Universul, mai 1910 (Anul 28, nr. 116-146)
1910-05-01 / nr. 116
AIVCL XXTin^p. 116—Sâmbătă 1 Mai 1910 Fondator • LUIGI CAZZAVILLAN Calendar pe anul 1940 Ortodox Vineri, 30 Aprilie. — Ap. Iacob fratele Domnului (Slavoslavie). Catolic Vineri, 13 Mai.—Silvațiu. Räs. Soarelui 4.53 Ap. Soarelui 7.31 CELE DIN URMA ȘTIRI* DIN LUMEA ÎNTREAGA o Dani in România — to Damin strămutati» REOAGTISI ȘI ADMINISTRAM! ^ II. Strada BKsmianu 1». Palatul regal Oslyerae din insula Wight (Anglia) București, 30 Aprilie. mmkihum Intr’un ziar guvernamental ■e publică datele din urmă despre starea Învățământului primar în județul Dâmbovița. însemnătatea acestor constatări e cu atât mai mare, cu cât se notează și se accentuiază că, în privința acestui învățământ, Dâmbovița este unul din județele ,,care stau mai bine“. Cât de bine, se va vedea din cifrele ce reproducem mai jos. Județul Dâmbovița are 181 localuri de școale, dintre cari 79 localuri-tip, lucrate după planul Casei școalelor, 30 localuri bune fără a fi tip, 6 mijlocii, 39 provizorii, 15 rele și 22 în construcție. Mare parte din aceste localuri s’au construit abia în vremea din urmă. Cum stăm însă cu frecventarea? — Din 17.639 de băețî și 16.221 de fete în vârstă de școală, la sate, au fost înscriși, pe ziua de 1 Septembrie anul școlar trecut, numai 13.267 băețî și T.060 de fete; iar anul acesta, din 17.981 băețî și 16.585 de fete în vârstă de școală, au fost înscriși 14.203 băețî și 7.789 de fete. Un oarecare spor de frecventare se constată așadar, de la un an la altul, mai ales la băețî; totuși rămân, și anul acesta, Intr’un județ în care învățământul primar stă, relativ mai bine, 3778 de băeți și 8796 de fete, sau 21 la sută din cei dintâi și peste 50 la sută, sau mai bine de jumătate din fete, fără nici o instrucțiune! Actualmente, numărul neștiutorilor de carte în satele din Dâmbovița este de aproape 67 la sută, întrucât această cifră e menită să scadă, cu starea de astăzi a învățământului?... Puțin, prea puțin, dacă ne gândim că și astăzi 12.574 de copii din 34.566 rămân fără o singură budie de carte. In orașe lucrurile stau mai bine; din 863 de băețî și 782 fete in vârstă de școală, au urmat 864 de băețî și 589 de fete, de observate numai că și aci pare a domni încă în mare parte părerea nenorocită, că fetele n’ar avea nevoie de instrucțiune. In orașele județului Dâmbovița (Târgoviște și Găești) procentul neștiutorilor de carte este astăzi de 57. Acum o observație de mare însemnătate, asupra căreia nu s’ar putea stărui îndeajuns. Creșterea frecventării școlare la sate a mers paralel cu construirea de localuri de școală. Dacă avem anul acesta în satele din Dâmbovița cu aproape o mie de școlari mai mult decât anul trecut, este că avem și un număr corespunzător de școale mai mult. Ca să zică, nu este atât îndărătnicia săteanului de a nu-și da copiii la școală, cât este neîndestulătoarea organizare a învățământului primar rural, explicarea și vina de căpetenie a stării culturale vrednice de plâns a satelor noastre. Organizarea aceasta, — s’a spus de atâtea ori și nu s’ar putea repeta îndeajuns,— ar trebui să fie pentru câtva timp preocuparea de căpetenie a cârmuitorilor noștri, din orice partid ar fi ei. Un cuvânt de admentare în această privință, a fost și în convorbirea pe care M. S. Regele a acordat-o zilele trecute ziaristului din Viena... IM JURUL lölfisses Luimmm — Serviciul nostru telegrafic — Londra, 29.—Corpul regelui a fost pus ieri în sicriu, iar sicriul a fost pus pe un catafalc în sala tronului. Londra, 29. — Camera Lorzilor a ținut ședință de doliu și a adoptat rezoluțiuni analoage cu cele adoptate de Camera Comunelor. Contele de Crewe, secretar de Stat la colonii, a relevat influența mare a defunctului suveran, totdeauna încoronată de succes. Ministrul a adăugat că englezii sunt adânc mișcați de sinceritatea evidentă a manifestațiunilor de doliu ale Europei întregi. Lordul Lansdowne a relevat calitățile remarcabile ale regelui Eduard și în special capacitatea sa de a creea o atmosferă de bună-voință internațională, contribuind la consolidarea pacei și