Universul, ianuarie 1910 (Anul 28, nr. 1-29)

1910-01-14 / nr. 12

ANUL XXVIII—No. 12—Jour 14 lamiarie 41910. Fondator : LUIGI CAZZA,VTLLAN Împăratul Wilhelm fii, al Germaniei, care împli­nește mâine vârsta de 51 an! Calendar pe anul 1910 Ortodox Mercur!, 13 ianuarie.—Martirul Ev­teil și Stratonie: Catolic Mercur!, 26 Ianuarie. — Percarp. Răsăritul soarelui 7.43. Apusul 5.14 .—" " "" [Universul» are următoa­rele linii telefonice : Administrata 6­62 Redacția........................ . 12/88 Străinătatea.........................20­­56 București, 13 Ianuarie SINDICALISMUL AGRICOL Franța a fost una din țările cele dintâi în care au luat naș­tere sindicatele agricole, și ea este și astă­zi în fruntea țărilor în care această mișcare a ajuns la o dezvoltare mai mare, și ca număr de asociațiunî și ca roa­de pe cari le-a dat și continuă să& le dea—­spre cel mai mare fo­los obștesc. Irttr’o dare de seamă asupra «unei cărți apărute nu de mult la Paris și dând numeroase și amănunțite date despre sindi­,­cățele‘ agricole și opera lor“, se arată dezvoltarea aceasta rod­nică de a fi dat drept pildă, mai ales pentru țările agricole. Asociațiuni agricole au exis­tat în Franța de mult, încă de pe la începutul veacului trecut, — dar sindicatele în forma lor actuală datează numai de vre-o douăzeci și cinci de ani. Vechile asociațiuni, — spune autorul studiului pomenit mai sus, — aveau drept scop îmbu­nătățirea, pe deo parte, a plugă­­riei cu toate ramurile ei, iar pe de alta înlăturarea greutăților de tot felul cari se opuneau in­tereselor agricultorilor. Deja un timp însă, s-a văzut că nici acest fel de asociații nu mai co­respundeau nevoilor mereu cres­cânde ale cultivatorilor și s’a căutat o cale mai practică pen­tru ajungerea la rezultate mai bune. Cultivatorii, mari și mici, a­­veau nevoi comune de întâmpi­nat. Agricultura intrând într’o fază de dezvoltare mai rațio­nală, își înmulțise cerințele, lipsa brațelor devenise mai sim­țită, raporturile dintre capitală și muncă se tulburase, năzuința câștigului pe căi piezișe părea a prinde rădăcini, iar pentru în­dreptarea unor ast­fel de stări de lucruri trebuia să intervină un nou regulator, care să îm­pace, să îndrumeze și să împli­nească cerințele, ținând echili­brul între toți factorii economici și sociali. Acest regulator s’a găsit în sin­dicate. Mai întâi înjghebate de lucrătorii agricoli, apoi de pro­prietarii și arendașii mici și mijlocii, sindicatele s’au întins repede și în clasa marilor pro­prietari. De unde la început a­­veau caracter separatist, fiecare clasă căutând să-și apere nevoi­le și interesele ei, mai târziu s-a ajuns la formațiunea fericită a sindicatelor mixte, a căror ca­racterizare este următoarea : Aceste sindicate trebuie să re­­gulamenteze condițiunile mun­cii, să împace neînțelegerile ce se pot isca între patroni și lu­crători, printr-un consiliu în care delegații lucrătorilor să ai­bă tot atâta influență ca și de­legații patronilor; mai trebuie să se garanteze contra lipsei muncitorii asociați; în sfârșit trebuie să se organizeze în folo­sul lor și a familiilor lor, insti­tuții de ajutoare, de prevedere, de educațiune, etc. Numai cu o astfel de organizare se asigură starea tuturor elementelor ru­rale : pe de o parte proprietarul sau arendașul—poate fi sigur de brațele necesare pe moșia sa,­­ pe de altă parte muncitorul știe că nu va fi înlăturat și înlocuit cu lucrători străini. Nu putem intra aicea în amă­­nunțirea mai de aproape a orga­­nizărei acestor sindicate, dar cele ce am reprodus și vom mai reproduce și cu alte prilejuri, din dările de seamă asupra funcționării lor, vor învedera în de­ajuns și foloasele ce dau, și îndrumarea ce rezultă din toate aceste exemple și pentru mișca­­rea sindicalistă agrară de la noi. »na organizare A STUDENȚIMEI ROMÂNE Centre universitare­­ și cercuri stu­dențești .-Societatea generalăi a stu­­dențîior.-Ce zice noul statut.- Acti­vitatea centrului ieșan lațe. 12.