Universul, februarie 1910 (Anul 28, nr. 30-57)
1910-02-01 / nr. 30
INUNDAȚIILE DIN PARIS. Prăbușirea caselor din str. St. Honoré, din cauza inundațiilor subterane Calendar pe anul 1910 Ortodox Duminecă, 31 Ianuarie. — S-ții Doctori fără de argint Chir și loan Catolic Duminică, 13 Februarie.— Beningul Răsăritul soarelui 7.22. Apusul 5.38 București, 31 Ianuarie Vamsa isi csmua In numărul 12 al „Curierului băncilor populare din România“ unul dintre cei dintâi inițiatori ai societăților sătești pentru vânzarea în comun, d. St. Morărescu, vorbește despre greutățile pe cari le întâmpină aceste asociații. După d-sa, una din cauzele de căpetenie care împiedică răspândirea și propășirea unor astfel de asociații, e lipsa de credit suficient la micii noștri cultivatori. De aceea înflorește ruginitul și păgubitorul schimb în natură, care cu greu se va desființa, o dovadă încercările nereușite. Nevoia și deprinderea îl fac pe țăran să țină la acest sistem ruinător. „Țăranul nostru — zice d. Morărescu — nu e deprins ca după strângerea recoltelor să-șî oprească cantitatea strict necesară consumațiunea propriei familii până la viitoarea recoltă, iar prisosul să-l vândă tot, odată, prefăcându-l în monetă, în care să recurgă ori de câte ori va avea nevoe. El îșî vinde recolta treptat, treptat, pe măsură ce nevoile îl constrâng și numai în limitele satisfacerea acelor nevoi, ceea ce e și mai păgubitor unicei gospodării. Incolo, pentru trebuințe mai mici pentru lucruri de prima necesitate, dar de mică importanța, cum—de pildă, gaz lampant, sare, etc., el nu mai vinde recolta, căci i se pare mai complicat să-și vândă productele și apoi cu banii prinși pe ele să-și cumpere ce-i trebue, ci preferă schimbul în natură, ce i se pare mai simplu: „Dacă s’ar deprinde—și asta nu se poate face într’o zi—două —să-șî vânză odată tot prisosul de recoltă ce trece peste consumul familiei sale, și dacă și-ar da seama de ce folos ar avea din faptul când s’ar vedea în posesia unei însemnate sume de bani proveniți din vânzarea prisosului de recoltă, precum și din întrebuințarea monetei ca mijloc de schimb, având și credit larg la băncile populare, desigur, în câțiva ani schimbul în natură ar înceta de la sine. „Dar din nenorocire nu întotdeauna băncile noastre acordă micilor producători credite suficiente și aceștia, neputând aștepta până la recoltare, sunt, nevoiți a-și angaja cu anticipație recolta, iar când sosește epoca vânzărilor în comun, el numai au ce vinde. Și lipsa de încredere pe care unele bănci populare o manifestă către țărani prin restrângerea și limitarea creditului, nu e cu nimic justificată. De când ființează băncile populare și până azi, nici un debitor, dar nici finul, nu și-a tăgăduit datoria“. In starea de lucruri de astăzi, deoarece sătenii nu pot aștepta cu vânzarea recoltelor până ce toți isprăvesc de treerat, d. Morărescu propune ca, pe măsură ce s’a treerat, tovărășiile de vânzare să organizeze în cete, pe calități, pe țăranii cari vor să vândă, sub conducerea unuia din cel mai desghețate dintre ei, să intre în tratative cu unul din marii cumpărători de pe piața cea mai apropiată și să facă vânzarea. Cheltuelile făcute cu contractarea, predarea și lichidarea unor astfel de operațiuni, s’ar putea acoperi printr’un modest comision la suta de lei. Mijlocul propus pare practic și ar trebui încercat. PROBLEME SOCIALE CONTRACTUL UNICEI Reglementarea amenzilor Cine nu știe cu câtă ușurință se aplică amenzi muncitorilor, pentru o vină sau alta ? O face și patronul, dar o fac mai ales supraveghetorii din atelier, cari n’au nici un scrupul. De multe ori răzbunarea acetora contra cufărul sau cufărul muncitor, este singura pricină a amenzilor, cari adesea se ridică la sume însemnate ce întrec salariul zilnic. Și ceea ce este mai important, este că aceste amenzi în majoritatea cazurilor, intră în punga patronilor, fapt care constituie negreșit un îndemn la aplicarea lor pe o scară cât mai întinsă. In alte țări mai înaintate, în ce privește rezolvarea problemelor sociale, s’au luat încă de multă vreme măsuri contra abuzului ce se face cu aplicarea amenzilor. Mai mult chiar, acolo s'a ridicat și chestiunea de a se interzice complet amendarea muncitorilor, nu numai fiindcă procedeul este neuman și nedemn de a fi aplicat de la om la om, dar mai ales pentru că este contra principiilor de drept, amenda fiind