (Vâlcea); Crețeni (Vâlcea) ; Letea Com. Maria (Bacău); Gâr­­ceni­-Pungești (Vasluiu); Garoni- Tomești (Iași); și posturile I din Negoești-Bogdană (Bacău­)­ și Fră­­­getu (Dâmbovița). Tot pe ziua de 1 Octombre s’au scăzut de la 90 la 15 lei, urmă­toarele posturi : posturile I din com. Fulga-de-Jos (Prahova); Ră­­mești- de Horez (Vâlcea); Toroești (Iași); posturile II din Buhori (Ba­cău) ; Lucăești (Bacău); Arm­ă­­șoaia (Vaslui) și postul III din Leordenî (Muscel). I. [31. 1». Xmmormfintarea S*rteț8hsî Bi». SSSmü Eterasi (Prin telegraf de la coresp. nos­tru special) Iași, 30 .August După cum anunțat astă­zi, Sâm­bătă, 30 August, s’a făcut înmormân­tarea prințului Dim. Mihail Sturdza, fiul fostului domnitor al Moldovei Mihail Sturdza. Prir s-a văzut în Iași o ceremonie funerară mai impunătoare ca aceasta. Toate străzile, începând de la gară și până la bariera Abatorului, erau îndoliate prin sute de steaguri ne­gre, așezate din distanță în distanță. Atât la gară cât și de străzile princi­pale e o enormă afluență de lume. Rămășițele pământești ale defunc­tului au fost aduse în gara Iași, în­­tr-un vagon special, aseară la orele 11, fiind primite de membri fami­liei și de personalul administrativ superior al casei princiara. După o ultimă dispoziție, s’a așezat un catafalc pe peron»­­găreî. La orele 9 luna, dimineața s’a făcut un mic serviciu divin în prezența fa­miliei și a întregului clîtf­ Convoiul a­ plecat din stațiune în ordinea ur­mătoare : Toți preoții locali, Mitro­politul Moldovei și arhiereii, ofițerii cu decorațiile, un car cu coroane; urmează carul funebru, cordoanele fiind ținute de dr. colonel Thiron, maiorul Nedelcu, d-rul Sava și căpi­tanul Bănciulescu. Urmează după aceea familia de­functului, personalul casei Sturdza, țăranii de pe moșiile Țuțora, Probota, Păușești, Tisești și Holboca. Onoru­rile­­ militare sânt date de întregul, reg. 13 și escadronul de jandarmi căi­lări, comandate de lnaot.-colonel Col­ Leteanu. Ordinea e menținută de compania jandarmilor pedeștri. La ora 10 sula. convoiul ajunge in piața"Unirei, unde" staționează o mare mulțime. Cortegiul se îndreaptă prin străzile Arcul, Golia, Albă, Ta­tărași, Bulgară și Cuza-Vodă până la bariera Abatoriului unde corul mitro­politan intonează imnul «Mergi spre cer». Armata se întoarce în oraș iar convoiul întreg se îndreaptă spre mo­șia Cilibia, în trăsuri de piață reți­nute în­ acest scop. »■; r * * , Prin marea mulțime de sume care formează cortegiul, remarc pe prin­cipele și principesa Mihail Sturza, principele Grig. Stuna cu copiii, con­tele și contesa de San Esteban de Canongo cu fiica lor, familiile Mihail Sturza, Constantin Sturza,­ Gord­a­­coff, Ghica, precum și toți membri familiei defunctului. De asemenea re­marc nenumărați cetățeni fruntași, etc. * După o cale de 5 ceasuri, cortegiul intră la 4 pe moșia Cilibiu,proprietatea defunctului, care e de asemeni îndo­liată cu nenumărate drapele. Toți țăranii de pe moșie și împre­jurimi asistă la înmormîntare. Sicriul a fost așezat pe un cata­falc în fața bisericei. Prohodul a fost oficiat de I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei, însoțit de toți preoții din Iași. Răspunsurile au fost date de către clerul mitropolitan. Apoi sicriul a fost scoborât în ca­­voul familiei. S’au depus numeroase coroane. Apoi s’a dat o masă țăranilor de față. Iliercaiuc, pentru noi românii, de oare­ce nu sunt foarte numeroși