Universul, ianuarie 1910 (Anul 28, nr. 1-29)
1910-01-01 / nr. 1
^ VEDERI J L CAPITALA.—Sîanca. Xniteiiâ C alendar pe anul líH>9 j. - Ortodox U1. Decembrie. — Cuv. Melania Joni i o Catolicus *’ .*3 Ianuarie.—Hilarius și Veron cantul soarelui 7.52. Apusul 4.57 v * I’*=ss«fiS» are următoa Adm 0 ■ Hisari telefonice : Rerft~»k-st raț iar . . . . 662 * ............................................12/88 »traigatatea____ . 20,563 [UNK]i Decembrie. 0 conferința m tatiomla caro C,Se«fft^ criza politică prin s,,.,, ^ece T Ungaria și cunoscute dj-r _®"* eauzel» eîn Maghiarii, și ta o Statul de patruzeci clusiv »nî în folosul lor es nalit~ t--* colaborarea națio- IaTri":?*" nemaghiare și conta r> ee8to 3ta, întrebuințând toa Publici și toate mijloacele au -8-t> sitru strivirea lor— *cea <str=>r>*: h hotărâ să renunțe la film o politică nenorocită, deși :Ujuj * 1 Jr~~* ieși interesele Staiarbi și ale întregei molare. tA impune schimbi] „ orii E»*ot hotărî conducăii, tj;să introducă noul ac deși numai cu chis’ar putea începe în 1 • s ' *• ^ _ < » gospodărie sănătoare’recit* ’’ n* pricina aceasta se le îrșir^^^ c*e aproape un an de rnien <=> coliză cum nu s’a mai fs î. a cărei urmare, pe iug sunt^g-narea afacerilor puțin’ ^ sta ruinarea autoriliarei * T * a aror partidelor ma^ este astăzi în Ungăr0i ^ | fîce față situațiunii, vedi ^ e neputincioasă * s’a n a o maliția partidelor, em r 1C~63 ^împrejurări grele și frat ( frații noștri din Unerik ); a t > tist să lucreze din răspeaî M ~tTn isbânda dreptelor lor aspirațiuni. 1*4 *"■ ^arrticol publicat în ziar"prî-tot.a“ din Budapesta, a;il^ 11r ^g:a> tutor părintele Vasile îr* fcS. naurește această datoarg’-e=»afHând pe toți la lucru. 3r " *■ învățători, advocați, ,Uu, meseriași și țărani, le_iși înțelegeți mai lămu He ^ £ "r? neamului, — scrie pă eȚ * = « cacî—a noastră a tutuor « * «r>rința ca să ne ținem ț~ ^*■ i «.tonală pe toate tere a ă"* va veni vremea ca, ij„ ^ * spr putere politică, cum se , fr * - a * ei națiuni, vom putea j ^ _ «—i1.1 legi și cu instituți (,i p ^ nt - -«apt. public existența ș. 0;^ *~~~ •* ^ *a. noastră națională, statăm faptul, îndeobi ^ •>=■ — ut, că trecem prin zile je * ^ € A.l de grele,—putem zici T...’ viața și pentru viața ^ * =Rațională. aat- •* ^ Te, cari justifică aceast J-*— ^vare, sunt la îndemâna —un român, care se preo- 4,ț simț bun de chestiile _ «se interesează —* ■» In mâna poporului se pune soarta lui, și se va putea zice cu tot dreptul: „cum ți-i săra, așa-l mânca“. „Ne stau înainte alegerile dintale poate peste câteva zile. „înainte de aceste alegeri va trebui să ținem conferința națională. „Comitetul partidului nostru național a hotărât organizarea per unitate și a emis delegați, cari să realizeze organizarea în fiecare comitat. „Evenimentele se precipită. „Delegații comitetului partidului național, imediat să-și facă datoria, în aceste zile de grea cumpănă“, îndemnul neobositului luptător a găsi desigur cel mai puteri« răsunet în inimile tuturor Românilor din Ungaria, căci împrejurările prin cari trece »ara Str-Statir cu adevărat epocale și toți trebue să-șî dea seamă de aceasta.. ^ISSEESfiT-comanîmanților de pri ® pieri Piatra-N., 29 Decembre Din inițiativa d-lui locot. Const. Vasiliu, comandantul corpului de pompieri din acest oraș, toți comandanți corpurilor de pompieri comunali din țară, se vor întruni într’un congres spre a începe o acțiune energică pentru îmbunătățirea morală și materială a pompierilor și spre a se regulamenta printre lege această instituțiune, destinându-i fonduri suficiente ca să răspundă chemărei sale și t fi la înălțimea și importanța celor similare din străinătate. Peste câteva zile se va fixa definitiv ziua și orarul, unde se va ține congresul. Comandanții de pompieri vor redacta un memoriu, care va fi înmânat, printr'o delegație, Corpurilor leginariare în această sesiune chiar. După toate probabilitățile, congresul se va ține în cursul lunei ianuarie-CARITATEA PUBLICA ȘE SSBSE-MCIll Ca urmare a articolului meu apărut sub titlul: Ssurdo-muții in coloanele „Universului“, am primit câteva scrisori de la persoane din familia câtorva surdo-muți pin cari îmi spuneau