Universul, ianuarie 1911 (Anul 29, nr. 1-29)
1911-01-14 / nr. 13
ANUL XXIX-No. 13— VINERI 14 IANUARIE 1911 f abonamente EQASAlüA: STREIMUĂTATE : * *** 3 luai 10 la. 6-1 3 6 îutri 20 „ > iȘ.-— Un an 40 . ^Abonații primesc gratuit/ \ .USIVERSUI tfî Hiâg" /, \/V edopai y / Fondator: LUIGI CâZZAVILLAN 5 bani in România»-“ 10 bani In streinătate* VANimCIDRI *.X f Pasr. Ill LWa corn 7 ban?ft ^5 P»sr. IV « 55 P'fFil îi recîarp 2,50 'in’ l Mtril'tî ??ii Irimnrsîlî mri iBSIR rip? p(“a Hj Vv 60—120 ie) REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ftl. Strada Brezoianu 1 &. Bucsire.«» Jocul favorit al copiilor regal de la regenții Italiei, în parcul San Rossoro Calendar pe anul 1911 Ortodox Joal, 13 lanuaria.—Mart. Ermiliu. Catolic Joal, 26 Ianuarie.—Folycarpe. Râs. soarelui 7.43. Ap. soarelui 5.14 „UNIVERSUN“'*' are““următoarele linii telefonice: Administrația . „ . . . 6 62 Redacția ....... 12 88 Străinătatea........................ 20 56 București* 13 Ianuarie, Hissile isi Supiîor dinMefasws Ziarele guvernamentale din câteva ’•• explicații în vrednice , de luat la cunoștință asupra chipului In care se proiectează răscumpărarea moșiilor instituțiilor de binefacere și vânzarea lor în loturi mici și mijlocii, țăranilor agricultori. S’ar putea naște întrebarea dacă cu cumva este o atingere a dreptului de proprietate în faptul răscumpărării obligatorii a moșiilor aparținând așezămintelor publice de binefacere? La aceasta se răspunde: nu, căci nu e , același lucru dreptul de proprietate al persoanelor fizice, cari au existență reală, și acela al persoanelor zise morale, cari n’au nicio existență reală, ci numai una închipuită, creiată de lege. Legea care le-a creiat,le poate modifica sau chiar desființa, atunci când interesele superioare, obștești sau naționale, arderea. Această teorie a fost aplicată, nu odată, la diferitele State, și în Europa, și în America și chiar la noi. Dar, fiindcă operele de binefacere în vederea cărora generozitatea înaintașilor noștri a înzestrat acele așezăminte nu trebuee să sufere nici o atingere și nici o vătămare, retragerea capacității de a poseda imobile rurale trebue neapărat să ia forma unei cumpărări din partea Statului a tuturor moșiilor acelor așezăminte, în niște condițiiiî cari să le asigure un venit în nici un caz mai mic decât acela pe care-l au astăzi. . Fiind vorba de o întindere de vr’o 363.000 de hectare, și socotind hectarul una într'alta cel puțin la 700 de lei, valoarea tuturor acestor moșii ar reprezintă mai bine de 250 de milioane, înțelege oricine că nu poate fi vorba de a se arunca în circulațiune titluri de rentă ale Statului pentru o asemenea valoare, căci aceasta ar apăsa prea mult asupra cursului emisiunilor Creditelor, Casei rurale, etc. Cum se va proceda atunci? Așa ,că prețul cumpărării se va plăti fiecărui așezământ într’un titlu de rentă perpetuă și inalienabilă, care nefiind pus în circulațiune nu va apăsa de foc. ..supra creditului Statului și a 103) târgului financier. Cupoanele plătite de Stat, și cari se vor înscrie în bugetul datoriei publice, vor avea drept contra-valoare veniturile moșiilor cumpărate până la vânzarea lor în loturi mici și mijlocii la țărani. Vânzările se vor face pe temeiul principiilor celor nori adoptate în legea Casei rurale, adică cu plata unui procent al prețului în domenitul vânzării, dar cu împărțirea în parcele mai mari pentru țăranii mai avuțî. Se mai notează în sfârșit, ceea ce ar fi foarte bine să se țină în seamă, că o politic financiară înțeleaptă și prevăzătoare ar cere ca partea din anuitățile plătite de cumpărătorii de loturi, reprezintând amortizarea, să nu fie întrebuințată ca resursă ordinară a bugetului, ca venit, ci, după natura ei adevărată, ca un capital. Dar nu este încă momentul a se intra în amănunțirea