Universul, iunie 1909 (Anul 27, nr. 147-176)

1909-06-26 / nr. 172

ANUL XXVII.—No. 172.—Vineri 20 Iunie 1 «O0. Fonü^roiu LUIGI CAZZAVILLAN XX.—5 bani in Romania.—10 bani in sträinäte CELE DIN URMA STÍRI DIN LUMEA ÎNTREAGAÄ S HE O AC TI A ș» AOWțPaTjîAțteS^\ — ft. Strada Brezoianu 11, Baci ' Fațada casei lui Iron Pumnul, din Cernăuți, in care a locuit poetul M. Eminescu Calendar pe anul 4909 Ortodoxie, 25 Iunie.— Mart. Fevronia Catolic Joi, 8 Iulie. — Elisabeths Kilian Rasăr soarelui 4.41 , apusul 8.01 București, 25 Iunie. Curățenia Nu e nevoie să mai spunem că in privința curățeniei—publice și particulare — suntem cu mint în urma țărilor civilizate, ficși ș’au făcut și se fac sforțări pentru îndreptarea lucrurilor. Putem aminti în treacăt rezultatele razziilor sanitare făcute zilele acestea în Capitală, fără să mai insistăm. De asemenea ar fi de prisos să apăsăm asupra necesității curățeniei, știut fiind de toată lumea că e cea mai strânsă legătură între curățenie și sănătate. S’ar împuțina ’ boalele și ar scădea mortalitatea, dacă ar fi mai curate orașele, satele și drumurile noastre. Credem că a venit timpul ca autoritatea să se ocupe sistematic, cu cea mai încordată stăruință,de chestiunea aceasta, aplicând riguros reglementele existente și,împlinind lipsurile ce se semnalează în legi. Și fiindcă în asemenea materie nu trebue să așteptăm totul de la autoritate, ar fi bine ca inițiativa privată să șî îndrepteze și ea atențiunea asupra curățeniei, cum se face in alte țări. Nu mai departe decât zilele astea, un mare ziar parizian semnala o frumoasă inițiativă luată în Alsacia. Un notabil din Mulhouse, d. A. de Glehn, a întemeiat, ca încercare, două premii pentru întreținerea curățeniei în satele din plasa lui: premiul întâi de o mie de mărci și premiul al doilea de cinci sute de mărci. Comparând satele din provincia sa, cari sunt murdare, cu satele din Baden și din Siițera, cari sunt ținute într’o curățenie desăvârșită, d. de Glehn a voit să vadă dacă nu va putea face pe țăranii alsacieni—cari de almintrelea țin curat în casele și în curțile lor—să îngrijească și de curățenia drumurilor, de cimitire, etc Și încercarea sa cu premiile a reușit. Din 73 de sate câte are clașa sa, 12 sate au răspuns a apel, de la copil până la bătrâni. toți s’au pus pe lucru și ziaristul parizian care a vizitat satele a rămas încântat de cele văzute. Asemenea inițiative s’ar putea lua și la noi. In fiecare oraș s'ar putea alcătui societăți pentru propagarea curățeniei, întinzându-se apoi acțiunea aceasta și asupra satelor. Atragem asupra acestei chestiuni atenția oamenilor doritori de progres și cari dispun de mijloace. De o parte autoritatea publică, de alta inițiativa privată, lucrând sistematic, am putea străbate repede distanța ce ne separă de țările civilizate in privința asta. __________ Pustiirile ploilor in țară Cu privire la ploaia căzută în jud. Tulcea, la 17 e., prefectura acestui județ a trimis ministerului de interne următoarele amănunte: In comuna Topolog au fost distruse două poduri, unul pe șoseaua județeană, altul care servea de trecere peste șoseaua ce duce la primărie. S’au astupat 3 puțuri și s’au stricat două cișmele.Ploaia a durat o oră. Mărimea grindinei a fost ca un bob de fasole. In comuna Dorobanțu a fost inundată moara cu aburi a locuitorului Ion Vlad și casa locuitorului Alexandru Petrescu ; apa a înecat un bou și a inundat semănături pe întindere de aproximativ 50 hectare, cauzând pagube de 2000 lei. In comuna Jijila apele au stricat semănăturile la 40 hectare orz, 50 hectare porumb, 6 hectare vie. Porumbul e mai puțin stricat. Pagubele se ridică la aproape 6000 lei. In comuna Văcăreni s’a scuturat sămânța de pe spicul de orz, ce era aproape copt, pe o întindere de 150 hectare, cauzând pagube aproape de 10 mii lei. Rolul învățătorului in mișcarea cooperativă sătească (Urmare și sfârșit) In tot cazul, se Va zice, după ce s’a fi inițiat și alții din sat, învățătorul trebue să lase mânuirea directă a banului. Da, sunt de acord , însă nu pentru