concordiei mondiale. Oratorul a declarat că e convins că nu e nici un guvern în Europa care să nu recunoască că afacerile publice europene au pierdut în persoana regelui Eduard o mare forță internațională. Ambele Camere se vor întruni la 17 Maiü (st. n.) spre a primi corpul regelui Eduard când va fi transportat la Westminsterhall. Berlin, 29. — Familia imperială a luat mare doliu. In timpul conferinței lui Roosevelt toți membrii familiei imperiale erau în doliu. Kiel. 29. — Yachtul „Hohenzollern“ a trecut prin canalul Kiel, pentru a duce pe împăratul Wilhelm al Germaniei la Londra. Londra, 29. — Telegramă din Atena. — Regele și regina au plecat din Corfu, pentru a merge prin Veneția și Paris la Londra, ca să ia parte la înmormântarea regelui Eduard. Londra, 29. — împăratul Wilhelm II va fi găzduit la palatul Buckingam, iar prințul Henric în Marlboroughhouse. Londra, 29. — Țarina văduvă a sosit aici și sa întâlnit cu sora sa, regina-mamă Alexandra, care s’a mângâiat mult cu prezența sorei sale. Cele două surori vor pleca, după înmormântarea regelui, în Danemarca, unde vor petrece restul vieței într’un palat de lângă Copenhaga. Londra, 29. — E interesant un pasagiu din raportul medicilor, despre cauzele morței regelui. Se spune în acest pasaj că grijile, pe care i le făcea regelui situația politică internă foarte dificilă, au agravat mult boala lui Eduard VII și i-au grăbit moartea. Londra. 29.— Principele moștenitor austro-ungar Franz Ferdinand va locui, în timpul șederei sale la Londra, în palatul Wellington. ____ Situata ia Keeia ! AGITAȚIA IN ARMATA. — TEMERI DE TURBURARI. — RĂSCOALA IN TESALIA — Print ir telegrafic — Atena. 29. — Situația e dificilă. Se crede că după sosirea prințului de coroană la Atena, ministerul de razboiu va fi reorganizat, înainte de toate Zorbas își va da demisia. In cazul când Zorbas va fi doborât de la putere prin intrigile dușmanilor lui și în deosebi ale ofițerilor eliminați din armată, s’ar putea întâmpla ca liga militară să fie reînființată. Din Tesalia sosesc știri de asemeni neliniștitoare. Țăranii s’au răsculat din nou. S’au trimis trupe pentru a înnăbuși revolta. Situația e atât de gravă, încât în fiecare moment pot să isbucnească tulburări și la orașe. In Capitală au fost concentrate însemnate forțe militară _ ________ Expreședintele Roosevelt La Berlin Conferința lui Roosevelt la Universitate.—Revista militară.— Cuvântările împăratului — Serviciul nostru telegrafic — Berlin, 29. — Fostul președinte al Statelor Unite Tehodore Roosevelt și-a ținut azi conferința în aula universitate de aici. Roosevelt a fost așteptat, la intrarea Universitatii, de o mulțime mare și foarte mulți studenți, cari l-au primit cu un entuziasm de nedescris. In aula universitătei era adunată curtea și elita societăței berlineze. Erau de față: împăratul Michelm II, împărăteasa, membrii familiei imperiale, miniștrii și cei mai distingi savanți și literați ai Germaniei. Roosevelt a fost salutat de către rectorul universitate. Apoi fostul președinte și-a ținut conferința, ascultată de cei de față cu multă atențiune. După terminarea conferinței, universitatea l-a proclamat pe Roosevelt doctor de onoare al ei, cu titlul de doctor în filosofie. Berlin, 29. — Pe câmpul de exerciții militare a avut loc o mare revistă militară, în onoarea lui Roosevelt. Au azistat împăratul Wilhelm II cu suita sa și Roosevelt, precum și un numeros și distins public. După terminarea revistei, care a reușit foarte bine, împăratul Wilhelm a chemat la sine statul major al trupelor și în fața acestuia a adresat lui Roosevelt următoarele cuvinte: „Iubitul meu amic, Roosevelt! Simt o bucurie foarte mare putând să vă prezint o parte a armatei germane. D-voastră sunteți singura persoană particulară care a trecut in revistă armata mea, îmi pare nespus de bine că ținuta armatei a făcut o bună impresie asupra d-voastră“. Apoi împăratul s-a adresat statului major în modul următor : „Domnilor, putem să salutăm în mijlocul nostru pe vestitul colonel al regimentului „rough rider“, împăratul și Roosevelt au părăsit împreună câmpul de