Universul, noiembrie 1910 (Anul 28, nr. 300-329)
1910-11-01 / nr. 300
din 1BÎ1 D-nno GUIDO BACCELLI și comite di SAN MARTINO președinții de onoare și efectiv al comitetului organizator al Expoziției Calendar pe anul 1910 Ortodox Duminecă, 31 Octombrie.—Apostolii Stachie și Amphie. Catolic Duminecă, 13 Noembrie. — Nicolae. Râs. soarelui 7.10. Ap. soarelui 1.50. „UNIVERSUL“ are următoarele linii telefonice : Administrația ..... 6 62 Redacția . . « . . . . 12[88 Străinătatea ........................... 2056 București, 31 Octombrie. Lupta sestra beției .In toate țările s’a pornit și se duce pe diferite căi, lupta contra beției. In țările înaintate în cultură, combaterea flagelului îngrozitor e mai mult pe seama inițiativei private, care, neavând la îndemână mijloace d constrângere, se servește de convingere și de oarecare întocmiri menite a smulge pe oameni din primejdie. Sunt luate și în țările aceste oarecari măsuri legale pentru preîntâmpinarea desfrîului băuturei ; se pare însă că e rezervat, țărilor noi — pe tărâmul cultural— a păși energic pe calea legislativă în materia aceasta. Exemplul îl dă Rusia — care abia ’3 la începutul unei constituțiuni europene. Adunarea reprezentanților națiunii ruse (Duma) are o comisiune specială numită a „temperanței“; și comisiunea aceasta a alcătuit un proiect de lege, ce va părea curios și la noi, la prima vedere. Se știe că, la noi și aiurea, în judecarea delictelor și crimelor, se ține socoteală de împrejurarea că făptuitorul a fost beat; împrejurarea aceasta îi micșorează răspunderea. Proectul alcătuit de comisiunea Dumei, dimpotrivă, cere să se modifice codul penal, așa ca starea de beție să îngreuneze răspunderea făptașului. E o inovație ce, desigur, va da mult de vorbă juriștilor și medicilor din toată lumea, căci răstoarnă concepția de până acum a lucrurilor acestora. Proiectul comisiunii parlamentare rusești mai cuprinde însă și alte măsuri, nu atât de discutabile dar destul de interesante spre a fi cunoscute și la noi. Rachiul nu va mai putea să aibă decât 25 % spirt — nu 40 % ca acuma, și pentru ca oamenii să nu consume rachiu mai mult decât astăzi, prețul va rămâne neschimbat. Intr’un sat cu mai puțin de 500 locuitori nu se va putea deschide cârciumă nouă , iar în satele cu populație mai mare, va fi nevoie, pentru deschiderea unei cârciumi, de autorizația consiliului comunal, supusă și aceasta hotărâre adunării satului, la care vor lua parte și femeile, cu drept de vot —iarăși o măsură originală. Nimeni nu va avea dreptul să cumpere mai mult de o sticlă de rachiu pe zi. Duminicile și sărbătorile, cârciumile vor fi închise toată ziua ; în ajunul Duminicilor și sărbătorilor, ele se vor închide la șase ore seara. Vânzarea rachiului pe datorie în schimb de salar sau de orice fel de producte va fi pedepsită cu închisoare de la o lună până la trei și cu amendă de 300 ruble. Cine va deschide cârciuma fără autorizație va fi pedepsit cu un an închisoare și 1000 ruble amendă ; agenții polițienești cari vor descoperi cârciumi clandestine, vor fi răsplătiți cu jumătate din valoarea marfei confiscate. Nu se poate zice că nu sunt energice măsurile propuse de comisia Camerei rusești pentru combaterea beției. aparat panii acum. 5 volume, din Henrii Regelui Carol Aceste volume cuprind descrierea cea mai exactă a istoriei României moderne, istorie pe care este dator să o cunoască orice bun român. Se află de vânzare la toți depozitarii și la toate librăriile din țară. Prețul fiecărui volum la bani. laisat © io senatoril aromân K lățim D. N. Balaria, membru în Senatul otoman, trimite ziarului „Ikdam“ o lungă și foarte interesantă scrisoare — dare de seamă privitoare la bandele din Macedonia și la acțiunea lor. Având în vedere pe de o parte importanța chestiune, iar pe de alta autoritatea și competința autorului, cred că e interesant pentru cititorii „Universului“ să reproduc această scrisoare. „Țin de la început să explic scopul spuselor mele — zice- d. Balaria — pentru ca să nu se dea o interpretare rea acestor spuse. Scopul, de altmintrelea, este foarte simplu și clar, anume: să pui în