­Ianuarii?. Comitetul central studențesc din Iași, ales luna trecută de către întreaga studențime ieșa­­nă, lucrează la constituirea cen­trului studențesc­ Iași, conform statutului votat în congres. După acest statut, studenții români de pretutindeni, — din țară și de peste hotare—fac parte dintr-o singură societate care se numește: Societatea generală a studenților români. Această societate generală se subîmparte în Centre universi­tare, pe Universități și în cer­curi studențești județene pe ju­dețe. Un centru universitar cu­prinde pe toți studenții români înscriși într-o Universitate, iar un cerc studențesc județean cu­prinde pe toți studenții români cari locuesc în cuprinsul unui județ. Până acum s’au declarat con­stituite, prin însuși statutul vo­tat, centrul univ. București și centrul univ. Iași. De asemeni s’au constituit o sumă de cer­curi județene: craiovean, put­­nean, botoșănean, sucevean, etc. * Centrele, ca și cercurile, se conduc după acelaș statut — care le­ impune aceeași organi­zație și activitate. Cercurile din Moldova depind de Centrul universitar Iași [UNK] — iar cele din Dobrogea, Muntenia­­ și Oltenia de Centrul universitar București. Conform acestui statut — se organizează Centrul universitar ieșan, care și-a închiriat un lo­cal, în strada Lăpușneanu, în­­zestrându-l cu mobilierul nece­sar. Spre a mări vechea biblio­tecă studențească și spre a pune la îndemâna studenților cele mai multe dintre revistele și ziarele ce apar, comitetul cen­tral studențesc a trimis apeluri autorilor și directorilor diferi­telor foi ce apar în țară și pes­te hotare. * In curând se va face inaugu­rarea noului local și a nouei societăți din Iași. La această i­­naugurare, ni se spune, că vor fi invitați toți d-nii profesori u­­niversitari și toate autoritățile locale. Miereaa«. 5 ban­ hi România — 10 bani to străinătate CELE DIN URMĂ STIRI DIM LUMEA ÎNTREAGĂ «EDACTIft­ul AOffosilSTRAT­A 4*. Strada BriszcoU»u 41- BucureeQ *» REFORME SOCIALE BEOLE­ml A wircei Reducerea și limitarea zile­i de muncă în industrie.—Zece ore de lucru In noul proect de lege, relativ la reglementarea muncei,pe care d. Orleanu, ministrul industriei și comerțului, îl va depune zi­lele acestea. în Parlament, se găsește o dispozițiune de cea mai mare însemnătate, anume : reducerea și limitarea duratei muncei în stabilimentele indus­triale la 10 ore pe zi. Este vorba aci de muncitorii bărbați adulți. Pentru minori și femei, durata și condițiunile de muncă au fost stabilite mai dinainte printr-o lege din 1900, alcătuită de d. T. Lahovari. Du­pă această lege, copiii de am­bele sexe, ca să poată fi admiși să lucreze în așezămintele in­dustriale, trebue să aibă vârsta de 12 ani înpliniți, să fie termi­nat cursul primar. Pentru co­piii cari au deja 12—15 ani, du­rata zilei de muncă a fost fi­xată la 8 ore în timp de 24 ore, iar pentru femeile mai mari de 15 ani, la zece ore. Copiii și fe­meile trebue apoi să aibă o zi întreagă de repaos pe săptă­mână, iar lucrul de noapte este interzis­ băștilor mai mici de 15 ani și femeilor mai mici de 17 ani. Din cele de mai sus rezultă că dacă­­ legiuitorul nostru s’a gândit să reglementeze durata mimeei pentru minori și femei, apoi , până acum nu s’a făcut încă nimic pentru muncitorii bărbați adulți. Și tocmai aceas­tă lacună și-a propus d. Or­leanu să o înlăture prin proec­­tul său­ de lege mai sus mențio­nat. * In țările streine din Occident, revendicările muncitorilor în ce pr­iveșt­e ziua de muncă se pot­ rezuma în următorul refren al uni cântec englezesc vechii­: Opt ore de muncă, Opt ore de recreație, Opt ore de somn, Opt șilingi pe zi. Legitimitatea limitarei și re­ducereaa zilei de lucru a fost încă de multă vreme recunoscută în țările mari industriale, cu toată opunerea economiștilor din școala clasică, care susțin prin­cipiul că muncitorii adulți ma­jori trebue să fie liberi spre a-și regula ei singuri întrebuințarea timpului și a muncei lor și că ei sunt cei mai buni judecători ai propiilor lor interese. Dar muncitorul. In afară, de viața lui profesională, mai are și alte datorii de îndeplinit: da­torii de familie, datorii civile și datorii­ intelectuale, îndeplini­rea lor reclamă timp, firește, și timpul acesta, trebue să le fie a­­cordat, fiindcă este și­­ în inte­resul lor și mai ales în interesul progresului națiunilor. Cu toate că dreptul acesta, le-a fost recunoscut, nicăerî în Sta­tele europene nu s’a ajuns la ziua de opt ore de muncă, așa cum o cer muncitorii. In Anglia, durata este de 9 ore și luni. in cursul săptămânei și do­ 6 ore Sâmbăta. In Franța, variază în­tre 1,0 și 11 ore. In Austria, Nor­vegia, Elveția, Rusia și Spania, ziua de lucru a fost fixată la­ 11 ore. La noi, prin proiectul de lege al d-lui Orleanu, durata a fost fixată, precum am spus, la 10 ore. Dacă proiectul acesta va deveni lege, țara­ noastră",, se va găsi printre statele cele mai îna­intate sub acest raport. « Obiecțiunea cea mai serioasă pe care unii economiști o aduc în contra reducerii zilei de mun­ca, este că ea provoacă o scăde­re­­ a producțiunei și a salarii­lor. Alții contestă această obiec­­țiune și susțin că „muncitorii mai puțin surmenați, având un timp mai mare de recreație spre a se desvolta intelectualicește, moralicește și fizicește, produc mai mult și dacă produc