acei cari s'au întors în țară cu titlul. Proprietar de mine de aur în California, ori mai știă și eu unde ! !... In America, ca să mai poți face ceva—și prin aceasta înțeleg avere— in ziua de azi nu a mai rămas de­cât să ai noroc. Nici aceasta însă mi ar folosi la nimic, dacă nu ar fi aju­tat de o mulțime de calități, — cari la dreptul ‘vorbind—cam greu­ le poți întruni la un loc. Limba engleză, principalul lucru și care e absolut necesară, nu numai pentru milioane, dar de multe ori chiar pentru pâinea de toate zilele, ch­ai­ dacă ai fi cel mai bun mese­riaș din lume, inteligență, muncă ne­obosită, spirit de prevedere și eco­o­nomie. Iată cum ce ți-ar trebui să ai de capital, înainte de a veni în Ame­rica cu speranțe de milioane. Dacă te bizui pe toate aceste ca­lități, te poți aventura și ajutat cum am mai zis de noroc, poate vei face ceva, de unde nu, vei intra și ră­mâne la numărul milioanelor cari au rămas cu visul. Cofistar.Jin G. Frafigbos’.a 1456 Harison sir. San Francisco-California Britais la Tareia — Serviciul nostru telegrafic — O numire a turcilor neagreată de populația din Beyruth Constantinopol. 30. — Numirea fostului valiu din arhipelag, Na­­zim-pașa, ca valiu la Bayruth face o rea impresie de­oarece este încă vie amintirea purtării brutale a acestuia cu ocazia masacrării ar­menilor la Miioto în anul 1895-96. Pe atunci Niazim-pașa era minis­tru al poliției­. Poarta prevăzând manifestațiuni ostile contra noului guvernator din Beyruth, a dat ordin coman­dantului orașului să reprime cu armele ori­ce demonstrație. Medalia libertății Constantinopol, 30. — Sultanul are de gând­­ să ordone a se bate o medalie a libertatei, întocmai ca aceea bătută cu ocazia imparatu­­lui Germaniei la Constantinopol. Se zice că sultanul va trimite această medalie prin ambasade speciale, tuturor suveranilor din Europa. Join €olo de hot­are — <Srota <ie_la Acelsb erg Trenul care pleacă dimineața din Fiume, n’are legătură directă cu Ve­neția , trebue să te dai jos la stația San­ Peter, unde aștepți vre-o patru ceasuri expresul următor. Cine n’a­­ v­izat cochetul oraș Fiume, marele cort al Ungariei, bine’nț­eles , că pro­­­fită de cele cîte­va ore libere, ca să-l cutreere. Fiind-că am locuit înfrînsul în nenumărate rînduri, priveliștea u­­nui sat austriac mă atrage mai mult. Și iată-mă în vagon pentru San- Pitter. Mă însoțește amicul meu, sculptorul X... (e așa de modest că nu vrea să’l dau la gazetă) pe care l’am întîlnit întîmplător în o­ stație. Tot întâmplarea face să ne schim­băm ținta . — Nu-i nimic interesant de văzut la San-Peter, ne spune ..Herr- Wil­helm Lebenhardt, — Vertreter der Firma Em. Altschul. Prag — cum citim pe carta de vizită prezentată. Dacă vreți să vedeți ceva frumos, în­­soțiți-mă la Adelsberg. Grota de a­­colo e o adevărată minune. Aveți tot timpul să vă întoarceți și să prindeți tronul de Veneția. Pe mine,­la haimanal­e, din două vorbe m’am prins. Ca să fac pe un artist să mă însoțească la o minune de frumusețe, nu-i greu­. Și iată-ne la stația Adelsberg, îm­preună cu „Herr“ Wilhelm Leben­hardt, care la braț, cu scumpa-i jumă­tate, profită de prima­ zi a liniei de miere. („Mein compliment“). E iarnă. Pe o alee înzăpezită, de­­alungul căreia se ’nșiră, ne dreapta și pe stînga plopi înalți, desfrunziți, ce’și lovesc crucile uscate în bătaia vîntului, roțile omnibusului care ne conduce scîrție ascuțit. Aproape de­­ lipsire, conductoriîl