mai deaproape a acestor proiecte. DIN BULGARIA Zilele acestea guvernul va prezintă Sobranieî o ordine de zi pentru convocarea marei Adunări Naționale, după cum prevede Constituția Bulgariei. Dacă această ordine de zi va fi primită de Sobranie și sancționată de rege, se va proceda la alegerea deputaților (îndoitul număr al Sobraniei ordinare, adică 406 mandate) ,pentru marea Sobranie.. După alegeri va fi convocată marea Sobranie la Târnovo, vechea reședință a țarilor bulgari și se va dizolva de la sine după rezolvarea chestiunilor de la ordinea zilei fixate de mai înainte, fără ca hotărârile ei sä mai fie prezentate, regelui pentru sancționare. Această mare Adunare Națională nu va avea un caracter constituant, ci numai revizionist. Se vor discuta, între altele, paragrafii asupra titlurilor suveranului și asupra situațiunei internaționale a Bulgariei, creată în urma declarațiunii independenței la 5 Octombrie 190S, precum și paragrafii privitori la succesiunea tronului. De asemenea se va reduce durata mandatului deputațier de la 5 la 3 ani, iar în fiecare an sesiunea , Sobranie: va ține patru luni.. Alegerile pentru marea Sobranie se vor face pe la sfârșitul lunei Aprilie, iar adunarea va fi convocată la începutul lunei Iunie. Rezultatul alegerilor va avea mare însemnătate și pentru succesiunea actualului guvern. Se afirmă cu siguranță că cel mult până la începutul toamnei cabinetul Malinov se va retrage. .. ... Și cum doarme de adânc!... Culcat pa dumbrăvi de frumuseți ispititoare, colosul doarme adânc visând poate la mărețiile de’ odinioară când zimbrul Moldovei chema la luptă pe vrednicii plcși ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Triști, călătorii pornesc pe străbătute cărări și merg drumeții neturburați spre Mecca poveștilor trăite de străbuni, visate de epigoni, moștenire poate celor ce vor veni după ei. Cu ochii resursină cei cei sceptici, cu ochii speranții cei încă vizionari, toți trec prin acest vălmășag fără viață, prin acest Iași care doarme pe laurii biruințelor apuse fără ca nimenii să cugete la trezirea din somn a uriașului adormit, dar astăzi tot atât de falnic ca ori. In slove deșarte să mai aștern povestea acestui uriaș? Dar când atâția au grăit frumos și cu tâlc despre Iași, ce-ar mai putea sä spună umilul bucureștean care vine pentru întâia oară să stea de vorbă cu ei? 11 privesc mereu, caut sa mă pierd tot mai mult în necunoscutul lui iar ochii spun sufletului că e prea slab să poată coprinde atâtea frumuseți. Da, Iașii e un Necropolis așezat pe culmea unui belșug de vieți și el îmi lămurește, așa cum mi se înfățișază, toată taina curentelor de bine, a generoaselor avânturi, al căror isvoddor a fost pururea nebiruit. Bahluiul îi leagănă somnul, schituri îi contemplă din depărtări iar omătul alb e giulgiul ce îi învălue strălucirile moarte. Și din atâta alb de-abia gândul do-1 poate lămuri iar ciudățenia impresiilor dobândite se amestecă în acest alb și toate mă fac să uit că uriașul nu e bine îngrijit sau că pare un cerșetor svârlit în stradă fără teamă de păcat, lăsat așa, un joc al întâmplărei, să-l cuprindă noroiul până mai sus de grumaji. Și totuși, aci a fost leagănul uniiei... Din balconul hotelului altădată hanul lui Petrea Bacalu, privesc piața, piedestalul pe care va fi așezată statuia lui Cuza Voevod, .