că sunt în neagră mizerie neputând câștiga nimic din cauză ca nu sunt primiți in serviciu, sau nu li se dă să lucreze. De ce, nu pot înțelege ; sunt atâția surdo-muți cari lucrează și cari sunt dintre cei mai buni lucrători, iar ca servitori — cei mai credincioși. Adică să nu fie de ajuns nenorocirea de a fi surdo-mut ? Trebue să fie condamnat a muri de foame cineva pentru că e surdo-mut? Dacă o societate filantropică s’ar ocupa de acești nes moșteniți ai, SOátiűi, Var face ui Bine nemărginit, căci li s'ar îndulci întru câtva mizeria ; iar acești nenorociți au dreptul de două ori mai mult ca cei ialțî săraci. Dacă sentimentul de milă a dat naștere societăței pentru protecția animalelor, punând la adăpost pe ființele ce nu pot să se exprime, nu ar fi para drept ca și surdomuții să fie protejați măcar tot așa de bine dacă nu mai bine ca animalele, ei neputând vorbi și fiind încă și ființe omenești? Că la noi se face caritate a știe toată lumea, suflete caritabile’ se găsesc multe in România, dar acestor persoane trebue să li se semnaleze nenorociții cari au nevoe. Ar fi o frumoasă faptă din partea ziariștilor dacă ar putea, prin condeiul lor, determina* opinia publicului român în favorul nenorociților de surdo-muțî. Intre cei ce mi-ai scris, unul căruia i-am putut citi numele și adresa bine, e : Gheorghe Küim, surdo-mut, calea Șerban-Vodă No. 18, București. Am speranță că câțiva binevoitori vor citi și înțelege aceste rânduri. Paris. Qr. ion R, Predesou (Giurgiu). Sösaem©?®?©® taFlsis föeaagá lm Iași Iași, 30 Decembrie. Comitetul central studențesc din Iași a lansat un manifest prin care invită populația ieșană să se adune mâine dimineață la orele 9 în piața Unirea, de unde vor porni încorpore la cimitirul Eternitatea, unde se află mormântul lui I. Creangă. Aici se va oficia un serviciu religios, apoi vor vorbi d-ni A. D. Xenopol din partea Universitatea Cuza din partea Ligei culturale, studentul Ifrim din partea studenților, iar d. Ionescu din partea amicilor defunctului. Sil HlmS TRIVATATI — Prin posta — -- Principele și principesa WUhete^ de S’axa-Weimar au sosit aialâerî la Paris, unde vor sta mai multe săptămâni. Misiunea chineză pentru stul din a vizitat două zile uzinele KKPP de la Essen, unde i s’a făcut cele mai mari onoruri.„Reichspost“ din Viena rej preluau o informație a ziarului I,Cenmercio“, care afirmă că poliți italiană ar fi arestat pe "doi chiriși din Livorno, bănuiți că au jucat un rol activ în asasinarea reglui Umberto de către Bresel. O epidemie de malaria a izbucit în niște plantații particular de lângă Batavia. 500 p ersone au și murit. - Viitorul congres internațional americanist se va ține in anul 1910 în America și adică in ciori sesiuni, cea dintâi dela 16— 21 Mai in Buenos Aires, iar a doua in Mexico, în lana Septembrie. - Cunoscutul misionar sârb din Timișoara (Ungaria) Dungyerski a dăruit 100.000 coroane pentru iauiiiie celor osândiți în procesul I tip trădare din Agram, j —i— - —“«amenasa SLBSS&A *** "£"*> ~ mTâ â ®@ nmmm EVROMANIA Dunărea scade la Severin, Calafat, Dechet, T.Măgurele și Oltenița, e staționată la Giurgiu, iar in celelalte porturi crește. Apele au următoarele coteva centimetri în raport cu euiagiul : Turnu-Severin, 4,18 ; Calafat 4.01; Bechet, 4.08; Turnu-Măgurele, 3.47 ; Giurgiu, 4.18 ; Oltenița, 4.15; Călărași, 3.66 ; Cernavoda, 3.94 ; GuraIalomiței, 4.05; Galați, 3.17; Tulcea, 1.97. Epistolă pastorală de anul Nou spirim. Din mila lui Dumnezeu arhiepiscop și mitropolit al Moldovei și Sucevei. Cucernicilor preoți și iubitului popor creștin din orașele și satele Moldovei, Har și pace de la Dumnezeu, iar din partea noastră arhierească binecuvântare copal, protopopii județelor cu membrii Consistoriului eparhial și revizorul eclesiastic, cum și înființarea conferințelor cu stareții și superiorii mănăstirilor și schiturilor, în care se chibzuește asupra măsurilor de luat pentru bunul mers al mănăstirilor. Toate aceste măsuri s’au luat pentru a se pune la îndemâna preoțimei noastre mijloacele necesare, spre a se pregăti cât mai bine îndeplinirea sfintei chemări ce o are către țară și popor, căci mărie și însemnată este chemarea