ne ia taxa­­ de pa­tru coroane...pentru intrarea în grotă. Am ajuns. Gura unui tunel barată de un gri­laj de fier. Alături altă gură neagră — vechea intrare a grotei, ni se spune—servind drept cameră cicoro­nilor. Din­spre Adriatică bate un vînt umed care ne­­ sărează buzele, ne înghiață mâinile pe inevitabilele cărți poștale ilustrate așezate acolo pe o măsuță, sub conuri pe stalactite și stalagmite, de vînzare și ele. Ca noi mai așteaptă mulți. Un hâ­trul recunoaște între cei trei spâni cu capete de „lupi de mare“ pe ch­­­eronul care-l condusese prin peșteră acum... 40 de ani! Aceștia, „lang­same­­ își fac pregătirile, parc’ar pleca într’o expediție. Fie­care ține in mînă cîte-o lanternă. — De caV întreabă un curios. — Fiind­că s’a întîmplat odată să se stingă electricitatea dinăuntru și vizitatorii să rătăcească prin peșteră trei zile, pină să li se dea de urmă, explică ghidul. Și un fior trece prin întreaga a­­sistență nerăbdătoare să pătrundă în blocul de calcar străbătut de cavi­tăți naturale—grota cea mai celebră din lume după cea din Kentucky (A­­merica) și cea din Antiparos (Grecia). Cînd se deschid porțile, antrepre­norul grotei controlează biletele, în­tocmai ca la teatru. Trebue să-și scoată bietul omi chiria, plus lumi­natul pe o suprafață aproape cât a Bucureștilor. De unde ne așteptam la frig, cu un slam stribuliți sub paltoane, ne dfc­­morțește de­­ primii pași o tempe­ratură plăcută. Chiar de la intrare, in galeria nu tocmai largă, n­e îm­piedecăm de stalactite și stalagmite. Lumina de-afară tot mai pătrunde. Se-aude pic-picul apei , întocmai ca la Dâmbovicioara. Bar de-odată galeria se lărgește, și intrăm intr’o sală pătrată. Tavanul, lins ca’n pu­cal, sclipește cu zăpada în bătaia soarelui. Neted și pe jos. Tot lins tavanul și hi sala doua în care pătrundem — numai că e negru în loc să fie alb, și podeaua o for­mează un strat de calcar. Pe o galerie strimtă, așa de îngustă că trebue să ne strecurare câte unul­­unul, înaintăm, de­ astă dată preparați, și­ un­ strigăt de admirație isbucnește din piepturile tuturor. Am dat de un spațiu gol imens, pardosit cu pămînt, a cărui boltă neregulată, formată din stînci, se ridică la patru­zeci de me­tri de­asupra noastră. Sub un glob electric observăm o prăvălie în toată regula, de lemn și cărămidă . Con­­fisiene. Mirarea noastră e generală. — B Sala de bal ne dumirește ciceronele, încap în ea 5000 de per­soane. In fie­care an se dă aci în luna August o serbare, la care iau parte toate satele dimprejur. Casa pe care o vedeți, e bufetul unde se răcoresc dansatorii încălziți. — Ce mai petreceri s’or atunci în „sambrele se pare“ de ală­turi, observă amicul meu X neam­țului care, ce-i drept, cam întîrzie din cînd în cînd prin ele, ocupat să guste mierea din prima lui zi" după nuntă. și trăgînd căm de alte săli, cu bolți minu­nate, formate de stalactite cînd roșii, cînd negre, cînd verzi, cînd albastre, după cum se colorează sărurile stră­bătătoare prin straturile de calcar. Ici, colo, conurile­ stalactitelor se lo­vesc can, în can cu ale stalagmitelor de jos, pe alocuri vârfurile s’au unit de tot, s’au rotunjit, să format co­loane, pe care apa prelungindu-se, a desenat arabescuri miraculoase. Fie­care sală își are numele ei, a Elefantului, după piatra scobită de umezeala veacurilor, a cărei formă bizară aduce cu’h elefa­nt, a Leu­lui, după blocul imens care, văzut de d­e­­parte, ar