Universul, iunie 1909 (Anul 27, nr. 147-176)
1909-06-15 / nr. 161
y i H > f MICHAIL EMINESCU (născut 24 Decembrie 1850 mort 10 iunie 1889) Calendar pe anul 1909 Ortodox Duminica, 11 Iunie.—Prof. Eliseu și Melodie Catolic Duminici, 27 Iunie.— Ladislau Răsar, soarelui 4.34, apusul 8.03 «Universul» are următoarele linii telefonice: Administrația.................................5/62 Redacția ....... *2/88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 4M. TUTUROR VÂNZĂTORILOR Bomi graful pentru a participa la importantele premii ce acordăm Cititorilor. —■—««—fr ♦ București, 14 Iunie. Comemorarea morței lui Eminescu Se împlinesc Marți două:Zeci de ani de la moartea poetului M. Eminescu, întreaga pătură cultă a României, din țară și din alte părți, comemorează cu adîncă pietate pe acela care, puțin prețuit în curgerea scurtei și zbuciumatei sale vieți, a cucerit după moarte, prin opera-îneperitoare, sufletele tuturora. Noua îndrumare dată de el poeziei românești prin cugetarea și simțirea-î adîncă, prin formele noui de neîntrecută frumuseță, i-au asigurat pentru vecie un loc de frunte printre fruntașii literaturei noastre. Mihail Eminescu a fost un însemnat factor de cultură și românimea recunoscătoare ii cinstește și î va slăvi totdeauna amintirea. . NI i.MMTiim—TUrUt 0’ *<1» ^i255sgd!!Mlif3»K«*v»a*n» Impresarea alimentelor Au făcut mare vîlvă așa numitele „razzii sanitare“, adică inspecțiile medicilor și veterinarilor primăriei Capitalei pe la stabilimentele de alimente și băuturi. Unii au aplaudat această acțiune, lăudând autoritatea comunală că-și dă osteneala să îngrijască de sănătatea consumatorilor , alții au criticat-o, găsind procedarea greșită. Lucru în afară de orice îndouială este că comerțul de alimente și băuturi trebue supraveghiat, așa cum se face în toată lumea. Cazurile de intoxicare prin alimente s’au înmulțit și s’a constatat că sunt unii neguțători cari nu se prea sinchisesc de sănătatea și chiar de viața consumatorilor. Asemenea comercianți trebuesc ținuți de scurt, atât în interesul sănătăței publice, cât și chiar în acelai al neguțătorilor cinstiți, cari sufăr de pe urma celor răi. Dacă „razziile“ făcute în Capitală—și cari urmează și vor urma și în provincie — au de scop să deștepte atât pe comercianți cât și pe consumatori, dacă ele înseamnă că de aci înainte autoritățile în drept sunt hotărâte să-și îndeplinească stăruitor datoria, supraveghiând de aproape și necontenit comerțul de alimente—atunci credem că nimeni nu are nimic de zis. Și sperăm, credem că așa va fi în starea de desvoltare la care am ajuns, nu se mai poate tolera ca acest comerț— a căruia înrâurire asupra sănătății publice e așa de mare—să nu fie controlat, sau ca controlul să serve numai drept mijloc pentru unii funcționari nărăvași de a-și crea venituri peste leafă. Fiecare neguțător de alimente trebue să știe că e dator să vândă marfă sănătoasă și să dea cantitatea drept cântărită. Pentru aceasta insă, credem că e trebuitor ca direcțiunea generală a serviciului sanitar să publice și să înmâneze comercianților instrucțiuni tipărite, pe înțelesul tuturor, ca să știe oamenii ce spun regulamentele sanitare, căci cei mai mulți nu le cunosc. N’ar fi ráu dacă pe lângă aceasta s’ar ține chiar conferințe, în grai și popular, lămurindu-se neguțătorilor ce rău pot pricinui ți la ce se expun, nerespectând regulamentele. Consiliul sanitar superior se adună Marțea viitoare și d. prim-ministru I. Brătianu va asista la această ședință ; desigur, cu această ocazie se va discuta de aproape chestiunea și se vor lua măsurile necesare. Atragem deosebita atențiune asupra anunțului din pag. III-a privitor la premiile săptămânale ce acordăm gratuit cititorilor noștri, cu începere de Duminică 14 Iunie e. Criza Ungară — Serviciul nostru telegrafic — Propunerea lui Lucaci Viena. 