manevre. ea wth m&mmm AL ANGLIEI Luând din dragoste pe Alexandra a Danemarcei, Albert- Eduard avu în primii ani o căsnicie fericită, gusturile prințului potrivindu-se de minune cu acelea ale nevestei sale. Aceasta din urmă, încântată de noua- situație, simțindu-se populară, iubită din inimă de regina Victoria, putând cheltui pe fiecare an mai mult decât îndoitul listei civile a regelui Christian, tatăl ei, părea că nu are nimic de dorit. Prințul, foarte îndatoritor cu dânsa, mândru de succesele sale în lume, o făcu să viziteze Universitățile și nu mai credea decât în viața de familie; iar spre a distra pe prințesa de melancolia ce o cuprinsese deja sosirea ei în Anglia, făcu cu dânsa escursiuni și călătorii la Copenhaga sau aiurea pe continent, în Anglia, Scoția sau Irlanda. In Februarie 1864, Alexandra născu un băiat, ceea ce strânse și mai mult legăturile intre cei două soți. Fiindcă se afla, la Frogmore House în parcul Windsor și se credea de-abia în a 8-a lună, prințesa nu avea acolo nici mamoș, nici moașă. O singură doamnă de onoare, contesa Macclesfield, care avusese mulți copii, li dădu îngrijirile cuvenite. Băiatul fu botezat Albert Victor, după numele tatălui sau și al reginei. 16 luni după întâiul fiu, Alexandra, născu în iunie 1865 un al doilea, pe George (noul rege), apoi cele trei fete, Luisa, Victoria și Maud veniră pe lume la răstimp de un an, în 1867, 1868 și 1869, și în sfârșit un ultim fiu la 1872. Educația copiilor lor, pe care Eduard voia să-i crească după ideile moderne, făcea adesea obiectul convorbirilor lor. După ce i se născu a doua fată, pe prințesa Victoria, prințul o duse în Egipt, Palestina, Grecia și Turcia, și la întoarcerea din această încântătoare căsătorie Alexandra avu a treia fică, pe populara Maud, actuala regină a Norvegiei. Eduard a veghiat totdeauna cu cea mai mare grijă la fericirea copiilor săi. Prințul George nu avea decât două luni, când într-o dimineață izbucnește un foc la Marlborough House. Fără să aștepte ajutoare, combină un plan, comandă lacheilor ca un bun căpitan de pompieri, și după puțin timp focul e stins. Când au venit miniștrii la palat l-au găsit înegrit de fum, dar atât de liniștit ca și când nu ar fi petrecut nimic. La Sandrigham, prințul George se îmbolnăvește de tifos, pe când Alexandra se afla în Danemarca ; prințul îl înfășoară, îl duce la Marlborough House, și nu-i părăsește o clipă până când prințesa, căreia i s’a depeșat, s’a Întors. Mai târziu pierde pe fiul sau cel mai mare, la vârsta de 28 de ani, și e cel mai mâhnit dintre tate. Cu fetele lui e de o duioșie fermecătoare. Ii place tovărășia lor. Când a venit vremea să se mărite, el le lăsă să-și asculte inima. Vine de Tife, prințesa, îl place. Eduard îl primește și pune pe Victoria să-i dea titlurile care îi lipsesc. Se interesează de nepoții lui, pe cari îi copleșește de desmerdări și daruri. Are predilecție pentru micul Davy, prințul Eduard, fiul prințului George (care a devenit acum moștenitorul tronului englez). Eduard ia parte vie la viața poporului. Se află în capul tuturor manifestațiilor intelectuale, industriale și caritabile; el nu rămâne nepăsător la nimic privitor la buna stare și perfecționarea morală a poporului englez. Ca prinț de Wales, Eduard VII a ocrotit literatura. Admira elocventa și se pricepea în materie de oratorie. Prin situația sa a fost el însuși silit să vorbească în public despre subiectele cele mai felurite. Elocvența lui era ușoară, firească și destul de originală. La Londra se ducea de multe ori să asculte câte un predicator celebru; nu lipsea niciodată de la Camera Lorzilor când avea să vorbească vreun orator renumit. Ii plăcea și teatrul, și știa să aprecieze când o piesă e bună. D’asemenea s’a ocupat mult de educația muzicală a societăței engleze. Interesându-se și de cântecele populare, s’a dus adesea ca prinț moștenitor la Alhambra sau alte music-hall-uri din Londra. Pictorii și sculptorii aveau într’însul un admirator pasionat. Un prinț englez care ar neglija sportul, și-ar perde iute prestigiul în ochii societății. De aceea Albert Eduard a încurajat