Universul, octombrie 1911 (Anul 29, nr. 269-299)
1911-10-17 / nr. 285
Calendar pe anul 1911 Ortodox Duminecă, 16 Octombrie.— Martirul Longin. Catolic Frinmlreeă, 29 Octombrie.—Narcis. R4&r6««Ini<5u49: Apusul soarelui ori O rhiversol are următorele linii telefonice Administrația ■ • » ■ . 6/62 Redacția . « • . . . . 12/88 Străinătatea...........................20/56 SPECTACOLELE ZILEI AkIA/( DIMINCA : TEATRU. IV.VT10.VVL — MATINEU : Doctorul fără voe și Vicleniile lui Seaph», comedii de Moliăre. SEARA : Taifun. TEATRUL LEONIM)5*1.SCILIRIC). _ — Turneul Suzanne Besprés—MATINEU : Fédra și SEARA : Marionetele. TEATRUL I MODERA' [Compania J Davita).—Matineu și seara Fetița. Războiul italo-turc O ÎNFRÂNGERE asupA ITALIENELOR ITALIA promite despăgubiri materiale Turciei Roma, 15.—în cercurile politice de aci, se vorbește, că în urma, recentelor victorii ale trupelor italiene în Tripolis guvernul italian ar fi dispus să acorde Turciei despăgubiri, materiale in vederea bibeerei păcei. Italia nu dorește înjosirea Turciei, și va căuta o modalitate ca nici interesele Turciei să nu fie jignite. In orice caz Turcia va trebui să renunțe la Tripolis ,și să consimtă la anexarea acestuia la Italia. MORATORIUL A 2 CASE COMERCIALE Constantinopol, iii.—Telegramă din Salonic: Două mari case «art«remaLe de-aci ari cerut guvernului să le acorde moratoriu. Aceste două case au soc artele una în Londra iar cealaltă invarte. O ÎNFRÂNGERE A italienilor Constantinopol. 15.—La Mistere 2000 de arabi s’au unit cu Impele turcești și au atacat pe italieni. Aceștia din urmă au fost siliți, după o luptă Îndârjită, să bată în retragere. ESTE DE PRISOS Constantinopol. 15.—In cercurile politice de aici domnește convingerea că mediațiunea marilor Puteri în interesul păcei este de prisos. Ambasadorii marilor Puteri au și încetat orice intervențiune. Relațiunile dintre Rusia și Turcia shift înrăutățit acum așa de mult încât nu mai poate fi vorba de pace până când una din părți nu va fi definitiv obosită de luptă. Iar cât privește condițiunile în cari fiecare din beligeranți ar fi dispus să încheie' pacea, e o deosebire atât de mare între cele două puncte de vedere încât deocamdată pacea este imposibilă și deci «Tee mediația ne e de prisos. ffi&El se bucura de succesele turcilor Londra. 15. Ziarul ..Westminster Gazette ocupându-se de chestiunea Tripolisului scrie: La o distanță de 30 de kilometri de Tripolis se află o armată de 30 mii de arabi cari s-au unit cu trupele turcești, numeroase și ele. Trupele turcești au dovedit o vitejie rară și au înregistrat numeroase succese. Anexarea Tripolitaniei la Italia nu va merge cu una cu două, de o cmi două ca nu este făcută decât pe hârtie. Numitul ziar spune că este regretabil că Italia a respins mediațiunea marilor puteri pentru încheierea pacii. Articolul sfârșește exprimând speranța că războiul nu se va întinde în Europa. ITALIENII PRIMESC AJUTOARE Malta. 15.—Un corp de 10 mii de soldați italieni va pleca zilele acestea din Italia la Tripolis ca întăriri ale trupelor aflătoare acolo. TURCII dispun de 60.000 de combatanți Londra. 15.—Agenția „Reuter“ află din insula Malta că după o scrisoare privată din Tripolis, forțele turcilor și ale arabilor ar spori pe fiece zi și s’ar ridica acum la 60.00 de oameni. In urma atacului de lunea trecută s’a crezut, la un moment dat că italienii erau să fie distruși cu toții; ei nu s’au susținut în pozițiunile lor decât cu mari sforțări. Răscoala arabilor din Tripolis a fost înăbușită numai după o luptă furioasă în care italienii au pierdut ISO de oameni. Se afirmă că în fiece zi italienii împușcă dela 40—50 arabi. Un aeroplan italian atins de gloanțele turcești Roma, 15.