Universul, iunie 1910 (Anul 28, nr. 147-176)
1910-06-11 / nr. 157
Inaugurarea monumentului Unității italiene, la Palermo Calendar pe anul 1910 Ortodox Jenî, 10 Iunie. — Păr. Timoteiu Epbcopul Bruseî. Catolic Joai, 23 Iunie.—Sidonia. Râs. soarelui 4.33 Ap. soarelui 8.02 „Universul“ are următoarele linii telefonice : Administrația..... 16/62 Redacția..............................12/88 Străinătatea.............................20/56 nnii, d. Dimopol, a cerut: a) modificarea legii consolidărilor b) creiarea unui credit petrolifer; c) luarea de către Stat a transportului și conductelor. Ministrul de resort care a luat parte la banchet, a spus că guvernul e preocupat de chestiunea industriei mici și mijlocii, dar să nu se aștepte totul de la Stat. Pentru industriașii mici de petrol, ministerul lucrărilor publice va face rezervorii mici. In ce privește Creditul petrolifer, ministrul a spus că chestiunea e studiată._______ București, 10 Iunie. Sprijinim mÉstraí mijlocii și mici încurajarea de către Stat a industriei mari naționale a pus industria mijlocie și mică precum și multe meserii într’o situațiune foarte grea. Dacă lucrurile ar merge tot ața înainte, desigur că industria mică și mijlocie s’ar ruina cu desăvârșire — lucru foarte periculos atât din punctul de vedere strict economic cât și din punctul mai larg de vedere social. De vre-o zece ani încoace pericolul acesta a fost recunoscut de toți cei cari se interesează de desvoltarea țării și tin ca desvoltarea aceasta să se facă normal. In sesiunea trecută a Parlamentului, guvernul a depus un proiect pentru modificarea legii de încurajare a industriei prin care se ține socoteală de interesele industriei mici și mijlocii, acordându-se și acesteia ocrotirea de care are nevoe. După cum se știe, proiectul a fost votat de către Senat cu oarecare modificări, rămânând ca fel sesiunea viitoare să fie luat la discuție și de către Adunarea deputaților. In contra proiectului s’au ridicat industriașii mari, dar paralel cu această mișcare s’a produs una a industriașilor mijlocii și mici. Zilele acestea s-a produs o nouă manifestare a acestora din urmă, cu ocaziunea banchetului dat de „Uniunea petroliștilor", la împlinirea unui an de la întemeiarea ei. Unul dintre membri, d. G. Ștefănescu, în cuvântarea sa, a arătat că nu numai nu trebue să piară industria mică și mijlocie, dar pieirea ei trebue împiedecată într-un interes superior, căci altfel toate elementele autohtone ocupate în această industrie ar fi silite să năvălească asupra funcțiunilor publice — și doar avem destui, ba chiar prea mulți funcționari. Pentru echilibrul economic și social, industria mică și mijlocie trebue apărată, pentru ca sa trăiască și să se desvolte. In ce privește trebuințele imediate ale industriei mici petrolifere, un alt membru al „Uniu < OPBQUBA lucrărilor de exploatare ale societatei «Tișița» In urma mai multor accidente mortale petrecute pe linia ferată a societăței Tișița din jud. Putna, d. ministru al lucrărilor publice a însărcinat cu facerea unei anchete pe d. inginer-șef A. Chiriac, inspectorul circumscripției a V-a. D. inginer a constatat că soc.rișița a început transporturile de lemnărie încă din Aprilie, fără să fi cerut și obținut autorizarea ministerului; că linia nici nu e încă sfârșită, și că în această stare accidentele sunt inerente; că societatea n’a exercitat supraveghierea cuvenită, admițând ca mecanic un individ cunoscut de bețiv, surd și miop. Se mai arată defectuozitatea aranjării trenurilor, inconvenientul ca mașina să circule cu tenderul înainte, pericolul la care se expun persoanele străine care sunt puse la frâna vagoanelor, în loc să fie așezate în vagonul de persoane, etc. Greșelile acestea care sunt comise, fie din cauză că personalul conducător al societății nu are pregătirea cuvenită, fie din insuficiența mijloacelor pentru o bună exploatare, fie din cauză că podurile sunt slab construite, fie din