cu prezența lui toate marile manifestații sportive ale timpului sau: foatc-uri de football, tennis, golf, întreceri nautice, alergări de cai, înscrie și dânsul cai la alergări, din cari mulți câștigă premii mari. Eduard VII era socotit de toți ca un arbitru care nu dă greș în toate chestiile de etichetă mondenă și de modă. Croiala hainelor sale, pălăriile, mânușile și cravatele lui au fost imitate de toată lumea elegantă. Din punctul de vedere al modei, a avut în regina Alexandra o vrednică tovarășe, ale cărei toalete impun tuturor doamnelor din lumea bună. El făcea parte înainte de a se urca pe tron, din mai multe cluburi, dar prefera pe cel fondat de el, Marlborough Club, situat în fața palatului säu din Londra. La club prințul era familiar, băiat bun, fără cea mai mică pretenție. Multă muncă, a depus și în organizarea azilurilor și altor așezăminte de binefacere. Către abricercuptter comerciale și industriale dințară Către comercianții și industriașii •»- români Cercurile comerciale și industriale din țara întreagă roagă călduros pe toți membrii lor, pe comercianții și industriașii români, să participe la marele congres ce se va ține la Pitești în zilele de 9 și 10 Mai, cu următorul program : Ziua I, Duminică 9 Mai 1) Plecarea din gara de Nord la ora 7 dimineața spre Pitești, a congresiștilor cercurilor din București, Giurgiu, Călărași, Slobozia și Țăndărei. 2) . întâlnirea la Chitila la ora 7.14 cu congresiștii cercurilor din Iași, Dorohoi, Tecuci, Galați, Brăila, R.-Sărat, Buzau, Mizil, Ploești și Sinaia. 3) întâlnirea în gara Pitești la ora 10.13 cu congresiștii cercurilor din T.-Severin, Craiova, T.Jiu, R.-Vâlcea, Drăgășani, C.Lung, T.-Măgurele, Zimnicea, Roșiori, Corabia, Târgoviște și Pltești. 4) La ora 10.32 dim. plecarea tuturor congresiștilor în escursiune, din gara Pitești la C.-de- Argeș și în munții lui Țepeș- Vodă. 5) Seara, inapoindu-se la Pitești se va face congresiștilor o călduroasă manifestațiune. Ziuă li-a, Luni 10 Mai 1) La ora 8 jum. dim. serviciul divin în biserica Sf. Vineri, la care vor asista toți congresiștii. 2) La orele 10—12 desbaterile congresiștilor în Sala Universală asupra următoarelor puncte : a) înființarea de bănci pe lângă cercuri, b) Ușurarea impozitelor. c) Gestiunea cooperativelor, libertăței comerțului, măsurilor sanitare, comerțul ambulant și repaosul duminical, d) Educațiunea și ridicarea nivelului cultural al comercianților și industriașilor, e) Naționalizarea și ocrotirea comerțului și industriei românești, f) Mijloacele prin care s'ar putea ajunge în mod derrm și practic la strângerea rândurilor și a legăturilor de prietenie între membrii tuturor cercurilor din țară. 3) Dela ora 12—2 d. a., timp liber rezervat mesei. 4) Dela ora 2—6 d. a., continuarea și închiderea desbaterilor. 5) Dela ora 6—8 d. a., vizitarea orașului. 6) La, ora 8, seara masă frățeasca, de despărțire a congresiștilor în pavilionul dealului de la „Trivalea“, înscrierile pentru acest mare congres se fac chiar de De acuiri la toate cercurile din țară și la cercul central din București str. Isvor 14, până la 6 Mai. Comitetul central @©ta duhabei USROHANIA — Pe ziua de 29 Aprilie — Dunărea este staționată la Galați; scade la T.-Severin ; restul crește. Apele au următoarele cote in centimetri, în raport cu etiagiul : T.-Severin 5.65, Calafat 5.90, Bückst 5.2$,IT.-Măgurele 4.56, Giurgiu 5.28, Oltenița 5.19, Călărași 4.52. Cernavoda 4.81. Gura Ialomiț’ei 4.80. Galați 3.87, Tulcea 2.42. ȘTIRI I ÎN STRĂINĂTATE — Prin poștă — — Regele Eduard va fi înmormântat în cripta regală de sub capela Sf. Gheorghe. Acolo se afla îngropat ducele de Clarance, George III și George IV, William IV, ducele de Kent, ducele de York, fiii regelui George III, Octavius și Alfred, ducesa de Braunschweig, regina Adelaida, regele George V de Hanovra și ducele și ducesa de Tek, părinții actualei regine Mary. Sub pardoseala coralului capelei Sf. Gheorghe se află îngropat regele Carol I Stuart, regele Henric VIII și soția sa Ioana Seymour, precum și regele Eduard IV. In ziua de 7 Maiă st. n., s’a înscris la universitatea din