—Telegramă din Tripolis. Aviatorul italian Piaglia a făcut recunoașteri cu aeroplanul pe de asupra trupelor turcești in timpul marii lupte de la Tripolis. Turcii au tras salve asupra aeroplanului. Gloanțele au ciuruit ambele aripi ale aeroplanului care era cât pe aci să cadă în mijlocul dușmanilor. Totuși aviatorul a reușit să conducă aparatul până în tabăra italiană, unde a ataxisat brusc. RĂNIȚII ITALIENI DIN TRIPOLIS Roma.. 13. ■— Telegramă din Tripolis, Eri art fost internat la ambulanțe 437 de soldați italieni răniți mai puțin grav și 150 răniți grav. Matata Puterilor Tragicul sfârșit AL LUI ENVER BEY Paris, 15. —Telegramă din Tripolis. Turcii au avut pierderi foarte mari, tu ultima luptă de la Tripolis. Printre cei căzuți se află și Enverbey, eroul revoluției turcești, a cărui moarte a fost anunțată d. Enver bey se afla în statul-major al lui Nekadpașa, comandantul armatei turcești. Enver Bei Crima din calea Moșilor Un chelner împușcă pe patronul său motivând neplata salariului Un chelner, anume Costică Poposeai, a fost în serviciul berarului loan Spirescu, din calea Moșilor No. 249. Intr’o zi, d. loan Spirescu, prinzând pe chelner că-l înșela la marcatul consumației, a pus mâna pe el și fără a-i spune multe vorbe l-a repezit pe ușă afară. Chelnerul, ne maiavând vreme să se justifice față de patronul său, a plecat înapoindu-se însă peste două ore ca să-șî ceară cel puțin salariul pe timpul servit. Și atunci însă chelnerul a păzit-o la fel cu fostul său patron, fapt care l’a hotărât pe Costică Popescu să se răzbune. El s’a dus eri în calea Griviței și cu ultimii bani ce-l avea a cumpărat un revolver calibru 6 și s’a dus din nou la berăria patronului său. Nu l’a găsit acasă însă. Costică Popescu, deznădăjduit, a pornit de spre piața Sf. Gheor ' I > * ,V. ' . Mergând el așa dus pe gânduri, în dreptul berăriei Răsvan din apropierea pieței Sf. Gheorghe, a zărit deodată pe fostul său patron venind în spre ei. Chelnerul n’a mai stat mult la îndoială și ieșind în fața d-lui Ioan Spirescu, l-a somat din nou să-i dea salariul pe zilele muncite; întâmpinând același refuz, chelnerul s-a dat înapoia berarului și, scoțând revolverul din buzunar, i-a tras două gloanțe în spate. La auzul detunăturei, trecătorii au pus mâna pe criminal. Deși căzut în stradă, berarul a avut totuși putere să se ridice și, ajutat de mai mulți trecători, a fost dus la un doctor din apropiere, unde i s’are dat primele îngrijiri medicale. Criminalul a fost dus la circumscripția 11, unde la primul interogator ce i s’a luat a arătat că a împușcat pe fostul său patron din răzbunare că nu i-a plătit salariul, , DESVAM MOKUBEITUUÎI UN MOTESCU la canți PATRIARH ȘI IMPARAT ÎN ALIÎSA EIÎNOVICI, MASA LUI EMINESCU, FILIHAîL EMINESCU, LA ETATEA DE 20 ANI CASA PĂRINTEASCA A LUI EMINESCU, DIN IPOTEȘTI H ® £«A m ȚARĂ h m Dumareí mám vibrioniî holerei CAZURILE DIN SADOVA (DOLJ); 7 MORȚI Craiova, 15 Octombrie. Asupra cazurilor presupuse, de holeră terin cu următoarele amănunte: Marți scară a sucombat Lunca Tufă din Sadova, din cauze necunoscute. Ea a fost îngropată. Marcuri a murit în aceleași condițiuni copilul George Tufă. Medicul a constatat că este o intoxicație alimentară. Seara a sucombat copila Maria Matei din satul Damian. Noaptea a murit femeia Ioana Stoica din Sadova. Din autopsia acestuia s'a constatat oclusiune intestinala. In aceeași noapte a murit Ioana Guță. Din autopsie s'a dovedit pleurezic. Vineri seară a murit femeea Maria Stan și copila Maria Docca. Autopsia acestora se va face, azi. In total sunt 7 morți. ■ Credința este că moartea are ca pricină intoxicația alimentară, din cauza peștelui alterat, pescuit în halta Potelu. Această baltă a fost pusă sub supraveghere. S’au luat măsuri pentru izolarea completă a com. Sadova. In acest scop au fost concentrați jandarmii posturilor din vecinătate, spre a face gardă. Zece elevi dela școala de agenți sanitari din localitate au plecat la Sadova să dea