Universul, octombrie 1911 (Anul 29, nr. 269-299)

1911-10-17 / nr. 285

Calendar pe anul 1911 Ortodox Duminecă, 16 Octombrie.— Martirul Longin. Catolic Frinm­lreeă, 29 Octombrie.—Narcis. R4&r6««In­i<5u49: Apusul soarelui ori O­ rhiversol are următorele linii telefonice Administrația ■ • » ■ . 6/62 Redacția . « • . . . . 12/88 Străinătatea...........................20/56 SPECTACOLELE ZILEI AkIA/( DIMINCA : TEATRU­. IV.VT10.VVL — MATINEU : Doctorul fără voe și Vicleniile lui Seaph», comedii de Moliăre. SEARA : Taifun. TEATRUL LEON­IM)5*1.SCI­­LIRIC). _ — Turneul Suzanne Be­sprés­—MATINEU : Fédra și SEARA : Marionetele. TEATRUL I MODERA' [Compania J Davita).—Matineu și seara Fetița. Războiul italo-turc O ÎNFRÂNGERE asup­A ITALIENELOR ITALIA promite despăgubiri materiale Turciei Roma, 15.­—în cercurile politi­ce de­ aci, se vorbește, că în ur­ma, recentelor victorii ale trupe­lor italiene în Tripolis guvernul italian ar fi dispus să acorde Turciei despăgubiri, materiale in vederea bib­eerei păcei. Italia nu dorește înjosirea Turciei, și va căuta o modalitate ca nici interesele Turciei să nu fie jig­nite. In orice caz Turcia va tre­bui să renunțe la Tripolis ,și să consimtă la anexarea acestuia la Italia. MORATORIUL A 2 CASE CO­MERCIALE Constantinopol, iii.—Telegra­mă din Salonic: Două mari case «art«remaLe de-aci ari cerut gu­vernului să le acorde morato­riu. Aceste două case au soc ar­tele una în Londra iar cealaltă in­varte. O ÎNFRÂNGERE A italie­nilor Constantinopol. 15.—La Mis­tere 2000 de arabi s’au unit cu Im­pele turcești și au atacat pe italieni. Aceștia din urmă au fost siliți, după o luptă Îndârji­tă, să bată în retragere. ESTE DE PRISOS Constantinopol. 15.—In cercu­rile politice de aici domnește convingerea că mediațiunea ma­rilor Puteri în interesul păcei este de prisos. Ambasadorii ma­rilor Puteri au și încetat orice intervențiu­­ne. Relați­unile dintre Rusia și Turcia shift înrăutățit acum așa de mult încât nu mai poate fi vorba de pace până când una din părți nu va fi de­finitiv obosită de luptă. Iar cât privește condițiunile în cari fie­care din beligeranți ar fi dispus să încheie' pacea, e o deosebire atât de mare între cele două puncte de vedere încât deocam­dată pacea este imposibilă și deci «Tee mediația ne e de prisos. ffi&El se bucura de succesele turcilor Londra. 15. Ziarul ..West­minster Gazette ocupâ­ndu-se de chestiunea Tripolisului scrie: La o distanță de 30 de kilometri de Tripolis se află o armată de 30 mi­i de­ arabi cari s-au unit cu trupele turcești, numeroase și ele. Trupele turcești au dovedit o vi­tejie rară și au înregistrat nume­roase succese. Anexarea Tripolitaniei la Italia nu va merge cu una cu două, de o cmi­ dou­ă ca nu este făcută decât pe hârtie. Numitul ziar spune că este re­gretabil că Italia a respins me­­diațiunea marilor puteri pentru încheierea pac­ii. Articolul sfâr­șește exprimând speranța că răz­boiul nu se va întinde în Europa. ITALIENII PRIMESC AJU­­­­TOARE Malta. 15.—Un corp de 10 mii de soldați italieni va pleca zile­le acestea din Italia la Tripolis ca întăriri ale trupelor aflătoa­re acolo. TURCII dispun de 60.000 de combatanți Londra. 15.—Agenția „Reuter“ află din insula Malta că dup­ă o scrisoare privată din Tripolis, forțele turcilor și ale arabilor ar spori pe fiece zi și s’ar ridica acum la 60.0­­0 de oameni. In urma atacului de lunea tre­cută s’a crezut, la un moment dat că italienii erau să fie dis­truși cu toții; ei nu s’au­ susținut în pozițiunile lor decât cu mari sforțări. Răscoala arabilor din Tripolis a fost înăbușită numai după o luptă furioasă în care italienii au­ pierdut ISO de oameni. Se afirmă că în fiece zi italie­nii împușcă dela 40—50 arabi. Un aeroplan italian atins de gloanțele turcești Roma, 15.