și,, ori mă întrebați de ce, mă cutremur la gândul că din acest han pornit altă dată hora IJnirh. In piața care-i poartă numele. Și totuși, aci a fost scaunul Moldovei... Prin minte îmi trece măiastră poveste: Stefane, Maria Ta, ‘ ri’u la Putna nu mai sta, Xas’arhimaniiritule! Toată sfința schitului în care poveste, Eminescu, lapidar, nebiniit...a scos ca de sub daltă marmora rieperitoare a marelui Voevod. Și-mi vine în minte încă piramida de capete boerești a lui Vodă Lăpușneanu, cum și vremea celor „proști dar , mulți“ cari cercau capul lui Moțoc.Toți zâmbescu-roi din firide bătrâne, pagini de glorie pe care Istoria mi le deschide largi, așa cum cerul -po deschide visătorilor cari-știri să-i tălmăcească tainele. Pe-aci se perindară și voevozi streini cari ne cădeau cu gând vrăjmaș sau de voe bună; aci jroleni superbi revărsară patrimoniul bogatei lor propii,șirî și din toate cele, cupole, un amestec de stil gotic și bizantin, sari ruine, relicve scumpe, atât ne-a mai rămas!... Iar astăzi? Morții vorbesc, ne spun povești ce ne leagănă gândul, morții vorbesc iar cei vii tac și viața doarme parcă sobm de piatră iar deasupr-i vezi lespedea miei dulci evlavii pe care am închinat-o morților cei vii. Polonii superbi, cu cari Ștefan Voevod plugul odinioară Dumbrava Roșie, cum și alte neamuri de oameni, ales cele de miazănoapte, toate sau aproape toate am lăsat urme aci, unde, în alte vremuri,, apun basmele, a sălășluit un neam al lassigilor, despre cari se zice că a dat ființă și nume acestui uriaș adormit Dar sunt și alte povești despre lași,căci închipuirea mulțimei știe totdeauna să dea vestmânt de poezie celor ce-i cad uimitor sub priviri. Nu vom înșira povestirea acestor legende. Aț făcut-o mai buna alții și sunt ani de atunci, împrejurimi minunate, zidiri așezate pe colini, tot maveri mai sus, dau orașului înfățișarea uneî terase enorme iar drumurile înclinate, suișuri și pogorâri, „par niște „montagnes rustârî, par niste „montaque a ruases“ pe care vehiculele din capitala Moldovei, abia mai putează să meargă. Străzile largi dar noroioase iar vara prăfuite, desigur, drumuri care duc la Casa de nebuni, pe șoseaua Socolei, străzi locuite de o populațiune nevoiașă din fire afară și care locuește aproape în spolnici de troglobiți, toate aștern zăbranic de lacrimi pe suflet și te fac să cugeți la trlumea contrastelor de,care te iubești uneori. Aruncând aceste priviri fugitive spre înși, gândul se duce și la Socola, acel imperiu al nebuniei.salt al fericirei unde stai de vorbă cu împărați, milionari, multi-milenari, toți cari trăesc o viață proprie, o viață numai a lor, departe de lumea celor ce se socot sănătoși cu adevărat. Din toate preumblările și cercetările făcute, din tot ce ochii am lăsat sufletului ca impresii adânci sau fugare, din traiul sub toate formale al societăței ieșene, din viața socială a acestui oraș vestit, se desprind învățăminte de folos pentru că nicăeri ca aci nu e mai puternică; legătura dintre oameni și jocuri, nicăeri ca aci nu se adeverește aceea ce Rodenbach povestește atât de frumos în „Brugges la morte“. Voevozî înveștmântațî în mână drehlamide, cronicari de faimă ca Miron Costin, biserici străvechi în care arta bizantină se amestecă cu nuanțe de gotic sau florentin, zidiri măiastre în care poți deosebi piatră de piatră, toate rânduite sub variate structuri, din vremuri bătrâne toate și, mai spre noi, curente generoase, polemici celebre, artă, literatură, știință. Toate și toți te chiamă aci să-ți povestească aceea ce veacurile am pus la daltă ca să întruchipeze din oameni și fapte un oraș dat uitărei pe nedrept. Iată pentru ce e vrednic Iașii de multă luară aminte , șt iată pentru ce o datorie pioasă fața de străbuni glorioși, o datorie către noi niși-up față de prezent, o datorie către cei ce vor veni după noi, ns impune să ascultăm gândul cel bun și să scrim acela, ce ne îndeamnă acest gând. E grea sarcina,ce ne-am luat, dar cutezăm totuși, să mergem înainte, convinșii că sufletul nu poate spune niciodată , decât adevărul. Timbre și lumini va fi Iașii privit de ochii unui ziarist bucureștean. Sofia, 10 Ianuarie, XILL ® marLâL,nu din țara ss nrpsonaiTup - IflstB mârtie unul bucurestean care vede Iașii peRara intâia oară — In leagănul Unirei .