13.—„Neues Wiener Tagpfilat“ află din Budapesta relativ la criza ungară că evenimentele se vor succeda acuma unul după altul cu repezeciune și că până intr-o săptămână cel mult două cabinet va fi numit. Lucaci a recomandat regelui să numească un cabinet format din membri ai partidului independent in frunte cu un om de încredere ai împăratului și că două portofolii să fie încredințate partidului cu programul din 1867. Pentru ca acest plan să poată căpăta ființă e nevoe de concursul lui Kossuth. Săptămâna viitoare se va ști dacă aceasta se va întâmpla. Știrea despre audiența lui Kossuth la imparat a fost cel puțin prematură. Aceasta reese din audiența de azi a lui Lucaci. Lucaci va forma cabinetul Viena. 13.— «Neues Wiener Tageblatt» află din izvor bine informat că viitorul cabinet va avea în frunte pe Lucaci și va conține mai mulți membrii din partidul independent. Dacă Lucaci nu va putea convinge partidul independent să conlucreze cu dânsul, atunci se va numi un cabinet în afară de partide. Lucaci în audiență la împărat Viena. 13. — Ladislaus Lucaci a sosit azi dimineață aci fiind chemat de către împărat în audiență. Această audiență era așteptată in urma neînțelegerilor din partidul independent. Lucaci a făcut Împăratului o lungă expunere asupra situației. Audiența a durat 6 oră și jumătate. O VIZIT la policlinica „Sfânta Maria“ Publicul bucureștean cunoaște, fără îndoială, admirabila inițiativă luată de un grup de medici, din elita medicală a capitalei, foști și actuali medici de spitale, de a funda o policlinică pentru cei cu mijloace restrânse, în special pentru muncitorime. Dorind a fi ne în curent pe cititorii noștri cu rostul și mersul acestei folositoare instituțiuni, ne-am adresat d-lui dr. V. Bonachi, fost medic la spitalul Filantropia și unul din medicii inițiatori ai policlinicei «S-ta Maria», care cu multă amabilitate ne-a dat relațiunile următoare: Policlinica «S-ta Maria» are unicul scop de a înlesni celor cari n’au destule mijloace de a-șî căuta sănătatea cu un medic plătit de fiecare vizită, putința de a se îngriji cu medici capabili, de toate specialitățile. . Taxa foarte mică (2 lei 50 bani pe an pentru o persoană, sau 4 lei pentru o familie compusă din bărbat, soție și copii pînă la 15 ani), nu este și nu va fi niciodată destinată să constitue vreun beneficiu pentru medici, cari dau consultațiunile absolut gratuit. Sumele adunate din această taxă au scopul de a îngădui Împărțirea gratuită a medicamentelor și clădirea de pavilioane pentru ospitalizarea bolnavilor. Policlinica dă acum consultațiuni persoanelor fără multe mijloace , d. e. muncitorilor, funcționarilor cu retribuție mică, studenților lipsiți de mijloace, etc. Aceste consultațiuni sunt date de următorii d-ni medici, membri fondatori ai policlinicei «S-ta Maria» : profesorul dr. I. Bălăcescu, d-ri. V. Bonachi, I. Bruckner, Al. Costiniu, A. Gräduneanu, Dem. Eremia, I. Iacobovici, Amza Jianu, St. Nicolau, Const. Pandelescu, G. Severeanu, G. Stoicescu, Ștefănescu Zănoagă, și Mihail Vera. Am vizitat această policlinică, situată în centrul orașului, în str. Lipscani 20, și am rămas, ca toți cei cari au vizitat-o, încântat de instalația sa modernă și perfect de curată. Consultațiunile se dau ln patru săli dintre cari prima e destinată ginecologiei, bolilor genito-urinare și pansamentelor septice ; a doua operațiunilor ; a treia bolilor de gât, nas, urechi, ochi și dentistice ; a patra bolilor de femei, copii, bolilor nervoase, de sifilis și piele. Policlinica are instalațiuni moderne de electroterapie, electricitate statică, galvanică, faradică, înaltă freqvență, Roentgen, etc. Pe lângă acestea mai sunt atașate de policlinică, un laborator modern pentru examinarea urinei, sângelui, spate, culturi de microbi și examene