mai mult nu-e nici un motiv ca sa­lariile lor să scadă“. In legătură cu această refor­mă, care la noi în țară comple­tează legea asupra muncei mi­norilor și femeilor în așezămin­­tele industriale, mai se află încă și reforma repaosului dumini­cal complet. Un proect de lege a fost întocmit, in scopul acesta și după toate probabilitățile va fi depus și el în curând în Cor­purile legiuitoare. Când aceste două proecte de legi vor fi votate, vom avea a­­tunci o reglementare completă în ce privește limitarea duratei muncei în stabilimentele noastre industriale, fapt care în alte părți s’a realizat mai de mult. G. dristodoresen. AA. II REGALE PRINCIPELE ȘI PRINCIPESA ROMÂNIEI Recipitusea de la terațiunea română Cu prilejul ședereî R A. N­. R.. Principelui și Principesei României la Berlin, ministrul României și doamna Beldiman au dat în onoarea Lor o mare serată în noul local al regațiu­­nei noastre. In ajun A. S. R. Principele Ferdinand fusese în­vestit în mod solemn de către Maiestatea Sa împăratul cu co­lanul Vulturului Negru, în cali­tatea sa de membru­ al Casei de Hohenzollern. Au luat parte la serată de a­­semenea : A. S Principele Ca­rol de Hohenzollern, fratele Principelui nostru Moștenitor, A. S. S. Principele ereditar de Hohenlohe - Langenburg, vice­președinte al R­eichstagului, cumnatul A. S. R. Principesei Maria, Principele și Principesa Wilhelm de Wied, Principele de Schoenburg-Waldenburg. Invi­tații erau primiți de d-na Beldi­man ajutată de principesa Bar­bu Șt­irbey care se află în vizită la Berlin. Printre personalitățile mai marcante din diplomație, lu­mea politică și militară, se a­­flau: ambasadorii Austro-Un­­gariei, Franței, Italiei, Turciei, Statelor­ Unite, Japoniei și mai toți miniștrii plenipotențiari pe lângă Curtea din Berlin precum și atașații militari și navali. Curtea era reprezentată prin contesa Brokedorff, d-șoara de Gersdorff, dame de­ onoare ale M. S. împărătesei, introducă­to­rul ambasadorilor d-nul von den Knesebeck, marele ecuter baron de Reischach, șeful cabi­netului militar al M. S. împăra­tului, general baron de Lynker, mareșalul Curiei și contesa Za­­litz, contele Hütten-Szapsky, ex­sad.de Wedel,fostul ministru al casei regale, contele și contesa Harrach,­ etc. Mai erast : ministrul afaceri­lor streine­ și baroana von Lebe­en, ministrul de räzboi, gene­ralul de Heeringen cu d-na, mi­nistrul justiției Beseler, secre­tarul de Stat al poștelor Kraet­­ice. Ex. Sa­de Körner, directorul diviziunei comerciale a ministe­rului afacerilor streine, consili­erii intimi ai acestui departa­ment, baronul de Gresinger, dr. Zahn, dr. Zimmerman, Ex. Sa von ílachs, directorul diviziei centrale din ministerul de räz­boiu, Ex. Sa general von Bülow, comandantul corpului 3 de ar­mată, comandanții și delegațiile primului regiment de artilerie a gărzei și a regimentului al 2-lea de dragon­ a gărzei, maio­rul de Massow, atașat militar german în București, ofițerii ro­mâni făcând stagiul în Berlin sau prin împrejurimi, d-na și d. de Schwabach consul general a­l Angliei, d-na și d. Friedländer consul general al Olandei, con­sulul nostru general din Munich von Günther, consulul nostru ge­neral din Colonia Langen, picto­rii bine cunoscuți Alfred Schwartz și profesorul Julius Kraut, d. și d-na P. Missir, membrii coloniei române din Berlin, atașatul nostru militar și secretarii legațiunei. După ce au ținut cerc, A. A. U­. R­. au trecut în sala­ cea mare unde a avut loc un frumos concert dat de vestita societate corală „Berliner Liedertafel“ și de mai mulți artiști cunoscuți printre cari d-ra Irene de Brem­­­erberg, d-na Lilli von Roy- Höhnen etc. După supen a urmat un dans improvizat pe care A. S. R. Principesa Maria a bine­voit a-l deschide cu d. baron von Schocp. Gttresp. márián Willi WnWlTJJ a­.­­­ Bánlroa d!n sér. Traíaes Muncitorul lesei Grabia, în vârstă de 43 ani, se întorcea dri dimineață acasă, in.str. Traian No. 71, după ce chefuise toată noaptea. In apropierea casei sale i-au ieșit înainte câțiva derbedei, cari i au luat la bătae, lăsându-i lungii pe trotuar, apoi au dispărut. Un trecător a anunțat societatea de salvare, care cu o ambulanță a transportat pe șosef la spitalul Comisa. URAGANUL Min­oriam Anamie și mbmtmam Livorno, 8 Ianuarie. De câteva zile furtunile din Oceanul Atlantic s-au transfor­mat în adevărate uragane. Câte­va vase mari, nu au sosit la des­tinații încă și se cred pierdute. Din New-York se telegrafiază că giganticul trans-atlantic Lu­sitania, cel mai mare vapor din lume, a sosit acolo cu o întâr­ziere de trei zile. In protestul de mare depus la tribunal, co­mandantul Lusitaniei