clerului la societate și mare este și răspunderea ce are înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Să ne gândim deci totdeauna și mai ales la începutul noului an că depozitul sfânt al credinței și Bisericei noastre strămoșești, adică al acelei Biserici, în care au trăit și au murit străbunii noștrii, ni s’a încredințat nouă spre păstrare. Să ne gândim veșnic că luminarea poporului și îndrumarea lui pe calea binelui este cea dintâi și cea mai sfântă datorie a noastră. De la noi așteaptă oamenii un sfat bun în întâmpinarea nevoilor de toate zilele și tot de la noi așteaptă ei povață de nădejde și mângâiere în cele din urmă clipe ale acestei vieți. De aceea, la începutul noului an 1910, se cuvine să ne ridicăm fiecare gândul și sufletul nostru către Dumnezeu, rugându-L să binecuvânteze scumpa noastră țară—România—cu al ei bun popor și scump Suveran, iar pe noi—preoțimea—să ne însuflețească și să ne întărească, luminându-ne pentru priceperea și împlinirea datoriilor ce avem către Neam și Țară. Darul Domnului nostru Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți. Dată în reședința noastră mitropolitană din Iași astăzi, 1 Ianuarie, 1910. " Este un vechi și frumos obicei, ca la începutul fiecărui an nou, toată lunea — și bătrâni și tineri, și bogați și săraci — întâlnindu-se în cale, se opresc și strângându-și cu bucurie mâinile, își urează unii altora ani mulți, sănătate și bine la toate. Iată o lume întreagă de singuminte și gândiri, care stăpânindu-ne pe toți la începutul anului, ne face să ne ridicăm mintea și sufletul către Dumnezeu, Cel ce ține în a sa stăpânire anii și vremile, și ne îndeamnă să pășim cu încredere pragul unui nou an de viață și de muncă. Potrivit acestui frumos dbicei strămoșesc, în preajma anului nou 1910, gândul meu sâmndreaptă. mai întâi către Matjestatea Sa bunul nostru Regel căruia din toata inima Ii ureș, ca Dumnezeu să dăruiască b ani mulți și buni spre a conduce multă vreme destinele scumpei noastre Țări. Cu acelaș gând mă îndrept apoi către scumpul meu eler și iubit popor creștin din bătrâna Moldovă, cărora le fac ale mele urări, rugând pe Atotputernicul ca anul, ce începem, să fie un an încărcat cu îmbelșugare de toate bunurile, cari asigură fericirea omenirei. Urările ce fac preoțimei la începutul noului an, sunt cu atât mai prețioase, cu cât sfânta noastră Biserică, prin clerul ei, este chemată de a călăuzi și îndruma viața omenească în toate împrejurările pe calea, care duce către lumină și fericire. Și spre a răspunde acestei însemnate chemări, preoțimea unei nații trebue să se pregătească necontenit pentru îndeplinirea multelor ei îndatoriri, căci numai așa va fi lumina Uneai, după cuvintele Mântuitorului nostru Isus Hristos. In cursul anului trecut Lau săvârșit multe fapte îmbucurătoare pentru Țară și Biserică. Ne-a fost dat însă să vedem și fapte triste. In fața cuvenitei slăviri a sărbătorilor nașterei Domnului și a a"utilii." -m«. .■ pomeniți va mai faptele bune, iar pe cele triste să le trecem sub tăcere; căci Dumnezeu a făcut omenirea să meargă mereul înainte pe calea binelui, și apoi. El va judeca... In rândul faptelor îmbucurătoare, săvârșite în anul trecut, cari privesc orânduiala de din afară a sfintei noastre Biserici naționale, voi pomeni înființarea Consistoriului superior bisericesc, care cu drept cuvânt poate fi socotit ca o eră nouă pentru preoțimea noastră de mir, întrucât prin reprezentanții aleși, ea este chemată și întrebată asupra nevoilor și treburilor bisericești atât de însemnate pentru viața poporului. Discuțiunile, urmate în ședințele celei d’Intâia sesiuni ale acestui Consistoriu, sunt o chezășie neindoelnică de folosul ce va aduce acest nou așezământ, consultativ pentru ridicarea Bisericei și binele poporului. Foarte însemnată este pentru mine întâia vizită canonică, ce am făcut în vara trecută prin orașele și satele Moldovei, când am înființat și conferințele pastorale, față fiind preoții din orașe și din sate, adunați toți laolaltă, în capitala fiecărui județ. Nu vom uita niciodată bucuria și mulțumirea sufletească ce am simțit, față de dragostea și bunăvoința cu care am fost primit