considerată, de unii ca o confiscare a salariului. In 1392, guvernul francez a cerut Parlamentului votarea unei legi în scopul acesta. Camera deputaților a consimțit, nu însă și. Senatul. Maturul Corp din Franța nu și-a dat consimțimântul pentru 2 motive. Mai întâi, pe considerațiunea că amenzile n’ar constitui o confiscare a salariului, ci „o clauză penală pentru neexecutarea unora din condițiunile contractului de muncă“; al doilea, fiindcă i-a fost teamă ca nu cumva interzicerea amenzilor să producă rezultate rele, tocmai pentru muncitori. Patronul, lipsit de acest mijloc de pedeapsă, ar putea recurge la un altul și mai grav, care este concedierea salariatului. Dar dacă până acum, nu s’a ajuns încă în suprimarea cu desăvârșire a amenzilor, s’a făcut însă un pas serios în această direcțiune, căci mai pretutindeni s’a reglementat aplicarea lor. S’a pus cu chipul acesta o stavilă puternică contra abuzurilor din trecut. Reglementarea amenzilor este pe punctul de a fi introdusă și la noi în țară, căci a fost prevăzută în proiectul de lege pentru contractul muncei. După acest proiect, orice atelier, fie că ar aparține industriei private, fie că ar aparține autorităților publice, din moment ce are cel puțin 10 muncitori, trebue să aibă un regulament de atelier. In acest regulament se va arăta, între altele, cazurile când se pot pronunța sau nu amenzi, cari se vor incasa pentru casele de ajutor ; cutimea amenzilor, care nu pot trece pe fiecare zi peste una a cincea din salariul zilnic, cu rezerva pentru inspectorii muncei de a putea anula amenzile rău pronunțate, cu apel la minister din partea șefului intreprinderei. Muncitorii se pot adresa ministerului contra amenzilor. Orice ni s’ar spune, aceste dispozițiuni constituesc un progres foarte mare față de trecut, un progres mai însemnat ca în multe țări din cele mai înaintate. Credința noastră este că în această împrejurare s’a făcut tot ce s’a putut face pentru muncitori, fiind date nu numai condițiunile noastre de muncă, dar chiar și măsurile ce s’au luat aiurea în acelaș scop. Avem o singură obiecțiune de făcut. In proectul de lege pentru contractul muncei, nu se prevăd anume cazurile când se pot sau nu pronunța amenzi, ci se hotărăște numai ca aceste cazuri să se arate în regulamentele de atelier, ce se întocmesc de patron. Este adevărat că aceste regulamente, ca să poată fi puse în aplicare, trebue să aibă mai întâi aprobarea ministerului de industrie și comerț, așa că această autoritate—ne închipuim cel puțin—va avea grija să hotărască cât mai bine cari trebuie să fie aceste cazuri de amendare pentru muncitori. Totuși ar fi fost mai nimerit dacă ele ar fi fost stabilite chiar prin lege, dacă nu în mod amănunțit, apoi cel puțin sub formă de principiu. Și principiul acesta s-ar putea formula astfel: Muncitorul nu trebie să fie amendat decât în cazul când ar pricinui, producțiunei un prejudiciu material. Motive de amendare se pot găsi sute și mii, dar echitabil nu este decât acesta. Reglementarea amenzilor muncitorilor și limitarea zilei de muncă, de care ne-am ocupat, constituesc două reforme salutare, alăturea de altele câteva încă, din proiectul de lege pentru contractul, muncea. Se găsesc însă în acest proiect și uinele dispozițiuni care tind să dea deslegare la probleme ce în economia politică și cea socială sunt considerate ca insolubile. Și după cum am arătat și vom mai arăta, încă pe cele bune, tot așa vom căuta să scoatem în evidență și pe cele pe cari noi le credem ineficace. Gh. Ghristodorescu. CURIERUL JUDICIAR (TRIBUNALELE CIVILE) Provestiriî l. Hidsoscu proprietarul uii așa zisului Luvru Se știe că tribunalul,Ilfov condamnase în lipsă la 1 an lui. închisoare pe I. Moisescu proprietarul magazinului «Luvru» din Capitală, ca fiind agent provocator al fraudelor de la vamapostă. Contra acestei ședințe s’a făcut opoziție care s’a judecat de secția I a tribunalului. Au pledat din partea lui MoisesBudnic advocat! B. Mișir, I. G. Saita și Cernea. Tribunalu! făcând divergență, a dispus ca procesul să se judece din nou la 2 Februarie de către întreg complecte!.tribunalului. ~ Nenorocirea din Biineasa (Ilfov) Locuitorul Nicolae Nedea, din Băneasa (Ilfov), ducându-se dri dimineață în grajd spre a da fiii .cailor, a găsit pe un fiu al său, numit Lasăr, mort în iesle, iar peste cadavru era răsturnat cu picioarele în sus un cal. Nu s’a putut