istoriseș­te lucruri ne mai­auzite; se spu­ne că de data aceasta a trecut cea mai grea furtună. Luni seara, uraganul era în toată puterea. Un munte întreg de apă se năpusti cu furie asu­pra uriașului vapor acoperin­­du-l pentru câteva clipe cu de­săvârșire. Afară rămăsese nu­mai coșurile și catargele. Apoi avalanșa se retrase spre a face loc la alta mult mai mare, care sfărâmă tot ce găsi pe covertă și strică cincisprezece ferestre de sub punte. Feres­trele erai­ de cristal gros și pe dinăuntru prevăzute cu capace de fier strânse în șurubur. Apa începu să năvălească înăuntru și in acelaș timp se stinse peste tot lumina electrică. Primul ofițer, căpitanul de cursă lungă Mak­ Hell care se afla de serviciu pe comandă, fu luat de valuri și isbit cu putere de traverse. De­și rănit la cap, fără să-și piardă curagiul, alergă la cârmă. Roata însă fu sfărâmată în mâinele timonierului de furia apei care inundă toată camera nautică. Ofițerul Mak­ Hell se agăță atunci de telegraful mași­­nei și fiind jumătate în apă, puse toată forța înapoi, guver­nând mașinele. Mergând înapoi pe culmea avalanșei de apă, îm­preună cu scurgerea ei, reuși să fie puțin la adăpost uriașul vapor care se ridica deasupra undei furioase plin de spumă. După o jumătate de oră se făcu reparațiile necesare și porniră iaru. Manevra ofițerului Mak­ Hell, un lup de mare experimentat, a fost bine aplicată, și fiecare tur de elice era dat la locul lui. Pericolul prin care a trecut vaporul a fost destul de serios, căci în timp cât a ținut uraga­nul, echipagiul era gata de a lăsa bărcile de salvare la apă. Magazia de bagaje și biutourile de poștie erai­ pline de apă. Pe bord se aflau afară de echi­­pagiu: 298 pasageri de cla I-a, 250 de a II-a și 916 de a III-a. Naufragiile din Mediterana Se­­ crede că uraganul din li­ceanul Atlantic traversând Afri­ca de Nord-Vest și îndreptându­­se spre N. N.E., e acelaș care a făcut numeroase ravagii în Me­diterana. Corabia „Unione" care a plecat la 10 Ianuarie st. n.,din Malta cu destinație la Follonico, apucată de teribila furtună, cu toată lup­ta eroică a echipagiului, a nau­fragiat pe coasta „Marrema-Tos­­cana“ în ziua de 18 ianuarie st. n. Carabinierii de la Pratica di Mare, alergaseră pe țărm fără a putea da vre­un ajutor. Câți­va din echipaj, jumătate gol, răniți la cap, mâini și picioare, cu pielea zdrelită și însângerată de lovituri, istoviți de putere, putură să ajungă până la țărm agățați de lemnele rupte din co­rabie. Căpitanul corăbiei „Uni­one“, comandantul Rossario­ Fredo­ Azzopardi, în vîrstă de 62 ani, cu toate că e cel mai rănit, fiind transportat la spital la Roma, spunea că n’a­re altă du­rere de­cât acea că a pierdut o parte din echipagiul sau în va­luri. Alte n­ouf­răgit Noaptea de 4 și 5 Ianuarie st. v. a fost teribilă pentru mari­nari. Nu era un vânt tare și re­gulat, ci o tempestă. Jucând în­tre Sud și Sud Vest, vântul se schimba când mai tare când mai cu furie și în puterea lui, alte rafale întuneca văzduhul cu iuțeala lor. Valurile nu erau acelea pe cari de obiceii­ le face Libeccio, (cum numesc italienii vântul de S.V.) cu unde mari și cu coame regulate. Marea părea că fierbe într’un cazan imens și pale mari de apă clocoteau­ sfărîmîn­­du-se între ele. Valierele de mare cabotaj, construite în lemn sau chiar în fier, au o rezisten­ță limitată și vai de acelea cari s’au găsit în raza nopților fur­tunoase de 4 și 5 ianuarie. Așa­dar corabia „Francesco Salvini“, din compartimentul maritim Palermo, comandată de căpitanul Pedatella,fu aruncată de furtună pe stâncile de lângă digul Medicen din Livorno cu atâta forță în­cât tot fundul fu prefăcut în bucățele. După o luptă uriașă cu valurile, echi­pagiul împreună cu căpitanul, se salvară înotând, pe când fru­moasa corabie se ducea la fund. Din Piombrino se telegrafiază că două­­ mari corăbii, „Carmelo di Paolo“ și „Nuova Petoro“, au naufragiat aproape de coastă. Poștalele engleze, care leagă Livorno cu America, și celelalte vase de pasageri italiene și fran­ceze, au trebuit să suspende ple­carea. Insula Elba și tot arhipelagul Toscan, au rămas izolate de continent, căci uraganul a rupt cablul sub­m­arin, în general furtuna a bîntuit în tot vestul Mediteranei, însă­ centrul uraganului a fost în marea Tirreenă. Din cauza va­lurilor mari care au inundat portul nou, digul din Livorno a­­ suferit mari avarii. Corabia de fer „Silverstreamo“ ce era acostată la cheiul de grîne fu apucată cu furie de un vîrtej, care îi rupse legăturile de la mal și fu împinsă cu viteză peste va­porul „Modcenisio“ făcându-l a­­varii. De asemenea vapoarele „Pro Patria,“ și „Rafaele“, »«fe­riră