motiv că n’ar putea rezista tentațiilor ci pentru un alt motiv de ordine cu totul superioară, cum voi arăta mai jos. Cât privește afirmarea că învățătorii prin felul lor cum operează, au lăsat să se creadă că din bănci și cooperative nu trag foloase sătenii ci mai mult ei învățătorii și cu câțiva fruntași ai satului—o simplă întrebare: Dacă această învinuire, probată oi neprobată, se aduce învățătorilor—elemente cu dragoste dovedită pentru îmbunătățirea stării săteanului, cu abnegație în lucrările lor, cu vederi mai largi, având preparațiune specială, cu mai multe garanții de moralitate cu menirea și răspunderea de a servi în toate direcțiunile propășirea economică și culturală a înapoiaților noștri săteni—ce s’ar fi putut, spune când la cârma acestor instituții ar fi fost, ori, să admitem că dintr’odată s’ar retrage toți învățătorii—vor veni cei cari n’Art nici o răspundere morală și nu văd în orice mișcare a lor decât folosul imediat ? La ce ne putem aștepta cînd vor pune stăpânire pe aceste instituții îngrădite de favoruri legale fruntașii satului—primarul, consilierii, cârciumarul,cămătarul, rari au ajuns în fruntea satului, nu prin cultura lor deosebită, fie, atât prin muncă distinsă, cât prin meșteșugul de a ști să profite din orice pas, din orice împrejurare, spre a-și grămădi avere peste avere, de a exploata păsurile celor nevoiași și nechibzuiți a le cumpăra pe preț de nimic brațele și produsele lor? Cne altul decit învățătorul va putea modela zilnic fiece mișcare, fiece operațiune a fruntașilor satului ajunși la cârma băncilor și cooperativelor? Cine? Notarul care, chiar când ar fi în măsură și- ar avea bunăvoință, este împovărat cu atâtea și atâtea lucrări de biuron? Preotul care ca și învățătorul poate fi retras din mișcare printr’un singur ordin de sus? Administratorul comunal care, de cele mai multe ori își reduce rolul la încheierea unor procese de inspecție când trece prin comună și adesea se uită, prea de sus la sătean, se plictisește să stea prea mult cu el de vorbă ca să-i asculte, păsurile? Judecătorul ambulant, medicii și alți titrați plasați la sate? Slabă nădejde! Fiecare își are datoriile lui, pe care deși le-ar îndeplini cum se cade, cu dragoste și cu bunăvoință, încă ar folosi sătenilor, încât prin forța imprejurărlor, tot la învățător și pe alocuri la preot, vom recurge—acum și întotdeauna—ca să facă pe scrupulosul modelator al operelor sale extrașcolare.. . Dar dacă, cum spusei mai sus, nici unul din comentariile ce se fac în preajma învățătorului cooperator, (*) nu pot servi de motive pentru scoaterea lui din mișcarea cooperativă sătească, în schimb sunt atâtea motive puternice care impun, țintuesc pe învățător pe terenul cooperativ. Mai întâi nu trebue să piardă din vedere învățătorul—lui mă adresez, căci pe el îl vor privi consecințele bune sau rele — că ne găsim la o cotitură, în punctul când trebue să facem probă cu banii risipiți în împrumuturi ori în întreprinderi, revin în casă și se pot satisface obligațiunile ce avem față de societari, față de depunători și de toți creditorii instituțiilor create de noi. A părăsi acum cooperația, motivând cu faptul că a încăput, lumea să ne vorbească de rău, este o mișelească dezertare care ne-ar costa înmormântarea, de veci a noastră, a acțiunei noastre și a urmașilor noștri. Suntem in faza inerentă oricărei asemenea mișcări, în faza crizei de organizare. Acum, mai mult ca oricând, se simte trebuință de oameni cu vederi largi în materie de cooperație, de oameni cari să înțeleagă că nu este de ajuns să strângem capitaluri și să le distribuim în Împrumuturi fără rost, fără un scop productiv bine determinat, în împrumuturi cari să se perpetueze la infi(’) Cind zic învățător rog a se ’nțelege și preotul care, eșind din tipicul bisericesc, tace pe’nvățătorul la cooperație. *V. A. nu prin preschimbări fără aconturi, că n’am făcut mare ispravă dacă am ajuns să avem o bancă mare ale cărei capitaluri aparțin, nu mulțumei de societari cari au rămas la primele vărsăminte de 2 și 5 lei, ci