neterminarea construcției și altele, cad toate în sarcina societății. * In urma acestui raport, d. V. G. Morțun, ministrul lucrărilor publice, a oprit orice exploatare a liniei ferate de interes particular Mărășești- Soveja - Tulnic—Lunca Largă a societății Tișița până când societatea va pune linia în bună stare și va lua toate măsurile de siguranță. Prefectura de Puta a fost avizată spre a îndeplini această deriziune. ■aHaBHȘRaaaaramBBHHa3SnaBnnBn Piatra sesoanl de vară UNIVERSUL primește abonamente lunare SISI £.50 în Țară . La Streinătate Abonamentele de vară pot începe din orice zi. destorisul guverului grecesc la arta guvernului român Suntem informați din sursa cea mai autorizată că guvernul grecesc, in urma primirea notei guvernului român, fără a da un răspuns hotărât, a făcut încercări spre a răspunde în mod incomplect cererilor guvernului român și a mai câștiga astfel timp până la termenul răspunsului definitiv la cererile guvernului român. Pentru a se pune capăt tuturor tergiversărilor și pentru ca să nu mai rămâe nimic de negociat între guvernul român și cel grecesc, aflăm din sursă autorizată că d. Al Djuvaira, ministrul afacerilor străine, a trimis în noaptea de Marți spre Mercur, la Sinaia, d-lul marchiz Beccaria, ministrul Italiei in București o nouă notă prin care guvernul român menține toate cererile formulate de el prin nota cea dintâi destinată guvernului grecesc și arată în acelaș timp cum trebuesc aduse la îndeplinire condițiunile puse de guvernul român prin acea notă. Prin aceasta a doua notă se explică în amănunt în ce formă trebuesc exprimate regretele din partea guvernului grecesc, cum trebuie să se facă plata despăgubirilor și în acelaș timp căror autorități trebuie predat de teritorul care a fost răpit de pe bordul vaporului împăratul Traian. Această notă a fost dusă la Sinaia cu automobilul, de ur trimis special al d-lui ministru de externe, care s'a înapoiat la București în aceeaș noapte. Ministrul Italiei, marchizul Beccaria, a transmis imediat această notă guvernului grecesc. Contrariu știrilor date de unele ziare, termenul de răspuns al guvernului grecesc, nu este până azi la 12 ziua, ci până azi joi seara, oricât de târziu. S-a afirmat de asemenea că guvernul a și hotărât care ar fi măsurile de represiune ce se vor lua în cazul când guvernul grecesc nu va da satisfacțiunea deplină. Știrile publicate în această privință sunt premature. Azi după amiazi, se va ține un consiliu de miniștri pentru a se discuta urmările situației dintre cele două guverne, grecesc și român, în cazul când guvernul grecesc, nu ar da satisfacțiune deplină cererilor guvernului nostru. In sensul celor cuprinse mai sus, guvernul a trimis era seară o notă agenției române spre a fi comunicată în străinătate. la FALmium di pestius miliemis Bucaresia — Arestarea falitului — Mai mulți creditori din țară și străinătate au cerut tribunalului comercial de Ilfov declarare în stare de faliment a comisionarului L. Storck din Capitală fiind convinși că a comis fraude în detrimentul lor. Tribunalul, examinând plângerea creditorilor a constatat că Starck e deschis față de creditori cu peste un milion 200 mii lei. In urma acestei constatări, tribunalul a ordonat arestarea lui Starck, sesizând în acelaș timp și parchetul. Parchetul a delegat cu instrucția afacerea pe d. judecător al cab. 5. Starck va fi adus probabil azi, la tribunal, spre a i se confirma mandatul de arestare. " "I—I ■ [UNK]i»—K»un«IH'VUm>ai i» B ! Rezeptiarea mărfurilor grecești în Turcia începe să scază Constantinopol. 9. — Boicotarea mărfurilor grecești in portul de aici începe să scază. Hamalii și lucrătorii din port au protestat împotriva boicotului arătând că acesta le pricinuește mari pagube. Ml Focșani. 9. — Azi a nins în toată regiunea. V’ráncet. Munții Sborna, Parsilele, Petrosa, Morsa, Cosa și Giurgiu sunt acoperiți de zăpadă ca în timpul ernei. Ni se scrie din Bacău că în noaptea de 7 spre S Iunie a nins pe munții Sándor, Țiganca și Nemira din com. Dofteana, acel județ. Parte din zăpadă s’a topit, însă culmile munților au rămas acoperite de zăpadă. * Azuga, 9.