grave avarii. Afară de ravagiile din mare, furtuna deslănțuită pe coastă, a făcut numeroase victime și avarii. In momentul când scrii­, vân­tul se menține și tinde a se în­tări. • — Din Farai (insulele Azore), se telegrafiază că corabia portu­gheză „Fortuna“, a fost găsită și remorcată cu puntea ruptă. Nouă­ oameni din echipaj ce lu­­crau în arboradă au pierit în valuri. Ca urmare la ceea ce­­­ a­m expediat em­. Din cauza timpului cu vânt dela SW, nava goeletă ..Guido Celeste“ din compartimentul Palermo, bilancela ..Grasia di Dio“ din Spezia și Saffo din Viareggio, barendeskia ..Sant El Moli din Savona și brigandista goe­­leta ..Maria Assunta in Cielo“ din Viareggio, au naufragiat pe coasta dela Vada. Ech­ipajele cu mare greu­tate, epuizate de forțe s-au putut salva agățate de sfărămăsimi. Po și Washington, două mari va­poare ale Navigației generale italiene ce au plecat Miercuri din Genova cu destinația pentru Massua și Odessa cu­ esdală la Livorno, n'au sosit încă. Se crede a fi adăpostite prin vre­un golf al Coastei sau Gorsicei.­­ C. T. SOTII Târail sportivă școlară a elevilor «ie Din­­­ inițiativa d-lui G. Nico­­lau, profesor de scrimă, împreu­nă cu un grup de mai mulți e­­levi de la liceul Mihai­ Vicazul, s’a înființat, o societate sportivă între elevii de licee. Titlul socie­­tăței este Tinerimea sportivă școlară, soc. e pusă sub preșe­dinția de onoare a d-lui Bog­­dan-Duică, director al liceului Mihai­ Viteazul. Intr’o adunare generală s’a ales comitatul, care se compune din mai mulți elevi din clasele VIII-a și VII, iar președinte activ a fost ales dl. G. Nicolau. Scopul societăței este, pe lân­gă fortificarea corpului prin cultură fizică, dezvoltarea gus­tului de Sporturi și deci obiș­­nuirea elevilor de a-și petrece timpul liber în practicarea di­verselor sporturi și jocuri, în fine pregătirea elevilor de liceu care doresc a intra în școlile mi­litare. .Exercițiile care se pre­dau sunt: scrimă, box, basto­nadă, tragere în țintă cu pisto­lul și danturi naționale. Ele se fac­­ parte la societatea de ar­me și gimnastică, parte la li­ceul Mihai­ Viteazul. imMHN­HI «■! « IUI ...........— îiseii GREVA dela FABRICA SCHUBERT —CoiufötaíreB dela «lam&isia Mimeitoare»— Lucrătorii greviști dela fabrica de țesătorie Schubert țin zilnic «insfătuire asupra situațiuneî lor. Ere au ținut o mică consfătuire de propagandă. Lucrătorii gre­viști se vor constitui in curând intr’un sindicat al țesătorilor, care se va afilia la Comisiunea generală a sindicatelor. Greva durează de trei săptă­mâni; lucrătorii primesc zil­nic ajutoare de la organizațiile sindicale. Sâmbătă­—o nouă co­­misiune de greviști se va pre­zenta la direcțiunea fabricei, fiind invitată spre a primi un ultim cuvânt pentru încetarea grevei. Am stat de vorbă cu a­­cești lucrători ori, și ei mi-au declarat că fabrica n­u lucrează acum. Sunt chemați totuși lucra­tori de alte meserii, găsiți pe stradă, dar cari nu pot facă față cerințelor fabricei, necunos­­când țesătoria. A fost văzut chiar un tăietor de lemne chemat să ia de lucru în aceasta­­ fabrică, după cum îmî spunea unul din lucrătorii greviști. L. I. Asiprania și pensiile muncitorilor . Dăm mai jos părțile principale din proectul de lege­­ al d­-ln mi­nistru al industriei, părți privi­toare la asigurarea și pensiile muncitorilor : Accidente Accidentele întâmplate prin făptui m­­uncei, sau cu oeaziunea muncei, mun­ci­torilor, impiegați­l­o­r, u­cenicilor ch­iar nesalariațî, în­trebuința­ți în in­dustrii dau dreptul, în folosul victi­mei sau a reprezentanților ei, la o în­demn­itate în sarcina șefului în­tre­­prindereî. Nici o forță majoră nici greș­al a salariatului nu scapă pe patron de răspu­nd­iere. Numai dorii -victimei descarcă pe patron de această răspundere. Legea mi se aplică celor ce au­ un salar mai mare de 2*f1­ 0 reT pe an, chiar când salarul e plătit zilnic. Patronul este obligat să asigure contra accidentelor muncitorii ce-l întrebuințează pentru o sumă­ egală cu un a m îe ori sa­lar­i­n­i zilnie al m­­un­­­citoruliT, sumă pe care moșteni­torii sau­ muncitorul o vor lua în caz de moarte sau­ invaliditate perrhipensa saă timporară după normele ce se indică mai jos : a) In caz când­ accidentul a dat naș­tere finei incapacități peronam­« îe și absolute, ca și în caz de moarte­, uzmneitâruî safî'• moșt cu Horiî sfii vor lua suma întreagâ.