tot celor înstăriți, tot celor cari aveau și mai înainte bani, tot bogătașilor, capitaliștilor din sate cari varsă cu sutele și cu miile; că spre a face și pe sărac să aibă capital trebue să organizăm desfacerea in comun a produselor sale precum și cumpărarea în comun a necesariilor vietei sale ca diferențele de preturi, ce ar fi intrat în pungile intermediarilor, să i le vărsăm în bancă și să pipăm astfel avantajele cooperației , să-i organizăm și să-î îndrumăm munca spre a produce cât mai mult și mai de bună calitate. In scurt acum ne trebuesc oameni cari să cugete și să lucreze până ce arborele cooperativ, a cărui tulpină ca un portaiter este banca iar erăcile, altonele, sunt societățile de vânzare, în comun, de cumpărare în comun (magazinele de consum) și de producție (obștii, lăptarii, etc.),va rodi, iar apoi să stea în paza acestui arbore ca să nu i se facă stricăciuni și din roade să nu apuce numai unii, cei mai lacomi, ci toți nevoiașii. Cui altuia decât învățătorului, îi putem pretinde să vază aceste orizonturi cooperative din ce în ce mai largi și cine știe altul decât el, învățătorul sătesc, va putea să se încălzească, numai din privirea mărețului ideal cooperativ și cu căldura sufletului său să întrețină entusiasmul mulțimei, dorul de a merge tot înainte cu cooperația ?... Ar fi să regretăm ceasul când am pornit să facem bănci și cooperative la sate, dacă le-am lăsa tocmai acum în seama și la îndemîna altora și încă a acelor cari a îl ținut, în loc progresul satelor, cari în dorința lor de grabnică îmbogățire, au redus pe săteanul nevoiaș la ultima expresie de sărăcie !...» Că unii politiciani văd rău acțiunea noastră în această direcție socotind-o anarhică, distrugătoare a organizației de Stat, și ne amenință a ne ține iarăși închiși între pereții clasei, să nu ne înspăimânte! Când vor ajunge să ne cunoască la lucru, când vor înțelege că nu urmărim decât întărirea edificiului social, când vor recunoaște că cooperația in largul ei este singura pornire bună care va critebalanța cartelările fabricanților ,și sindicalismul cu grevele ce din zi în zi iau proporțiuni mai amenințătoare, ne vor da mână de ajutor ca și până acum. Dar să ne înțelegem bine, să știm cu totțî ce avem de făcut, în ce să constea amestecul nostru în cooperație,ăi putem rupe din timpul și energia noastră de învățători pentru organizarea cooperației ca să nu ne prea depărtăm de trebile școalei, în fine să știm rolul nostru în mersul mișcării. În privința asta eu am ascultat multe propuneri, multe păreri, dar nu am oprit la următoarea : învățătorul, in cooperație să fie tot învățător mai Întâi, și cipói învățător-controlor. După ce, prin propaganda ce a întreprins în satul său, a reușit să înființeze :« bancă sau,, o altă cooperativă,—să servească mai intaie în rolul de casier, un an doi, pentru ca, punând la mijloc cinstea, numele bun, garanția morală și materială cum și priceperea, sa, să cucerească pe deplin încrederea sătenilor în instituție și să-i deprindă di opemțțiunile incorecte. Găsindu-și—trebue să-și găsească— înlocuitor vrednic în acest rol,, trece in rolul de președinte-contabil ca să facă școală cu membrii consiliului asupra actelor de administrație statutară și cinstită. Lăsând pe vice-președinte ca, din timp în timp, să prezideze tonsilul după normele și în sensul vederilor sale, și-a pregătit și aci înlocuitorul. Atunci rămânând ca dascăl de contablitate, să treacă în rolul de cenzor. In acest rol, care— după mine și după statute—este unghiul de unde se poate observa și dirija întreaga mișcare a unei bănci și cooperative, învățătorul să controleze la tot pasul, pe cei lăsați a conduce instituția, să dea deslegare încurcăturilor ce se ivesc, fie între conducători, fie între ei și societari’ sau debitori, să jaloneze principiile în cadrul cărora să lucreze conducătorii Scurt: să dirijeze și să organizeze lntr'una mersul bun, punând în acțiune cât mai multe elemente din sat,. Când învățătorul, prin școala ce a făcut în ale cooperației, a dus lucrările