constata cum a căzut calul în iesle. Neexistând nici o bănuială asupra morții copilului,parchetul a autorizat înmormântarea. raUXJBMHE» , POLITICA EXTERNA ALEGERILE DIN ANGLIA Alegerile s’au terminat. Voturile alegătorilor s’afi repartizat precum urmează: Liberalii au 273 scaune, conservatorii 271, partidul lucrătorilor 42 și irlandezii 84. In ce privește majoritatea, liberalii vor avea-o, pentru că atât în chestia bugetului, cât și în chestia lorzilor, irlandezii și lucrătorii vor vota cu dânșii. Dar nu e mai puțin adevărat că din punctul de vedere moral liberalii au suferit o înfrângere. Orice s’ar spune, cu 3—4 voturi mai mult decât conservatorii, liberalii nu vor avea tăria să ducă înainte cu aceeaș energie politică ce au întreprins-o împolitica ce au întreprins-o înneî acțiuni democratice înaintate. Și afară de aceasta este displăcut pentru guvernul liberal ca el să depindă de voturile lucrătorilor și ale irlandezilor căci dacă este sigur că nici lucrătorii nici irlandezii nu îi vor precupeți concursul când va fi vorba de budget sau de lorzi este încă și mai sigur că asupra unei serii întregi de chestiuni, nici lucrătorii nici irlandezii nu vor mai consimți să sprijine pe liberali decât întru atât întrucât ei le vor încuviința cererile ce le vor formula în anume chestiuni sau în anume situațiuni. Bineînțeles nimeni nu’și făcea iluzia că liberalii vor putea păstra cele 100 de voturi de majoritate ce aveau în trecutul Parlament. Erau mai multe motive care se impotriveau acestui lucru. In primul rând majoritatea pe care liberalii o aveau în ultimul Parlament era o majoritate absolut anormală. De la 1832 adică dela votarea vestitului „Reform Bill“ nu se mai văzuse nici un partid care să aibă o asemenea majoritate. Ea se explica prin faptul că partidul unionist fiind de peste 15 ani la putere opinia publică sătulă s’a îndreptat cu o covârșitoare majoritate înspre liberali. In al doilea rând lupta nefiind o luptă obișnuită ci o luptă de viață și de moarte pentru lorzi și în genere pentru toată clasa avută din Anglia, era firesc ca ei să facă o sforțare desperată, să concentreze toate forțele și toate mijloacele de care dispuneau. Și lorzii oricât de anacronică ar fi situația lor au încă la îndemână numeroase arme. Aproape toată presa este în mâinile lor, marile instituțiuni financiare, credite d particular și public, afacerile, drumurile de fier sunt în puterea lor. Și în fine lorzii mai continuă să mai aibă și o puternică influență morală. Căci orice s’ar zice această clasă spre deosebirea altor clase cârmuitoare și-a exercitat rolul social. In asemenea condițiuni e firesc ca lorzii punând în mișcări toți acești factori ai puterei și ai prestigiului lor să fi obținut mai multe voturi decât ar fi obținut în vremuri normale. Totuși, nimeni nu se aștepta la un astfel de succes pentru conservatori. Cum se explică? Sunt două cauze: întâi liberalii au suferit pierderi de orice fond, de patru ani la putere, ca orice guvern au provocat nemulțumiri, au dat naștere la decepții și popularitatea lor a scăzut, și a doua cauză stă în faptul că Anglia nu se prea ocupa așa de mult precum o credea guvernul de chestia budgetului și a lorzilor. Marele învățământ al acestor alegeri este că poporul englez nu iubește pe lorzi, nu admite, supremația Camerei ereditare asupra Camerei Comunelor, dar că în definitiv el socotește această chestie ca o chestiune secundară. Ceea ce îl preocupă în adevăr, într’un cuvânt problemul pe lângă care toate celealte dispar pentru ele problemul protectionismulu și al liberului schimb. Și tocmai fiindcă aceasta, este azi preocuparea de căpetenie a națiunei engleze, lorzii au făcut o mare greșală din punctul lor de vedere, opunându-se cu atâta înverșunare budgetului d-lui Lloyd George. Dacă ei s’ar fi mărginit să desaprobe budgetul dar ar fi votat cum le-a și cerut-o unul din cei mai luminați dintre dânșii, Lord Rosebery, el nu s’ar fi făcut odio și ar fi păstrat privilegiile lor și peste un an când termenul legal de durată a fostului Parlament expiră, _alegerile s’ar fi făcut pe chestiunea protecționismului necomplicată de alte chestiuni lăturalnice ca chestia lorzilor și desigur că verdictul națiunei ar fi fost atunci și mai favorabil protecționismului de care sa leagă de fapt adevăratele și marile lor interese de clasă. Pe când așa ce au câștigat ? N’au putut împiedeca