jura că e opera amicului meu , , a Rinocerului, a Cămilei, etc... Din cînd în cînd, natura s’a distrat să formeze contururi de ani­male necunoscute nouă, zmei de prin povești, zimbrii cu șapte capete, ba­lauri cu ghiare uriașe—fel de fel de ziare fantastice. . Pereții tuturor sălilor par împodo­bi­­ dinadins; iată pe unii sculptate frunze, pe alții fructe, pe alții chiar arbori. Așa impresionează de adine formele acestea, sunt colorate așa de viu, că văzîndu-le odată un savant —Tournefort mi se pare—a îndrăznit teoria că pietrele vegetează întocm­iți la plantele. Daca pe tine, profan, te interesează numai din punctul de vedere al vă­zului, în sălile următoare, rămîn ui­mit cu desăvîrșire. Nu mai e vorba aci de-o formă unică, ci de-o combi­nație de forme­ arhitectonice și de cu­lori așa armonizate, că ți-e cu nepu­tință să crezi că toate acestea le-a format numai buna alma-mater. Cum să-ți închipui că așa numita Sală a Teatrului, cu stalurile, cu Ilorile, cu scena, ca cortina ei colo­rată, e opera naturei? Și totuși așa este. La spatele cortinei, o lampă e­­lectrică i-arată transparența, dante­larea, variațiunea culorilor, de-astă dată foarte bine , precizate, în linii separate. E de neînchipuit. Amicul meu... cu­ e el de sculptor, a rămas tablou, și pentru moment neam­țul și-a uitat jumătatea de la braț. In tăcere evlavioasă trecem în Al­tar, sala urm­ătoare, cu coloane ase­mănătoare celor de la Sfîntu Petru din Roma. Iață și statua Marchiî Precesu­l pe anvon, sus orga cu su­lurile înșirate — chiar silueta unui credincios încremenit în strană. Aproape îngroziți eșim din „sîinlul locaș“ ca să ne strecurăm printre mormintele din Cimitir, mauzolee impozante de diferite stiluri, cruci înfipta drept, chiar cruciulițe aple­cate, ca în Valea Plîngerei. Sînt și sări oscilase, ne­explorate încă, în cari trebue să te tîrii, as­cunzători aidoma catacombelor din Roma. Ce bine le-ar fi prins primilor creștini o astfel de grotă în împre­jurimile Viei Asien«­­ In răstimpuri, cîte-un naturalist l» explorează, scoate oseminte; și-atunci se nasc fel de fel de discuții,­­hs caută ciolanele unei vulpi alături de oasele ține! găini? Goftilele unui miel lingă ,falca unui urs 2 Nu cum­va, întro vreme, vulpea trăia bine cu găinele, și mielul s’e plimba în tovărășie cu ursu? Să-și­­ fi­ ascuns fiarele profir aci și să n’o fi devorat? Sau a­­pele au adus in timpul inundații f Al­­oasele acestea amestecate?... Un murmur de apă ne scoate din reflecții. Ciceronele întoarce un șurup înfipt în stîncă, și la lumina feerică a unei lămpi cu abatour, descoperim un lac verde ca smaraldul, prin care își face drum pîriul limpede ce trece prin el, ca să se verse apoi, eșind la lumină­, tocmai în Adriatica. in un­dele­­ clare, vedem, miști bași, pești. Cum reflectorul aruncă lumina nu­mai în jos, și si susul peșterei nu se jărește nimic,—ți se pare că de-asupra e bezna cerului. Numai in dreapta se profilează puțin stîncile, pătând d in semi-obscuritate munți enormi. Ș­i cum se aude și murmurul apei, aî impresia acolo, sub pămînt, că ești în mijlocul naturei, întro noapte în­tunecoasă. In preajmă, o cruce — făcută de mina omului aceasta—amintește că a contemplat minunea subpămîn­tulmă și Frantz Iosef, pe la 1860. Umblăm de vre-o două ceasuri, tot coborînd și urcînd, și sîntem prăpă­­diți de oboseală. O bancă „naturală“ ne odihnește puțin. In care timp pi­­ceronul ne face un mic