până acolo ca el să rămână controlor al operilor sale, când a ridicat la adevărata lui importanță acest, până acum, nebăgat in seamă rol, când postul de cenzor, ca loc de mare cinste, va fi râvnit de toți cari s'a fi perindat la conducerea efectivă a instituției și va stabili prin acest mijloc circulația forțelor din satul său,—îmi placea, crede că toată lumea va fi de acord să recunoască că acel învățător a făcut mare și reperitoare operă socială ; iar el a'a ridicat la adevărata înălțime a misiunei sale. Da. Căci, ce poate fi mai înălțător, mai vrednic de admirație și de mulțumire sufletească pentru un învățător decât să se știe în punctul de a fi scos de acuzatiunile merentt mânuirei fondurilor și totuși a conduce totul în cooperația satului săli, să aibă timp a-șî făuri în ticnă tineretul în clasă și pe adulți în societate?... Se va obiecta că, știute fiind procedeele invidioșilor și lesnea încredere a sătenilor, s’ar putea întâmpla ca învățătorul să fie îndepărtat din rolul de cenzor și al unei totul va fi pierdut. Da, s’ar putea întâmpla , însă se pot preveni asemenea întâmplări. Măsura de prevenire ca propun, completează părerea ce o dau ca soluție problemei pusă la ordinea zilei. Învățătorul, care a făcut pe învățătorul in cooperația din satul său, în sensul celor mai sus vorbite, să fie întărit de Cassa centrală a Băncilor populare ca cenzor al operilor sale. In articolul 16 din legea organică a Băncilor populare și cooperativelor sătești, este o dispoziție în spiritul acestei propuneri : „Casa centrală poate da delegație de control și agenților ministerului instrucțiune!“. In congrese se poate cere menținerea și aplicarea acestei dispozițiuni nu numai pentru recrutarea controlorilor Casei centrale dintre învățătorii cooperatori, ci și pentru Întărirea soluției noi propuse. O asemenea delegație, pe care am avea tot dreptul să o considerăm ca un certificat oficial de îndeplinirea cum se cuvine a rolului nostru în cooperația sătească (n’ar strica să fie întovărășită și de o medalie ad-hoc) va putea face probă autorităților școlare și în genere tuturor autorităților, opiniei publice, că n’am făcut bancă ori alte cooperative numai ca să găsim un refugiu pentru justificarea lipsei de progres în școala rurală, ori ca să deservim interesele noastre personale, ori în fine ca să tulburăm ordinea socială, ci ca să servim populația în mijlocul căreia suntem postați, să facem școală și în chestiunile economice de îmbunătățire a stării săteanului, să servim țara ! In sfârșit, intrarea în consiliul Casei centrale a Băncilor populare a unui mai mare număr de învățători cooperatori ar putea face ca soluția propusă să aibă sancțiune în toate vremile și, prin justele aprecieri ce s’ar da lucrărilor și concepțiilor în această materie, nu s’ar putea niciodată înăbuși inițiativa particulară, de către autoritatea Casei centrale. Astfel viitorul cooperației va fi asigurat. C. Spâne șicaru. Bulbucata (Vlașca) Noile noastre premii pentru Duminică 28 Iunie Unanima simpatie cu care publicul cititor a întâmpinat ziarul nostru și în zilele când am oferit premii, și în zilele când nu am oferit, ne-a hotărât, ca drept mulțumire, să mergem și mai departe pe aceasti cute Astfel. Duminică, 28 Iunie, toți cititorii ziarului versul“vor participa pe lângă alte multe, premii de o netăgăduită valoare și La n îs mare premiu, constând diribuit Teren la Sinaia în întindere de peste 300 mp, situat în cea mai pitorească poziție a orașului, în strada Căseriei, alături de Vila Universul 1909, care s-a câștigat la tragerea premiilor noastre din 24 Maiîi a. c. Celelalte premii, cititorii le pot vedea în anunțul din pagina ll-a. Așadar, toată lumea, care va cumpăra Duminică, 28 Iunie, ziarul Universul, va participa, prin tragere la sorți, la aceste mari premii. Animalele bolnave de ciumă — Traducere liberă din La Fontaine — de Greorge Ranetti. O boală, groaznică urgie, Ce-a născocit ceru 'n mânie spre-a pedepsi păcatele din lume, — O boală... Ciuma (ca să-i zic pe nume) Ce -a stare-i