microscopice; o sală de sterilizat pansamentele precum și un cuptor pentru ams pansamentele murdare. Policlinica .,L-a Maria“ dă de pe acum îngrijiri la un număr însemnat de bolnavi, cari consideră această instituțiune ca o adevărată binefacere. Din parte-ne, dorim tot succesul acestei lăudabile inițiative. IV. l>. Câmphia CUVIINTA de A.VILA-MIJIA. Frumoasă viață era Eminescu de când a plecat dintre noi. Lupta gândurilor lui, așa de ostășește îmbrăcate, de-atunci a luat un caracter hotărit vitejesc,— de-atunci biruințele, de-atunci adevăratele cuceriri. S’ar părea că legăturile pământești țineau la strâmtoare oștirea asta nevăzută, in fierberea nerăbdării, în mici lupte de apărare, și numai ruperea acelor legături, a putut-o scoate și desfășura un câmp deschis, pentru marea bătălie, pentru singura bătălie în care Dreptatea e pururea biruitoare. Nu știu ce va fi zicând sufletul, înseninat acum, al celui care a fost unul din cei mai buni și mai nenorociți oameni de pe pământ, nu știu cum o fi privind el dn-acolo, din veșnicia lui, felul cum îl înțelegem noi și cum ne ’nchinăm la altarul, gloriei lui. Poate că unele căutări indiscrete prin hârliurile lui, pe cari, luat cu zorul cum a fost, nu le-a putut arde înainte de a pleca, poate că unele strigăte și manifestări zgomotoase de-ale noastre— lui care-a fost un om sfiicios și tăcut—nu i-o fi făcând o așa mare plăcere, îmi închipuia insă că un sentiment de iubire curată, și adâncă până la evlavie, trebue să fie oricând și oriunde bine primit. In cer mai ales trebue să fie bine primit. Acolo nu se pot înălța decât cele adevărate. Minciunile cad la pământ—ala pământului fiind. Și cum nu poate fi decât adevărat cultul pe care-1 avem noi pentru marele poet, cum nu poate fi decât profund sincer sentimentul nostru de admirație și de recunoștință pentru frumosul, pentru dumnezeescul dar pe care ni l’a adus el și care nu se va mai lua dela noi—cred că sărbătoarea aceasta înălțătoare, care strânge toate gândurile noastre împrejurul unui singur nume, și ne înfrățește pe toți—va fi pentru el, pentru sufletul lui, care a plecat rănit dintre noi, o dulce împăcare. Se știe cât de mult și-a iubit neamul copilul acesta genial, așa de blând și de trist,—neamul românesc de pretutindeni, care, prin glasul lui, și-a spus durerile! Limpede și proaspăt suna cântecul lui — curat ca și viața din care isvora. Nimeni n’a vorbit ca el gândurilor noastre. Și dacă sufletele, care au intrat în Eternitate, mai privesc dinn lumea, lor la cele ce se petrec pe pământ—sufletul lui Eminescu trebue să se simtă cu adevărat fericit, când vede ce holde bogate s’au ridicat acolo unde a spart el felina ș’a sămănat sămânța cea bună. Sunt douăzeci de ani de când a închis ochii—știm în ce loc și ’n ce împrejurări cumplite—cel mai mare poet al neamului nostru. Au trecut atâtea valuri în vremea asta peste noi. Am avut calamități politice, economice, sociale, și tot felul de frământări amețitoare, cari ne făceau de multe ori să credem că mergem îndărăt, în întuneric, la pieire. Și cală că prin invălmășaia și gălăgia zbuciumatei noastre vieți, un glas, un singur glas, tot mai mult se deslușea, tot mai de aproape și mai cald vorbea inimilor noastre înăsprite, și cum îl ascultam, de ce-l ascultam, parcă mai îmbunați ne simțeam, și mai uniți, și mai cu dragoste unii de alții. Ce mare, ca divin hicma acesta! Un om, un semen al tău, care poate veni în orice moment, în orice loc și cumpănă te-ai afla, să se așeze lângă sine, să-ți vorbească, să-ți aducă o mângâere ș’un sfat bun,—un om care și peste sute de ani apare din adâncul vremii, în mijlocul fraților lui, și-i îmbărbătează, și luptă alăturea cu el, și-o duce la biruință—erou nevăzut și invulnerabil, ca’n războaele din basme—un asemenea om este cea mai înaltă cinste, cel mai mare