vedere compatrioților mei din Macedonia cât de mare este răul ce poate să decurgă din încurajarea bandelor și a societăților sedițioase în general. Și asta pentru că văd cm regret că bandele ele tristă memorie, cari,ne reamintesc faptele dureroase din timpul absolutismului, au început din nou să apară. Și ce e mai regretabil, aceste banda sunt mult, puțin, ajutate de populațiunea locală fără de ajutorul căreia, este evident, n’ar putea să existe nici măcar 24 ore. La ce se poate aștepta populațiunea din partea acestor bande? La vreun profit sau la vreo pierdere ? Iată un punct important care trebuie studiat imparțial și cu sânge rece și care va ajuta la înțelegerea mai bine a scopului spuselor mele. Mai întâi trebuie să mărturisim că astăzi încă sunt mulți cari, ca și în trecut, cred că procedează bine ajutând bandele și comitetele revoluționare din Macedonia și că acesta este singurul mijloc eficace pentru îndreptarea stărei de lucruri din Macedonia; și cu această ocazie este interesant să aruncăm o privire asupra motivelor ce invoacă ei întru susținerea și apărarea credinței lor, de altmintierea foarte curioasă. Iată în rezumat aceste motive: 1) Constituția nu se aplică în mod imparțial și just; 2) o parte din populația Macedoniei este adesea ori, fără nici o vină, bătută, arestată și oprimată de către funcționarii civili și militari și prin urmare populațiunea, ca să-și răzbune pentru aceste fapte nedemne, înarmează bande și cete revoluționare. Așa încât după ei, bandele revoluționare, cari au tulburat, în ultimul timp, liniștea și ordinea în Macedonia, sunt rezultatul nefast al procedurei guvernului și funcționarilor lui tirani. Vederile guvernului, în această privință sunt diametral impuse. Intr’adevăr, când liniștea și ordinea publică internă este tulburată, guvernul se vede nevoit să ia măsuri drastice. Este inutil să vorbim de măsurile guvernului contra bandelor, pentru că aceste măsuri, fie ele cât de severe, sunt bine meritate. Pe de altă parte este natural și imperios ca guvernul să uzeze de măsuri severe și față de o parte din populațiune care ajută bandele în acțiunea lor nefastă și în sarcina cărei populațiuni s’au adunat dovezi materiale și probe convingătoare de participare la crime. Asta nu dovedește, însă, întru nimic că măsurile luate de guvern sunt cauza apariției bandelor. Ne găsim deci în fața a două păreri cari se bat cap în cap. E foarte ușor lucru, însă, să cunoaștem care din aceste două păreri e justă. In mintea oricui se naște întrebarea : Ce profită oare guvernul și funcționarii lui civili și militari când oprimă populația fără cauză binecuvântată, când din nimic provoacă conflicte ? Care e scopul ? care e rațiunea ? Dacă guvernul ar pierde un moment încrederea și iubirea populațiunei, de unde din altă parte ar profita el ? Ce foloase ar trage el dacă, aruncând sămânța discordiei între diferitele elemente, ar face ca ele să se disprețuiască unul pe altul ? Ca să atribuim guvernului astfel de intențiuni ar însemna să recunoaștem că guvernul sunt cu totul lipsiți de bun simț. Insă, grație Domnului, nu există măcar un singur om care să Ccxs. sfea.r.dz. nutrească astfel de idei false pentru guvernul nostru constituțional. Guvernul, Corpurile legiuitoare și toți otomanii luminați cari au înțeles adevăratele interese ale țărei sunt unanim mulțumiți că pe de o parte, prin aplicarea legilor în mod imparțial, iar pe de alta grație unirei și iubirei tuturor fiilor patriei, indiferent de religie și naționalitate. Constituția se consolidează și prin aceasta se asigură fericirea și buna stare a tuturor. Cu toate acestea sunt în Macedonia unii cari cred și susțin că guvernul, prin măsuri arbitrare, lucrează contra Constituției care, în cazul acesta, rămâne literă moartă. Dacă am presupune, un moment, că ar fi chiar așa după cum se susține, oare aruncând in aer trenurile și omorând pe călători, prin aste, s’ar putea consolida Constituția? Voiți trece cu vederea însă aceste lucruri ca să nu se nască vre o îndoială asupra imparțialităței spuselor mele. Revin, prin urmare, la acuzația adusă guvernului că prin