Acheronul") Intr o zi Ambogăți. Război a contra animalelor porni. Au mureau toate, Dar răpuse Toate erau ! Nimenea nu se Mai îngrijea cu o viață muribundă; Nu le mai ispitea nici o mâncare ; Nici lupi, nici vulpi, nu mai stăteau la pândă Să prinză inocenta pradă si ghiare. Fugeau in stoluri turturele, Si Dragostea fugea cu ele — Și, deci, orice prilej de bucurie. Silit fu leul mare sfat să ție. — Prietenii mei scumpi ! el a grăit, Socot că cerul, care ne iubi, Pentru păcatele ce-am săvirșit, Cu osănda asta,—va îngădui Ca dintre noi cine-i mai vinovat Să se jertfească. Mânia cerului înfuriat Ca să 'mblânzeascâ Și obștea 'ntreagă să se lecuiască Istoria oricărei Țâri Ne povestește Că jertfe ’n așa 'mprejurări S'obicinuește. Deci, fără de trufie in cugetu-i, oricare Azi dintre noi să vin Să'și facă cercetare. Eu, iată 'ncep mă spovenest la voi- Am înghițit—că's facom—multe oi Ce ráți bielele oi 'mi-au cășunat 7 Nici unul ! Și mi s’a întâmplat Ades că pe cioban chiar l-am mâncat. Mă voi jertfi, deci, dacă e nevoie. Dar cred dator că oricare din voi e Să’șî spuie fără șovăială Ca mine ori și ce greșala; Că-i de dorit, ș'ar fi dreptate, Să piară cel mai cu păcate... — Sire,—zise vulpea,—ești un prea bun rege. A tale scrupulurî sunt prea delicate. Niște oi mojice, de neam prost, mâncate De tine, să fie faptă făr' de legel ! Un pacat e oare ? Nu, nu, Majestate. • Le făcuși, din contră, prea mare onoare Când tu le mâncasî. Intrucât privește pacel cobănaș, Vom zice ’ " Ca fost demn d'o soartă și mai neferice, Fiind dintr'acei oameni cari 'și făuresc Peste animale, un himeric tron... Zise vulpea. Iară Toți lingușitorii o aplaudară, Cu alain și svon. Și nimeni nu 'ndrăzni adânc a cerceta Nici o ale tigrului. Aici p’ale ursului. . . . Aelegiuri ce nu se pot ierta. Toți cei golicevitori și răi Pân’la cei mai de rînd dulăi, Erau, — după părerea fiecul vorbea — Câte un mic sfânt. Ș avu ’a sfirșit măgarul rîndul la cuvint El destăinui o veche amintire : — Trecând prin livadă, la o minâstire Foamea, chilipirul, frageda fdneața, Și socot și dracul ce la rele nvață, au făcut ca iarba cu limba s'6 luna. De ce să nu‘ascund? N'aveam nici un drept, recunosc cinstit, Asinul fu 'udată strașnic huiduit. Un lup, ce făcea nițel pe avocatul, Dovedi ’n discursu-i cum ed urechiatul, Râiosul acesta, trebue jertfit . Și că de la el, Numai dela dinsul s'a tras blestematul Ciumei crunt flageli S'astfel mititica măgarului vină A fost judecată cu asprime haină : Să mănânci iarbă streină ?! Ce crimă de neertat ! Merit'a fi spinzurat! Numai moartea-i ispășire Pentru așa nelegiuire !.. ..Măgarul fu sacrificat. După cum e : slab, puternic, un or iese ori alb, ori negru, ’n asemenea procese. j In Mitologia, fluviul Acheron e socotit ca una din chile pe cari oamenii se străbat spre a trece în lumea cealaltă. EVENIMENTELE din TURCIA — SERVICIUL NOSTRU TELEGRAFIC - Guvernul turc cumpărând vila Allatini Constantinopol. 24. — Din Salonic se anunță că guvernul a încheiat era actul de cumpărare a vilei Allatini pentru suma de 20 de mii de lire." Autoritățile militare au luat-o azi in primire de la reprezentantul lui ,,Bocleutim» mobiliére d'Orient", vechiul proprietar. Desmințirea unei încercări de fugă a lui Abdul Hamid Constantinopol, 24.— «Monitorul oficial» desminte știrea asupra unei încercări de fugă a lui Abdul Hamid și asupra unei lupte sîngeroase ce s’ar fi dat intre sentinelele dinăuntru și cele din afara vilei Allatini. Provocatorii masacrelor din Adana Constantinopol, 24.—O deputăție a junilor turci din Salonic protestează contra afirmației făcută unui ziarist de ambasadorul Turciei din Viena, cum că comitetul armean din Constantinopol ar fi provocat masacrele din Adana. Guvernul și școalele naționalităților Sofia. 24.—Ministrul instrucțiunei publice al Turciei a declarat, partriarhului armean, că guvernul otoman n’are intențiunea de a face dificultățî la numirea institutorilor naționali, și ca și până acum fiecare naționalitate, ișî va creia școalele el unde se va preda instrucțiunea in limba maternă. Guvernul voește numai să ridice nivelul școalelor secundare care sunt privite ca scoale oficiale. Acordul turco-bulgar Sofia. 