­b) Când îiccident,uul a dat naștere unei incapacitate permanente dar par­țiale de muncă, atunci cuantumul des­­pagubirei se va fixa în primă instan­ță de judecătorul de ocol al locului unde e situata fabricii. c) In caz când incapacitatea e tem­­­porară, asiguratul are dreptul la chel­­tuelile de medic, medi­cam­en­te, cum și la o indemnizație zilnică egală, cu jumătatea salariului­ până la însănă­toșire. Patronul care și-a asigurat ,­m­unci­­torii, este descărcat de orice răspun­dere față de muncitorul victima unui accident, afară, de cazul când i se impută dorii. Calculul salariului pentru cei cari aveau salar, cum sunt ucenicii, nu va putea fi evaluat la mai puțin do 1 leu pe zi, pentru salariați se va avea in vedere mijlocia alocațiilor cu munci­torul a avut în stabilimentele unde a lucrat timp de un an înaintea ac­cidentului. Pentru timpul în­ care nu a lucrat, i se va socoti alocația ce muncitorii­ de felul său­ au avut în acel timp. Până când Statul va lua asupra­ și aceste asigurări muncitorul în discu­ția drepturilor lu­i ce patronul sau asigurare va­ fi reprezentat prin avo­catul Statului din localitate. Despăgubirile nu pot fi cedate și nici urmărite. Asigurări contra invalidităței și­­ bătrânețe! Sunt asigurați contra invalidității și bătrânețe!, tot­ ace! cari sunt ocu­pații cu salar sau leafă, platibile fie cu ziua. Uau» sau cu anul­­ în indus­trie emit comerț ca muncitori și mese­riași. Străinii care locuesc temporar în țară nu sunt supuși la obligația asi­gurării ca și funcționarii, muncitorii, meseriașii care se bucură de dreptul de pensiune pentru bătrânețe sau in­validitate. De asemenea nu sunt supuși prezen­tei legi cei cari au­ ea leafă un salar mai mare de­cât 2500 lei pe an. ContrifcTîțiunea pentru asigurare Contribuția de asigurare trebue să fie egală cu 2 jumătate la suta din salariul muncitorului. Această obli­gație începe de la virata de­­ 6 ani. Fabricantul va contribui cu 1 la su­tă­ din salariul persoanei ce are în serviciu. Statul va contribui și el cu o sumă ce se va fixa in fie­care an prin budget. Dreptul în pensie Dreptul în pensie naște la vârsta de 11.» ani. Dacă asiguratul oferă­ garanții reale că nu va risipi suma ce i se cuvine, ea i se va încred­inta. In caz contrar asiguratul va avea facultatea sau de a încasa veniturile capitalului la care are dreptul sau de a plasa suma în o rentă viagera. Dacă asigurații devine invalid ș, lu­crul este legal constatat, atunci­ ori­care ar fi vârst­­ei ce are dreptul la pensie. Dacă muncitorul moare înainte de a-și regulat dreptul la pensie,­­moș­tenitorii au­ dreptul să ceară casei ca coruptul să fie închis de casa de re­tragere și să îi se remită sum­ele.. Această avere formează la moartea muncitorului, un patrimoniu distinct la care moștenitorii­ vin fără­ ca prin aceasta să i­‘io. obligă !! a­ î accepta res­tul succesiune! sau a­ îi plăti datoriile. Saaoțiaîu șj coiapeüatä înfrângerea oricarei dispoziții a a­­cestei legi se pedeps­­ște cu amenda de la 5—500 leî. Amenda se transformă în caz de in­solvabilitate în închisoare. Refuzul parmiu­iu de a lăsa pe in­spectorii industriali­, sanitar­ sau ori­ce alt delegat al guvernului să-și în­deplinească sarcinete ce­le sunnt date prin lege ca și divulgarea din partea oricare­ persoane întrebuințate în­­­t­r’un stabiliment industrial a secretu­lui fabrica fi­icei acelui stabiliment, se vor pedepsi cu închisoare de la o lună la 2 ani. Dacă patronul refuză să satisfacă ordinele autorităților relativ la con­­diț­iunile în care trebue să fie atelie­rele și pe muncitor, refuzul atrage închiderea fabricii. Toate lîOÎT îtelegerile, cererile de da­une, în fine toate acțiunile isporite din lege, ca și orice infracțiune la prezenta lege se vor judeca de judele de ocol de urgență, în prima instanță și fără opoziție. Termenele de judecată vor fi cel­ mult de 5 zile, în caz de cereri de neplata salariului, termenul va fi de 24 de ore, execuția provizorie se poate acorda înn toate chestiu­ni­le isvorâte din lege. In toate materiile prevăzute prin prezenta legii, procedura va fi gratu­ită. Nici un fel de timbre, înregistrare, proporțională sau­­ de portărei nu se vor percepe. CA.MJEIR.Ji — Ședința de la 13 ianuarie — Ședința se deschide la orele 2 jumătate. Prezidează d. Missir. Pe banca ministerială d-nii Toma Stelian, Baret și Fere­­chide. Prezenți 92 d-nn deputați. Se fac formalitățile obișnuite. D. ministru de interne depune un proiect de lege pentru ali­mentarea cu apă a orașelor Iași și Roman. I). ministru de domenii depu­ne un proiect de lege pentru crearea unui fond sa­u serviciul zootehnic destinat înființărei de depozite pentru îmbunătățirea rasei animalelor și un proiect de lege pentru furnizarea lemnelor la instituțiile Statului. Se repetă votul rămas nul a­­supra legei prin care se înfiin­țează un dispensariu în comuna Rociu și se votează cu unanimi­tate