măsurile luate de el se anihilează Constituția și să vedem întrucât această acuzație este conformă cu adevărul și cu împrejurările. E un adevăr recunoscut de toată lumea că orice om sănătos la minte, când întreprinde ceva are un scop bine determinat pe care caută să-l atingă. Numai cei iresponsabili fac excepție la această regulă generală. Așa fiind lucrurile, care ar fi scopul urmărit dacă am întreprinde să surpăm actualul guvern, Corpurile legiuitoare și Constituția ? Un lucru trebue să știe iubiții mei compatrioți și anume că conducătorii noștri de astăzi și-au sacrificat avutul și sănătatea, și-au expus viața numai și numai pentru dobândirea Constituției. Trebue să mai știe că mulți din părinții, frații, amicii, și partizanii acelora cari au luptat pentru Constituție și cari conduc astăzi, s’au sacrificat ca niște adevărați martiri. Așa fiind cine și-ar putea închipui că actualul guvern lucrează contra unei opere scumpe, câștigată cu atâta sânge și cu sacrificiul atâtor vieți prețioase ? A crede așa ceva înseamnă a asemăna guvernul cu un tată care își sugrumă propriii lui fii, deoarece dacă guvernul ar încerca să răstoarne acest guvernământ ar însemna să se piardă pe el însuși. Se vede ușor deci de partea cui este dreptatea, și adevărul. Aceste fiind cunoscute, acum e ușor să răspundem la întrebarea : care este rezultatul ajutorarea bandelor din partea populațiunei ? Iată cum se adresează populațiunei aceste bande: „Să nu predați armele guvernului; uniți-vă cu noi; omorâți pe vecinii și pe compatrioții voștrii aruncați trenurile în aer; în fine faceți orice rău vă vine la îndemână“. Insă, iubiți compatrioți, v'ați gândit voi oarecui faceți mai mare rău lucrând în sensul, acesta ? Dacă nu v’ați gândit, atunci să-mi permiteți să vă spun că vouă singuri vă faceți rău. Pe lângă asta apoi, mai este și o mare contrazicere între cererile voastre: „vrem libertate, vrem dreptate și între acțiunile voastre. Mai repet încă odată că numai vouă singuri vă faceți rău de oarece voi fiind numai un instrument orb al dorințelor criminale străine, vă atrageți prin asta toate necazurile. Voi înfundați pușcăriile, voi suferiți grelele pedepse, familiile voastre rămân flămânde și desculțe. Și pe când voi suferiți toate acestea, acei cari v’aii împins pe această cale greșită stau acasă liniștiți și se desfată în contul suferințelor voastre. Trebuie să vă convingeți de un adevăr și anume: azi nu e timpul de lucrat cu bande, cu intenții rele și crime. Dacă vi se face o nedreptate cumva, sunt multe mijloace legale la cari puteți să recurgeți. După cum puteți să reclamați guvernului, puteți foarte bine ,să protestați și prin canalul presei, pol. 23 Octombbrie. La nevoie puteți se va adresați și deputaților pe cari i-ați ales, puteți să organizați meetinguri, în fine sunt o mulțime de alte mijloace legale și permise. Spuneți că starea de asediu reduce libertatea garantată de Constituție. Și în această privință, trebuie să știți că nimeni nu dorește ca într’o eră constituțională să se uzeze de stări de asediu și de curți marțiale. Insă faceți așa încât să nu fie nevoie de aceste măsuri excepționale. Când guvernul va cere armele,dațî-le de bună voie, pentru că n’aveți nevoie de ele. Nu e nevoie, în ziua de astăzi, să vă faceți singuri dreptate, trebue să știți că guvernul dispune de prea multe mijloace în acest sens. Se înșeală amar acei cari vă spun că prin bande și prin crime o să puteți să intrați sub administrația unei alte puteri și astfel să trăiți mai liniștiți, pentru că spusele lor nu sunt decât niște iluzii, încă un lucru să se știe , fie cât o fi de mare numărul bandelor și de a trece crimele comise de aceste bande, niciodată țara noastră mare și puternică nu se va răsturna. Acei cari trimit aceste bande, de ce oare nu îndrăznesc să-șî măsoare forțele cu țara noastră ? Pentru că sunt siguri că n o scot la cap. Sunt siguri de slăbiciunea lor. Inainte de a termina vreau, să mai adaog că nu e mai fast lucru decât ca compatrioții noștri să se desprețuiască unul pe altul. Pentru că vecinul meu vorbește altă limbă, pentru că se închină