-Constatări dureroase.-Teiul lui Emiescu.Pricina agoniei; mirajul Capitalei Ii. riescu. Descoperiri preistorice în Jud. Iași D. profesor doctor Hubert Schmidt, din Berlin, după îndelungate cercetări științifice făcute în comunele Cupurca și Băiceni, de lângă Iași, a găsit în acesta localități unelte și dovezi preistorice, datând din timpul epocei de piatră și a bronzului. __ Descoperirile d-lui.. prof. dr. Scimidt sunt considerate de mare valoare pentru lumea științificii. In curând, distrusul profesor va face o comunicare la societatea de antropologie din Berlin, despre cele descoperita lângă Iași. Miereasa CRONICA VESELA Si să dus roșii și-acum albii La putere aîi venit... Ni s'a dus și roșul soare Și pământul a albit ! Și așezat de timp baltonul Mi- vâindusem la total Și de-asi ști cum sunt acuma bitrun hal fără de hal! Se putea ca iarna asta i ci sc-arabeea mai slabă? Până cri fa luminoasă și-azi e albă ca o babă. Mai frumoasă e acuma Nu e vorbă, dar de toc nu-i plăcut când nu ai lemne Și când ești fără cojoc. Insă tot veni c'un bine Și zăpada, că prin ea Avem sănii la 'ndemână Părăluțe de-am avea! Bă și mulți, găsind în sănii Un prea să o moto salai. Preferim cu mult mai bine O platformă de tramvai... Bună c zăpad'aceasta Pentru cei chiaburi lemnari, Tot printr'dasa Providența Dă conced la cotigari. Și-l speranță să'l salveze Păl cu lacu'n Cișmigiă Și pe alții, doar pe mine Mă găsi în pardisiul lin adică sunt o droaie Pentru,care-i un infern... Mal iutde pentru aceia CC fuieră la guvern... Căci dimișiile 'ntr'una Curg la orice minister Și nu-i glumă să-ți ia slujba Și-apui să te ia cu ger! Și-apoi pentru cucenițe !'.-un adevărat necaz Căci ninsoarea se topește Pudrișoara pe obraz... iară gerul se 'nroșește Vârful nasului, ușor, De 'ntc'un fel pornesc de-acasă Și se 'ntorc cu 'n alt decor. Eu mai spun pentru aceia Ce-s la buzunar... sadea Și ca moț mai alici, colo, Colle-o „jenă“ la pingea... Nici da cei cu tignafeluri Sau c'un junghi pe la mijloc. Nici de cel cu soi sera'n casă Ce-s forțați să stea la foc.. Tot ce, pot a vă mai spune, E și-un bine c și-un rău, Cum e tot ce și lumea Hot.a Vine de la Dumnezeu... Numai că, zăpada fie, Căci ea pică drept din cer.. Dar nu pot pricep.?. Doamne, Pentru ce-ar mai fi și ger!.. MARIONAȘ. Avocați ai Sfâlcloi Ai au fost numiți avocați ai Statului : D. Gh. C. PlesniÎă, pe lângă instanțele judecătorești din Galați și jud. Govurlui, în locul d-lui .Ștefan H. Ștefan. D. €. Drăghici, pe lângă instanțele judecătorești din jud. Trotova, în locul 1 d-lul Gh. Gheorghiu. D. George Mihăileanu, pe lângă instanțele judecâtorești din jud. Vâlcea, în locul d-lui Al. G. Boicescu, demisionar. D. N. Ursulescu, avocat cl. I, pe lângă instanțele judecătorești din București și jud. Ilfov, în locul d-lui N. T. Ștefănescu. Nenorocirea in Graești Galați, 12 Ianuarie Astasi la orele ' 13' ian., pe când mai mulți săteni scoteau o mașinii de vapori din moara d-lui Costacis Baieții din Grâești, mașinistul Oancă Vasile Care dirija lucrărie,a căzut din țigura de seamă sub roatine mașinn și a fost omorât pe loc. Honi prefacit de Juioța «. C. UmSlOSIlAN Noul prefect al județului Afoa. NICOLAE l. POPESCU noul prefect de Argeș SSMSORI IM1917I AÎ S LUI VAHLE Academicianul francez d. Ennile Raquet a publicat acum o lună la „Annales politiques et littérairea“ un articol asupra corespondentei lui Edouard Grenier, cunoscutul poet din vremea lui Ludovic-Filip. Era vorba de scrisorile particulare adresate lui Grenier de prietenii lui și pe care acesta il lăsase bibliotecei din Besancon, orașul în care trăise. D. Georgea Cazier, conservatorul acestei biblioteci, fiul profesorului de la Sorbana d. Antonin Gazier primise legatul poetului provincial, clasase întreaga corespondență și publica acum un mic studiu