noroc, cel mai strălucit dar pe care-l poate dobândi un popor—și darul acesta scump vi l’a hărăzit Dumnezeu nouă în Eminescu ! Cine a știut vorbi ca el bietului suflet românesc? Și câte veacuri, câte rânduri de generalii au să-l mai asculte de-aci ,acolo, cu aceeași proaspătă înfiorare, pe care o dă cuvântul pururea nou al celui ales! Cine-a stăpânit mai statornic, și din ce în ce mai cu putere, sufletele noastre în acești douăzeci de ani din urmă ? Mulți ne vorbesc, și ne spun multe. Dar pe cine-l ascultăm noi, și azi, mai cu drag decât pe Eminescu? El singur vorbește tuturora. Tinerimea îl divinizează; și î foarte frumos aceasta. începem și neîș’avem cultul eroilor noștri. Nici nu se poate un semn mai bun și mai deslușit că mergem și noi înainte. Aș avea de adaos un cuvânt la cele multe cari se spun din toate părțile, pentru slava sărbătoarea de mâine — când se împlinesc douăzeci de ani de la moartea marelui Eminescu. Firește că e o zi sfântă pentru toți, și fiecare se va închina unde și cum va crede el de cuviință. Biserica lui Eminescu e vastă. Oriunde sună doina și graiul românesc se poate sluji întru slujba, și pomenirea marelui mucenic. Să nu ținem de rău pe cei cari nu vin să se ’nchine cu noi, și ca noi. Facă-șî fiecare rugăciune a lui, cum va ști—numai să și-o facă.— Unii cu zgomot, alții în tăcere, loji ne vom îndrepta gândul nostru cel mai curat spre cel care pe toți ne ’nvălue în lumina gândurilor lui. Eminescu ni-î drag și ni-a sfânt tuturora. Ni-î drag și pentru lucrurile eterne pe cari ni le-a spus, și pentru viața curată și mândră pe care-a trăit-o. De ce să ne facem inimă rea? Intru aceeași credință ne ’nchinăm și cei cari ne spunem rugăciunea tare, și cei cari ni-o rostim în gînd. Să ne respectăm unii pe alțiî. Suntem în biserică. Plutește de-asupra noastră sufletul divinului poet, care im mai face umbră nimärui și nu mai supără pe nimeni. De-acolo, din liniștea nemuririi lui, cu aceeași dragoste ne privește pe toți, și —senin atoate iertător, cu înțelepciune și cu bunătatea celui ce-a trăit și a pătimit pentru alții—ne spune : Pace vouă! «Sfii ȘI SERVICIUL NOSTRU TELEGRAFIC — Măsuri militare grecești la granița Tesano Viena. 13.— Telegramă din Atena. Din cercuri bine informate se anunță că era s-a ținut un consiliu extraordinar de miniștrii la care au luat parte și mai mulți generali. Ministrul de război a arătat care este starea armatei. Se asigură că s-au luat măsuri secrete militare in special la granița Tesanei. Turcii cer războiul cu Grecia Constantinopol. 13. — Telegramă din Salonic.—Cercurile suno-turce și cele militare cer un război imediat cu Grecia. Zilele acestea se vor ține întruniri în diferite pară ale imperiului în care se va cere să se declare război Greciei. Albanezii au oferit 50 de mii de voluntari, bulgarii 30 de mii. Instrucția acestora a și început: Turcia nu va putea debarca trupe în Creta Roma. 13.—Puterile protectoare ale Cretei au înștiințat guvernul otoman că după retragerea trupelor internaționale nu se va permite Turciei debarcarea de trupe în insulă. In cazul când dânsa ar încerca debarcarea de trupe, vasale de războiu ale Puterilor se vor respinge și vor bloca insula. Pregătirile de război ale Greciei Viena. 13.— Din Atena se anunță că guvernul a interzis ziarelor să publice știri despre mișcările trupelor și măsurile militare luate. La granița turcă se ridică în grabă fortificații. Puterile caută o înțelegere între Turcia și Grecia Constantinopol. 