lui. D-zeu altfel de caz mine, faptul acesta să nu constitue un punct de dușmănie. Trebuie să ne ajutăm unul pe altul ca să ne întărim și să progresăm. Slavă Domnului, pământul țării noastre este așa de întins și de favorabil, încât putem foarte lesne să ne asigurăm traiul“. Greva tăetorilor de vite de la Abatorul Capitalei dri dimineață tăetorii de vite de la abatorul comunal al Capitalei s’au pus în grevă. Ei sunt nemulțumiți cu salariul ce-i primeau de la măcelari. Ei cereau ca să li se dea câte 30 bani în plus de fiecare cap de vită plus taiiul de carne reglementar. Unii dintre măcelari au aprobat urcarea salariului, dar au refuzat să le mai dea tainul, sub pretext că tăetorii de vite vindeau carnea imediat ce eșeauă din abator. Anunțându-se autoritățile polițienești, la, abator au sosit de prefect al poliției, împreună cu mai mulți comisari și jandarmi. Autoritățile comunale au declarat că dacă tăetarii nu vor, reintra în lucru, vor angaja alții. Tis. Opt sebri asfixiați la atelierele Batty din Capitală dri dimineață s’a întâmplat o nenorocire care putea să coste, viața a numeroși muncitori de la atelierele Haug dinn Capitală. Nenorocirea s’a întâmplat chiar în camera motoarelor în care se aflau mulți lucrători și unde, prin deplasarea unor piese, au năvălit gazele de la motor. Izbucnirea gazelor a fost atât de repede încât lucrătorii au căzut ca trăzniți. Două dintre lucrătorii cari ședeau lângă ușă, fiind mai puțin amenințați, au reușit să fugă din cameră și să dea alarma. A sosit atunci personalul atelierelor în ajutor, și distrugând repede ferestrele și ușile, au putut pătrunde în cameră și au scos pe lucrătorii asfixiați. Ei sunt în număr de 8 și anume : Vasile Stoicescu, Andrei Ispănescu, Ion Voiculescu, Gogu Rădulescu, Vasile Ionescu, Grozea N. Anton, Alexandru Tudorache și Ioan Oancea. Din cauză că starea lor era îngrijitoare, direcția atelierelor a chemat telefonic societatea de Salvare care, trimițând două ambulanțe cu doui interni și 4 sanitari, a dat asfixiaților primele ajutore. • Starea nenorociților muncitori, cu toate acestea, era tot gravă, din care cauză au fost transportați la spitalul Brâncovenesc. Tis. Casa «uiri Institutorilor în curând se va începe clădiri ,0 ’ rî case a cercului în^Iutorilor. După cum se știe, d. Hajet, ministrul instrucțiunei publice, a anunțat cu prilejul inaugurariei casei profesorilor secundari că va căuta să facă același lucru și pentru institutori. Ideia a fost pusă repede în practică și d. M. Popescu, administratorul Casei școalelor, s’a consultat cu președintele cercului institutorilor asupra locului unde va urma să șe clădească acest edificiu. Casa institutorilor, va fi clădită în aceleași condițiuni, ca și aceea a profesorilor secundari. V. A. mm MNARSI SX IOMANIA -- Pe ziua de 30 Octombrie — Dunărea crește pe toată întinderea. Arele au următoarele cote în centimetri, in raport cu aliajul : Turnu-Severin 415, Calafat 369, Bechet 324, Turnu-Măgurele 285, Giurgiu 308, Oltenița 290, Călărași 234, Cernavoda 249, Gura-Ialomiței 240, Galați 193, Tulcea 117. SCRISORI DIN RUSA Odessa. Octombrie. In jurul crizei presidențiala Criza continuă. Până acuma nu s’a ajuns la nici o soluție, care să asigure candidatului o majoritate onorabilă, de unanimitate nici vorbă nu poate fi. Se înțelege, în primul rând, se vorbește de candidatura lui Gucicov — fostul președinte— se vorbește că această candidatură... nu va avea succes. Un concurent periculos e contele Volkonski, susținut de întreaga dreaptă, afară de naționaliști, în frunte cu deputatul Krupenski. Parte din opoziție va vota pentru Șidlovski, parte se va abține de la vot; în contra lui Gucicov vor vota însă toți membrii opoziției împreună cu polonezii și musulmanii. O crimă extraordinară La Curtea cu jurați din Moscova s-a început judecarea unui proces rar în analele judiciare. E vorba de o crimă comisă de un student,tânăr filosof idealist. Faptul e următorul: Studentul Kiparisov a împușcat, omorându-l, pe fratele sau mai tânăr, acesta din urmă, bolnav de o boală incurabilă a măduvei. spinărea. Studentul Kiparisov e un om de o