Borm al 4000-lea student. Rectorul a ținut cu această ocaziune o alocuțiune către studenți. Universitatea a fost frumos pavoazată. La 4 Iunie se va inaugura monumentul pentru soldații austriac și saxoni căzuți in lupta de la Hohenfriedneberg. ’(Silezia Prusiana), din 1745, în care regele Prusiei, Frideric cel Mare, a bătut pe Austriac, împăratul Wilhelm va fi reprezentat de principele de coroană. Profesorul dr. Szadetzky a fost ales rector al universității din Cluj (Transilvania). Principele Henric al Prusiei, fratele împăratului Wilhelm, va sosi săptămâna viitoare la Orosvar, în Ungaria, pentru a face o vizită principesei Ștefania a Belgiei, soția contelui Lonyay. MODĂ Foile și jachetele de toal se facr acum simple; jachetele sunt scurte, adesea fără dublură, ajustate în talie cu o centură. Ca garnitură au coluri mari brodate sari simple și drăguțe jiletci. Unele jachete închise lasă să se vază, când se deschid, veste făcute din broderii sau din line lucrat în pliuri sau cu sutașuri fine. Cusăturile sunt reduse la minimum: cele mai multe jachete sunt formate numai din cinci bucăți, panoul din spate mai mult sau mai puțin larg, cele două părți din dreapta și stânga și două părți din față. Garniturile se fac din sutaș de ată sgat din gansuri, îmbrăcate în stofă formând un fel de butoniere. Toaletă da .muselină de mătase roz Bengal, împodobită cu dantelă, nastură și centură de roata sa roz. Se mai întrebuințează ca garnitură și pliurile și ajururile. Pliuri culcate împodobesc panourile jachetelor, mai ales panoul din spate; ajunurile se fac cu acul sau se întrebuințează ajururi mecanice. Mânecile jachetelor de toal se fac mai mult scurte. Benzile picheate care garnisesc supele de toal sunt de diferite forme ; ele nu se aseamănă deloc cu vechile volane, pentru că sunt făcute mai mult spre a strânge lărgimea rochei și a dimina-o, nu cum fac volanele, cari o lărgesc. Pentru zilele prea călduroase rochiile vor fi de fular, muselină, lino. Rochiile de voal sau de muselină de mătase se garnisesc, ca variație, punându-le pe o altă muselină de mătase în aceeași culoare, dar în alt ton. Veturia. "î Declarații politice ale șefului partidului consemior-dsmocrit LA GARA Eri, cu trenul de 5.40 d. a., a sosit în Capitală d. Take Ionescu șeful partidului conservator-democrat. Ambii d-sale politici i-au organizat o manifestație de simpatie la gară. Peronul era plin de lume printre care numeroși fruntași ai partidului. La intrarea trenului în gară mulțimea a izbucnit în urale și în strigăte de Trăiască Take Ionescu! Șeful partidului conservator-democrat, care de la Severin a venit însoțit de d. Barbu Păltineanu, a descins din vagon și a mulțumit pentru primirea ce i s’a făcut, comunicând în acelaș timp că va veni la club pentru a face oarecari declarațiuni. In automobile și trăsuri mulțimea a pornit apoi spre clubul conservator-democrat. LA CLUB La orele 6 și jumătate, a sosit la club și d. Take Ionescu. D-sa a fost primit cu urate și aplauze entusiaste. D. Cantacuzino-Pașcanu a deschis întrunirea. D-sa a spus următoarele : „N’am fost des pe la d-stră— dar în acest, timp de când nu v’am văzut, mi-am făcut datoria de conservator-democrat. A fost pentru mine o zi fericită, azi, când am putut oferi d-lui Take Ionescu, în loc de pâine și sare, alegerea de la Roman. (Aplauze). Din această alegere a eșit un învățământ: ea s’a făcut fără rezistență din partea amicilor d-lui Carp, ceea ce înseamnă că junimiștii, cari la București combat guvernul, la Roman votează cu liberalii. In asemenea împrejurări numai nebunii mai pot crede că d. Carp va putea veni la guvern. (Aplauze). D. Barbu Păltineanu, după ce se declară mulțumit, că poate ura în numele Capitalei bună venire d-lui Take Ionescu, continuă astfel : „In primirea ce i-am făcut-o, in graba cu care ne-am întrunit, în mișcarea din această adunare se simte ceva mai mult decât dragostea noastră pentru d. Take Ionescu. Este ceva în atmosfera politică și cu toții așteptam cuvântul șefului. Primirea ce i-am făcut-o e mulțumirea instinctivă și conștientă pe care i-o arătăm pentru