24.— După evaluările ziarelor oficioase, guvernul, după lichidarea conflictului turco-bulgar și a chestiunea căilor ferate orientale, obține o economie anuală de 1 mision 363 mii franci pe baza protocolului turco-bulgar și rusobulgar. Conferința între șefii cretani și ministrul de externe al Greciei Constantinopol, 24. — .,Tanini anunță că alaltâ-erî șefii cretani MichelidaJos și Venizelos au plecat spre Atena, pe bordul unui torpilor spre a lua instruiții de la ministrul de externe, Ballazi, asupra atitudinei pe care trebue să o aibă cretanii in urma hotărârii Puterilor protectoare. După 24 de ore cei doi șefi s-au întors în Creta. Se afirmă că ei păreau foarte deprimați. Declarațiile ministrului grec din Berlin Berlin, 24. — Ministrul grec de ac. Rangabe, a acordat un interviev unui ziarist asupra chestiei cretane. Dânsul a atacat cu violență Turcia și a spus că junii turci vor obține numai ca steagul turcesc să mai fâlfâie câtva timp în insulă, dar că aceasta nu va dura mult timp. O nouă răscoală a cretanilor va provoca o mare vărsare de sânge, dar Creta va trebui să devină o dată teritoriu grecesc. D. PRIM MINISTRU I. G. B LA CRAIOVA (Prin telefon de la corespondentul nostru particular) Primirea primului-ministru Craiova, 24 Iunie. Azi. cu trenul de 12, a sosit aci d. Ioan Brătianu, primul-ministru, împreună cu d-nii miniștri Djuvara, Morțan și Anton Carp. Odată cu d-sa a venit și d. Em. Porumbaru. La gară au fost întâmpinați de d. Ion Mitescu, șeful partidului liberal local, de primarul orașului, de generalul Zosima, comandantul corpului de armată, de deputații și senatorii din Dolj și celelalte județe din Oltenia, magistrați, societatea veteranilor, membrii corporațiilor și numeroși cetățeni. D. prefect Vercescu s'a dus să întâmpine pe președintele consiliului la Piatra-Olt. După ce d. Brătianu s'a întreținut câtva cu cei prezenți, s'a dus împreună cu ceilalți miniștri de a dreptul la sala Barbu Ionescu, unde se aranjase un banchet de 600 tacâmuri. Toasturile La sfirșitul mesei, d. I. Brătianu închină pentru M S. Regele, pentru gloria din trecut și pentru speranța în viitor. „Suntem datori recunoștință lui Vodă Carol, fiindcă nu multe sunt popoarele, care, uitându-și la Suveranul lor, pot să evoace asemenea sentimente“. Cu aceste cuvinte închină în sănătatea M. S. Regelui, Reginei și întregei Dinastii. D. C M. Ciocazan, primarul orașului, zice: „Bine ai venit în Craiova, ilustre șef, să vezi iubirea noastră, hotărârea de a te urma, de a te seconda, credincioși acelorași idei. Noi nu venim la d-ta cu lingușirile închinătorilor de idoli; suntem strânși în jurul, fiind-că întrupezi ideia partidului. Dacă vr’o neînțelegere s’ar ivi intre noi, ne-am putea jertfi pentru completa d-tale liniște, întreaga ființă pe altarul țârei,—spre fericirea neamului românesc“. D. I. Mitescu, șeful liberalilor craioveni, spune : „Vii întâia oară în orașul nostru, iubite șef, de când întregul partid liberal te-a proclamat șef al «Sii,lie lângă dragostea personală pe care o avem pentru d-ta, ne mai unește și o altă dragoste către șef. Venit la guvern în împrejurări grele, ai depus o muncă titanică pentru regenerarea și consolidarea neamului. „Această mare operă, e drept, a atins multe interese și a creat mude nemulțumiri personale, dar deviza partidului liberal fiind „iubirea de neam**1, n’ai ținut seamă de aceste nemulțumiri și ai mers înainte cu acțiunea demnă pentru mărirea și fericirea neamului. „Te asigurăm, iubite șef, de dragostea și concursul nostru pentru continuarea operei, și te mai încredințăm că in Dolj vei găsi totdeauna un sprijin puternic pe care te poți bizui in clipele cele mai grele. „In numele partidului liberal din Craiova și Oltenia, inchin paharul pentru d. Brătianu“. D. general Drăgoescu vorbește ca veteran din războiul de la 1877. Aducând elogii lui Ion Brătianu, spune că are mari speranțe în fiul acestui