desvoltare intelectuală extraordinară, s-a ocupat mult cu filosofia și a și publicat un studiu apreciat asupra lui Spinoza. E un idealist cu înclinații spre misticism ; problemele religioase l-au muncit mult. Din depozițiile tuturor martorilor la judecătorul de instrucție rezultă că Kiparisov iubea mult pe nenorocitul său frate și starea acestuia îl chinuia necontenit. Puțin timp înainte de crimă el a aflat că boala fratelui să fi e incurabilă. Interesant e că prima idee să comită crima i-a venit datorită cetirei unui roman al lui Teister, 4ks Karenina, și anume, a scenei când a ucis calul lui Vronski ,,Frou frou“. Gândul acesta odată născut nu i-a mai dat răgaz; convingerea că acest rezultat nu e de înlăturat s’a format încetul cu încetul, dar odată formată, orice luptă era zadarnică. Atunci a început să lucreze la o teorie filosofică asupra dreptului său de a comite crima. Acesta e pe scurt actul de acuzare. Dar mai senzațional decât însăși faptul mai sus povestit, e începutul procesului. Kiparisov a făcut declarația că după multă gândire a ajuns la concluzia că el nu a avut dreptul să ucidă pe fratele său, pentru că motivele arătate în cursul instrucției nu sunt cele pe care le-a găsit acuma. Un motiv mai puternic, dar cu totul de altă natură (încă nu l-a formulat) a fost preponderent. Instrucția a stabilit, că acuzatul e un degenerat superior; tatăl său a fost profesor la academie și a murit de paralizie progresivă. Printre frați sunt epileptici. Un roman tragic, început la o percheziție Acum câteva zile s’a împușcat, în camera mortuară a spitalului „Maria Magdalena“ din Petersburg, un tânăr venit să recunoască cadavrul unei sinucise. Acum s’a stabilit că tânărul a fost funcționar la poliția de siguranță și, anul trecut, a fost însărcinat să facă o percheziție la o revoluționară, sinucisa de acum. Agentul s-a îndrăgostit însă de revoluționară și a făcut ca ea să fie eliberată. Ambii au hotărât să se căsătorească, in care scop agentul a divorțat de soție. Din cauza prietenilor fetei, care au oprit-o să facă pasul acesta, revoluționara s’a otrăvit, iar două zile mai târziu s’a sinucis și polițistul. D. G. © ifiei azi, Sumimecă. I To. â(S dîzi : Universul Literar ) .fe ytissie cu 5 fesa! — î* ti foaia Principatul tanara Belgrad, 26 Octombrie. Evident că boala tânărului moștenitor al tronului sârbesc, mai ales prin natura ei extrem de gravă, nu putea decât să provoace compătimiri unanime și îngrijorări generale. Pe lângă simpatiile și interesul ce în asemenea critice împrejurări poporul datorește unui drăguț moștenitor de tron, lumea sârbească se simțea consternată, extrem de îngrijorată — întocmai ca în ajunul unor strașnice perturbări în situația internă a țarei și cu drept cuvânt, căci numai prin însănătoșirea Principelui Alexandru, prin scăparea lui de periculoasa boală s-ar putea evita presupusele complicații și jalea națională. Grație Providenței și neobositelor stăruințe ale celor patru medici sârbi în frunte cu profesorul vienez Hvostek, pericolul boalei a fost evitat, căci stadiul ei periculos deja a trecut, iar înaltul pacient se simte din ce în ce mai bine și deci s-ar putea spune că el se află în afară de orice pericol. Firește că acest rezultat fericit a făcut, să se calmeze spiritele consternate, a întărit speranța întru apropiata restabilire a tânărului moștenitor și deci a înlăturat neplăcuta nedumerire ce domnea atât în țară cât și în străinătate, unde de asemenea peripețiile boalei Prințului fură urmărite cu un excepțional interes. Cazul boalei moștenitorului Alexandru va continua însă a fi obiectul unui deosebit interes până la deplina lui restabilire, lucru ce se dorește în mod unanim. Relatând cele ce preced, credem că nu ar fi fără interes a ne ocupa, cu această ocaziune, puțin și de chestiunea Principelui George al Serbiei, care, după cum se știe, deși abdicase în Martie 1909 la toate prerogativele sale de moștenitor al tronului (in favorul fratelui său Alexandru), totuși nu a întârziat de a-și manifesta pocăința față de actul comis în mod atât de demonstrativ. Ce-i drept, Prințul George nu ezită