asupra materialului prețios cu care se îmbogățea zisa bibliotecă, mai multe mii de scrieri ale celor mai înnalte personalități literare sau politice din a doua jumătate a secolului al XLI-lea. In articolul d-lui Fayud am găsit pomenite scrisori de-ale lui Vasile Alexandri printre cele rămase pe urma lui Grenier. Câteva rânduri și un citat fără prea multă importanță pentru noi, necum pentru un om de litere străin. Am așteptat aproape o lună până să ni se găsească originalul memoriului d-lui Gazier. L-am primit acum. E un extras din publicațiunea: „Mémoires de la Société d’Emulation du Doubs“ (Seria 8-a, tom. IV, 1909), o broșură de 86 pagini în care, în linii generale se expune importanța regatului, pentru corectătorii mișcării politice și literare dintre 1876 [UNK] IDOO (Grenier a murit în Decembrie 1901). Sunt pomenite în acest memoriu, pe lângă scrisori de-ale lui Victor de Laprade, Auguste Barbier, Emile Augier, Sully Prudhomme, Alexandre Dumas, Mérimée, Jules Lemaitre, Ferdinand Brunetiere, Ghallemol-Lacour, Albert Vandal și mulți alți scriitori și oameni politici francezi, scrisori de-ale d-lui de Gubernatis și treizeci și una de saison de-ale lui Vasile Alexandri, dintre anii 1511—1880. D. Georges Cazier consacră acestor din urmă scrisori șapte pagini din nenunriul sări. Este tot ce, știm despre aceste nouă documente, ale literaturii noastre și, până când vre-unul din români iubitori de literatură locuind în Franța ,va cercete cu ’ de-amănuntul. cpî*Popondi n a ce ne interesează și va întregi prin publicitate b/pera marelui nostru bard naționie!,-iii se pare a ,nu" face, nefolositor lucrarea, marid pentru cunoștința tuturora paginele din broșura ce am dinainte: în .cari se vădește n>i, interăsurii eu ar avea pentru noi românii "cunoașterea întregului gând"-al aceluia-câra a purtat eu atâta glorie peste granițele țării conștiința latinităței noastre, în literatura ca și in politică. Din broșura d-ln Cazier aflăm că în ianuarie 1854, în timpul războiului Crimeii, Grenier care, după lovituri de stat din Franța, părăsise cariera diplomatică spre a nu servi Imperiul, fusese ales că secretar de hospodarul Moldovei Grigorie Ghica. In momentul plecărea lui spre Moldova, Prosper Merteie © îi dădu o scrisoare de recomandație către Vasile Alexandri, pe care-l cunoaște la Iași și cu care leagă bună prietenie. Prima scrisoare a lui Alexandri către Greniler e datată Ianuarie 1855: ultimă, Februarie 1885. D. Cazier citează una din 1851, de după dezastrul îndurat de Franța în 18Î0: „Rana, scrie .Alexandri, e mare, adâncă, spăimântătoare,dar sângele e bogat și rana se va cicatriza mai repede de. Cât cred dușmanii d-voastrfi. Parisul a fost bombardat de prusteni,incendiat de comunarzi; orașul acesta, mândria și mărgăritarul lumei, e presărat, azi de ruine; ei bine, amatorii ele priveliști întrisITA toate să se grăbească a vizita aceste ruine, căci în curând nu vor mai fi; pădurile ami fost tăiate, vor fi și curând replantate; monumentele se vor ridica din nori in curând ca prin farmec, căci Parisul este orașul minunilor și lumea întreagă va conlucra la restaurarea lui. Parisul este stăpânul Înmoi inteligenta și bogate, e iubit și toți îl vor frumos și Împodobit ca o regină. Ceea ce ar fi fost nimicirea pentru Berlin, Petersburg și Ubiii quanti va fi pentru Paris începutul unei nori splendori, ceea ce ar fi fost pentru Prusia o ruină seculară, nu va fi pentru Franța decât o jenă momentană, căci ea e bogată, activă, bărbați și are un tezaur nesecat, ce nu i se va lua niciodată, spiritul care inventează, care creiază, care spumegă, care luminează și care robește. Un german, orb cât de bogat ar deveni prin despuierea vecinului, va fi totdeauna " ,,im tudesque“ greciri, grosolan, obtuz, cu râsul prostesc, cu înfățișarea aproape