mare bărbat care calcă sănătos pe urmele tatălui său. D. Iulian Vrăbiescu spune: „Dragostea cu care ați fost primit, d-le prim-ministru, e semnul devotamentului Olteniei către marele cetățean care se devotează cu totul patriei lui. I Reformele ce aui întreprins au început să-și dea roadele și nemulțumirile răslețe ce s’a fi ivit, ca de obicei, vor dispare, lăsând ca partidul liberal să-și completeze marea operă. Și pentru ca România să întregească opera de a întruni sub un singur sceptru întreaga suflare românească, trebue ca mai întâi țara să fie întărită înăuntru. „D-voastră lucrați în acest sens și tot d-voastră vi-e dat, d-le Brătianu, să realități marea năzuință . „Unirea tuturor românilor“. D. N. I. Romanescu salută, în numele democrației oltene, pe cel chemat să desăvârșească opera de democratizare a partidului liberal. „Actele d-voastră de până azi, d-e Brătianu, ne fac să sperăm că vaface să înflorească democrația română, să iasă la lumină forțele vii și oricare individ să poată scoate la iveală toată valoarea sa și sa se desvolte in chip firesc în cercul lărgit al iubitei noastre Românii“. Discursul d lui prim-ministru I. Brătianu D. I. I. Brătianu, luând din nou cuvântul, își dezvoltă marele discurs politic anunțat: „Cu cât privesc greutatea sarcinei ce mi s’a impus,—zice d-sa—cu atât sunt mai cuprins de teamă. „Când privesc însă pardidul, tovarășii de care sunt înconjurat, teama piere și vine încredințarea că voi duce la bun sfârșit opera ce ne-am propus de a o desăvârși, întocmai ca preotul care servește religia,noi servim ubia, și înaintea interesului țării dispare grija de partid. Aceasta grije se impune «utora, cărora li se contestă existența, cari vor să dovedească totuși că există. „Cine suntem noi, liberalii, o spune istoria întreagă a Regatului, o spun împrejurările; căci ori de câte ori e un moment greu, țara și regele fac apel la noi, o spune faptul că la 1877, cea mai grea situație din istoria modernă a României, paridul liberal a fost chemat să o rezolve. „La 1901, celei mai grele situații economice a țării tot liberalii i-au dat dezlegarea; iar deunăzi la 1907, grozava situație socială tot liberalii au dezlegat-o. „Și în toate aceste împrejurări partidul liberal n’a fost chemat la cârmă prin manifestații violente, ci prin însuși instinctul de viață al poporului. „Continuitatea gloriei trecutului ne impune însăși datoria prezentului, și trebue să facem să evolueze forțele partidului in raport cu evenimentele și nevoile. „Prima datorie de partid, și cea mai însemnată, e disciplina. Când mi-ați dat grija lui, m’ați însărcinat să veghez și asupra sănătății lui; prin urmare, trebue să-mi dați concursul ca să facem așa cum dorim, căci mai trebue încă multă muncă până să vedem semănăturile noastre dând roade. „S'a vorbit mult de situația financiară a țării, zicându-se că e rea. Inexact. Finanțele țării sunt bune și străinătatea le privește cu multă încredere. „Căile ferate, porturile, comerțul, se desvoltă in chip uimitor ; organizarea lor poate sta alături cu cea a țărilor celor mai civilizate. Agricultura de asemenea a luat mare desvoltare, ca și băncile populare. Casa rurală, Creditele, sunt instituțiuni care lucrează la ridicarea ei. „Să facem să piară barierele dintre clase. „S’a zis că suntem dușmani ai proprietății mari și că vrem să ridicăm proprietatea mică. Noi nu vrem decât o repartizare mai dreaptă. „Dar starea bună a unor țări cere ca activitatea ei să nu fie unilaterală ; de aceea vom îngriji și de industrie. Ca dovadă e convenția noastră tarifară și maximală încheiată cu Austria și Germania, despre care nu putem zice decât ca ea să serve de pildă adversarilor noștri. „Noi voim propășirea țăranului și desvoltarea industriei“. Cât privește capitalul străin, d. I. Brătianu spune că trebue privit cu rezervă, căci trebue să se aibă în vedere nu numai nevoile momentului, ci și viitorul. D. prim-ministru înșiră legile făcute de partidul liberal, cari toate sunt menite să contribue la propășirea țarei. Vorbește de asemenea