— Din cauza mării cantități de zăpadă ce a căzut pe vârfurile munților ciobanii au fost nevoiți a se lăsa cu oile la vale. Pe munții Bucegi, mai cu seamă pe vârful „Omul“, zăpada a căzut ca în toiul emil. VISUL LUI PILA? de MM. &AHMMA.NXJ După furtuna groaznică ce clătinase lumea din temeliile ei, ciurul cerului se umplu cu grăunțe de aur;—câte o stea scăpăta, în răstimpuri, de tăia văzduhul albastru într’o dâră luminoasă. Firea încremenise ; pământul parcă își ațintise urechea să asculte ceva. Dar Pilat nu îndrăznise să iasă din cămara lui și, înăbușit încă de sudorile spaimei, căuta să prindă cu auzul dacă smochinul de lângă casă își mai lovea crengile de zid. O tăcere de moarte se lăsase și pe sălile lungi, și în odăile largi cari, cu câteva ceasuri înainte, hohotiseră de blestemele și țipetele mulțimei înfuriate de afară. Cel din urmă răsunet îi furase zidurilor de piatră glasul sutașului care strigase lui Pilat, de după ușa zăvorită, că omul fusese răstignit. Când din dosul ferestrei lumina luneî năvăli înăuntru, Pilat păși din colțul în care încremenise, trase de pe pat cerga, apoi, fără să-și scoată vestmîîrtele de pe el, se afundă În așternutul larg și moale, să adoarmă. Se silea să nu mai gândească la nimic; își alunga amintirile. Nu isbutea. Crâmpee de vedenii i se înfățișau ochilor : fețe- crunte, priviri sticloase, brațe svârcolite. Uneori sutele de obrazuri se apropiau, se amestecau, se contopeau unul în altul și, deodată, un chip blând, cu ochii umezi și calzi, se întrupa aevea,— chipul lui Isus parcă—privea la el. Pilat strângea genele și alunga vedenia; atunci capetele răsareau din nou, sute, mii la un loc. Sudorile incepeau iarăși să-înmâne tâmplele. Adormi într’un târziu, când zorii sting luminele cerului, să-l rumenească numai ei. Și somnul ce-i puse stăpânire pe viață, fu robit, la rându-i, de către un vis ciudat: ... Se văzu Pilat, deodată, un negustor bogat în mărfuri, călătorind, cum călătorise în tinerețe, pe clătinatele ape ale Tiberiadei. Cum purcesc pe lângă țărm, vântul se învioră, umflă vintrelele largi, și nava lunecă pe fața întinsă a mării cum pasările cerului lunecă în aer. Iar, în mers, țărmurile când se apropiau de mai să prindă pântecele corăbiei între ele, când se împingeau departe, de ochiul nu le mai putea zări. Se mai făcea că pe navă numai el, și nici um alt corăbiei nu mai era. Se mustra Pilat-negustorul, în cugetul lui, că pe nimeni alt nu luase. Și cetatea rămăsese mult în urmă, și la alta târziu ajungea.Așa se chinuia Pilat să întoarcă singur pânza în vânt, căci marea acuma prinsese, fără de veste, a se frământa. Și iată, că deodată, pe țărm se rumenesc în apus neașteptatele ziduri ale unei cetăți, și pe țărm puzderie de oameni. „De aici o să-mi iau corăbieri“, socoti Pilat. Dar nici Tl apucă bine să-și sfârșească gândul, și, de pe țărm, strigăte asurzitoare se amestecară în văzduh, și mâini furioase aruncară o ploae de pietre asupra năvii. Pietrele sunau în pereții de scânduri, iar unele loviră catargul, și catargul părea că e de sticlă și se sfărmă în țăndări pe podeaua năvii, iar pânza lui sbura în vânt ca o pasere rănită. In clipa aceea soarele, rotund și roșu ca jăratecul, se afundă în zare, o dâră de sânge se prelinse peste apele negre până la navă, apoi, repede, luna prinse să se rostogolească pe cer, prinîntre nourii negri ce-și atârnau sdrențele până de-asupra mării. Vântul începu să șuere, valurile își deschideau buzele lor lacome. Intre cer și pământ numai urletul apei se auzea. Cuprins de frigurile morții Pilat zăcea în fundul năvii, cu genunchii la gură, cu pumnii la tâmple, clăntănindu-șî dinții. Și parcă își dădea acuma seamă că negustor nu era, că numai pe mare se găsea, el, Pilat, din Ponțiu, și pe mare, ce căuta? Un