grotescă, pe când un francez, chiar sărăcit, va păstra un oarecare semn de distincțiune inerent rasei latine și spiritul acela fin și zeflemisitor atât de temut,de docta Germaniei, de sfânta Rusie și de mercantila Anglie“. * O scrisoare a lui Alexandri patriot, din 1877 (d. Gazier pomenește de o scrisoare din Mai 1857 în care Alexandri „explică pe larg diferențele de caracter și de moravuri ce există între Moldoveni și Valahi; pe aceștia din urma îi numește Gaseonii României"), de atunci de când sta să se înfiripeze visuri proclamării independenței, visul de atâtea ori primejduit de rivalitățile puterilor protectoare : „Când ești Franța, când ai ca dânsa ceva de-al ștrengarului și de-al uriașului, îți poți permite orice, chiar greșeli pe care le plătești foarte scump ;aî cu ce să, plătești chiar căderi formidabile, On part, on court, on tömbe, On se relére roi! .1) dar când ești România, adică un pitic ghemuit între trei coloși (citește moîoși), ce poți face ca să’ți aperi existența și naționalitatea ? Coloșilor li se năzare să’șî măsoare puterile la fiecare cincisprezece sau douăzeci de ani ; se îngrijesc ele de nenorocitul pitic ce le stă în drum ? Firește nu, trec, îi sdrobesc, și când pugilatul s’a sfârșit, se reîntorc acasă lăsându’l să se vaite cu picioarele în vânt. Atunci vin cumetrele diplomației ca săi îngrijască și să-i acopere cu bandage cari sunt adevărate lanțuri. Nenorocitul se vaită, mai mult ca oricând și Europa își zice : Dar ce vrea mucosul acela, ce sbiară? nu e niciodată mulțumit ? Ai de gând să taci, broscoiul« ? etc. E aceea ce ni s’a întâmplat nouă românilor, cărora diplomația n'a vost sar n’a îndrăznit niciodată să ne creeze o poziție bine definită. „Tratatul de la Paris menționează despre neutralitatea țârii noastre, dar departe de a-i da acelaș caracter ca cel pe care-l are Belgia sau Elveția, îl leagă de neutralitatea imperiului otoman. Ce se întâmplă. ? Indurăm regulat ,contra-loviturile tuturor înronîților. sublimei Porți și tuturor întreprinderilor Pensiei, ,Vizirul nu și-a făcut cheful, și-a fumat prost ciubucul...răspunde obraznic vre-unor propuneri ale cabinetului din Petersburg. Războirl... și Prutul e trecut. De ce? Pentru că vre-un Burk englez ar fi declarat în plin parlament că neutralitatea specială a României nu e înscrisă în tratatul de la Paris. Deci România poate fi, fără frică de pedeapsă, călcată, in picioarele cailor căzăcești sau alții, și întro bună dimineață, se vede năpădită de hordii înregimentate ca merg, zborse, să dosrobească creștinii din Orient. E o cruciadă în favoarea bulgarilor, prea bine, dar e o striveală pentru noi. SOO.OOO de ruși intră cântând arii, asiatice și iar poziție de-alungul Dunării; ca să-l pedepsească, turcii nu bombardează orașele riverane; nenorociții locuitor fug înlăuntrul țării și se întreabă cu sufletul curat de nu s-a ajuns sfârșitul lumii... Nu, nu e sfârșitul lumii; e consecința trăncănelii diplomatice de acum douăzeci de ani“. Și în altă scrisoare: „Să țipăm la urechile rușilor și turcilor . Trăiască independența României, și să intrăm vitejește în vâltoare. Vom eși zdrobiți poate, dar cel puțin ofeliți prin foc. Ajungă atâtea umiliri, ajungă atâtea mizerii! Sari stăpâni la noi. ..sari fără de la nooi. Sunt pagini frumoase asupra renașterii noastre, rătăcite în muzeul francez de provincie, sunt pagini cari spun multa sufletului nostru. Cred că ele trebuesc cunoscute ca de-a’ntregul și cine ni se va face așa cunoscute va bine-merita deja istoria noastră. Aiecsandresce-Dorna. D-rîî abonați, cari cer schimbări de adresa,sunt rugați cu inbiatanță să bine-voiasca a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este imprimata adresa cu care primeau ziarul până atenei, spre a se putea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea ziarului la noua adresă. 