pe liberali să treacă budgetul. Au ciuntit puterile Camerei Lorzilor. Au pierdut popularitatea de care se mai bucurau. Au silit pe liberali să dea irlandezilor de voturile cărora au nevoie. Home Rulul lucru care nu le poate conveni și au întârziat isbânda protecționismului pe care o doresc cu atâta tărie. Iar Anglia e osândită să treacă prin câțiva ani de nedumeriri. Forțele care o compun sunt împărțite la tabere aproape egale. Ca să facă un pas mai hotărâtor, fie înspre dreapta, fie înspre stânga, va trebui o nouă consultațiune națională căci la urma urmei aceste alegeri au dat sumei mai mult indicațiuni asupra celor ce ar voi poporul englez, decât adevăratul verdict asupra marelui problem ce era chemat să hotărască prin voturile lui. I. G. D. CONGRESUL LUCRĂTORILOR IN LEMN SI MOBILE Ședința de dimineață In sala cercului ,,România Muncioare“ din Capitală s’a descins ieritoare“ din Capitală s’a deschis ier la orele 9 sura. dim., congresul organizat de „Uniunea lucrătorilor în lemn și mobilă din România“. Asistă un număr foarte mare de delegați veniti din toate orașele țării. Formarea binroului Se procedează la validarea mandatelor delegaților și la constituirea binroului congresului. D. I. C. Frimu declară congresul deschis și anunță numărul de delegați veniți. Se constituie binroul din d-niî. I. C. Frimu, președinte și A. Sando-Jași, secretar. Raportul asupra Uniune D. Frimu face o dare de seamă asupra mersului Uniunei până în prezent. Scopul Uniune e de a atrage în mișcarea sindicală pe toți lucrătorii din industria lemnului. Vorbește de sindicatele cari au aderat la această mișcare. Anunță adesiunea sindicatului tapițerilor din Capitală, își exprimă regretul că sindicatul din Iași nu s-a afiliat și el la Centru și susține că acest sindicat o să se afiliese când nevoile îl vor împinge la aceasta. Anunță că se vor modifica statutele în scopul ca, în locul cotei de ,2 la sută, toate fondurile sindicatelor afiliate să se considere ca fond general al Uniunei sindicale. Roagă pe delegați să facă rapoarte asupra organizațiilor ce reprezintă. Rapoartele delegaților D. Stoianovici, care reprezintă organizația de breaslă din Galați, afiliată la Uniunea sindicalii, face o dare de seamă asupra mișcării locale. In primele luni ale lui 1907, sindicatul număra peste 700 membri. Vorbește de măsurile luate de autoritățile din Galați și susține că ele au adus distrugerea mișcărei sindicale din localitate, în urma marei greve generale de acum trei ani; totuși sindicatul fabricilor de lemne numără foarte mulți membri azi, iar sindicatul tâmplarilor are iarăși un număr foarte mare de membri. D. Petre Georgescu-Ploești face raport asupra organizațiunei locale. Spune că greva din Ploești a dat muncitorilor localnici mai multe reforme. Astăzi sindicatul numără foarte mulți membri și numărul lor va crește mereu. D. V. Marinov-Ploești completează amănuntele date de oratorul precedent asupra organizației din Ploești, făcând un istoric complet de la înființarea ei și până în prezent. T. Gh. Mariică susține că sindicatul tapițerilor din Capitală nu prea merge bine din pricină că majoritatea lucrătorilor din această ramură e formată din streini. Sindicatul e afiliat la „Uniunea internațională a tapițerilor“ și dacă nu s’a afiliat la Uniunea din București , din pricina cotei. T. I. C. Frimu citește raportul asupra mersului organizației din Iași, ce se va afilia la comisiunea generală a sindicatelor și la Uniunea sindicală. D. Tănăsescu face raportul asupra organizațiunea din Capitală. Sindicatul s’a înființat în 1905 când s’au înscris un număr foarte mare de lucrători. Vorbește de greva din 1906 a sutelor de lucrători în lemn și mobilă din Capitală. Greva a durat peste opt săptămâni și această grevă a contribuit mult la propaganda sindicală.. Numărul actual al membrilor este de 1149 în sindicatul din Capitală. Propune centralizarea fondurilor și constituirea lor într-un fond general al Uniunei. Se aprobă rapoartele citite până acum. Agitația și tactica mișcăreî I. G. Oprescu vorbește de tactica mișcărei, amintind de greva de la fabrica Emanuel la care s’a asociat și sindicatul lucrătorilor din Stuttgardt. Dă ca pildă organizatiunile sindicale din Germania și îndeamnă pe congresiștî ca să lupte in orașele noi* pentru constituirea muncitorilor în sindicate. D. Frimu indice ședința de dimineață prin câteva cuvinte