13. — Toată presa se ocupă numai de chestia cretană. «Turquie» publică un interview cu un diplomat al unei mari Puteri care a declarat că după retragerea trupelor internaționale se va căuta stabilirea unei înțelegeri! Puterile protectoare studiază un modus vivendi ca Creta să plătească Turciei un tribut anual garantat de Grecia, și în schimb sultanul să treacă Greciei drepturile sale administrative. Un diplomat turc a declarat unui redactor al ziarului „Turquie“ că Puterile vor garanta integritatea Turciei și că Poarta nu are intenția să retragă autonomia insulei. Ministrul listei civile a declarat unui redactor al ziarului „Osmaniseber Lloyd“ că mahomedanii din Creta cer autonomia sub guvernarea unui prinț otoman. Atitudinea Grecieie echivocă. «Sabah» publică un interviev cu un înalt funcționar de la ministerul de externe, care declară că și Anglia a asigurat pe Turcia că drepturile sale asupra Cretei nu vor fi atinse. Grecia are o atitudine corectă. Curent războinic în Turcia Constantinopol. 13. — In opoziție cu dispozițiunea optimistă a cercurilor oficiale, se afirmă în opinia publică un tot mai pronunțat curent în favoarea unei intervențiuni militare a Turciei în Creta. Dacă Grecia ar lua fățiș pozițiune în chestiunea anexare, atunci să i se taie odată pentru totdeauna pofta, declarându-i-se războiu. EVENIMENTELE DIN TURCIA —Serviciul nostru telegrafic— Comisiune financiară Constantinopol. 13.— „Ittihad“ anunță că s-a format o comisiune financiară sub președinția marelui vizir. Din această comisie fac parte deputatul Niazy din Salonic, consilierul financiar francez Laurent și directorul general al Bancei Otomane. Comisiunea aceasta studiază chestiunea întinderea serviciului Bancei Otomane in tot imperiul. Ziarele turcești numesc pe patriarh trădător Constantinopol. 13.—Patriarhul Ioachim a declarat ambasadorului rus, Sinoviev, că incidentul său cu Mahmud Șefket pașa nu s-a sfârșit încă. Ziarele turcești spun că patriarhul a provocat înadins acest incident spre a putea cere protecțiunea Rusiei și numesc pe patriarh trădător de țară. In jurul incidentului dintre Mahmud Șefket și patriarh Constantinopol, 13 [UNK] — Asupra incidentului dintre patriarh și Mahmud Șefket pașa „Tanin“ crede că grecii nu vor urma drumul greșit al patriarhului. „Ittihad“ crede că cuvintele lui Mahmud Șefket priveau numai bandele grecești.' Ședința consiliului comunal al Capitalei Erî dimineață consiliul comunal s’a întrunit sub președenția d-lui primar. D. Costacopol, secretarul consiliului, a dat citire procesului-verbal al ședinței trecute, asupra căruia d. Procopie Demetrescu, în ce privește noua denumire dată unora dintre străzi, spune că ar fi mai nimerit ca str. Șerbănescu să se numească Str. dr. Sergiu, deoarece pe această stradă a locuit doctorul. D. primar spune că printre motivele cari au determinat comuna a schimba denumirea Str. Dulgheri in d-tor Sergiu, este că pe această stradă este spitalul de copil, unde răposatul medic și-a cheltuit o mare parte din activitatea sa. Se mai propune ca str. Apolodor să fie numită «str. V. A. Ureche». D. Ioanin este de părere ca str. Vestei să se numească str. Bursei. D. primar spune că se vor avea în vedere cererile d-lor consilieri data viitoare, peste șase luni, când se vor face nouă schimbări a numelor de străzi în Capitală. Se aprobă procesul-verbal al ședinței trecute și se intră în ordinea de zi. D. primar vorbește despre stabilirea părței ce-șî rezervă comuna în noua societate de Tramvae București și alte mici chestiuni în legătură cu prescripțiunile statutelor societăței. Spune că succesul obținut la subscrierea acțiunilor acestei societăți a întrecut speranțele, întărind convingerea că astăzi nu mai este nevoe a se recurge la capitalul străinătățea pentru întreprinderile din țară. Declară că are mare încredere în capitalurile disponibile in țară și cere consiliului să admită ca să se reducă la 25 la sută numărul acțiunilor comunei, care’sî rezervase la început jumătate din acțiunile emise. Se admite: In ce privește repartiția acțiunilor, d-sa spune că este rezervată comisiunei numite, care se va întruni zilele