1) Pleci, alergi, cazi ei, te ridici rege! 1 Comm INTERIMARAL CAPITALEI Eme’a hotărât in mod definitiv în privința comisiunei interimare a Capitalei. Comisiunea va fi compusă astfel: d-nn. DeșlrUj dr. N. Tomescu, Papadat, Orgheldan și I Protopopescu-Pake., membri. Instalarea comisiunei se va face azi. D. N. DOBRESCU președintele comisionei D. Dim. Dobrescu, președinte; *1 ••iff*, nrp. r*virite ju, u. (5. ăiA ăH v. eice-președintele comisiunei SC A si LAT SOH ASCU președintele comisiunei interimare a comunei Ploești MIȘCAREI POLIȚII ÎnaBtoarea mișcare s'a facut în polițiile din Capitală și din țară . IX Gr. Niculesen, comisar cl. Liss în poliția Capitalei, în locul d-luî Al. Teodora, înaintat comisar cl. X-a în locul d-luî N. Sütesen, a cărei numire a fost anulată. D. Haralamb Antonescu, polițai cl. I-a la Brăila, in locul d-lui căpitan C. Olănescu, demisionat. D-niu C. Hurezeanu, ofițer de sergenți în poliția Capitalei, I. G. Ionescu-Cîcu și Popescu C. Const., afi fost numiti sub comisari cl. IlI-a în poliția Tg.-Jiu, în locul. d-Ior Popi- Iian, T. Georgescu . d. T. Miliicea a fost numit eub-eomnisar cl. Iilu in locul d-lui Gh. Smiionescîi, din poliția Focșani. I o forâtoa rens i rine îns annl muncitor Galați, 12. — Astăzi după amiaza, la orele 3 jum., pe când renul de București intra în gara de pasageri, un individ s'a aruncat pe linie înaintea trenului. Corpul i-a fost oribil mutilat ți moartea instantanee. Asupra cadavrului, care, după aparență pare a fi al unui muncitor, în etate de 30 ani, nu s’a găsit nici un indicii care să stabilească identitatea lui sub cauzele sinuciderei". Cadavrul, din ordinul parchetului, a fost transportat la morga spitalului „Elisabeta Doamna“. Cele ftni mine - MARS ROMAN PASIONAL — da EMIX. EZOMEEOVEG PARTRA A < INT ER • CEI TREI XXI Sam Jose Basce ese din încărcătură „Drace! dacă. o de trebuință și dacă voesc, cornițele de Sisteme va fi pentru noi, ca și bătrâna marchiza de Neuville. . Ceasurile treceau repede. Serbarea se apropia de sfârșit, și îmi după alții, invitații se retrăgeau. Jose Bosco întră în salonul cel mare. El se apropie de cornițele de Montgarin și îi zise: — A sosit ceasul plecăreț, destul pentru azi. — Sunt gata, răspunse tânărul. El merse de salută, pe doamna de Coulange și pe Masimiliana, asemenea și pe bătrâna marchiză de Neuville. — La revedere, zise ea lui Ludovic, însoțind aceste cuvinte de o mișcare din mână plină de iubire. — Mâine, voiți avea onoarea să prezint respectele mele doamnei marchize, răspunse el. Douăzeci de minute mai târziu, hotelul de Coulange și strada Babylone recăzuseră în tăcere. Servitorii se grăbeau să stingă lumânările și lămpile spre a a se da mai curând odihnei de care aveau trebuință. După ce dote drumul femeieisale din casa care o ajutase să se desbrace, Masimiliana se culcase. Deși era prea ostenită; căci danțase foarte mult, ea nu se gândea să doarmă; frumoșii ci cefai rămâneau deschiși da tot. Era turburată, și, din când în când, pî&ptuî.. ce se înălță... Simția, un ce necunoscut..și,i ‘•se părea că ceva tainic vorbește mîmei și sufletului sări. O putem spune. Maximiliana se gândea la cornițele de oligarhh. 'Pentru cea' dintâi vară,' 'tânăra fată simțise palpitându-i inima sub privirea unui bărbat. Precum 'spusesem, îndată ce se găsise în fața Maximilianei, Ludovic fusese apucat de o admirațiune adâncă. Fata zărise tulburarea lui ,și ghicise foarte lesne pricina ei. I îndată simți că cu Toțiun semnată îi pătrunde până în inimă. Din privirea uneia ca și privirea celuilalt,' o • scântei izbucnise, amândouă se ciocniseră, și ,din acea ciocnire, celei două inimi, fuseseră rănite în același timp. " Mai târziu, când ibalul îi apropiase și când el veni,aproape tremurând, să o invite la o