concursul pentru combatere. Sunt considerați ca noul suspecți următorii: Florea Tuță, Floarea Duică, Elisabeta Georgescu, Pascu Raicu și Ilinca Călin. CAZURILE SUSPECTE DIN DOLJ De la direcțiunea generală a serviciului sanitar ni s’a comunicat, că cele cinci decese suspecte din com. Sadova sunt datorita cu totul altor cauze decât holerei. Unul din bolnavi era ilizic, altul a avut o ocluzie intestinală; celelalte trei decese au fost cauzate de intoxicații alimentare. CONFIRMAREA CAZULUI MORTAL DIN PISCTJ Laboratorul bacteriotorțic a confirmat ca boierie pe M. Davidei, din Pistii, care a murit era. ÎMBOLNĂVIREA UNUI MEDIC LA GALAȚI Galați, 15 Octombrie. Un medic sosit din Tulcea, îmbolnăvindu-se cu simptome alarmante, a fost izolat. DUNAREA CONȚINE VIBRIONII HOLEREI Galați, 15 Octombrie. CU PRIVIRE LA MERSUL HOLEREI IN LOCALITATE, AVEM DE ÎNREGISTRAT AZI UN FAPT DE O EXTREMA GRAVITATE. IN URMA UNOR EXAMINĂRI FĂCUTE LA LABORATORUL DE CHIMIE ȘI BACTERIOLOGIC DIN LOCALITATE S’A CONSTATAT CA APA DUNĂREI CONȚINE VIBRIONI HOLERICI CHESTIUNEA A FOST ADUSA IN DISCUȚIA CONSILIULUI DE IGIENA AL ORAȘULUI CARE S’A ȚINUT LA PRIMĂRIE SUB PRESIDENTIA D-LUI PRIMAR AL. NICULESCU. După lungi discuții, s'a hotărât să se așeze pe malul Dunărei cordoane militare ca să oprească populația de a mai consuma apă nefiltrată din Dunăre.. Comandanții tuturor vaselor, cari vor sosi în portul nostru, vor fi înștiințați că apa Dunărei conține, vibrioni holericî. Se va interveni la compania apelor ca filtrarea apei să se facă mai încet și să întrebuințeze, în aparatele de filtrare, cantități mai mari de săruri. DOUA CAZURI IN JUDEȚUL VASLUI Iași, 15 Octombrie. La institutul antirabic din localitate au sosit spre a fi analizate defecțiunile a doui locuitori din Cordăești /Vaslui), bănuiți a fi bolnavi de holeră. Rezultatul analizei nu se cunoaște încă. La acelaș institut au sosit spre analiză defecțiunile provenite de la doi elevi ai liceului militar din Iași. Ei nu sunt bolnavi, dar analiza are de scop de a cercetai dacă, nu cumva sunt purtători de vibrioni, deoarece, acești elevi au venit din orașe unde bântul holera. BULETINUL OFICIAL lasă situațiunea pe ziua de 15 Octombrie : Județul și orașul Brăila: confirmați vechi 13; confirmațioui 1 (Piscu) mort; rămași 18; purtători vechi de vibrioni 30; purtători noui 9, total 39. Jud. Constanța: confirmați vechi 3, vindecați; confirmați noi 2 (Ghizdărești) morți; rămași, nici unul; purtători vechi de vibrioni 49; purtători noui 15—total 64. Jnd. Covurlui și orășel Galați: confirmați noui 4, dintre cari 2 morți; rămași 21 Galați, 1 Folteștii; purtători noui de vibrioni cpt. Jnd. Ialomița și orașul Călărași: confirmați vechi 2 (1 Călărași 1 Cocargea); purtători de vibrioni 1. Jnd. Neamțu: confirmați vechi 2, vindecați; rămași «iei linul; purtători vechi de vibrioni 13, dintre cari 11 vindecați; rămași 2. Jud. Tulcea: confirmați vechi 2; confirmați noui 3, dintre cari 1 mort (Pisica); rămași 4; purtători vechi de vibrionî 2; purtători noui 7, total 9. In total au rămas 21 bolnavi și 123 purtători de vibrionî. SITUAȚIA LA SPITALUL DIN BRAILA Brăila, 15 Octombrie. Situația holerei pe ziua de azi în spital e următoarea : Confirmați vechi (); izolați 42; purtători de vibrioni 3S. Situația in județ e neschimbată. Până acum nu s’a mai ivit nici un caz. Deschiderea școalelor Azi sau deschis toate școlile din oraș și județ,. Mul franco-german Paris, 15. — Ziarurin .,Information“ i se telegrafiasă din Berlin . Guvernul german a dat ordin vaporului de război german ..Berlin’ sa plece la 31 Octombrie, el. n., din portul Agadir și să se întoarcă în apele germane. Se crede că acest ordin este un semn sigur că acordul franco-german în privința Marocului este încheiat șî până la sfârșitul lunii Octombrie st. n., va fi și semnat. Paris. 