de îndemn la organizarea sindicală, și își exprimă regretul că delegații n’au adus anchete supra modului cum sunt tratați în fabrici și în ateliere muncitorii din localitățile respective. Ședința se ridică la orele 12 anunțându-se cea viitoare pentru orele 2 d. a. Ședința de după amiază Ședința se deschide la orele 3 d. a. Se votează următoarea rezoluțiune: REGELE LUMEI mare romasa senzaționalie GASTON LEROUX PARTEA A DOUA Căsuța din str. Sălciilor XI Marca ospătărie de la Mapamond —Pleacă! Uite-l că vine! Pascal era deja departe; spionul său ajunsese în mijlocul pasagiului, când fata cu capul gol îl opri, sub un felinar, ea era tânără și frumușică. — Micuțul meu, nu mai alerga, că nu o să-ți întâlnești pe frumoasa ta ! Deodată alte trei femei îl înconjurară în jurul felinarului, râzând și glumind cu el.—Timbra,furioasă ,că nu poate scăpa de ele, o făcu boacănă., •<*f &e atinse puțin, dar foarte puțin de cea mai frumoasă din ele .—eu, dar ce vrei, nu se atinge nimeni de o ferice ! Atunci, fata începu să facă gălăgie, să strige și iată că începe a se ivi din câte un colț câte un individ spre a-î lua apărarea. ■— Ce voești cu d-na ? întrebă o nouă umbră pe un ton care nu cerea răspuns, deoarece prima umbră nu răspunse nimic, dar scoase un revolver de sub manta. Cele trei femei începură să țipe , dar înainte ca revolverul să aibă vreme a se amesteca în conversație o lovitură de baston, venită, nu se știe de unde, isbi jucăria care căzu la picioarele mitocanului care insulta femeile. Necunoscutul voi să-și ia arma de jos, dar un picior era deja pus peste el, și se văzu deodată înconjurat de o jumătate de duzină de indivizi cu figuri de tâlhari. Lucru ciudat, și care păru foarte amenințător necunoscutului, toată lumea tăcea acum. Umbrele tăcute păreau că așteaptă un ovelin, un semn, pentru a se arunca asupra lui. Ar fi voit să strige, dar cu siguranță ar fi fost pierdut. Nu ar fi eșit, vin din mâinile lor. Deodată i se păru, la lumina felinarului, că câteva din acele umbre nu-i erau necunoscute. — Avoî! dar astă seară lucrați pentru Regele vostru? Atunci se produse puțină emoțiune printre umbre, văzându-se recunoscuți și cea dintâi umbră care vorbi, zise : — Se poate clar tu o să ne spui cuvântul ele trecere, dacă mai vrei, să scapi cu viață. Necunoscutul se dete puțin înapoi, dar fu iarăși prins între toți ca într’o închisoare, bărbați și femei îl atingeau, îl fineau, se crezu pierdut, căci nu știa cuvântul că o trecere. .. Dacă ai auzit vorbindu-se de legi!, treime să știi că mi-i plac spionii, zise unul din ei, care părea a se fi șef. — Ucide-l! zise tânăra femeiușcă cu o voce de înger. Nu cunoaște cuvântul de ordine, și recunoaște pe câtiva din noi, atunci ești pus! Da înainte de a’l răci să-i vedem fața!.. Atunci îl duseră sub felinar. Șeful acesta era un drac slab ca Don Quichotte. Îl ridică pălăria, îl privi în nas, și cu toată barba lui stufoasă și falsă îl recunoscu, căci deodată, întorcânduse către toți ceilalți domni și doamne, le zise: — Ștergeți-o ! Toți se depărtară, fără un murmur, și dispărură, făcându-se nevăzuți în umbra noptei. Când fură singuri, șeful cel mare și slab zise prizonierului său: — D-ta ești, d-lo Dixmer! — Eu sunt, Labă-de-gâscă! — După cine te luase și, d-le Dixmer?— Nu știu, rău! răspunse agentul de poliție, și tocmai pentru a afla,mă luasem după el. — De unde venea? — De la Mapamond. — Aa! de la Mapamond? Trebue sa fie vreun personagiu... căci are toate cuvintele de trecere, așa că trebue să te supui, ca însuși regelui... și d-ta d-le Dixmer nu ști nici un cuvânt de trecere, ceea ce nu ar însemna nimic,—dar ce e mai rău,—e că oriunde te-am întâlni — trebue să te tăem ca pe un câine! ... D-ta, așii deja afișat in... — In Catacombe? — Da... trebue să ști pentru ce... Avuse și noroc că dăduși peste mine astă seară... îmi datorezi viața!..D-le Dixmer!..să nu uiți!... Poftim! Păstreazățî fiacru. Și. Labă de gâscă Îi bate revolverul. I.uT. Dixmer nu-i venea să creadă, atât era de turburat, și nu găsea de zis nici un cuvânt. — Ascultă, reluă Labă de gâscă , sunt lucruri pe cari nu ți te pot spline sub cerul limpede, și apoi nu avem nici scaune aci! Vino, fără teamă, poimâine seară, la îngerul păzitor, nu o să fim prea mulți, dar o să ajungă pentru ce avem să ne „Congresul, în privința agitației și tacticei, recomandă organizațiilor în lemn și mobilă să ducă