conducerea sa politică, care a fost ideală. Primirea ce i-am făcut'o este afirmarea noastră conștientă că direcțiunea sa ne-a îndemnat să facem o opoziție reală, legală și reală. Nașterea partidului nostru e rezultatul incorectitudinei adversarilor noștri de atunci și al corectitudinei noastre.De când primim direcțiunea politică a d-lui Take Ionescu, simțim cât de mare e patrotismul sau și cu toții s’au putut convinge că realitatea și corectitudinea sunt armele sale de luptă. Avem fericirea de a constata azi că aceste frumoase însușiri își capătă răsplata lor—încet dar sigur și de la toată lumea. In ce privește pe adversarii noștri cari fac azi opoziție, nu știu dacă ar putea sfârși spunând ca Francisc I , tout est perda sauf Thonneur, și dacă nu ar trebui să spună : Noi, niciodată n’am perdut, onoarea și nici nu o vom perde și acum vom câștiga și victoria. Dacă cuvintele mele ar putea să treacă dincolo de pereții acestui club și să fie auzite de întreaga suflare conservatoare, cred că mulți dintre ei, cari țin la ideea conservatoare, afară de cei orbiți de patimi personale, văzând naufragiul vechiului vas, vor fi fericiți să vadă intrând în port vasul cel nou, care a păstrat și ideea conservatoare, și steagul și organizația și care are și pe șeful. Declarațiile d-la. Take Ionescu D. Take Ionescu e primit cu urate entuziaste, care țin un sfert de oră. Șeful partidului conservatordemocrat spune următoarele: „Când am plecat din țară, au fost mulți cari își inchipuiau că fac o greșeală. Eu însă, eram convins că voi găsi aceași situație politică, așa cum am lăsat-o și dacă se poate mai bună pentru noi. In tot acest timp s’a întâmplat un singur eveniment politic: alegerea de la Roman (Aplause). Nu pot considera ca evenimente politice scandalurile de stradă, răzvrătirile sau amenințările de rezvrătire. La Roman, s’a confirmat un adevăr pe care numai orbii nu-l văd, anume că viața politică s’a schimbat în ultimii doi ani și că partidele trebue să se puc în acord cu această schimbare. Altădată alegerile erau o farsă. Existența vieței electorale o dovedeau numai manifestațiile scandaloase care reprezentai necesitatea de a Înlocui atenia corpului electoral prin ceva viu sau chiar artificial. Aceste manifestațiuni nu erau periculoase, pentru că ele depindeau de o oligarchie care știa bine ce e la spatele lor și că totul era ceva teatral. In anii din urmă însă s’au petrecut două lucruri mari. Iatăi, viata politică nu mai stă în mâna unei oligarhii ea e în mâinile tuturor claselor sociale. De aceea dacă scandalurile ar forma viața politică obicinuită, pe ce ordine ar mai sta acest Stat? Dacă sunt conservator, sunt însă și democrat, ca să nu cer privilegii de dezordine pentru o clasă socială, refuzând-o altora. Violențele pot fi excluse într-un Stat, dacă corpul electoral are viață. Al doilea lucru mare este deci deșteptarea corpului electoral. Dacă s’ar ține seamă dar mimai de aceste două mari lucruri încă, partidul conservator se poate mândri că a săvârșit o reformă mare. De aceea, continuă d. Tabu lenesei, pentru mine, pe câtă vreme există o viață adevărată politică și un corp electoral conștient și pe câtă vreme nu se prezintă nimic, trebue să păstrăm ordinea. S’a spus de unii că sunt fricos. Nu sunt fricos, ci cuminte. Dacă am constatat că s’a făcut o schimbare în viața noastră politică, ne putem întreba care sunt, consecințele acestei schimbări. Guvernul nu se mai bururră de nici o încredere și tara cere un guvern conservator democrat. Eu, d-lor, n’am spus nici odată ce va fi în viitor. N’am spus, fiindcă n’am voit să capăt voturile cu primisiuni de delicii bugetare., Azi, după ce am tins, pot sa afirm în conștiința mea, în convingerea mea adâncă, căci„ Petre Carpim poate veni la putere (aplause prelungite). Aceasta vă afirm în easta, este credința mea adâncă. Pe ce mi-o bazez? E o altă chentiune. i M’ați urmat întotdeauna cu încredere, vă rog M așa să mă urmați și de aci înainte. Iau pe sufletul meu răspunderea viitorului. (Entusiaste și prelungite aplause și urals) Mai am un punct de atins acum. S’a vorbit de o