15. — Ziarului ..Independance Berge“ i se telegrafiază din Berlin : împăratul Wilhelm a spus, la o recepție a, ambasadorului francez, d. Jules Cambon, că ar dori să vază prim-ministru în Franța pe Delcassé, celebrul fost ministru de externe. Numai Delcassé, a spus Wilhelm II, aș putea asigura definitiv pacea lui reterniunia și Franța. CITIȚI AZI . ..Universul literar” r / REVOLUȚIA M DB O ÎNFRÂNGERE A REPUBLICANILOR Londra. 15.—Agenția „Reuter“ află că după niște știri, neconfirmate încă, trupele guvernatîlitale chineze ar fi bătut pe răzvrătiti și ar fi reluat orașul Cangipefu, pricinuind mari pierderi rebelilor. DICTATURA MILITARĂ A LUI YUAN-SI KAI Londra. 15. — Telegramă din Peking: Un rescript imperial a numit pe Yuan-si-kai plenipotențiar, punând sub ordinele că toate forțele de uscat și de mare cari vor opera în contra rebelilor și lăsăridu-l liber de a alege orice măsuri de represiune la voi, fără să refere ministrului de războia. Acesta din urmă a primit ordinul de a remite comanda armatei șefului Cancelarii imperiale, Fengkuocang, și apoi să se întoarcă la Peking imediat după sosirea lui Yuan-sikai. O răsvrătire ar fi izbucnit in Hangson, provincia Dekiang. Peking, 15. — Yuan-sikai va pleca mâine la Ksimanșan, să ia comandamentul suprem în contra rebelilor. Rescriptul imperial i-a conferit rangul de trimis imperial și invită pe viceregi să colaboreze cu el. ATENTAT CONTRA UNUI FOST MINISTRU Londra, 15.— Telegramă din Peking: Un atentat a fost încercat azi în contra fostului ministru al comunicațiunilor, care a fost destituit .deunăzi și care abia a fost in stare să scape și să se adăpostească la legațiunea Stateli-Unii. PROCLAMAȚIA GUVERNULUI Londra. 15. —1 'Telegramă din Peking: Guvernul a lansat o proclamațiune prin care promite impunitatea tuturor acelor revoluționari cari vor depune de pe- acum armele. DAREA 1 JUDECATA A 2 FOȘTI MINIȘTRI Viena. 15. — La consulatul chinez de aci s’a primit știrea, că guvernul chinez a decis darea în judecată a doui prinți imperiali, foști miniștri, în cabinetul trecut. RĂZBUNAREA REVOLUȚIONARILOR CONTRA JAPONEZILOR Londra. 15.— Telegramă din Tokio: In depozitul de praf de pușcă din Takinowa de lângă Capitală s-a produs era o puternică explozie., omorând 11> oameni. Se crede că explozia, a fost provocată din răzbunare, de revoluționari chinezi, cari caută să zădărnicească cu orice preț, mobilizările Japoniei, spre a veni în ajutorul familiei imperiale din China. ,, tr la împărăția bizantină are în istorie o fizionomie cu totul particulară. Concepțiunea bizantinilor era, de altfel, cu totul deosebită de a celor moderni, in ce privește fundamentul politic al Statului. Principiul naționalităților e un principiu modern. Din acest punct de vedere imperiul bizantin, în special, se prezintă cu tot caracterul timpului : o creațiune artificială alcătuită din douăzeci de naționalități, dar nu unitatea națională determină coheziunea Statului. Era o altă unitate, era o altă putere, era un alt principiu care stabilea cetățenia și pe care se întemeia armonia socială a Bizanțului. Era unitatea religioasă care ținea în frâne sub un singur stăpân împăratul și sub o singură credință patriarhul, acel inextricabil de naționalități ou Limbi, origini și obiceiuri deosebite. In așa mod nu este surprinzător, dacă la Bizanț nici principiul monarhic nu are o organizațiune statornică, la început împărații erau romani, apoi de origină greacă, dar origina nu avea nici o înrâurire asupra alegerei împărătești; alte principii, alte scopuri, alte ideale încălzeau pe bizantini.. Intemeerea Constantinopolilor a fost de cea mai mare însemnătate atât în ce privește evoluțiunea politică a imperiului roman, cât și din pricina urmărilor ce s’au resimțit în, Biserica creștină. Impăratul „Sfântul Constantin“, cu inima plină de credința