de popor și autoritățile civile și militare, cum și încredințarea ce am căpătat despre tăria neclintită a credinței și evlaviei poporului român din susul Moldovei, căruia îi aduc laudele mele, înființarea societăței clerului ,,Mântuitorul Hristos“ împreună cu conferințele pastorale și cercurile culturale preoțești, vor fi mijloacele cele mai lesnicioase pentru pregătirea clerului în îndeplinirea îndatoririlor ce are către popor, cum și un sprijin pentru preoții infirmi și preotesele văduve, ca și pentru copiii orfani, rămași de la preoții decedați. Ca măsuri privitoare în deosebi la partea administrativă bisericească vemți aminti înființarea conferințelor protopopești, care se țin din timp în timp la reședința mitropolitană, și la care iau parte , vicarul arhiepis Pimen al Moldovei. Din ideiea nmityare Printre principalele puncte care vor figura în proectul de program al partidului social-democrat, este reforma votului universal și revizuirea art. 7 din Constituție. Proectul de program definitiv întocmit va fi dat publicității în cel mai scurt timp. La congresul partidului social-democrat român, ce se va ține în zilele de 31 Ianuarie, 1 și 2 Februarie 1910, se va decide asupra unei organizări mai precise a sindicatelor din țara noastră, se va hotărâ autonomia lor deplină și se va vota programul noului partid. — Comitetele tuturor sindicatelor, Comisiunea locală și comitetul cercului „România Muncitoare“ din Ploești se vor întruni astă seară, la sediul lor, spre a lua cele din urmă hotărâri asupra constituirei noului partid. — Sindicatul lucrătorilor de la căile ferate se va întruni pentru cea din urmă oară în ședință publică astă-seară în sala sindicatelor din Capitală. — Tot astă-seară se va ține și ședința sindicatului metalurgiștilor din Capitală în sala cercului „România Muncitoare“. — Cercul „România Muncitoare“ din Capitală, va ține ședință Sâmbătă seară. Se va vorbi despre necesitatea și rostul partidului social-democrat cum și de circulara direcțiune generale a căilor ferate în legătură cu noua lege asupra asociațiunilor de lucrători ai Statului. Toți lucrătorii din portul Galați au fost convocați pentru Duminică la o întrunire publică în localitate. Se va discuta nevoile lucrătorilor din port și se va decide măsurile pentru îmbunătățirea soartei lor. La această întrunire va lua parte și un delegat al muncitorilor din portul Brăila. — Cercul „Tineretul Muncitor“ din Capitală va inaugura primul curs la școala sa de ucenici, în ziua de 3 Ianuarie 1910, în sala sindicatelor din str. Piața Amzei 26. —■ Vineri seara, la orele 8 jum. se va deschide Teatrul socialist din Capitală despre care am vorbit în numărul de ieri al ziarului. T. 1 ■ -T : Kosa întorsătură in criza ungară Contele Kimen Hédervary, unul dintre stâlpii vechiului partid liberal din Ungaria, acum disolvat, a primit din partea împăratului Francisc Iosif însărcinarea de a forma cabinetul ungar. Era de prevăzut că monarhul Austro-Ungariei, convins de sterilitatea tratativelor urmate cu ungurii de „homo regius“ al savi, Ladislaus Lukács, va desemna pe contele Ebnen Hédervary ca pe viitorul prezident de consiliu în Ungaria. Se și vorbea în Ungaria, în presă, în parlament și la cluburile politice că contele Khnen Hédervary așteaptă, între culise chemarea sa la guvern. Prin însărcinarea contelui Khuen Hédervary de a forma un guvern criza ungară ia o nouă întorsătură. Aceasta din mai multe motive : întâi Khuen Héderváry este unul dintre cei mai convinși politiciani dualiști și dușman temut al kossuthiștilor; al doilea: el nu încearcă a rezolva criza numai prin partidele maghiare ci are putere de la împărat chiar,pentru a forma un cabinet extraparlamentar și a disolva Camera; și al treilea: el vine cu sufragiul universal. E caracteristic cum regele Ungariei își îndreaptă acum privirile asupra vechilor liberali, asupra unui partid de la a cărui disolvare au trecut aproape 5 ani. Intr’adevăr, atât Lukács cât și Kimon Hédervary (și poate și contele Ștefan Tisza?), ale căror individualități ies acum mai mult în relief, sunt leaderii constituționismului 67-ist, susținut atât timp de fostul partid liberal. Acest