a manifesta in orice ocaziune tendința de a-și redobândi drepturile sale pierdute, el nu a încetat de a lucra în acest sens creându-și pe cât posibil mai mulți aderenți sau prieteni, însă, judecând după dispozițiunea generală, care de altfel este defavorabilă aspirațiunilor lui — grație antecedentelor sale copilărești, — orice activitate în această direcțiune mai ales până trăiește fratele său Alexandru, poate fi în orice moment paralizată și iată pentru ce. Sub pretextul că el ar fi fost declarat ca moștenitor al tronului încă de însăși reposatul rege Alexandru —lucru ,pe care mulți Tațl afirmat până acum prin ziare chiar, sub propriile lor iscălituri. — pe de altă parte crezând că, în calitatea sa de moștenitor, ar fi fost oportun să dezaprobe odiosul act săvârșit în 29 Mai 1903 (omorârea lui Alexandru și Draga) și prin modul acesta să-și sporească simpatiile poporului, și să restabilească prestigiul întrucâtva știrbit al dinastiei Carageorgevici, în tot timpul cât a fost ca moștenitor, prințul George a avut o atitudine foarte rezervată față de ofițerii conjurați; ceva mai mult, în orice ocaziune el nu a ezitat de-a-și manifesta indignarea și disprețul sau față de aceștia, atitudine prin care pe zi ce mergea își creia numai dușmani declarați. In afară de astea și pe lângă multiplele incidente scandaloase pe cari le-a provocat diferitelor persoane, prințul George a mai avut și o atitudine foarte puțin practică față de radicali, cari de fapt dictează în țară fiind cei mai numeroși. In fața unei astfel de constatări atât conjurații cât și fruntașii ambelor grupuri radicale (bătrâni și tineri) nu puteau decât a se simți îngrijorați, cu atât mai mult că viitorul lor Rege întreținea și legături intime cu adversarii lor politici — cu liberalii și progresiștii, supranumiți reacționari. Care va să zică, pe lângă numeroase accese nervoase, pe lângă accidentul nenorocit cu servitorul curiei, și in definitiv pe lângă temperamentul său viciit a avut și nenorocirea de a-și pierde, prin lipsa lui de tact, simpatiile printre fruntașii partidelor radicale, împreună cu eie și popularitatea sa atât de prețioasă câștigată prin manierele sale patriotice manifestate cu prilejul conflictului sârboaustro-ungar din 1908—1909. Deci singura, speranță întru eventuala realizare a aspirațiunei sale (redobândirea dreptului pierdut) Prințul George pare că o are în concursul elementelor nemulțumite cu actuala stare de lucruri (care de fapt sunt neînsemnate) și n. restul de simpatii păstrate încă printre masele poporului, în special printre aceea cari admiră curajul și francheța lui, calități calificate de dânșii ca identice cu acele ale străbunului Carageorge. Oricât de neînsemnați ar fi partizanii Prințului George, în comparație cu numeroșii săi adversari, totuși prezența lui la Belgrad, mai ales acuma cu prilejul îmbolnăvirea moștenitorului Alexandru, provoacă o serioasă și generală neliniște, cu atât mai mult cu cât numărul și tăria acestor aderenți nu a îndeajuns cunoscută. Iată unul din principalele motive care au provocat serioase îngrijorări pe tot timpul boalei moștenitorului Alexandru; odată însă cu restabilirea acestuia din urmă va dispărea și frica de de#ter»țga unui «și fel de perturbări dinastice; va dispărea, zic,pentru că Prințul Alexandru prin caracterul sau blând și atitiudinea sa corectă a izbutit în scurt timp să devie destul de popular și, ce e mai principal, el se bucură de simpatiile și sprijinul prețios al ambelor grupuri radicale guvernamentale. Dorința arzătoare deci a tuturor oamenilor de bine este de a se restabili cât mai degrabă drăguțul Principe bolnav, pentru ca odată cu aceasta să se însenineze și orizontul Serbiei. Sava. 0. misistul Haret la Galați Galați, 30 Oct. Azi la orele 7.20 dim., a sosit în localitate d. ministru S. Haret împreună cu P. S. S. episcopul Nifon, d. Gârboviceanu, administratorul Casei bisericilor și arhitectul Mihăescu de la ministerul cultelor. La gară au fost primiți de d. Al. Gussi, prefectul județului, mai mulți preoți și membri ai corpului didactic. De la gară au plecat la palatul