impăcăcine. E inexact. N’am avut, nici o ocazie să tratez cu nimeni vre o împăcare, fiindcă nimeni n’a venit să trateze cu mine. N’a tratat, nimeni nici odată, nici direct, nici indirect vicio împăcare. Și nu eu voi începe vreodată asemenea tratative (aplause). Când ște făcut fuziunea din urmă, am intrat cu sinceritate, deși știam că eu și cu amicii mei vom fi diminuați. Eram hotărât să înving orice dificultăți fiindcă credeam sincer că după dezordinile de la sate, nu se putea să fie o desordine în partide la orașe. Dacă ași fi voit să primesc să fiu proclamat șef imediat după retragerea noastră, sunt sigur că Camerile m’ar fi urmat în întregime. N’am voit însă. Am perdut poate numericește, dar am câștigat moralicește. In timpul fuziunei am păstrat aceeași sinceritate cu care intrasem. Am dat sfaturi înțelepte și am împedicat câteva mari greșeli. Că toate acestea noi am fost goniti. Ei bine, gonitul nu poate să deschidă vorba de împăcare. Rrfpet deci, că nu s’a făcut de nimeni, niciodată și în nici un fal vre-o aluzie la împăcare. Și dacă totuși sunt unii cari vă afirmă contrariul, să știți că sunt simple iluziuni ce și te fac. Ceea ce constat cu mulțumire e că nici un partid n’a făcut în doi ani ceea ce am făcut noi. Avem în fața noastră azi un guvern isprăvit, și un partid de opoziție care de o lună numai a început să facă opoziție. Țara s’a pronunțat în alegeri pentru noi. Eu d-lor sunt supus M. S. Regelui. Niciodată în viața mea politică, și am azi 51 de ani și jumătate, n’am spus un cuvânt, n’am luat o atitudine, în contra M. S. Regelui. Eu însă nu pot cere puterea de la M. S. Regele. Eu certăreî să mă indice și fiindcă viața politică nu poate fi anormală vă zic: normal e ca moștenirea să fie a noastră“. (Aplauze entuziaste). La orele 7 mulțimea a părăsit clubul. Bucur ia »1,2 și 23 IMait. Capitala va fi în sărbătoare. 9) Crimă zadarnică Mare roman popular de Adolphe Belot — îmi veți face cel puțin dreptatea de a crede, observă Desvignes, că numai eu singur la Poulignen nu m’am îndoit de d-v. Mi-am zis: nu e femea care să se înece așa. — Și am avut dreptate. Pot muri de moarte violentă, n’am să mor înecată. Marea îmi e devotată , o iubesc prea mult ca să vrea să’mî facă vreun râu. Se întoarse deodată către d’Aubier și îi zise : — Știți să înotați, d-le ? — Vai, nu, d-ră, răspunse el, și mi-e rușine să’mî mărturisesc neindemanarea față cu o înotătoare ca d-voastră. — Du ce ? Poți să înveți. D-ta nu semeni cu d. de Séry , adică de ce n’aî ști să înoți peste câtăva vreme? Dacă vrei, o să facem o afacere, am să-tî dau eu nu lecții, dar sfaturi de înot și în schimb ai să’mi procuri mijlocul, in calitatea d-tale de magistrat, și când vom fi în oraș, de a asista câteodată la ședințele Curții cu jurați. Ador emoțiile proceselor criminale. Să nu te grăbești să condamni gustul acesta la o fată tânără , mai întâi m’am crescut singură, adică foarte rau ; pe urmă sunt majoră, mă tem că n’am să mă mărit niciodată, și m’am hotărât să trăesc ca o văduvă, adică să’mi satisfac capriciile.... permise. — Veți vedea, d-șoară, judecându-se toți asasinii din împrejurimi. — De minune. Tata m’a dus odată la palatul justiției din Nantes și te-am auzit vorbind. Fără complimente, ai mult talent, un talent puțin cam rece... dar mie îmi place asta-Se opri deodată și ridicându-se : — Domnilor, dacă v’ați odihnit ne vom întoarce la Poulignen. Nu e vorba să liniștesc populația alarmată, puțin îmi pasă, dar e vorba de mâncare, ceea ce e foarte prețios, când am făcut, atâtea exercițiu. — La drum, zise Desvignes. Vom face o intrare superbă, văd de pe acuma mirarea generală. Dar oprindu-se deodată: — O! Doamne! zise el. — Ce este? — Eram sigur că am să vă regăsesc și nu v’am adus pericarul; e absurd. — M’ar cam jena pe căldura și soarele ăsta; ar fi trebuit să-l duc pe mână. — Nu mai sunteți udă? — De loc. — Atunci e perfect, replică Desvignes, urmând pe d-ra Bérard care porni printre stânci. Totuși, urmă el, regret periparul. Ar fi atestat, în chip văzut, inteligența mea. S’ar putea crede că v’am întâlnit din întâmplare. — Dacă l’ai