tunet; apoi un trăsnet, asurzitor lumină o clipire priveliștea de groază; un val se înalță până la cer și lovi nava de o sfarmă în bucăți. Pilat căzu pradă apei spumegânde. Cu încordări desnădăjduite, dădu din brațe să se agațe de ceva, să scape. Și mâna-i întâlni un lemn, și degetele se încleștară de el. Dar apa îl răsturnă pe spate. Și Pilat simți cum plutește cu fața ’n sus, cu manile în lături, rășchirate, cu trupul țeapăn. Și, deodată, își dete seama că lemnul pe care plutea era o cruce, o cruce care-l purta de-asupra crestelor încărunțite de spumă, o cruce pe care stătea ca răstignit, de pe care nu se putea mișca fără primejdia vieței. Atunci, din negurile întunericului, un chip se lumină, un chip cunoscut, însângerat de spinii ce-i încununau fruntea, un chip care se plecă peste el de-a privi în ochi.... Un gemăt adânc scoase Pilat și, trezindu-se din somn, sări din așternut. In lumina diminetei rămase buimac de visul care-i muncise. Se șterse la ochi, apoi privi patul pe care se chinuise : așternutul moale păstra, în cruce, urma trupului și a brațelor rășchirate, așa cum o lăsase somnul lui. Nebun de spaimă, strigând, Pilat căută să scape de semnul care-l urmărea, amenințător parcă, și aevea. Se repezi afară, în cerdacul de lemn; dar dincolo de Ierusalimul cu zidurile albe, Golgota înălța, neagră pe zarea limpede a cerului, crucea Mântuitorului. Ochii i se deschiseră mari, nebuni de groază, apoi Pilat căzu, fără de simțire, în brațele slujitorilor cari alergaseră la țipătul lui. ____________ Iscare Ie armată Următoarele înaintări de ofițeri sanitari de rezervă s’au făcut: Veterinari: La locot.-colonel: veterinarii maiori: Corben I., de la corp. 3 și Gavrilescu C., de la corpul 2. Medici: la maior: căpitanii Poenaru Adrian din bat. 2 vânători, Stavrescu G. N., din 3 călărași și Bogdan Gh., de la corpul 4. Ca căpitan medicul locotenent Zamfirescu C., din reg. 1 artilerie. Farmacist la căpitan locotenentul Conta N. N., de la corpul 2. Medici la gradul de sublocotenent, medicii ajutori: Gomoiu V., de la spitalul militar „Regina Elisabeta“, în reg. Matei Basarab No. 35 ; Popescu H. Haralambie, din reg. 2 artilerie în Vasile Lupu 36; Bartolomei T. N., de la sp. mil. Iași în reg. 33 inf. de rezervă; Eftimescu Gr., din Tulcea 33 la 34 inf. de rezervă; Jianu Amza din jandarmii pedeștriî București la 35 inf. de rezervă și Paștia M. I., de la spitalul „Regina Elisabeta“, la corpul 3. "" * Comitetul consultativ sanitar se va compune din : Medicul general Papilian C., inspectorul general al serviciului sanitar al armatei; colonel Călinescu M., medic cap.al spit. militar „Regina Elisabeta“; locotenent-colonel Papadopol D., de la comandamentul diviziei a 4-a; Popescu Grozeanu D., Butză I., Andreescu D. Gh., de la spitalul „Regina, Elisabeta“ ,și Vicol N., director al direcției sanitare. Pentru veterinari și farmacie, veterinari locot.-col. Ion Constantinescu Brad, veterinar cap al armatei, Stavrescu P., din 10 artilerie, maiorii veterinari Văleanu C. , dela spit. mil. de cai și Focșa N., din 2 art. Farmacistul locot.-col. Merișanu C., farmacist cap al armatei. * Generalul de brigadă Hârjeu C., însărcinat cu comanda regiunei întărite F. N. G., se numește ca membru în consiliul superior al armatei și în comitetul inspectorilor generali. “ moartea umei cumnate a Reginei Elisabssia Neuwied, 9 iunie. Principesa văduvă Maria de Wied a murit. Principesa Maria de Wied s-a născut ca principesă a Olandei în ziua de 5 iulie 1841 la Wassenaar ; tot acolo s-a măritat la 18 iulie 1871 cu Wilhelm de Wied, fratele Reginei României. mmărim Romunaa IX ROHANIA — Pe ziua de 9 Iunie — Dunărea crește la Oltenița ; e staționată la Călărași; în celelalte porturi scade. Apele au următoarele cote în centimetri, în raport cu etiagiul: T.Severi 5.07, Calafat 5.19, Beeilet 5.30, T.Măgurele 4.96, Giurgiu 5.92, Oltenița 6.06, Călărași 5.49. Cernavoda 5.57, Glira-Ialomiței 5.53, Galați 