de 87 voturi. Interpelarea d-lp. Ion Lahovari D. Ion Lahovari își dezvoltă interpelarea privitoare la taxa pentru guarzii comunali și la e­­fectele legei fabricării lumină­rilor de ceară. Oratorul spune că aceste două legi sunt două sarcini grele asupra țăranilor. Se percepe o taxă de 8—10 lei de fie­care individ și această taxă în loc să fie o răscumpărare fa­cultativă pentru aceia cari nu vor să facă strajă, este oare­cum obligatorie, iar taxa a fost intro­dusă pe cale de regulament iar nu prin lege specială. In mai puțin de trei ani s’a impus ță­ranilor dări noi de peste 40 mi­lioane,, pentru diferite ministere. Oratorul arată cum Statul a profitat de un an mai bun agri­col pentru a strânge de­cât pe țăran. Numai din amenzile șco­lare, de unde în mod normal se încasau 20.000 lei pe an, anul trecut s’a încasat 120.000 lei. Și când asta? Când hrana vitelor s’a scumpit cu 700 în sută. In București s’a amenințat cu re­voluție. Oratorul spune că legea înlesnește monopolul în favoarea unor fabricanți mari și lovește în industria­ casnică de la țară, căci țăranii nu mai pot fabrica luminările din cauza greutăților impuse de lege. Oratorul arată cum această lege impune amenzi enorme pentru țărani și citează cazul unui țăran în care s’a găsit 100 grame de luminări de ceară cu parafină și cesarină și au fost confiscate, iar țăranul a fost­ condamnat la­ 1000 lei amendă. Pe evreul Leff, după ce dă fali­ment de 250.000 lei și fuge la Monaco, tribunalul îl condamnă la 1500 lei amendă, iar pe țăran la care se găsește 10 luminări falsificate îl condamnă în 1000 lei amendă. Iată ilegalitățile cari revoltă conștiințele. Un ță­ran la care se găsește o lumi­nare falsificată e condamnat la sute și mii de lei, iar un Gutt­­m­am­ care dă țăranilor hrană stricată, e pus în libertate de Curte și i se înlesnește astfel scăparea prin fugă. Oratorul spune că legea luminărilor fa­vorizează monopolul. D-sa cere ca legea să nu se aplice și în comunele rurale și să se redu­că amenzile, iar dacă se vor găsi în comerț luminări falsificate să se pedepsească fabricantul, nu comun c­antul. D. Fleva, care anunțase aso­cierea d-sale la interpelare, cere cuvântul. D. Ferechide declară că re­gulamentul se opune la aceasta. D. Fleva anunță atunci o in­terpelare identică cu aceea a d-lui Ion Lahovari cu privire la straja comunală. D. Spiru Haret, răspunzând d-lui Lahovari, spune că d-sa a luat din contra măsuri ca să se aplice cu cât mai multă blân­dețe legea amenzilor școlare. In ori­ ce caz e mai bine ca țăranul să plătească amenda de­cât să nu-și trimeată copiii la școală. D. Haret recunoaște că, legea are lacune și neajunsuri între cari mărimea amenzilor. Pentru aceasta, spune d. Ha­ret, a și pregătit un proiect de lege modificatoare a legei fabri­­cațiunei luminărilor de ceară. D. Lahovari a fost însă nedrept, căci în, doi ani de când ființează legea nu s’au aplicat de­cât 481 lei amenzi în toată țara, ceea ce LEGELE CRIME! Stare rămasa senzațional de " GA­ST­O­­­LF.1ÎOUX PARTEA"a doua Căsuța din strada Sălciilor v­ ­nde cititorul face cunoștința d-rsl Liliana d’Anjou, și unde tt-ra Liliana d’Anjou face cu saoș­­­­tința contelui de Teramo-Gir­­genti Teramo-Girgenti chiar făcuse sensa vizitiului sau ca să se a­­propie de trotuar. Liliana nu se putu reține de a nu admira cei doi murgi de la echipagiul contelui. — .Dacă ar fi șic, zise dânsa, mi i-ai face cadou... — Nu îndrăzneam să ție ofer d-ră, zise Teramo­ Girgenti. E­­chipagiul este al d-taie și pe «deasupra și vizitiul... „Frânge-Gât! de acum îna­inte aparții d-nei Vizitiul se înclină după capră și contele deschise chiar el ușa cupeului. Din trăsură e și Philibert, pe care contele îl uitase și care a­­bia se mai liniștise. Bancherul voi să prezinte pe Liliana conte­lui, dar acesta declară că lucru se făcuse, apoi ajutând-o să se urce în cupeu, se sui și el cu ea, de pe semnalul de plecare, lăsând pe trotuar pe Philibert cu­ buza umflată. — Marcela Ferand­o să fie furioasă! zise râzând Liliana! Nu face nimic ! îmi voi lua și altă dată lecția mea!.. Și unde mă duci d-le... d-le!.. — Conte de Teramo­ Girgenti... — Frumos nume! — Frumoasă femee! Și contele privi pe Liliana. VI Spre freca! Deși nu am descris frumuse­țea d-rei Liliana d’Anjou, decât foarte nedefinit, reamintind­­ că era de o blândețe irezistibilă și ciudat de fatală, cititorul voi cunoaște acest­ă frumusețe. Când am pătruns in odaia misterioa­să a lui Robert Pascal, am avut ocazia de a descrie, amănunțit un portret de femee, care făcea, cu o oglindă, găteala acelor pe­reți­­ posomorâți. Regăseai la d-ra Liliana d'Anjou, într’un