acestea în localul Băncei Naționale, spre a proceda la această operație. D-sa își manifestă dorința ca repartizarea să se facă in așa mod incât, ținându-și seamă și de capitalurile mai mari, să se dea preferință acelor subscriitori cari au luat numai 5 acțiuni. D. Procopie Demetrescu amintește că statutul cere să se facă un prim vărsământ de 30 la sută spre a se putea convoca adunarea generală a societate , însă deocamdată nu s-a vărsat decât 10 la sută. D. primar spune că adunarea generală a societăței va fi convocată pentru ziua de 25 Iunie și că s’a și anunțat că acționarii trebue să verse restul de 20 la sută din suma subscrisă, căci altfel nu vor putea fi admiși la adunarea generală. * Se dă citire proectelor de exproprieri a imobilului D. Ionescu din strada Berzei 25, pentru bulevardul Dinicu Golescu, și al d-lui colonel D. Ciovică din șoseaua Basarab No. 105, cari se aprobă ca și modificarea regulamentului de constructioni din piața bulevardului Schitu Măgureanu. Se aprobă alinierea stradelor Orfeu și Știrbei-Vodă, și se declară de utilitate publică expropierea imobilelor din str. G. Ghițu, No. 37 și strada Școalei 12, proprietatea d-lui C. Popp. Se aprobă aducerea la curent a planului orașului pentru ocoalele I, 11 și III precum și reduceri de taxe pentru locul din b-dul Elisabeta (Sărindar), proprietatea cercului militar. Ședința se ridică la orele 11 dimineața. IV. 4». I». Gustarea Vârful 'nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge... Lâna acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt Astfel tu 'n a cărui minte universul se răsfrânge, ’ Al tău geniu peste veacuri rămâneava pe pământ. Și dorești a mea iubire... Prin iubire până la tine Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s'o leg, Cum să faci Când eu micimea îmi cunosc atât de Când măreața ta ființă poate nici n'o înțeleg. Geniu tu, planează 'n lume ! Lasă-mă in prada sorții Și numai din depărtare când și când să te privesc ', Martoră mărirei tale să fiu pari la pragul morții ' Și ca pe-o minune 'n taină să te-ador, să te slăvesc. Veronica Miere, Cine, Casa in care s’a născut Ipoetul (satul Ipotești, jud. Botoșani 1 PERSONALITATEA LUI EMINESCU * — FRAGMENT — Caut a fost personalitatea poetului ? Viața lui externă e simplă de povestit și nu credem că în tot decursul el să fi avut vreo întâmplare din afară o înrâurire mai însemnată asupra lui. Ce a fost și ce a devenit Eminescu, este rezultatul geniului său înăscut, care era prea puternic în a sa proprie ființă, încăt să-l fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc. Ar fi fost crescut Eminescu în România sau în Franța și nu în Austria și în Germania; ar fi moștenit sau ar fi agonisit el mai multă sau mai puțină avere; ar fi fost așezat în hierarhia Statului la o poziție mai înaltă; ar fi întâlnit în viața lui sentimentală orice alte figuri omenești. Eminescu rămânea același, soarta lui nu s’ar fi schimbat...Și mu departe. Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu, este o așa de covârșitoare inteligență, ajutată de o memorie, căreia nimic din cele ce-și întipărise vre-o dată nu-î mai scapă (nici chiar in epoca alienației declarate), încât lumea în care trăia el după firele lui și fără nici o silă, era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. In aceiași proporție tot ce era caz individual, întâmplare externă,, convenție socială, avere sau neavere, rang sau nivelare obșteasca, și chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană, ii erau indiferente. A vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuința o expresie nepotrivită cu individualitatea lui și pe care el cel de întâi ar fi respins-o. Cât i-a trebuit lui Eminescu ca să trăiască în accepțiunea materială a cuvântului, a avut el totdeauna. Grijile existenței nu l-ai cuprins