4.56, Tulcea 3.02. la roperile guvoranlni dia Miona In lumea oficială se comentează cu multă indignare atitudinea guvernului grecesc în urma celor petrecute la Pireu. Intr’adevăr, guvernul din Atena întrebuințează toate mijloacele—și cele mai rele și cele mai condamnabile—spre a induce în eroare opinia publică din străinătate asupra chipului cum s’a petrecut incidentul de la Pireu. Astfel, guvernul grecesc a răspândit zvonul, că agresiunea în contra vasului Împăratul Traian ar fi fost făcută numai de vre-o câțiva barcagii din port; că stricăciuni pe vapor mai că nu au fost făcute și că n’a fost atins nimeni din echipagiul vaporului sau dintre pasageri; că nu ar fi adevărat că soldați din marina greacă s’au găsit pe vapor în timpul devastărilor și au stat cu desăvârșire nepăsători față cu barbaria ce se comitea; că, în sfârșit, autoritățile grecești s’au grăbit a pune capăt actului de piraterie și că grație lor liniștea a fost restabilită de îndată! Toate aceste zgomote pe care guvernul din Atena a încercat să le strecoare prin telegrame, și alte manopere, n’au putut avea însă nici un efect, căci lumea din străinătate a fost foarte bine informată și presa străină, prin cele mai autorizate organe, a relatat și urmează a relata cu deamănuntul cum s’au petrecut scenele de barbarie de la Pireu. .Se ztie că Pester Lloyd, cel dintâi informat asupra reclamațiunilor formulate de România—și informat din izvor grec, chiar de la Atena,—a scris un lung articol în care arăta actele de barbarie făcute de greci și denunța opiniei publice europene starea de destrăbălare și anarhie în care a ajuns Grecia. Tot astfel au apărut articole din cele mai vehemente în contra grecilor și guvernului lor, în, mai toată presa din Turcia, precum și în ziarele franceze, ca Figaro, L’Eclair, Journal des debats și altele. Presa germană, la rândul ei, este unanimă a condamna purtarea incalificabilă a grecilor și starea de anarhie în care au ajuns. Pe lângă organul german din Constantinopol Osmanischer Lloyd,toate ziarele din imperiul german mai aduc laude atitudinea comandantului vasului împăratul Traian și întregului echipagiu. S’a văzut că grecii, veștejiți din toate părțile, de opinia publică europeană, nu s’au dat înapoi de a născoci cele mai extraordinare calomnii, pentru a explica faptul de lă Pireu. Astfel, un ziar grec din Constantinopol a încercat, să lanseze știrea că atentatul împotriva vasului „împăratul Traian“ a fost pus la cale de Anglia, pentru ca să se poată fura de pe bordul bastimentului documente ale guvernului egiptean, cari erau transportate la Constantinopol. Când se ajunge la asemenea născociri îndrăznețe împotriva unei mari țări ca Anglia, se înțelege de la sine că grecii se simt cu totul compromiși în ochii opiniei europene și condamnați de toată lumea civilizată. Manoperele guvernului grec de a induce diplomația europeană în eroare, au fost de la început demascate. Suntem chiar informați că guvernul român a fost pus in curent de reaua impresiune , ce a produs în străinătate aceste manopere ale guvernului din Atena. Bucur. ȘTIRI SI STRĂINĂTATE — Intr’un acces de nebunie preotul Robbiani s’a azvârlit de pe turnul catedralei din Milano, rămânând mort pe loc. — O depeșă din Paris ne-a înștiințat că d-rul Doyen a găsit un leac pentru vindecarea oftirei. Leacul descoperit se numește «mycolism» și tinde spre renovarea organismului istovit sau bolnav prin biruința globulelor albe supraexcitate asupra germenilor și microbilor infecțioși. — La Dovai (Franța), o femee a născut un copil sănătos, care n’are nicî gură nici nas, dar are în schimb o frumoasă trompă de elefant. — Populația Franței a fost la sfârșitul anului 1909 de 39 milioane 252.245 suflete. Au fost în acel an : 307.951 căsătorii, 12874 divorțuri, 769.969 nașteri și 756.545 morți. Excedentul nașterilor asupra morților e de 13.124. La Universitatea din Berna (Elveția) se află înscriși 1727 de studenți, intre