chip foarte isbitor, desenul ace­lui chip de persoană blondă. Curtezana noastră avea ace­­iaș culoare blondă de păr și o­­chii negri, cu pleoape de catifea, dar aceea ce n’avea portretul, era acea melancolie funestă, acel a­­er de tristeță, acel aspect de e­­goism obrasnic și liniștit, acel dispreț de toți, poate și de ea în­săși, imprimat pe fruntea Lilia­­nei, pe care vaia nu se mai citea prima nevinovăție. Liliana pă­rea mlădioasă ca o liană, al cărei nume purta. Talia ei era o minune și mersul et alta. Se văzuse Parisiena pe cari nimic nu-o m­ai mira­, autorezându-se de Liliana îndată ce o zăriseră, stând trântită pe pernele mei ale trăsurei, alții cari o văzuse­ră umblând se inebunise. In­­mlădierea mijlocului, armonia picioarelor când se mișcau, gra­­țiozitatea corpului de zână, tot în ea concura a aprinde patima în inimele cele mai reci. Ea, a­­bia de observa toate aceste. Că era iubită, că bărbații se ruinau pentru dînsa, de s’ar fi omorît chiar pentru ea, puțin îi păsa, și cu toate­ acestea, nimeni, după ce­ s'ar fi apropiat de ea, nu zicea că e rea. Era mai mult o femee de te­mut de­cât o femee rea. Era in­diferentă. Liliana nu era rea, dar băr­bații, pe cari destinul Îi azvâr­lea în calea ei, o plictiseau. Contele de Teramo Girgenti însă­, cu care făcu cunoștință, nu o plictisea de joc. Avusese o ma­nieră ciudată d­e a-î sfărâma trăsura, și de a repara paguba, care nu era ca la toata lumea. Galanteria lui la perfecție, și pârul său cei alb­ii plăceau. Bă­trânii îi plăceau, căci avea cu cine vorbi. Acesta avea avanta­­giul asupra celorlalți, că o mai și intriga. Manierele bătrânului gentilom erau așa de ciudate... așa de îngrijitoare și de dulce autoritate, că nu putuse resista plăcerea de a se găsi singură cu el în cupeu. Lucru ciudat,, presimțire ne­înțeleasă, i se părea că acest strein avea să-i spună ceva, și că amândoi chiar aveau a-și spune ceva!... Ce? nu știe!... Era o singură sensație!... dar foarte curioasă. Contele o privi acum foarte serios, dar așa de serios, că ea nu pute a se opri de a nu-i zâmbi, cu unul din acele zâmbe­te ale ei, cari făcuse atâți neno­rociți!... — Dar în sfârșit, ci-ne, ce vrei de la mine? — Nimic, răspunse Teramo, nu vreau de­cât onoarea de a te lăsa la poarta d-tale, d-nă. — Dar nu știu unda stai !... — Crezi?- răspunsu’liniștit con­­tele. Când ma vei cunoaște mai bine, d-nă, o să vezi că știi! tot. . — Prea ești pretențios! Și cu atât mai pretențios cu cât te prind dintr’odată, întoarcem spatele, casei mele. — Adevărat? — Vizitiul d-tale ne duce în strada Moscovei, și eu stau... — In cartierul Câmpiilor Eli­­see... Dar, nu e plăcut d-nă, să iei câte odată drumul școlari­lor? Când te voi lăsa la poarta d-tală, cine îmi spune că te voi mai revedea... și te voi mai re­vedea vre­odată?... Și prea gust farmecul convorbirii cu d-ta. Trăsura se opri în colțul stra­­dei Moscova, colț cu strada St. Petersburg. — Dar nu am ajuns strigă râ­zând Liliana. Știu ce este, zise ,contele des­chizând ușa­ cupeului. Dă-mi voie, doamnă, să spun­ două cu­vinte acelui om... Contele , se u dete jos, și­­ Lilia­na îi văzu îndreptându-se spre poarta unei clădiri mari, și vor­bind unui portar. Acesta dispă­ru, și se reîntoarse imediat ți­nând o colivie în mână in care se afla un papagal. Contele a­­duse colivia, o dete vizitiului și se sui în cupeu lângă Liliana. — Cumpăra șî papagalul a­­cesta, întrebă Liliana mirată. — Da, vizitiul meu știe că a­­dor papagali, de acea a oprit trăsura, era încredințat că voi avea mare plăcere să mă în­ tor­c acasă cu această adora­bilă pasăre. — Ești un tip ! Cupeul urmându-și drumul, ajunse până în colțul bulevar­dului Batignolles și acolo iar se opri. — Ce, iar mai cumperi un pa­pagal? întrebă Tiliana mirată. — Dar nu locuești aici ? în­trebă contele arătând balconul prințului cal. — Vezi, d-le, răspunse curte­zana. Locuiam aci acum 18 luni. Vezi că nu am fost bine in­format? — Pe­stanei, zise Tessine Gir­genti cu un calm suprem, care aparține numai spiritelor supe­rioare sau imbecililor, pe atunci făceai fericirea d-lui de Sa­int- Roy avocatul general al Cur ței de casație. — Și cs-ți pasă d-tale, răspun­se ea înțepată.­­— Ce-mi pasă? Nimic, scumpă d-nă, crede-mă, și nici d-tale nu-ți pasă... Nu am asvârlit a­­cest­ amănunt în conversația noastră de­cât pentru a-ți do­vedi că sunt poate mai bine in­format de cum îți închipuești. — Dar mi-am dovedit că ești și mai prost crescut, de­cât nu au aerul. Trăsura pornise în goană. De data asta făcuse un ocol, și suia bulevardul Clichy... — Dar unde tot merge cupeul ăsta? întrebă Liliana mai supă­rată. (Fa urma).

Next