partid, așa cum a existat până la 1905, când a eșit zdrobit din alegerile din Ianuarie ale acelui an, a fost Întemeiat de Francisc Deák, marele bărbat de Stat al ungurilor, autorul transacțiunei dualiste de la 1867. Ungaria modernă este opera acestui partid, care a avut bărbați iluștri: Deák, contele Iuliu Andrássy, baronul Eötvös și alții. întâia generație a bărbaților conducători din acest partid a fost însuflețită de idei liberale caracterizându-se prin o oarecare menajare a naționalităților. După stingerea generației mari, care făcuse școala anilor 1848 și 1849 și suferise jugul epocei absolutiste Bach și Schmerling, în partidul liberal se înstăpânesc tinerii liberali, închinați principiilor șoviniste. De aci începe o decădere a partidului liberal în Ungaria. Coloman Tisza, baronul Banffy, tânărul conte Ștefan Tisza și alți prim-miniștrii unguri fac, prin persecuțiunile lor, ca partidul liberal să-și piardă sprijinul de care se bucurase înainte la naționalități. Loviți în acelaș timp în flanc de kossuthismul care cucerea din an în an teren, partidul liberal slăbește mereu și se dizolvă în 1905, după o rușinoasă cădere în alegeri. Unul din seria acelor fruntași liberali care au încercat să oprească prăbușirea acestui partid, care domnise peste 37 de ani în Ungaria, a fost contele Khuen Hédervary, fost primministru în anii 1901—1902, înainte de Ștefan Tisza, cel din urmă prim-ministru liberal. .Venirea lui la putere acum, când situațiunea partidelor maghiare e atât de dificilă, este o lovitură pentru kossuthism, pe care poate nimeni nu l-a combătut atât de îndârjit ca vestitul „conte Khuen“. Dintre cei trei din urmă prim-miniștri liberali, cari au întârziat venirea la putere a kossuthismului, Coloman Széli, Khuen Hédervary și Stefan Tisza, contele de Hédervary a fost mai temut de opoziție. Trebuie să amintim că Kimen Hédervary se înconjoară de oameni ai vechiului partid liberal. Acum că a primit însărcinarea de a alcătui guvernul, cea dintâi măsură a fost că a chemat, telegrafic, la sine pe colegul său contele Stefan Tisza. Iată car importanța venirii la putere a contelui Khuen Hedervary: înseamnă război contra kossuthismului și un început de renaștere, de reîntărire a elementelor dualiste, rămase în întuneric prin pășirea în arenă a kossuthiștilor. Cât privește știrile că noul prim-ministru are cea mai întinsă plenipotență din partea împăratului și că aduce... sufragiul universal, atât de mult dorit de Români și celelalte naționalități, aceasta se va vedea. Căci în criza ungară nimic nu e așa de sigur încât să poți prevesti mai departe, prin concluziuni dintr’un fapt. M. R. L. Guvernul maghiar a ținut sa facă de anul nou încă o mare bucurie și o deosebită cinste Românilor... Tînărul nostru poet laureat Octavian Goga, aflându-se într’un otel al cunoscutelor băi Sf. Luca din Budapesta, a fost ridicat de poliție și dus la temnița ordinară, unnde l-au închis între vinovații de drept comun, care-și așteaptă acolo judecata și osînda. Iată pe scurt, după gazetele românești de dincolo, cum s’au petrecut lucrurile. In ziua de 1 Ianuarie st. n., la ora 2 d. a., se pomenește Goga cu o vizită : — Sunt Saga Ferencz, agent de poliție... — Și ce poftești ? — In numele legii, te arestez. — In virtutea cărui mandat? — In virtutea telegramei acesteia. Și agentul puse subt ochii lui Goga o telegramă a judecătorului de instrucție de pe lîngă tribunalul din Cluj, care-i ordonă arestarea prin poliția din Sibiiu, telegramă transmisă de acolo poliției din Budapesta. — Dar care e motivul arestării mele ? — Niciun motiv nu cunosc, respunde agentul. Eu cunosc numai ordinul de arestare și atâta tot. Dumneata ești Octavian Goga; eu trebue să te arestez. — Atunci, zice arestatul, duceți-me acasă la Sibiiu, unde sunt urmărit, să comunic familiei mele ce mi se întâmplă, și să aflu de ce sunt învinovățit. — Asta, nu se poate. Și fără mai multă vorbă de deslușire, e dus omul la temnița preventivă. Acolo, directorul, care, pe cât se vede are și el îndeosebi instrucțiuni, luându-l în primire, îi spune că a doua zi seara va fi escortat prevenitul cătră Cluj. Și ’n adevăr — după o noapte petrecută într’o