curs de geo­logie, învățîndu-ne că pentru a se forma un milimetru de stalagtst, tre­­buesc 10 ani. ■* Câți mii de ani i-a trebuit atunci naturei ca să ridice coloana splendidă lingă care șed ! Și ce puțină sforțare i-ar trebui omului—ai cărui strămoși erau poate maimuțe cînd a luat naș­tere ea—ca s’o sfărime întro clipă ! Radu S>. Rosetii cdeftațesțl­imp SfânL artiștilor am cesafiiț. â . ... v‘ VIV SFAT FIE XX Scoaterea petelor de cafea cu lapte. — Se aplică pe pete o cârpă muiată într’un amestec de nouă părți apa, și o parte glicerina. Se lasă pe pete căte­va ceasuri.Apoi se f­reacă cu miez de pdne și se spală cu apa în care s’a pus n­țică fiere de boli. ------- ■vmrxxxiD­O *•»­. Marii ® sorbiri.­. Isáersil ® aî ® societi­țiae? create de üteiuuäi Mi C Corespondență part­ a ziarului «Uaifartú!­ Fiume, 27 August.“ In zilele de 25 și 26 c. au fotfeí aci grandioase serbări ale socie­­­taților de gimnastică create, la cari au luat parte peste 2000 de gim­nastici croați, cunoscuți sub nu­mele de «socolași». •**"•" * ~ Aceste serbări trebuiau eS. se facă anul acesta la Zarr, însă din cauză că în acest oraș majoritatea locuitorilor­ sunst italieni, și cum aceste două națiuni se <­ușmă­nesjs de mio_arte, guvernul a interzis să se țină aceste serbări în sus zisul oraș, de temerea unor grave de­zordini. «t­. .­­și _ Comitetul federal a ar­s ca loca­litate atunci, Sussak, c. aș estuaé p» teritoriu­l croat și tare * el» despărțit de Fiume, proma .De programul gimnastic propriu zis nu ma­i vom­ ocupa, de oare­ce in general cum aceleași exerciții ca și la coi, numai cu­ oare­care deosebire în compunerea lor n executate pare că cu mult mai multă atențiune; iar un număr al programei, care la noi an se in­tercalează­ exercițiile executate de grupe numeroase de gimnastici, au stârnit o adevărată admirate tuturor. Au luat o parte 94 societăți de gimnastică și anume din Su­ssau, Trieste, Laibach, Zara, Abbasia, Volo­n­ca, Agram, Spalato, Pola,etc. Ceea­ ce m’a impresionat și re­glat că nu au fost mai mulți ro­mâni să privească, a fost entu­­siasmul ce a domnit și modul cusa au fost pu­miți gimnasticii croat de către locuitorii Sussakului. E de ajuns să spun că a fost im­po­­colindând tot orașul, să gă­­sesc o fereastră chiar la al 7-lea Stil, neimpodobită cu flori și stea­guri, iar balcoanele îmbrăcate la covoare, baloanele Venetian ® cu zecile­ de mii, iar orașul’ plin de arcuri de triumf, pe cari era scris cu litere de flori și iluminate «Zivio» (trăiască) sau «Zdrave» (salve).^Cu trei zile înainte agenți fanatici foarte numeroși colin­dau di­n casă in casă rugând cu toată convingerea și împinși de un înalt patriotism, pe toată lu­mea, să nu cruțe nimic din cele ce te stă­­n putință spre a împo­dobi ferestrele și balcoanele cât mai frumos posibil. Aspectul orașului era mai pre­sus pe ori­ce admirație. Toate au­­toritățile civile și militare au dat copcusiștil lor și a fi depus o muncă lăudabila pentru reușita­cerbă-ÎnlO?. - c In acelăți timp care de ajuns să spun că, din inițiativă privată, în nou­a tije s'a strins prin subscrip­­ție.pultima S6.000 leî pentru fon­­dul federațiuneî spre a eși în re­lief'cum­­ înțeleg străinii înaltul scop și vine­ facătorul scop al 8 ®r­ociatăților de gimnastică. In­ timpul celor două zile, de­­ ori gimnasticii și gimnasticele au colindat orașul acompaniați de 4 muzici militare și contunare, iar printre gimnastici l­ áveau partei