polca, ea’șî pusese mâna sa într'a lui cu o plăcere nespusă. •Maximiliana se gândia la toate acestea; iată pentru ce in loc de a dormi, ochii săi stau deschiși XXII Cmna marchiza de Neuville căzut in cursa ce-i întinsese Jose Basce Două luni trecuseră deja strălucita serbare dată de marchizul și marchiza de Coulange. După ce se dusese foarte despe la hotelul de Coulange, unde întotdeauna fuse bine primit, Ludovic încetase deodată deja se mai duce, supunându-Se unui ordin al lui Jose Basco. Acesta era uri calcul al Portughezului și avea însemnătatea lui iritr’una din întunecoasele lui combinații. Prefăcut amia~. '■gerea tânărului era deșimațîE sa servească planurile sale. Iritr’o zi, după amiazî, Jose Basco. ră. Idoî știa. Inainiio de a intra, Jose ’și schimbă fața; părea preocupat, posomorât; marchiza, o băgă de seamă. — Ce vi s'a întâmplat? ’î întrebă ca. — Mă tem. Vedeți, doamnă marchiză, e mai bine ,sa tac, e mai bine să nu aflați. — Ei"! co, e dar un lucru grav? — Prea grav, răspunse 'Jose clătinând din cap. .—Ojhi atunci, domnule do, Rugas, vă rog, vorbiți. Doamne! deși sunt femeie bătrână, poate că mai sunt încă bună la ceva. Aidie,, domnule de Rugas, vorbiți, vă ascult, vic, nu, se poate spune oi Ice. Dacă e vreo taină, vă făgăduiesc că o voi păstra. . Portughezul păru a se gândi, mult până să se hotărască. —■ O voiți, doamnă marchiză, „zise fier bine, fie o să aflați pricina întristărei mele. Ș’apoi,pentru ce v’aș ascunde-o”. Prietenia d-voastră va putea face se prezintă la marchiza, de Neuville. Bătrâna femeie era și așa ceva acolo unde iubirea mea e neputincioasă. Doamnă marchiză, e vorba de verișorul meui, cornițele de Montgarin. Bătrâna fenice nu-și putu stăpâni un strigăt. — Așa este,, zise ca eu o voce mișcată, sunt mai uluit de cincisprezece zile de când nu l-am văzut; nu cumva e bolnav? . — Doamnă marchiză mă tem pentru mintea lui. — Pentru mintea lui? repeta bătrâna, nu înțeleg, deslușiți-mâ domnule de Rogas.- Doamnă marchiză, Ludovic reste amorezat. Auzind aceste cuvinte, marchiza începu sâ râză cu hohot. Apoi, liniștindu-se deodată. —- Mă spăimânt aseși, zise ca, dar-acriminta-ma liniștită. Ah! d.de Montgarin o amorezat! insă , găsesc aceasta , foarte natural, scumpul ’meri comite, nu văd aci nimic ce vă poate, neliniști astfel. — Dacă sunt neliniștit, pot spune chiar înspăimântat, • treime să credeți, doamnă marchiză, ca aceasta nu e fără cuvânt. Ascultați: Ludovic este amorezat, insă amorezat nebun. De câteva zile el se află într’o stare de plâns. ■ Doamna de Neuville ascultase cu cea mai mare băgare de seamă.. Jose Bosco aștepta cu nerăbdare răspunsul bătrânei doamne, ca să poată cunoaște efectul produs de spusele lui. — Cele ce-mi istorisești sunt ciudate, domnule comite, zise marchiza, și, in adevăr, foarte grave. Trebue, cu orice preț, să scăpăm pe sărmanul băiat. Privirea portughezului se înveseli. — Da, îngână el, trebuo sar , scăpăm dacă se poate. — După cele ce mi-ați spus,scumpul uțeri comite, văd că verișorul d-voastră este un amorezat fără speranță, fie că iubirea sa a fost respinsă sau că frumoasa de care este amorezat iubește pe un altul. ■— Iubirea comitelui de Montgarin n'a fost respinsă, pentru cuvântul că el o păstrează ascunsă în fundul inimei sale, și apoi nici nu știe dacă inima fetei, ce iubește o dată altuia. — Atunci, nu mai înțeleg nimic, răspunse marchiza, afară numai dacă d. de Montgarin nu e cu totul nebun. — Vai! doamnă, între cornițele de Montgarin, și aceea pe care, o iubește, se află o stavilă peste care nu voește măcar să se încerce ca să treacă. — Ah! care e dar acea stavilă așa despăimântătoare? întrebă marchiza. — Fata aparține unei ilustre familii care pe lângă nobleță ci mai are și o avere colosală. — Oh! averea, averea! făcs bătrâna dând din cap. ul m>