celulă strimtă, pardosită cu cărămizi, fără sobă, și având drept, pat o laviță acoperită, cu cergă — a doua zi, cu trenul accelerat de la 9 și 10 seara, este pornit sub o bună pază cătră capitala Ardealului, unde-1 așteaptă o gazdă și un culcuș tot atât de convenabile. De ce pare să se fi făcut vinovat bunul nostru poet ? Ce crimă așa de grozavă o fi săvârșit ca să merite atâta asprime ? Pînă acuma nimeni nu poate răspunde în mod precis la aceste întrebări. Dar iată cel puțin ce se bănuiește, Goga a fost proprietarul-editor al unei publicațiuni săptămânale, „Țara noastră“, care apărea pina cu câteva luni la Sibiiu, unde chiar locuește el. Redactorului responsabil al acelei foi, anume Dumitru Marcu, îi intentase parchetul local mai multe procese de presă. Pînă să vie prevenitul in fața justiției, a dispărut și „Țara noastră“ și el, sărmanul redactor responsabil , s-a dus pe lumea cealaltă, unde desigur va fi judecat mai cu blândețe decât după legile și datinele maghiare. Dumitru Marcu a murit mai zilele trecute. Asta se vede l-a supărat foarte adine pe d. procuror maghiar, așa că nu se putea lăsa fără a găsi numaidecât o mângâiere pentru pierderea suferită, și astfel, dacă a murit Marcu, trăiască Goga ! Acesta e lăsat să plece din orașul de provincie unde este statornic, unde-I cunoaște toată lumea, unnde-1 știu toate autoritățile publice ca pe un cetățean de seama ’ntâia. La plecarea lui de acasă, nu pornește cumva tipul; din contra, e condus de atâția prietini cu vesele manifestatului simpatice la gară. Merge, precum tot orașul știe, in capitala regatului maghiar,să se instaleze pentru o cură regulată într’un stabiliment de băi de primul rang. Stă acolo câteva zile; primește acolo corespondență dela familia lui, ba chiar dela autoritate administrativă oarecare — și tocmai apoi, d. procuror dela Cluj telegrafiază poliției din Sibiiu ca aceasta să telegrafieze celei din Budapesta, să-l lege cot la cot ix. Goga, ca pe un osindit fugar, daca Dumnezeu l-a scăpat pe Marcu, și să-l aducă pe cel viu în locul celui mort, la Cluj, fără altă deslușire. Cu privire la aceasta, „Lupta“, organul național român din Budapesta, care are și el acuma pe speteal nu știm câtelea proces de presă, zice cu multă melancolie : „Patru sunt treptele schingiuirii libertății de presă in Ungaria. Din treaptă ’n treaptă, trebue să respunză, pentru fiecare cuvânt tipărit, întâiu autorul; dacă acesta nu se poate descoperi, redactorul responsabil; in lipsa acestuia, editorul, și când nici acesta nu poate fi înhățat, vine tipograful la rind... Mai cuminte ar fi, pentru mai mare siguranță a Statului, să dea ordin strașnic lui Dumnezeu sfintul ca să nu sufere pe globul maghiar speța asta primejdioasă...“ Și să se observe bine că în cazul de față redactorul responsabil a fost găsit și că nu a scăpat din mâna justiției maghiare prin dosire, ci numai după porunca lui Dumnezeu. Sunt foarte frumoase legile maghiare și foarte omenoși maghiarii însărcinați cu paza și aplicarea acestor legi așa de liberale— n'avem Ce zice... Orcum ar fi însă, nu e în dreptul nostru nici în dorința noastră să ne amestecăm în afacerile Statului vecin... Și totuși... Totuși, naște o întrebare... E oare bine că se poartă așa de aspru și de intreg Maghiarii cu concetățenii lor Români ? Firește, punem întrebarea, nu daca e bine pentru Maghiari, ci daca e bine pentru noi, pentru regatul nostru. O fi asta bine sau rea pentru Statul vecin, nu putem spune sigur, și de aminteri asta nici nu ne privește pe noi,--deși înclinăm a crede că e rou chiar pentru Statul vecin, fiindcă un Stat, unde trăiesc mai multe rase, în proporție numerică nu prea covârșitoare de la una. la alta pe altă cale decât a violenței, nu poate folosi mult din învrăjbirea lor, împinsă sistematic de el însuși pînă la limitele răbdării unora prin îngăduirea ba chiar asmuțirea samovolniciei altora. Punem așadar întrebarea numai și numai din punctul nostru de vedere , e bine pentru Statul român că se poartă Maghiarii așa de aspru și de vitreg cu concetățenii lor connaționalî ai noștri? Și fără înconjur răspundem că nu nu e bine deloc. Să ne ’nțelegem fără fraze sentimentale, la