nouă, renovat prin flacăra ei, se simțea din ce în ce mai înstrăinat, din ce în ce mai departe de cetatea libațiunilor, de ceremoniile obscene, de bacanalele orgiace ale politeismului. Iar în Roma năpădită de temple și în piețele sale pline de idoli, apostatul simțea o povară și o remușcare ; el urmărea și o politică și satisfacția noilor sale nevoi sufletești. Motivele determinante ale alegerei acestui punct au fost multiple. Fără îndoială Constantin cel Mare a cugetat și la avantagiile naturale strategice ale Constantinopolilor. Prin situația sa firească, cheia Europei, cum, se zice, Constantinopol oferea Sf. Constantin ""un îndoit avantaj : pentru împărăția sa putea să fie un punct de razii și de apărare. De aici el putea să guverneze popoarele sale amestecate. In istorie se cunosc asemenea, cazuri de transmutări ale Capitalelor. Oarece consideration au púictat pe Cesar la Alexandria, în Egipt ? Să fi fost mumai însușirile strategice ale cetății ? Sau debarcarea lui a fost călăuzită și de motive sufletești? Ca Alexandria era Cleopatra, regina Egiptului prin destinul ei, regina lumii prin frumusețea ei. Da, motive de ordin sufletesc nu ari lipsit în cumpăna piosului Împărat la întemeerea Constantinopolilor. Prin inclinațiunile sale, prin preferințele sale, prin cndințele sale Constantin cel mare dovedea că este un vrednic purtător al flamurii sacrate, un principe al lui Isus. Proclamând religia înviatului din Irusalim, de opotrivă, ba chiar mai presus de idolatria păgânească, vechia religie de Stat, Constantin cel mare a căutat un loc unde să-și împlânte steagul credințil și locul prea fericit a fost. Constantinopol. Edificiul din Milan, dat de sfântul Constantin, „pentru liniștea vremilor actuale“ a grăbit impunerea culturii și noilor dogme ca o religie și de inimă și de Stat, al cărei centru, după cugetul sfântului împărat, urma să fie Țarigradul. Conversiunea sfântului Constantin deși nu însemnează începutul unei epoci de prigonire a păgânilor, a fost totuși punctul inițial pentru triumful creștinătății. Strămutarea capitalei de la Roma la Constantinopol, a avut cea mai mare însemnătate atât în domeniul politic cât și în domeniul religios. Episcopul de Komn a rămas fără control apropiat în sfera lui de jurisdicțiune, a început încetul cu încetul să-și însușiască din acele drepturi care ar aparținut puterei temporale. Imixtiune gravă și de care s’au resimțit toate veacurile în urmă. Texte, dovedite în urmă false, susțin că însuși sfântul Constantin a făcut danie puterea sa împărătească superbului episcop de Roma: „Noi dăm episcopului palatul 1) Conferință ținută la Ateneu în folosul pietății femeilor ortodoxe ro■ ■ne. n .T r nostru din Iatran, spune falsificatorul, care întrece în măreție palatele întregei lumi, diadema și coroana care încing capul nostru, palium frigian de strălucire orbitoare, locul și superbumoralul care înfășoară gâtul nostru, hlamida de purpură, tunica stacojie și chiar frânele cailor noștri. Dăruimu-le încă skiptrul, semnele paterei noastre, maiestatea și slavă noastră“. ■ Astfel întemeiat Bizanțul, el a dat omenire o priveliște de frământare, purcesă nu atât din vrăjmășiile din afară cât mai ales, din definirea dinăuntru, dintre cele două mari puteri ale imperiului, dintre împărat și patriarh. Această dezmințire a lăsat urme mai profunde in istoria Bizanțului, decât toate războaele pe care in zelul lor ferbinte leau purtat cu vrăjmașii lui ■Christ si cu cei refractari la Botezul Domnului. Următor al împăraților romani, care încetul cu încetul isi atribiseră putere pontificala, împăratul bizantin nu era, numai șeful militar al imperiului suit. El era in acelaș timp Basileus, el era Despotes, adică ,autocrator, ci era isapostolos, adică asemeni și urmaș al apostolilor ,și al sfântului Pavel. Exclus de către canoane