niciodată în vremea puterilor lui intelectuale; când nu câștiga singur, îl susținea tatăl sau și-l ajutau amicii. Iar recunoașterile publice le-a desprețuit totdeauna. Dacă a înebunit Eminescu, cauza este exclusiv internă, este înăscută, este ereditară... i Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturei europene de astăzi. Cu neobosita lui stăruință de a citi, de a studia, de a cunoaște, el își înzestra fără preget memoria cu operele însemnate din literatura antică și modernă. Cunoscător al filozofiei, în special a lui Platon, Kant și Schopenhauer, și nu mai puțin al credințelor religioase, mai ales celei creștine și Buddhaiste, admirator al Vedelor, pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, posedând știință celor publicate până astăzi din istoria și limba română: el afla în comoara ideilor astfel culese materialul concret, de unde să-și formeze înalta abstracțiune, care în poeziile lui ne deschide așa de des orizontul fără margini al gândirei omenești. Căci cum să ajungi la o privire generală, dacă nu ai în cunoștințele tale treptele succesive, care să te ridice până la ea ? Tocmai ele dau lui Eminescu cuprinsul precis în acele versuri caracteristice, în care se întrupează profunda lui emoțiune asupra începuturilor lumii,asupra vieții omului, asupra soartei poporului român. M. Eminescu la vârsta de 19 ani Poetul e din naștere, fără îndoială. Dar ceea ce e din naștere la adevăratul poet, nu e dispoziția ,pentru forma goală a ritmului și a rimei, ci nemărginita iubire a tot ce este. cugetare și simțire omenească, pentru ca din perceperea lor acumulată să se desprindă ideea emoțională spre a se înfățișa în forma frumosului. Acel cuprins ideal al culturei omenești nu era la Eminescu un simplu material de erudiție străină, ci era primit și asimilat în chiar individualitatea lui intelectuală. Deprins astfel cu cerce-Din ,,Eminescu și poeziile lui 11, studiu publicat în „Critice“ Vol. III. Raines Eminovich mama poetului 27 Martirul unei Isss PARTEA ÎNTÂIA IV încă o primejdie Ah, eu trebue să muncesc mult pentru ca să-mi ispășesc greșalele... Când mă gândesc că eu care nu pot să ucid o muscă, era să devin criminal și hoț !... Jacquelina nu înțelegea cuvintele astea ; ea era stăpânită numai de fericirea de mamă și repeta: — Te iubesc, Denis, te iubesc! Gervoise, urmărindu-?e ideea, zise iar : — Ce noroc a fost că fetița aceasta a căzut la noi... Suntem datori s’o ținem și să facem din ea fiica noastră pentru totdeauna. Ar fi fost o mare greșeală să ne despărțim de dînsa, s’o dăm la un loc cu copiii fara sprijin... Da, o mare greșeală, căci fără ea aș fi fost perdut și numai dânsa m’a scăpat... — Ești bun, Denis, și te iubesc... Gervoise tăcu puțin, apoi luând între mâini capul Jacquelinei, o prvi drept în ochi și zise: — Și eu o să ’mi aduc aminte întotd’auna, Jacqueline, de ziua aceasta când pentru întâia oară îmi spui că mă iubești. Exact la 6 ore. "Robert Robertson intră în căsuța de pe malul Senei. — D-le Gervoise, zise dînsul, de când ne-am întâlnit pentru întâia oară, am făcut cercetări despre d-ta. Yam uitat că am refuzat să primești orice plată pentru devotamentul d-tale și nu mai am de gând să-ți ofer ceva. „Acum am venit să vorbesc cu d-ta de afaceri. „Am studiat, fără știrea d-tale, mai multe invențiuni d’ale d-tale, pe cari, din cauza mizeriei, le-ai vîndut pe un preț foarte mic...In America, de Gervoise, ar fi câștigat cu ele zece averi.. . Ochii lui Gervoi se scânteiara. Privirea lui se îndreptă mândră spre Jacquelina. Apoi dânsul zise liniștit însă hotărî! : — Visurile mele de invențiuni erau să mă ducă la crimă, d-le Robertson. Mă jur, pe tot ce am mai scump că n am să mai visez niciodată... Robertson dădu din cap. — Nu ne înțelegem, zise dânsul... Eu am câștigat cinci zeci de milioane cu