o parte orce sentimentalism, care n’are ce căuta în politică să vorbim liniștit numai de interesele practicei și cât se poate mai scurt și mai lămurit. Regatul nostru are tot interesul să graviteze pe lângă constelația puterilor centrale ale Europei, și de atâta timp,"păs"trând de aminteri cele mai bune relațiuni cu toate puterile, suntem ambii declarați ai Austro- Ungariei și ai Germaniei — și niminui dela noi nu-i trece prin gând că s’ar putea duce deocamdată, o mai potrivită și mai înțeleaptă politică. . Din nenorocire însă, nu e dar să constatăm, și cam prea des, că Statul vecin și amic, al cărui aliat suntem, nu caută parcă ’ndeajuns să ne ușureze viața și să ne ’ntărească puterile, lucru de care, ca aliat ar trebui să fie și el ca și noi doritor... Ne explicăm. Trei milioane de Români în Statul poliglot al Ungariei sunt torturați în viața lor publică și privată, trăind sub sistemul terorizării de Stat. Nu poate trăi gazetă, nu se poate face literatură, nu se poate scrie cuvânt, fără groază de procuror ; — orice afirmare cât de platonică a dreptului de existență al nației este urmărită ca o trădare de Stat; — femei din societatea cultă sunt condamnate la temniță, ba fiindcă au recomandat unor copii din școală să nu-și uite de graiul părintesc, ba fiindcă au contribuit la suportarea cheltuelelor sau plata amenzilor în unele procese de presă, ba chiar numai fiindcă au întâmpinat simpatic pe un publicist la liberarea lui din temniță , se impune apoi la școlile românești populare părăsirea limbei naționale pînă și în rugăciunile religiei... Iar cine cutează a murmură este la rîndu-i un trădător de Stat și, ca atar e, arît în închisoare. In timp de câțiva ani suma condamnărilor politice de presă și de agitațiune contra Statului maghiar se ridică la peste 200 de ani de închisoare și la peste o jumătate de milion de coroane amenzi. Fericită viață pentru acele trei milioane de Români” cetățeni maghiari! Toate aceste, indiferent de ce rău sau bine pot aduce regatului vecin, pun Statul român într'o poziție adesea destul de grea. Opinia noastră publică, din zi în zi mai conștientă de însemnătatea ei în viața politică, nu poate privi fără emoțiune la chinurile morale și materiale Situație penibilă de Caxatfiale ■ ■ « * - 30) »E5E.I.E OSIE! ~ 1 ®aaasa sesssațissaî de ----3STO\ LEBOÜX A DOUA ^ <din strada Sălciilor | ___________ nm —C3<3 făcuse jocul tuturii, , ~ ~ ~~~~ ~~n ^graer îl făcea pe al sai. _________-hm —3 cu afacerea Merlii"? L * mwa» voguroi Til foarte nestă"ebuie să-mi spui tot: — o afacere, d-le proluare se încearcă să se — ________vechiul atât de onorării Tremouzin, și în care se t ^-----------------te atinge pe d-ta , și ------- i iisă, cu atâta dibăpii p-i _ . Leza spune că poate oarecare pagubă mult -!?î—1==3xiî cinstiți cari nu ne uită de loc asemenea figuri... — Deslușește-ne, Dixmer, zise nerăbdător Sinnamari. Dixmer după ce se duse încă odată pe la uși să se asigure că chiar Cyprian nu mai era acolo, veni și se așeză foarte liniștit pe scaunul ce nu i se oferise. — D. Merlin. Începu el, a fost prezintat acum trei săptămâni la d-na Demouzin. Se zicea că este un industriaș bogat, și nu ascunse că voia să cumpere minele de cărbuni de la Portes et Senechs, dar această operație pe care Merlin o găsea excelentă, întârzia drjp încăpățânarea guvernului care cerea cumpărătorului două milioane pe deasupra, pentru a construi un drum de fer ca să lege minele cu Alais. D. Merlin credea că acest drum de fer nu trebuia plătit din punga unui particular, și era foarte disjrus să arate recunoștință persoanelor inteligente, pentru a face să triumfe pe lângă guvern o cauză atât de dreaptă..» Așa este, d-nă Demouzin? întrebă Dixmer. — Nu știu unde vrei să ajungi... — Vreau să ajung aci, răspunse foarte liniștit Dixmer, pe cînd aceștia începeau a fierbe, vreau să ajung a spune că d. djterlin ți-a oferit un prim vărsămînt de 50 mil.fr. — Nu e adevărat! strigă d-na Demouzin. — Nu e adevărat că l’ai primit, răspunse Dixmer, dar e adevărat că Merlin ți l’a oferit. D-ta ca femee cinstită Fai respins și pentru că mai pretindea după ce făgăduise 300.000 fr., o scrisoare prin