cari sunt și 431 femei. Un decoriî despre săpiciile maghiare de la Mărgineni ilustrația de mai sus arată o frântură dintr'o fotografie, reprezentând scena măcelului de la Mărgineni. Fotografia a fost distrusă de prefectul ungur al județului Făgăraș, de teamă să nu ajungă în mâinile românilor, servind ca o dovadă a sălbăticiei săvârșite de jandarmii unguri. Plecarea Suveranilor LA SMNAIA. Era dimineață, la orele 9. MM. II. Regele și Regina au părăsit Capitala, spre a se duce la Sinaia unde își vor lua reședința de vară. Plecarea s’a făcut, din halta Cotroceni și la gară Suveranii au fost întâmpinați de către d. I. I. Brătianu, prim-ministru, d-nii miniștri Al. Djuvara, Toma, Stelian, general Crăiniceanu și Al. Constantinescu ; d-niî general Mavrocordat, gen. Warthiade, col. Graposki, locot.-col. Magheru și Baranga, maior Toroceanu, I. Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei ; d-nele de onoare Bengescu, Poenaru, Greceanu, d-ni: col.Basarabescu,comandantul pieței, Al. Cottescu, directorul general al căilor ferate, I. Panaitescu, directorul siguranței generale a Statului. Din cauza boalei de care a suferit în ultimele zile, M. S. Regina a fost adusă la halta Cotroceni într’un automobil special, în care se afla o soră de caritate și d. dr. N. Minovici. Suverana a fost instalată imediat într’un vagon amenajat expres. M. S. Regele a sosit la halta Cotrocenî într’o trăsură deschisă. Suveranul s’a dus de-a dreptul în vagonul în care se afla M. S. Regina ca să se convingă dacă nu va suferi din cauza zdruncinului trenului. Coborându-se apoi din vagon, Suveranul a convorbit, cu toți d-nii miniștri aflători pe peron și în special cu d. ministru Djuvara, care i-a prezintat ultima corespondență privitoare la incidentul de la Pireu. In momentul acela a sosit în balta Cotroceni AA. U. RR. Principesa Maria, Principele Carol și Principesa Elisabeta, cari s’au urcat, în vagonul în care se afla M. S. Regina și unde au stat timp de câteva minute. Altețele lor s’au coborât apoi și și-au luat rămas bun dela M. S. Regele, care s’a urcat în vagonul regal, în care au mai luat loc d-nii generali Mavrocordat și Robescu, locot.-col. Baranga, d. dr. N. Minovici și I. Panaitescu. La orele 9 și 15 minute trenul s’a pus în mișcare, condus fiind de d. Al. Cottescu, directorul general al căilor ferate. După cum se știe, Suveranii se vor duce cu trenul numai până la Comarnic iar de acolo se vor urca în automobil, cu care se vor duce până la Sinaia. In acest scop, automobilul-ambulanță care a dus pe M. S. Regina la halta Cotroceni, a plecat imediat spre Comarnic, unde va aștepta sosirea trenului regal. Tis. d-ni. primar Manolescu, polițai Moanță și alte persoane. In curtea mănăstirei se afla înșirat bat. 7 vânători sub comanda d-lui lt.-colonel Racovițft Victor, care a prezintat M. Sale raportul, după care batalionul a fost trecut în revistă. M. S. Regele, după ce a asistat la serviciul religios oficiat în mănăstire, a primit defilrea batalionului, de a cărei reușită a mulțumit d-lui Racoviță, strâgându-i mâna, apoi Suveranul a plecat la Castel cu automobilul. Cu toată indispoziția, M. S. Regina pe tot parcursul a răspuns cu multă bună-voință la saluturile ce i se adresau. — Timpul s’a îndreptat aci. SOSISVA SISfAIA Sinaia, 6. — Trenul regal a venit numai până în gara Comarnic, pe al cărei peron se afla d. .prefect Anghel, cu d-na. d. Vlavide, administrator, de plasă; d. căpitan Seuleanu, comandantul jandarmilor, autoritățile comunale, și alte persoane marcante. M. S. Regele s’a întreținut cu mai multe din persoanele aflate pe peron, apoi S’a suit într’un automobil însoțit de d. lt.