episcopiei, unde s-a servit ceaiul. La ora 8 jam. d. ministru Haret cu episcopul Nifon și ceilalți au plecat în inspecție la școala de cântăreți bisericești. Acolo au fost primiți de directorul școalei, preotul Teodor Popescu, care le-a urat bună sosire. După ce elevii au executat diferite cântece, d. ministru Harst a ținut o scurtă cuvântare în care s’a arătat mulțumit de progresele realizate de această școală promițând că va da școalei tot concursul. De aici au plecat la port unde s’au îmbarcat pe yachtul regal Ștefan cel Mare. Aici au fost primiți de d. inginer N. Ștefănescu, directorul serviciului N. F. R. La orele 9 și 15, iachtul s’a pus în mișcare ducând la Sulina pe d. ministru Haret și însoțitorii d-sale, cari vor asista mâine la solemnitatea punerea pietrei fundamentale a catedralei de acolo. Seara vor pleca din Sulina să inspecteze școalele de pictură muzică bisericească și țesături de la mănăstirea Cilic-Dore, iar de acolo își vor urma drumul la mănăstirea Cocoș de unde se vor întoarce în localitate. Gostieaua de extrădare " “— Prin fir telegrafic--- Iași, 30 Octombrie. Ministerul justiției a vestit parchetul trib. Iași, că în baza convenției existente între România, Belgia, Anglia, Italia, Austro-Ungaria, ori de câte ori indivizi condamnați pentru fapte penale din România s’ar afla în vreuna din aceste țări, să se adreseze direct trimițând actele legale, pentru ca extrădarea celui urmărit să se facă imediat. Mișcare în malstratură Pe ziua de 1 Noembrie s’a facut următoarea mișcare la personalul înaltei Curți de casație și a Curței de apel din București . D. D. Tăslăuanu, consilier la secția II-a a Curței de casație, a fost mutat în aceeaș calitate la secția IlI-a la aceleaș Curți. D. G. Busdugan, președinte al secției IV-a a Curței de apel din București, e înaintat consilier la înalta Curte de casație și repartizat la secția II-a a acestei Curți, în locul d-lui Tăslăuanu.. D. Șt. Miculescu, consilier la Curtea de apel din București, e înaintat președinte al secției IV a acestei Curți, în locul d-lui G., Busdugan. D. N. Săulescu, inspector judiciar, a fost înaintat consilier la Curtea de apel din București, în locul d-lui Miculescu. , topmitoarea crimă <in Ploești/ — NOUI AMĂNUNTE — / Ploești, 30 Octombrie. Azi urma să se facă autopsia soților Ioniță și Ana Vlădăreanu, victimele dramei din strada Privighietoarei. Din cauză că d. medic legist Minovici nu a putut veni, autopsia se va face mâine, în prezența autorităților.. Ancheta a continuat și azi în această afacere. Au fost confruntați cei arestați, fără să se poată stabili ceva contra lor. Toți cei cercetați se află arestați la poliție, urmând a fi cercetați în noaptea aceasta cînd , se va face și o descindere în str. Privighietoarei, spre a se stabili felul cum s’a putut comite crl- mânarea procesului Fischer Iași, 30 Octombrie. Curtea de apel, secția II a amânat pentru 29 Noembrie continuarea judecărei procesului lui Fischer, acuzat că a călcat legea trusturilor. - Atentatul din calea Rahovei dri spre ziuă o dramă s’a petrecut la berăria d-lui Al. C. Manolescu, din calea Rahovei No. 9. La o masă steteau doui inși: Costică Săvulescu, din strada Traian No. 40 și femeea Anghelina Voitășascu din strada Domnița Anastasia No. 7. La un moment dat femeea s’a sculat și punând mâna pe un cuțit, i-a dat 3 lovituri lui Săvulescu. După atentat, femeea a aruncat cuțitul și a fugit pe Ușă. Ea a fost însă prinsă pe cheiul Dâmboviței de un sergent de stradă și dusă la circumscripția 16. Când toată lumea din berărie îl credea mort pe Costică Săvulescu, el s’a sculat, a spus că „nu-i nimic“ și s’o lase ln pace pe atentatoare. Intr’adevăr, cuțitul, din cauza grosimei paltonului, nu-I făcuse decât două zgârieturi ușoare victimei. Tis. IMSES VINARI Mistui §i imn dinafară Citirea unei nuvele , publicate de curând, m’a făcut iarăși să mă gândesc la legătura dintre scriitor și lumea care-l înconjoară, la ceea ce el alege din ea, și ce anume adaogă dânsul realitatei pentru înfăptuirea operei sale. Cunoscând mediul din care autorul nuvelei de mai sus a căutat să se inspire, am putut