care d. Sinnamari se obliga a vorbi prietenește despre această .cinstită afacere d-lui Philibert Wat , această scrisoare trebue să-ți fie adresată d-tale, și d-ta trebuie să i-o dai lui... Cu scrisoarea aceasta el vărsa numai decât cei 50.000 franci... D-ta aștepți mered acești 50.000 franci pentru că și el așteaptă scrisoarea.Este exact? Nimeni nu-î răspunse, atunci Dixmer reluă.. — D. procuror imperial act de față,căruia d-ta d-nă, i-am comunicat pretențiile d-lui Merlin, ți-a răspuns cum trebuie. Refuză orice angajament, orice făgăduială, orice iscălitură... D. Sinnamari este om cinstit. Și cu toate acestea spun acestui om cinstit: trebuie să scrii! trebuie să scrii o scrisoare în care să fie mirare, să fie regret, o scrisoare plină de plictiseală și oboseală, care să dovedească, care să ateste, limpede ca ziua, că dacă d-na Demouzin a putut câteodată să-și permită a ajuta în nenorocire pe prietenii. d-lui Sinnamari, d. procuror imperial a rămas totdeauna în afară de acest soio de... speculațiuni periculoase... Iată ce aveam să vă spun d-le procuror imperial sfârși Dixmer cu îndrăzneală și cu toate astea cu cea mai umilă atitudine din lume. Iată ce aveam de spus, pentru ca nu din cauza neprevederilor d-nei să aibă a suferi unul din cei dintâi magistrați a țarei... Sinnamari se uită la Dixmer cu curiositate și ironie: — Cine este acest Merlin? Pentru întâia oară aud vorbindu-se de el!.. întrebă Sinnamari. — Acest domn Merlin, d-le procuror imperial, răspunse Dixmer nu e nici din Gard, cum pretinde și nu e nici industriaș; e pur și simplu un agent care s’a prezintat la d-na cu intenție de a obține dovada traficurilor criminale, cari, eu sunt sigur, nu au existat nici odată! D-na Demouzin la această declarație căzu pe scaun, Regine află și lui Sinnamari primejdia evidentă părea că-î înzecise toate „mijlocele“. — Al cui agent? întrebă el înăbușit. — E un agent al lui Dax!... Șeful siguranței este în stare de orice exclamă d-na Demouzin, respirând un flacon cu săruri. — Un agent al procurorului general? zîmbi Sinnamari, jucându-se cu o mânușă. — Nu, d-le procuror imperial, reluă Dixmer. Nu! N’ați înțeles! D. Merlin este pur și simplu un agent al lui R. C. Regele Mister! Regele Catacombelor. — Nu se poate răspunse magistratul. — Așa e! — Să aibă ceva de împărțit, cu mine, personal? mormăiel între dinți. Dixmer singur îl auzi și-l pricepu. — Da... zise Dixmer, privindu-l până în fundul ochilor. Apoi ridicându-se de pe scaun, adăugă: — D-le procuror imperial ași dori să vă vorbesc singur, în particular. Linna mari întinse mâna d-nei Demouzin și lui Regine; amândouă eșiră foarte neliniștiți. Se auzi Cyprian închizând ușile, în urma lor, apoi nu se mai auzi nimic. Procurorul înainta spre Dixmer . — Joci gros de tot! — Șiră, răspunse Dixmer, fără a clipi de loc. — Mi-e frică... urmă Sinnamari. — Ți-e frică?... Ți e frică, pentru cine? — Pentru d-ta! — Uite, eu sunt mai tare decât d-ta.!, d-le procuror imperial, mie nu mi-e frică pentru nimenea. Nici pentru d-ta, nici pentru mine!... Sinna mari privi fața lui Dixmer, față de dihor, care trebuise să înșele pe toată lumea.... pentru bani, pentru nimic, pentru plăcere.... — Ești un artist, d-le Dixmer, iar seama... E periculos... Nu iubesc artiștii... și apoi artiștii o isprăvesc întotdeauna rău... — Mă judeci aspru, d-le procuror imperial. Nu sunt artist! ci un biet funcționar, ros de ambiție, un nenorocit care nu e nimic și ar voi să fie ceva..« — Ce ? — O să-ți spuni acum..» — Stai jos, d-le Dixmer, ce ai să-mi spui ? — Un lucru pe care îl știi, răspunse Dixmer așezându-se pe scaun fără nici o emoție. — Care ? •— Că Desjardiese nevinovat. — Asta e părerea fiică-sei răspunse procurorul. — E și părerea mea ! răspunse agentul de poliție. Unde voia să ajungă Dixmer? Cu toată puterea lui, procurorul imperial păru un moment zăpăcit, apoi reluă cu o voce tărăgănată... — Să fie cu putință, dragul meu d. Dixmer, să fi făcut noi o eroare judiciară? Ași fi disperat. — Da, eroarea judiciară a fost săvârșită, reluă Dixmer. — Adevărat!... Și cine să fie adevăratul vinovat ? dragul meu d. Dixmer. — D-ta! De procuror imperial !.. 4Va tuinal.