-colonel Baranga, aghiotant regal. M. S. Regina, din cauza indispoziției sale, a fost dată jos pe un brancard și urcată în alt automobil in care era o soră de caritate și d. dr. Mamulea. M. S. a venit cu automobilul, încet, la 3 sferturi de oră în urmă și s-a dus direct la palat. M. S. Regele a fost întâmpinat la mănăstirea Sinaia de Spioni ruși~ arestați din nou și trimiși peste frontieră Brăila, 9 Iunie Acum câteva zile, ziarele au relatat că doi spioni ruși, caii aveau asupra lor diferite fotografii luate din taberele din Dobrogea, au fost prinși la Tulcea. Arestați, spionii ruși, după ca li s-au confiscat fotografiile, au fost trimeși peste graniță în Rusia. Marți dimineață, cu un vapor rusesc de marfă, au sosit aci doi indivizi, cari —după semnalmente — erau cei doi spioni arestați la Tulcea. D. Nichifor, șeful poliției portului, recunoscându-i, i-a lăsat să debarce și imediat a început să-î urmărească. Cei doi indivizi, cari vorbeai rusește și aveau asupra lor aparate fotografice, eșind de pe ponton, s’au interesat despre distanța până la Babadag prin Măcin, apoi au luat o trăsură și după ce au spus birjarului în românește să-l ducă prin străzile mărginașe, au plecat urmăriți în altă trăsură, în care se aflau d. Nichifor și un agent. După o preumblare de vre-o oră, au venit la debarcader și s’au îmbarcat pe vaporul care face cursa la Măcin. Pe acelaș vapor s’a îmbarcat și un agent al poliției portului. Pe de altă parte, d. Nichifor a telefonat d-lui Drăgulescu, polițaiul Măcinului, despre sosirea celor doi indivizi. La Măcin d, Drăgulescu și agentul din Brăila au urmărit pe cei doi ruși cari, ducându-se la un restaurant, au cerut pe cineva, care să știe rusește. Polițaiul Marinului a îmbrăcat imediat civil pe un sergent care știe perfect rusește și l’a prezentat celor doi ruși. Aceștia s’au întreținut cu sergentul multă vreme și, numai după ce s’au încredințat că e un conațional de al lor, l’au poftit pe un scaun și au început să-l întrebe de situația trupelor de la Babadag și mijloacele de transport până acolo. In acest timp , comisarul a comunicat chestia d-lui prefect Atanasiu la Tulcea. D. prefect a ordonat arestarea rușilor, confiscarea fotografilor și trimiterea lor peste graniță. Cei doi spioni au fost arestați și retrimiși la Brăila, de unde au fost expediați la Galați cu primul vapor. Poliția portului Galați i-a trecut granița la Reni. Din cercetările făcute rezultă că acești doi indivizi prinși la Tulcea, după ce au fost trecuți peste graniță de acolo, au venit la Reni; acolo s-au îmbarcat pe vapor și au venit la Brăila de unde sperau că vor putea trecea neobservați în Dobrogea. sau 19) Claudia cea frumoasă Milionara cerșetoare (te Trésor de Gabriele) de CLAIRE DE NESTLE PARTEA I Uv £ ăeterol XII II NENOROCIRE Când se lumină de ziuă, Tistet intră sgomotos. — N’a crăpat marele „diabolus“ spuse ei, are pielea tare, ca a Toinetei. Zărind apoi pe Claudia în picioare, radioasă sub aureola splendidului ei păr, ale cărui coade îi cădeau pe umeri, elegantă în costumul ei „tailleur“, care îi arăta formele, rămase îndobitocit, cu gura căscată cu ochii holbați. Niciodată nu văzuse el așa ceva. Claudia fără să-l pese de încremenirea lui, alergă la Cabriole. Cu brațele lui cele lungi, saltimbancul batea ca un automat pe cuvertura lui. Cu ochii ficși, el privea într-un colț plin de paienjeni. Era o priveliște înspăimântătoare, care impresiona cu totul pe Claudia. La început voi să fugă, dar în urmă se așeză pe paie și așteptă, ce aștepta, nu știa nici ea. O tuse convulsivă sgudui teribil corpul lui cel slab, tuse ce părea că va sparge pieptul acelui schelet. Claudia, deși foarte puțin experimentată își dedea totuși socoteală de realitate. Nenorocitul era în prada unei grave boli de piept, pneumonie, sau pleurezie, înțelegea acum totul. Cabriole era asudat—mersese probabil mult — și în urmă se coborâse în fundul prăpastiei înghețate, apoi luând-o pe ea în brațe se suise pe stânci, căzând jos de oboseală. Rămăsese așa ore întregi, în noaptea înghețată. Astfel se îmbolnăvise el. De atunci, Claudia nu mai părăsea pe bolnav. Abia dormea câteva ore în timpul nopței, dar alerga la cea dintâi chemare și când îi era acestuia sete, îi dădea