fi adus, zise ea, probabil că nu m’ai fi găsit, ți-ar fi fost piază rea. La Bache, unde am petrecut un sezon cu tata, care, în calitatea lui de inventator, visase și un mic sistem cu care să sărăcească toate băncile — în parentez, el a sărăcit totdeauna — am observat adesea pe un domn ale cărui buzunare erau garnisite cu câte două trei săculețe de piele menite să se umple cu banii că fără greș trebuia să câștige. N’a avut nici odată prilej să pună în ele nici un fiorin măcar. Pericarul meu ar fi avut aceeaș soartă; ca pedeapsă pentru acest lux de precauțiune, v’ațî fi întors cu el dar fără mine; nu e mai bine că vă întoarceți cu mine fără el? D-ra Bérard și Desvignes vorbeau astfel, în mers, pe când Lucian îi urma la distanță cu un pas nesigur. Magistratul, atât de sotto 1:1 tribunal pe scaunul lui, cu atâta sânge rece și ținută, pe care nu’l intimidase niciodată nici acuzatul, nici martorii, nici apărătorul, de-ar fi fost el advocat cât de renumit, se simțea de un moment zăpăcit, beat întrucâtva. Punea starea asta pe seama aerului cu care nu era obișnuit, vântului, soarelui, zgomotului necontenit al mării ce batea în stânci, miilor de impresii fizice nioi pentru dânsul și chiar prin aceasta mai active. Nu se gândea să facă pe d-ra Bérard răspunzătoare de starea lui și să-și spună: din pricina ei, și prin ea, merg de câteva ceasuri din mirare în mirare, trec deja o emoție la alta, simt impresii necunoscute. E zugrăvită întâi în culori atât de curioase, încât mi se întărâtă imaginația și curiozitatea; mi se povestește viața ei,nouă mirare, non interes. Iat-o că apere se coboară pe plajă, trece pe dinaintea mea, și niciodată aventură mai frumoasă, mai seducătoare nu mi-a fost dat să văd, niciodată nu visasem împerechiare mai completă de frumuseți desăvârșite, de grații provocatoare. Se aruncă în mare, innoară, se depărtează și numă pot opri de a o urmări din ochi, de a nu mă gândi decât la dânsa. Deodată, iată o emoție nouă: e crezută moartă, sufer și până. Dar Desvignes mă târăște departe, pe mine care n’am călcat niciodată decât asfaltul trotuarelor, covoarele saloanelor și parchetele sălilor de ședințe, alerg ca un nebun peste stânci, peste miiele piedici ca să mă trezesc în fața frumoasei mele înviate. Ce netezime și ce sinceritate de expresii, ce voință și ce judecată! Cât de puțin seamănă cu toate păpușile de salon! Și chiar în momentul acesta, dacă rămân in urmă, dacă, în loc să merg alături de ea, o urmez la distanță, e că nu mă pot sătura privind-o, admirând-o. Simțurile mele care dormitau s’au trezit. Aceea ce mă Î1 bată nu e nici soarele, nici parfumul mării, e glasul ei vibrant, cumbletul ei voluptuos, părul ei lung, e în sfârșit misteriosul parfum ce împrăștie și pe care-l aspir cu nesațiă. A făcut să nască în mine o întreagă lume de senzații moi; acum sunt bărbat. Desigur că d-ra Bérard nu-și da seama de emoțiile ce pricinuia, căci părea preocupată și aproape jignită de puțina grije a lui Lucian de a se apropia de ea. Substitutul părea nesimțitor la toată îngrijirea ei, nimic nu-i putea scoate din extazul lui. Vestea întoarcerei d reî Bérard se răspândi discret în populația care se retrăsese pe acasă, tinerii băură câte un pahar de vin extra în sănătatea ei, și nevasta căpitanului vămeș nu se putu opri de a striga : „Multă gălăgie mai face asta; nu-i ajunge că moare ; mai și înviază !“ Poate că numai d-lui de Séry, la Poulignen, era să-i vie rău când i se anunță sosirea celei pe care o iubea cu dragostea aceea îndărătnică a bolnavilor și a bătrânilor. Pe plajă, d-ra Bérard își luă rămas bun, de la cei doi însoțitori ai ei, și se întoarse repede acasă. Desvignes se duse la vila lui unde îl așteptau nevasta și copiii flămânzi, și Lucian plecă în căutarea mamei lui, puțin cam uitată de câteva ceasuri. O găsi pe promenada cheiului și tot în tovărășia d-rei Marie de Rieux și a unchiului ei. (Va urma) • D-nii abonați cari fac reclamații sai cer schimbări de adresă, sunt rugați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiunilor și a nu se facă întârzieri cu trimiterea ziarului la noua adresa