controla cu ușurință chipul în care faptele s’au resfrânt în mintea lui, și ce anume a crezut dânsul că trebue adăogit lucrării pentru ca să-I dea o întregire. Cu prilejul acesta m’am încredințat și mai mult că rețetele nu pot folosi decât în farmacie și îndeletnicirea culinară, că arta e în afară de orice siluire, că intuiția, puterea de a pătrunde și a descoase viața, e singurul izvor al adevăratei arte. Intuiția nu e rețetă, ci un dar cu care Dumnezeu își miruește alesul. Iată pe autorul nuvelei, așezat la masa lui de scris, vrând să înfățișeze o priveliște a mizeriei. Intru acest scop își închipue sau își amintește un pomelnic de datorii, — cu țifre, exacte, fiecăruia creditor, îi adună pe acești din urmă la fereastra unui subsol mucegăit, înoadă o ceartă de mahala între cei doi soți cărora vrea să le arate sărăcia, și fim contrastul glasului pițigăiat al femeei dinăuntru și răgetele creditorilor dinafară scoate efectul mizeriei omenești! Dar ce păcat că faptele și suferințele omenești, nu se pot amesteca în proporțiile în cari se amestecă ouăle cu untul ca să iasă niște jumări bune. Căci realitatea nu poate fi interesantă decât prin ea însăși; transpusă, în toată cruditatea ei, fie pe o pânză, fie într-o scriere literară, realitatea rămâne înjosită tocmai fiindcă luând-o de pe temelia ei firească o așezi pe o alta șubredă. Fotografia nu poate înlocui pictura, nici stenografia, literatura. N’ar avea atuncea decât să porți la îndemână un creion, să notezi orice convorbire ți s’ar părea interesantă, și să o așterni apoi pe hârtie. Și să-ți închipui cu asta că ai descoperit încă un colț al sufletului omenesc! Dar arta creează realitatea prinsă de ochiul unui artist , din nou, creată. crudității ei i se adaugă căldura sufletului acelui artist, și îmbrăcată numai in acest nou vestmânt, ea poate să aibă dreptul la o nouă viață, la o viață veșnică dacă vestmântul îl va dem.. Gârlea,nu fi țesut mai luminos. Sufletul unui artist pătrunde realitatea, o desface apoi în toate adâncimile ei, și i le colorează în culori suave, eterizate, deosebite de cele cari o acopereau în întâia ei ființare, cum raza de soare desface din picătura incoloră de apă, cele șapte culori eterice ale curcubeului ceresc. Aceasta pentru ceea ce artistul alege din lumea înconjurătoare. Ce-l adaogă, ca să-i dea o întregire? Și adaogă câte ceva din întregul capital de observație pe care ochiul lui, în chip inconștient, l’a cules din atingerea lui cu viața. Aceasta e lucrarea cu adevărat, mintală, lucrarea neprevăzută, — acesta e râul al căruia curs îl știi, fără să poți bănui sub ce efect de lumină își va duce undele în clipa ce vine. Din acest capitol de observație și experiență, răsare partea cu adevărat personală a scriitorului, care-1 și așează pe scara valorilor. E singurul capital după care nu trebue să alergi, el se dă singur prins în capcană ochiului dumnezeesc deschis de-asupra lumii ca să-î cucerească tainele. Mai rămâne de ales forma în care să-ți îmbraci opera literară. In deosebire de pictură și architecture, cari trebuesc neapărat să fie seamă de proporții, literatura e elastică, dânsa nu-ți dă un număr de cuvinte, sau o lungime de frază, pentru o anume situație; meșter să fii, poți mări sau scurtă o descriere, fără ca opera să sufere ceva. Trandafir sălbatec, cu patru petale, trandafir de seră, cu sute, nici gingășia, nici eleganța uneia nu e în dauna celeilalte. Dacă Maupassant dintr’o singură pagină îți dă înfățișarea furtunatecă a mării, cine poate bănui că un Michelet îți strecoară acelaș fior în zeci de imagine? Și ca să amintesc iarăși despre nuvela de mai sus: nu un catastif de socoteli și polițe poate să-ți arate mizeria cuiva, ci numai o singură rază de soare, coborâtă de pe fereastră, peste o treanță de covor așternut pe niște podele măcinate de vechime, poate să înfățișeze mai bine sărăcia unei biete odăite! Și iarăși, acelaș colț, văzut de ochiul unui maistru poate lăsa câteva pagini de o rară frumusețe. ...Dar dacă spinul se resfață pe o tulpină tot atât de înaltă ca și a crinului, cine poate lua floarea unuia drept a celuilalt A