o propagandă cât mai activă în contra corporațiilor și pentru organizarea tuturor lucrătorilor ce țin de Uniune. „Propaganda pentru organizare trebue să se întindă și asupra lucrătorilor din fabricile de cherestea și întreprinderile forestiere. Toți salariații ce lucrează în lemn, cu lemn și la lemn să se găsească în organizațiile lor de clasă. „In acest scop, organizațiile ce compun Uniunea sunt invitate a urma tactica indicată de Uniune, pentru gruparea la un loc a tuturor robilor ce transformă lemnul în aur“. Modificarea statutelor D. I. Doțescu vorbește în chestia modificărea statutelor, în partea privitoare la centralizarea fondurilor sindicale într-un fond general al Uniunei. D. P. Georgescu-Ploești spune că organizația din Ploești admite în principiu această modificare, dar asupra punerea ei în practică face unele rezerve. D. Marinică face unele obiecțiuni în numele sindicatului tapițerilor din Capitală. Se naște o discuție contradictorie între mai mulți delegați asupra acestei chestiuni. D. Oprescu susține că rostul centralizărei e apărarea sindicatelor mai slabe, deoarece nu toate sindicatele au aceleași nevoi în acelaș timp. D. Frimu blamează teama streinilor de a intra în mișcare și le cere mai mult entusiasm și mai multă nepăsare de legea expulzărilor, pentru că România nu-și mai poate bate joc de dreptul internațional. D. Stoianovici spune că sindicatul tâmplarilor din Galați admite afilierea la Uniune, dar e contra centralizărei fondurilor. Se votează articolul privitor la centralizarea fondurilor așa cum a fost propus de biuron. Se votează mai multe articole din statut cu modificările propuse de delegați. Se citește o telegramă de îmbărbătare primită din T.Severin. Se dă însărcinare noului comitet ca să coordoneze astfel punctele din statut încât să alcătuiască un tot bine armonizat. Se votează, următoarea Rezoluțiune „Congresul constatând că actualul statut suferă în ceea ce privește aranjarea articolelor și redactarea lor și având în vedere că aceste modificări nu se pot face acuma, dă însărcinare comitetului „Uniunea” ca, la o nouă imprimare de statute, să facă toate îndreptările și aranjările necesare. Congresul mai dă autorizație comitetului „Uniunea“ ca, atunci când va apare un ziar sindical sau o foae de breaslă, să se ridice cu 5 bani cota pe săptămână în schimbul căruia membri organizațiunei vor primi ziarul. Comitetul „Uniune!“ va reglementa atunci modul de distribuire a fonei și modul de plată al sindicatelor către administrația fonei Se procede la alegerea noului comitet al „Uniunea lucrătorilor în lemn și mobile“ și se proclamă aleși d-niî: I. C. Frimu, T. Ditescu, G. Popescu, T. Tănăsescu și S. Marin. Congresul aduce omagii d-lui dr. Racovski hotărând să i se trimită o adresă de simpatie. Se aduce apoi elogii regretatului Voicu Andreescu-Râureanu, care a luptat mult în această breaslă de lucrători. Congresul se închide la orele 6 seara de către d. I. C. Frimu, care îndeamnă pe delegați să facă o propagandă cât mai întinsă pentru propășirea acestei organizațiuni generale a muncitorilor în lemn și mobile. L. I. .UNIVERSUL LITERAR Art. 5 care a apărut azi, cuprinde următorul bogat sumar: La «Notele săptămânei» Pictura bizantinii in Italia, și in România, de Benedetto de Luca ; Fruntașul clasei, de Roda-Roda, trad, din nemțește de J. Wagner ; Macarie Tsudra, trad. din Maxim Gorki (urmare); La « Viața di glumă» ; O limba necunoscuții, de Costache (Mumiei Devadas), comedie indică, de Parasurama (urmare) , etc. Urmarea prea interesantului și sentimentulului roman Vis de dragoste; La «Galeria figurilor contimporane» ; D. profesor dr. Leonte cu portret). Ilustrația întâiei pagine reprezintă scena crimei unui copil din com. Lehliu (Ialomița). ■ IflYHSIL LITERAR* se vinde cu 6 bani in întreaga țară. ____DIJ MITOIILE COOPERAȚIEI RIMIEIS POPULARĂ REL „GILORTUL“-NOVACI (Gorj) in Lenins pentru săteni, diferite întreprinderi. — Cuptorul bosniac și magic nămiii.