de școli, de administrație și justiție, despre cari spune că sunt și ele opera partidului liberal. Trecând la armată, spune că trebue întărită. Amintind de vizitele pe cari le fac principii moștenitori străini, spune că ele se datoresc poziției României in Europa. In altă ordine de idei, zice că partidul liberal, care e cel mai puternic din țară, nu umblă după popularitate, și încrederea pe care o inspiră el cetățenilor se va vedea la timp. Conducătorii lui au însă nevoe de armonie între membrii partidului și de sprijinul lor necondiționat spre a răspunde nevoilor țării, iar năzuința tuturor să fie totdeauna, o Românie puternică înăuntru și respectată în afară. Sfârșește, bând pentru liberalii din Oltenia. D. Mitescu, ridicând din nou paharul, închină pentru ceilalți miniștri prezenți. Punerea pietrei fundamentale a palatului administrativ din Craiova După banchet de prim-ministru Brătianu s-a dus la d. I. Pleșea acasă, unde a primit mai multe vizite. La ora 5 d. a. a luat parte împreună cu toți miniștrii la solemnitatea punerea pietrei fundamentale a palatului administrativ. După serviciul divin oficiat de P. S. S. episcopul Ghenadie al Râmnicului, asistat de preoții din Craiova, d. I. Brătianu a iscălit pergamentul comemorativ, pergament ce a mai fost apoi semnat de ceilalțî miniștri cari erau de față, cu reprezentanții Parlamentului din Dolj, de prefect, de primar și alți fruntași! D. Milescu președintele consiliului județean, rostește o cuvântare în cari arată între altele nevoia ce se simțea de o nouă clădire a palatului administrativ. D-sa mai spune că aripa stângă a palatului a fost amenajată spre a servi de locuință M. Sale Regelui când ar veni prin Craiova. D. G. Vercescu, prefectul de județ, spune că orașul Craiova a avut norocul ca la inaugurarea celui mai măreț edificiu, să asiste primul-ministru precum și mai mulți reprezentanți ai guvernului. Face istoricul fondărea palatului și arată necesitatea ce simțea de acest edificii. C. Brătianu spune că monumentala clădire e în raport cu bogăția și importanța județului. Promite că și in comunele rurale în curînd se vor ridica construcții nouî pentru judecătorii, primării, jandarmerii, etc. Pergamentul se așază după aceia într’un tub de zinc și se pune la locul anume făcut. Se așează d’asupra piatra fundamentală pe care d. ajutor de primar Broscărescu o ridică cu o singură mâni de și e de 60 kgr. D. căpitan Tr. Miculescu fotografiază grupul și apoi se servește șampanie. D. prim ministru vizitează după aceea noul palat al poștelor și telegrafelor și in urmă mărețul parc Bibescu. La ora 8 s’a dus la biserică unde cunună pe fiica d-lui Mitescu, șeful partidului liberal din localitate. La ora 9 se di banchetul oficial ci am anunțat. De la tragerea premiilor „UNIVERSULUI" Primim din Paris următoarea scrisoare : D-lui Dumitrescu-Câmpina directorul ziarului „Universul”. — București Printr’un accident de automobil fiind bolnav până în prezent, d abia astăzi, la eșirea din spital, am puțut afla norocoasa veste că sunt câștigătorul bonului de 500 lei No. 18.936, câștigat cu No. 17.003. Nu cred că este nevoe să vă descriu bucuria simțită la aflarea vestei, cred că vi o puteți închipui care poate fi. când un om nevoiaș se pomenești într’o zi din chiar senin câștigătorul și stăpânul a 500 franci; asta nu-î șagă. In tot cazul sunt recunoscător adânc Atot-Puternicului care a ascultat ruga ferbinte adresată, de a mi face bine în urma accidentului suferit. Lui, care a avut grija ca în ziua când la Paris mă tăvăleam în dureri groaznice pe patul spitalului, la București tot în aceiași zi să mă facă posesorul mijloacelor cu care să’mi caut sănătatea mai departe. Țin să vă aduc prinosul meu de mulțumire către d-voastră, conducătorul priceput și fără obosire al ziarului „Universul” și rog pe A tot- Puternicul să vă dea zile multe și fericite, pentru a putea merge cu ziarul și mai departe și mai sus, pe calea ce ați început-o. Să trăiți, împreună cu întreaga d-voastră familie, Mircea Ștefan poste restante, 32,—-Porit.