doctori, cizmari, avocați, n­ăpo­­mari, profesori, tinichigii,­­func­ționari, magistrați, dogari etc., ceea ce la noi cred că nu ea va întâmpla nici perne 50 de ani. Pe tot parcursul, din toate fe­restrele cădeau­ din belșug buchete de flori «i­ca»feti, iar entuziaz­­tpul și uralele era la culme, .Beneficiul net al serbărilor a fost de 60.000 de coroane, împreună cu subscripțiile. O focă Iu »narea Adristică Pescarii din portul Lelesnico au pescuit, o focă pe toată frumuseții, lungă de 2 metri și cântărind 480 hf!". Eri a fost transportată și ex­­pusă in pescăria din Fiume. COMISIILE pătutra examene­e­lîs rîletsl­e București.—Med­ Cl. 1 (in liceul M. Viteazul), d-nil . C. Șonțu, pre­ședinte ; par. Goimantihescu-Lucaci, M. Ghimpe, Petrescu N. Mihăilescu, T. Popesai, l­upovici - Bâznoșanu, Leonida Ten­asetcu, Țriscu I., Stăn­­ciulescu Falb,­­• ■ Gl. 11­­ la liceul „Lazăr“).—Siiiiî Buuutrescu Marin, prețect., păr. Grid Musceleanu, T. Mateiu, Fil. Mu­rescu, Fischer, Biănescu D. Dobrescu Radu, Simon Radian, Ionescu Ghiță, C. Pa­­velescu, Vlredașcu V„ Aristide Iliescu. Cl. III și IV (­ Maici Basarab).— Ștefan, Ion, președinte, păr. Iordă­­chescu, Bănescu, Stroescu, P., I. Flora, Tunis, Dima, N. 2oțu, N. Bădescu, N. Banulescu, Vintilescu, I. Petrescu, Borgovan, Cl. V și V (Sft­ Sava). — D-nii Miculescu, președ., Diaconu Popescu- Mălăești, Constantinescu D. Lu­­ca, Leauthey, St. Pop., Gilescu D., Bog­­dan Ionescu, Aguietti I. Gostescu, Stoicescu D. Stanciulescu F5ia CL­VII și VIII (1. MateÎ-Bakrabi, D,n­î Țițeica, președinte; I. A. R.I­­dulescu, N. Lăcusteanu, Escoșifier, Vorobkievici, Pistrășeanu, I. Rânțan, Sava Atanasiu, Miilor A., Iustin Pe­­tr­escu, D. G. Ku­d.sk, N. Fete (cursul inferior tem­msfaraatul No. 2.) Mihaicescu, m­așsdinte; print D. Giorgescu, d-ră Costache, Rădulescu Elena, Paulina Aslan, Bogdan G. Duică, Goraiu, Stratilescu Eleonora, Dimancea, Adela Preda, Teodorescu D. I. Bărbulescu, d-na Pavalescu. Curs superior (la externat gr. II) d. Pompiliu Eliad, președ., pr. Na­­zarie, I. Diana, Evolcaanu D. Ciupa­­gea, Andronescu Henrietta, Fiorea Stamatescu, Giurescu G., Brăilițeanu, Ana Zamuiski,­ Poposca-Pasăre, Pa­­naitescu M., și Dumitrescu-Țăranu. Pentru școala comercială superioară, va examina aceiași comisie din iunie. Popești.— I>­nie N. G. președ., Pogascu D„ Traian M., Au­rel Moscu, Nicolae Henzel, I. Nico­­laescu,­­G. Constantinescu, C. S. Po­­pesca, V. T. Niculescu, V. Solovsan^, C. Constantinescu. Testam Ia © nea­ Teatrul popular, atât de dorit de publicul" Capitalei, va lua în sfârșit ființă in­ chiar stagiunea aceasta. Direcțiunea lui a organi­zat o trupă de asociați compusă din fruntași ai artei dramatice și de elemente tinere, de talent, care va începe repetițiunile și își deschide seria de spectacole în primele zile ale lui Octombrie, în teatrul Li­ric, pus la dispoziție­­ pentru rea­­lizarea noului program al acestei instituții de către proprietarul sau, d. Leon Popescu. " Afară de societarii primei trupe a teatrului popular cari au­­ și semnat actul constitutiv , perso­­nalul artistic se va complecta cu artiști angajați. De aceia, direc­țiunea, spre a putea alege elemen­tele de care are încă trebuință, a­­duce la cunoștința artiștilor in măsură a satisface cerințele unor asemenea angajamente,­­să se a­­dreseze d-lui Th. M. Stoenescu, str. Aurelia 33, c­el mult in timp de 5«-6 zile, când va trebui să se reșfi .

Next