—Palatul Poporanii. — Cât câștigă țăranii ? Dar activitatea băncei, închinată exclusiv țărănimea, nu se mărginește aci. S’a dat sătenilor un număr de circa 9000 m. c. lemne care putrezeau zadarnic în pădure. Banca a încasat, 5971 lei 92, iar sătenii au produs o marfă fasonată în cantitate de circa 5000 m. c., pe care, socotind-o nu cu 40 tei m. c., cum e prețul în localitate, ci cu 30 lei m. c„ dă un total de 150 mii lei, din care banca a luat 5971 lei 72, iar sătenii cel puțin 144.000 lei. Până acum s’a exploatat muntele Rânca , în verile viitoare se vor exploata pădurile din munții Plopu, Cerbu și Măgura. Banca a mai înființat o tovărășie de dogărie din care a câștigat până acum 15.000 lei. Ea a luat în întreprindere furnitura materialului pentru construirea podului de peste rîul Ciocadia, plătind munca sătenilor cu aproape 5000 lei, iar câștigul ei fiind de 2834 lei 74. Cuptorul bosniac și maghnăria. Pentru uscatul fructelor, al legumelor și al cerealelor, pentru prepararea de magiun în regiune, banca a început, în toamna anului trecut, construirea unui cuptor bosniac dublu pentru uscatul sistematic al fructelor și a unei magiunării. E de notat că, pentru îngrijită conducerea băncei, consiliul de administrație răspunde solidar și nemărginit, față de orice operațiuni ar întreprinde banca. Cu un cuvânt în astfel de împrejurări și cu o astfel de situație pregătindu-se azi banca „Gilortul“, nădăjduim că progresele viitoare îi vor fi și mai frumoase, rolul ei și mai înseninat îi va servi și în viitor, ca și azi, de pildă atât băncilor populare din țară cât și celor de peste hotare—după cum atât de lămurit se exprimă de inspector G. Dumitrescu-Bumbești în interesanta monografie asupra acestei minunate bănci. Palatul Poporului Dar banca va începe în primăvara aceasta construcția unui edificiu măreț care va contrasta izbitor cu modestul local unde banca și-a făcut primul ei zbor., 15- vorba de „Palatul Poporului“ care va costa aproape 50.000 lei și va fi prevăzut cu instalații de băi populare pentru săteni, ateneu pentru șezători, sală de lectură cu bibliotecă și tot ce se atinge, sub toate raporturile de viață socială a țăranului în toată coplexitatea ei viitoare. Dacă mai comitem indiscreția că banca va înființa la Tg..Tin o federală de consum pentru desfacerea produselor din întreprinderile ei, atunci e ușor de înțeles decât folos pentru țărănimea de la noi e apostolatul tînărului student , d. Dim. Brezulescu, care a dat o strălucită pildă și celorlalți studenți universitari. Dorința oricărui bun român e ca pilda băncei „Gilortul“ din Novaci (Gorj) să găsească o mare însuflețire între toți cooperatorii din țara noastră, L. Iliescu. SPORIREA SALARIILOR FUNCȚIONARILOR C. F. Jl. Am spus la timp că s’a depus la Cameră un proiect de lege pentru sporirea țelurilor funcționarilor dela c. f. r. Dăm mai jos raportul comitetului delegaților Camerei asupra acestui proiect: Dezvoltarea căilor noastre ferate dela răscumpărarea, lar în 1881 până astăzi, a fost, continuă și foarte repede. In 1881 erau 951 kilometri de exploatare; astăzi sunt 3186 km. Numărul călătorilor transportați a trecut în cifre rotunde, de la 968.700 în 1881, la 8.320.000 în 1908—1909. Tonele de mărfuri transportate au crescut de la 975.300 la 6 milioane 402.000 în acelaș interval de timp, iar veniturile brute de la 16.400.000 lei la 76 milioane 800.000 lei. Era firesc ca și numărul funcționarilor să crească urmând sporirea traficului. In 1881 căile ferate aveau 1.689 funcționari definitivi și 3.223 provizorii sau în total 4.912. In 1908—1909 ele au avut 14.042 funcționari definitivi și 7.757 provizorii sau 21.799 în total. Cerințele mereu crescând ale exploatării schimbând importanța relativă a unor servicii, creind nouă categorii de funcționari și mărind în acelaș timp personalul serviciilor, au făcut ca diferitele legi din 1883, din 1899, precum și aceea din 1894 a corpului tehnic să nu mai corespundă cu situația de fapt și cu importanța funcționarilor căilor ferate. Retribuțiunile fixate prin legi au fost aplicate numai parțial și îndreptările necesare s’au făcut pe cale bugetară. Pe de altă parte, era necesar să se reglementeze putința pentru funcționari de a înainta, dintr’un post într’altul superior, sau pentru cei ce au o vechime mai mari să-șî poată spori salariul fără a trece în alt post, fixându-se și stagiile necesare acestor înaintări. Proectul de față regulează pe de o parte statul salariilor actuale, iar pe de altă parte fixează vechimele necesare pentru a trece de la o seafă la alta. Proectul îngrădește puterea administrațiunii la sporirea lefurilor, iar pe de altă parte îmbunătățește situația actuală a micilor funcționari. Comparând situația, ce se va creia personalului C. F. R., prin noua lege cu aceea ce rezultă