lapte rece, în care Tister pusese niște ierburi ce erau — spunea băiatul— o adevărată doctorie. XIII PACHETUL MISTERIOS Cabriole se lupta cu boala și aceasta însemna, că avea șansele să scape. Trecură opt zile de când bolea. Dacă mai trecea încă o zi, era scăpat. Tocmai de această zi se temea Claudia, deoarece cele mai multe ori aduce o criză în urma căreia pacientul sucombă . Dimineața, pe la orele 9 se făcuse lumină și în cameră. Claudia văzu criza începând o criză, ce putea să fie fatală omului necunoscut, care o salvase. Era singură cu bolnavul. Bertome și bărbatul ei plecaseră să caute uscături. Tistet se duse să întinza o cursă pentru iepuri și vulpi. Alături, în camera mică, Toinette și Toiion mormăiau de plictiseală, pe când vaca întindea botul ei curios îi întunerec. De câteva momente bolnavul se agita mai mult. Tusea era mai deasă, respirația mai scurtă. Deodată Cabriole se sculă în sus, cu bustul lui fără carne. Fața îi se roșise. Ochii păreau că, îi vor eși din orbite. Cu mâna ei făcu un gest disperat, ca și cum ar fi voit să aducă ceva spre el, balsamul care să-i dea viață. In acelaș timp, în colțul buzelor lui apărea puțină spumă însângerată. — S’a sfârșit! își zise Claudia, spăigântată de priveliștea morței ce se apropia; voi să fugă, să ceară ajutor. O milă adâncă o cuprinse, o simpatie mare, pentru acea ființă comică, care însă era pe moarte. Cu batista ei cea fină ea șterse spuma însângerată de pe buzele bolnavului. Bolnavul căzu iar cu capul pe pernă, părea că suferă mai puțin; răsuflarea îi era însă din ce în ce mai scurtă. El privea însă pe Claudia cu marii lui ochii albaștrii, în cari scânteia din nou inteligența. In acel moment suprem, creerul își regăsise întreaga lui luciditate. — Ascultă-mă, d-nă, spuse eă cu vocea de muribund, vino mai încot. Ea -l ascultă. — Mai aproape. Ea se aplecă pe fața lui cea slăbită, pentru a nu pierde nici o silabă. — Mi-e... rău... de tot. — Nu, nu, strigă Claudia, nu Cabriole... îți spun că te vei vindeca, îți jur. Nu găsi însă nici un argument pentru a întări ceia ce spunea. Cu toate acestea tot mai inzista, încercând să-î ascundă adevărul asupra situațiunei lui disperate. — Te vei vindeca, iți jur, am să te îngrijesc. El surâse ușor. — Numai Dumnezeu știe!... spuse dânsul. Ași vrea însă să-ți cer ceva. — Oh!... spune... tot ce vrei, Cabriole. — Vreau. Se întrerupse, abia mai putea să vorbească. — Vreau comoara mea, sfârși cl. — Comoara d-tale? Claudia se întreba, dacă auzise bine, începu să creadă că i se tulburase creerul bietului orb. Așa se întâmplă de multe ori în ultimele momente. El o privea însă mereu cu inzistență. — Vreau... comoara mea. — Am să ți-o dau... numaidecât... Dar nu știu unde e... unde e comoara d-tale? Ea privea în juru-î, căuta... . Nu vedea nimic în coșar, nimic altceva decât animalele cele somnoroase, între cari și Turette, care părea tristă.— Comoara mea, repeta muribundul... e colo. Și cu degetul tremurător, el arăta ceva spre marginea paelor. Claudia se uită și nu văzu decât sărăcăcioasele vestminte ale saltimbancului, pantalonii, tricoul de lână... Ea lăsă brațele în jos, descurajată. Cabriole, cu degetul tot întins părea însuflețit de o viață artificială și arăta mereu în aceeaș direcție. — Dar unde e? Vorbește! spuse Claudia..» Muribundul își mișcă buzele, dar nu se auzi decât un horcăit Fata, la nimereală, luă tricoul de lână... Ochii muribundului începură să scânteie. Făcând o supremă sforțare, el spuse : — Da, Claudia sta cu tricoul în mână Nu cumva halucina bietul Cabriole. Cum putea să fie o comoară în tricoul cel rupt. I se păru că tricoul era mai greu decât trebuia și instinctiv îl pipăi. Intr’un buzunar eadete peste un obiect ce părea greu. Voi să-l ia, dar buzunarul era cusut bine. Se apropia însă de muribund și i-l arătă. — Asta e, da ? El făcu un semn afirmativ. Claudia voi să descoată buzunarul, dar nu reuși... voi să-l rupă dar tot nu reuși. Va urrrmî