de la săvârșirea sfintelor taine, abea putând să pătrundă in herateion, de unde unii patriarhi îl au invitat să iasă afară, el nu rămânea mai puțin arhiereu „ales de Dumnezeu“ după formula lui Eusebie, un arhiereu pentru „cele din afară”, cum spune însuși sfântul Constantin; împăratul bizantin avea deci în cel mai înalt grad un caracter sacerdotal, pe care unindu-l cu caracterul civil al sublimei sale autorități, a făcut din el un personagiu de o maiestate și de o grandoare indescriptibile. Sentimentele popoarelor sale se manifestau în toate ceremoniile și în toate circumstanțele, îndoitul său caracter civil și bisericesc, îndoita sa atribuțiune de împărat și preot, insuflați o adevărată adorație, ce se evidenția oriunde el se afla :la biserica, la hipodrom, în războiu, în sinoade, împăratului bizantin i se făcea primire după un ritual cu caracter religios. Chiar în palatul șart Basileus, ducea o viața pontificală: înconjurată de cântări și de psalmi, în mijlocul statuelor sfinte și al multiplelor altare și iconostase, el își justifica nemurirea spre care aspira, precum Vespasian chintesentia, această aspirație prin exclamările cu care a murit : „simt că devin zei !“ Ceea ce legitimă această autoritate, care înălța pe împărat la rangul al doilea după Dumnezeu pe pământ era și ungerea cu sfântul mir, semnul de cârmuitor al sufletelor omenești. In epopea milenară ce ulrârnesc din istorie frământările bizantine, patriarhul era cârmuitorul sufletelor, împărăteasa cârmuitoare a corpurilor, concepție pe care o întrupează Costantin morfirogenitul vorbind fiului său despre măreția împărătească. In așa mod încât înaintea împăratului se purta la Bizanț ilidampulon,pe când înaintea Patriarhului și împărătesei se purta monampulon. Aceste însușiri s’au păstrat, in toate manifestările imperiale , monezile bizantine îl înfățișează cu îndoitul său caracter, cu diadema macrității imperiale și cu crucea creștinească. Astfel fiind, viața împărătească la Bizanț, toată este amestecată cu religia; împăratul ia parte activă la controversele teologice ; el convoacă sinoade și adeseori le prezidează, conduce sau asistă la desbateri, și contrasemnează deriziunile, împărații ca și împărătesele. La al doilea sinod din Nicea ia parte împărăteasa Irina. Pulcheria s-a arătat în sinodul din Calcedon. împărăteasa Teodora se declară pentru erezia monofistă care atribue o singură natură lui Dumnezeu, și aduce pe tronul patriarhal pe monofisitul Antim de Trebizonda. Bizanțul era remarcat de altfel, cu toată această eflorescență de misticism și prin practicitatea soluțiunilor sale. Ceea ce avea însemnătate, ceea ce avea trecere, ceea ce avea căutare, nu era ideea abstractă, fie chiar ideia de drept, nu era intențiunea, fie chiar intențiunea bună. Intențiunile și ideile nu au valoare. Și iadul este pavat cu intenții. Faptele cumpănesc în armonia universală, faptele isbutite și energia lor; împăratul la Bizanț de aceea avea o ponderoasă înrâurire : el reprezenta sancțiunea bisericească, sancțiune fără care ideia cea mai sublimă rămâne în sphire de abstracție și ca atare inutilă. Aceste concepțiuni bizantine în ce privește valoarea ideilor lămuresc și principiile lor monarhice. La Bizanț era indiferent cine se urca pe tron, ium se urca și în ce mod se termina cu împăratul lor. Faptul «dată îndeplinit și odată împărații; consacrat, Bizantinii se prosternau fără șovăire. Ei nu țineau în seamă drepturile succesorale. Ei nu aveau în vedere nici le-gimitatea naștere!, a adopțiune!, sau a elecțiune!. Aceia care isbutea să pună mâna pe frânele împărăției, era, bun ales și împăratul și pontificele lor.. Nici odată și nicăeri nu s’a văzut un tron mai sguduit ca la Bizanț. Violențele carl II sângerează măreția și puterea- t»'atre- Conferință") de C. G. Dissescu D. prof. C. C. Dissescu