din aplicarea bugetului actual și presupunând că în loc ca spoturile de lofuri să se aplice gradat, în trei ani, s’ar aplica chiar în budgetul anul 1910—1911, găsim următoarele cifre: Salariile personalului plătit lunar sunt anual de lei 17.480 mii; acelea ale personalului plătit cu ziua de lei 3.074.000; sau pentru personalul definitiv un total de lei 20.554.000. Pentru personalul auxiliar lei 2.420.000; pentru personalul de întreținere lei 2.835.000; pentru personalul de atelier lei 3.050.000. Total general tei 28.859.000. Sporul la personalul lunar ar fi anual de 755.495 lei; împărțit în o cifră de 17.480.000 lei; dă 4.30 la sută. Sporul la personalul zilnic de tei 132.186, împărțit la 3.074.000 lei de 430 la sută. Dacă considerăm sporul pe categoria de funcționari el se descompune: 1) Pentru cei cu lefuri de la 750—2000 lunar, lei. 0 anual;.. 2) pentru cei cu lefuri de la: 700 lei la 450 lei, 2400 anual; 3) de la 450 lei la 300 lei, 14.280 anual; 4) de la 300 lei la 200 lei, 165.680 anual; 5) de la 200 lei în jos, lei 705.321. Total lei 887.681. Prin urmare puteți vedea că aproape tot sporul se duce la micii funcționari. spunem ; și apoi flueră și spuse fetei : — Lasă-1 Loloto, lasă-l să treacă pe bietul om, care nu vrea nici un rău nimănui, și care își cere toate scuzele. Dixmer zise apoi încet salvatorului său: — Mulțumesc Labă de gâscă ! Poimâine!... Și scoțând un oftat lung, ajunse pe bulevard; acolo constată că trebuia să renunțe de a mai da de urma lui Robert Pascal, și după o asemenea baie, nu mai avea chef decât să se ducă să se culce, ceea ce și făcu. Cât despre Robert Pascal, scăpat de spionul său, se azvârlise într’o trăsură și se duse la spatele movilei, acolo de pe drumul birjarului și o luă pe jos pe coasta movilei până ajunse în ulița Sălciilor. Când ajunse, se opri o clipă, se uită în jurul său. O tăcere absolută domnea pe toate lucrurile și luna lumina o priveliște de mort. Sub razele palide și reci ale astrului noptea, zidurile unei grădini la dreapta, înalte și crăpate, străluceau ca marmora de pe morminte. Bineînțeles, sunt și alte marmore ca cele de pe morminte și tot așa de albe, dar spiritul omului e făcut așa, că tot ce se află în lumea interioară, tot ce îl împresoară, i se pare imediat în perfectă armonie cu dispozițiile intime, în cari se găsește. Locurile cele mai triste, zâmbesc unei inimi fericite și priveliștile cele mai încântătoare vor rămâne pline de melancolie pentru un suflet în durere. Dar dacă din întâmplare, cum este cazul lui Robert Pascal, se întâmplă că un loc trist slujește de cadru gândurilor negre, atunci tot ce te înconjoară îmbracă aspectul cel mai funebru și închipuirea se duce să caute expresiile de care are nevoe, drept la morți. In ochii tânărului argintar, nici un zid din lume nu putea fi mai sinistru ca acela. Nici o potecă nu putea să, i se pară mai stearpă, decât acel nenorocit drum pietros și mâncat de ploi. Nici o PENTRU FRANȚĂ La 1 Febriarie numărul excepțional al „Universului“» in folosul victimelor Inundațiilor «din Paris va apare» Duminică, 7 Februarie. Acel număr tipărit cu o «deosebită îngrijire, se va bucura de colaborarea celor mai distinse personalități din țară sub toate raporturile de manifestare națională și va fi un fel de album al impresiilor marilor noștri bărbați. M. S. Regina a binevoit de asemenea să ilustreze coloanele acestui număr cu Augusta 1 colaborare. Obolul intelectual al Carmen Sylvet va apare facsimilat în românește și franțuzește in fruntea ziarului. Am mai primit până acum articole semnate de d-ni. I. Kalinderu, administratorul domeniilor Coroanei, Duiliu Zamfirescu membru al Academiei Române, Al. Vlahuța, Al. Rodos Leo Claretie, I. G. Duca’ ete. poartă pe pământ nu trebuia, să aibă darul de a face să’î bată inima de disperare, prin singura ei înfățișare,ca această, poartă mică, cu scândurile putrezite și cu țâțânile ruginite... Î! acel prag, Robert Pascal, cu nădușeala pe frunte, cu ochi plini de lacrămi, îi privea, cum pelerinii de la Ierusalim trebue să privească Golgota, drumul pe unde alunecaseră picioarele D-zeului lor! (Va urma) . D-nii abonați cari fac reclamații sau cer schimbări de adresă, sunt rugați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată, și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiunilor și a nu se face întârzieri la trimiterea ziarului la noua adresă