industria ferului si mi se pare că sunt competent in materie. „Iți declar că ai avut idei fericite, cari nu mai simt azi c a fe d-tale, însă se poate su ai altele... — Da, am. . — Eram sigur... Eu bine, ideile astea nu trebue să te perzi și de vreme ce țara d-tale nu le vrea, 10 sau eu pentru America. ..Iacă aci niște scrisori pentru New York. Vei găsi acolo, la marii industriali, la miliardarii despre cari se vorbește atât de mult în Franța fără să fie cunoscuți, o primire cordială. „Eu știu cât profim?e o idee și când ideea este bună, o plătesc indoit și întreit. „Cinști au sa ț! înlesnească cercetările și munca și când visurile d-tale se vor realiza, nu vor mai fi primejdioase pentru d-ta. „Eu ți-am pregătit sosirea la New York, unde am expus câteva din invențiunile d-tale, așa că nu vei fi considerat acolo ca strein și chiar de a doua zi vei avea o situație și vei putea să trăești din belșug. Va depinde de d-ta să schimbi belșugul in bogăție. ..Dragostea devotată a soției d-tale te va ajuta la aceasta și vei găsi noui forțe în drăgălașia copilei căreia i-au scăpat viața. „Iacă scrisorile. Le vei citi pe vapor. „Deoarece ai datorii pe aici și trebuindu-ți și bani de drum, iți dau cu împrumut cinci mii de franci. Al să’mi itapoiezî banii peste un an. Robertson se opri aci. Ar fi crezut cineva că era emoționat. Nu se uitase de loc la Jacquelina. — N’aî drept să refuzi, zise dînsu!. . — Nu refuz, d-le, respinse lucrătorul intinzând mâna. — Și nici d-ta, doamnă, nu te împotrivești? întrebă iar americanul, intorcându-se, palid, către tânăra femee. — Nu, d-le, primesc cu recunoștință... pentru dânsul, pentru fetiță și... pentru mine, răspunse ea tremurând. Frumoșii ochii ai Jacquelineî spuneau americanului toată imensa afecțiune ce’o păstra dînsa. Insa Robertson n’o privea. Nu văzu nimic. Dânsul plecă tot așa cum venise, liniștit și trist. Gervoise și Jacquelina cu Marta în brațe, il petrecură până afară și stătură de’l priviră depărtându-se pe jos,spre aleea de platani a castelului Primerose. Numai Jacquelina observă că, in momentul de a dispare după copaci, dânsul Își duse mâna la ochi, ca pentru a’și șterge lacrimile. Gând Gervoise se duse a doua zi la castel ca să-i mulțumească încă odată, nu găsi decât pe Jim care'i spuse că stăpânul sau plecase in călătorie lungă și că nu avea să se întoarcă decât în primăvara anului următor. La opt zile după aceasta,Denis, Jacquelina și Marta se îmbarcau pe marele vas trans-atlantic „Turena“. VI La miliardari In cursul tuturor celor opt zile cât ținu traversarea oceanului, cerul cu senin, însă pe lângă bancurile de nisip de la Terra- Nuova, vaporul intră într’un întuneric pricinuit de ceață. Sirenele vasului începură alunei să flueze neîntrerupt, într-un mod lugubru, anunțând pescarii să se dea la o parte. In largul mării, în dreptul New- Yorkului, „Turena“ găsi vaporul pilot. După câteva ore, iacă și New- Yorkul, marea stupărie de oameni a Americii, marele vârtej de activitate, de zgomot, de viață. Era o dimineață frumoasă când „Turena“ se opri la intrarea portului. După vizita comisiunei sanitare, care ținu un ceas, vaporul, porni majestos prin mijlocul imensei păduri de cazarte unde totul pare amestecat și unde e totuși o mare rânduiala, apoi Se opri lângă pontonul său peste, care se aruncară podurile și unde începu debarcarea. Denis Gervoise privise îndelung pământul american, care pentru el era „al făgăduinței“, și creerul lui părea a primi o nouă forță. Un zâmbet de mândrie și de încredere liniștită apăru pe buzele lui când zise Jacqueline . (Va urma) © <0> «insURBES 9 D-niî abonați, cari fac reclamații sau cor schimbări de adresă, sunt rugați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede vechimațiunilor și a nu se face întârzieri cu trimiterea ziarului la noua adresă.