—Telegramă din Tri­polis. Aviatorul italian Piaglia a făcut recunoașteri cu aeropla­nul pe de asupra trupelor tur­cești in timpul marii lupte de la Tripolis. Turcii au tras salve a­­supra aeroplanului. Gloanțele au ciuruit ambele aripi ale ae­roplanului care era cât pe aci să cadă în mijlocul dușmanilor. To­tuși aviatorul a reușit să condu­că aparatul până în tabăra ita­liană, unde a a­taxisat brusc. RĂNIȚII ITALIENI DIN TRIPOLIS Roma.. 13. ■— Telegramă din Tripolis, Eri art fost internat­ la­ ambulanțe 437 de soldați ita­lieni răniți mai puțin grav și 150 răniți grav. Matata Puterilor Tragicul sfârșit AL LUI ENVER­ BEY Paris, 15. —Telegramă din Tri­polis. Turcii au­ avut pierderi foarte mari, tu ultima luptă de la Tripolis. Printre cei căzuți se a­­flă și Enver­bey, eroul revoluției turcești, a cărui moarte a fost anunțată d­­. Enver­ bey se afla în statul-major al lui Nek­ad­­pașa, comandantul armatei tur­cești. Enver Bei Crima din calea Moșilor Un chelner împușcă pe­ patronul său motivând neplata salariului Un chelner, anume Costică Poposeai, a fost în serviciul be­rarului loan Spire­scu, din ca­lea Moșilor No. 249. Intr’o zi, d. loan Spirescu, prinzând pe chel­ner că-l înșela la marcatul con­sumației, a pus mâna pe el și fără a-i spune multe vorbe l-a repezit pe ușă afară. Chelnerul, ne mai­având vreme să se justi­fice față de patronul său­, a ple­cat înapoindu-se însă peste două ore ca să-șî ceară cel puțin sa­lariul pe timpul servit. Și atunci însă chelnerul a pă­­zit-o la fel cu fostul său­ patron, fapt care l’a hotărât pe Costică Popescu să se răzbune. El s’a dus eri în calea Grivi­­ței și cu ultimii bani ce-l avea a cumpărat un revolver calibru 6 și s’a dus din nou­ la berăria patronului său. Nu l’a găsit a­­casă însă. Costică Popescu, deznădăjduit, a pornit de spre piața Sf. Gheor­ ' I­ > * ,V. ' . Mergând el așa dus pe gân­duri, în dreptul berăriei Răsvan din apropierea pieței Sf. Gheor­­ghe, a zărit de­odată pe fostul său­ patron venind în spre ei. Chelnerul n’a mai stat mult la îndoială și ieșind în fața d-lui Ioan Spirescu, l-a somat din nou­ să-i dea salariul pe zilele mun­cite; întâmpinând același refuz, chelnerul s-a dat înapoia bera­rului și, scoțând revolverul din buzunar, i-a tras două gloanțe în spate. La auzul detunăturei, trecăto­rii au pus mâna pe criminal. Deși căzut în stradă, berarul a avut totuși putere să se ridi­ce și, ajutat de mai mulți tre­cători, a fost dus la un doctor din apropiere, unde i s’are dat primele îngrijiri medicale. Criminalul a fost dus la cir­cumscripția 11, unde la primul interogator ce i s’a luat a arătat că a împușcat­­ pe fostul său pa­tron din răzbunare că nu i-a plătit salariul, , DESVAM MOKUBEITUUÎI UN MOTESCU la canți PATRIARH ȘI IMPARAT ÎN ALIÎSA EIÎNOVICI, MASA LUI EM­INESCU, FILIHAîL EMINESCU, LA ETATEA DE 20 ANI CASA PĂRINTEASCA A LUI EMINESCU, DIN IPOTEȘTI ­H ® £«A m ȚARĂ h m Dumareí mám vibrioniî holerei CAZURILE DIN SADOVA (DOLJ); 7 MORȚI Craiova, 15 Octombrie. Asupra cazurilor presupuse­, de­ holeră terin cu următoarele amănunte: Marți scară a su­combat­­ Lunca Tufă din Sadova, din cauze necunoscute. Ea a fost îngropată. Marcuri a murit în aceleași condițiuni copilul Geor­ge Tufă. Medicul a constatat că este o intoxicație alimentară. Seara a sucombat copila Maria Matei din satul Damian. Noap­tea a murit femeia Ioana Stoi­ca din Sadova. Din autopsia a­­cestuia s'a constatat oclusiune intestinala. In aceeași noapte a murit Ioana Guță. Din autop­sie s'a dovedit pleure­zic. Vineri seară a murit femeea Maria Stan și copila Maria­­ Docca. Autopsia acestora se va face, azi. In total sunt 7 morți. ■ Credința este că moartea are ca pricină intoxicația alimen­tară, di­n cauza peștelui alterat, pescuit în h­alta Potelu. Această baltă a fost pusă sub suprave­ghere. S’au luat măsuri pentru izola­rea completă a com. Sadova. In acest scop au fost concentrați jandarmii posturilor din vecină­tate, spre a face gardă. Zece e­­levi dela școala de agenți sani­tari din localitate au plecat la Sadova să dea concursul pen­tru combatere. Sunt considerați ca noul sus­pecți următorii: Florea Tuță, Floarea Duică, Elisabeta Geo­r­­gescu, Pascu Raicu și Ilinca Că­lin. CAZURILE SUSPECTE DIN DOLJ De la direcțiunea generală a serviciului sanitar ni s’a comuni­cat, că cele cinci decese suspecte din com. Sadova sunt datorita cu totul altor cauze de­cât hole­rei. Unul din bolnavi era­ ilizic, altul a­ avut o ocluzie intestinală; celelalte trei decese au fost cau­zate de intoxicații alimentare. CONFIRMAREA CAZULUI MORTAL DIN PISCTJ Laboratorul bacteriotorțic a confirmat ca boierie pe M. Da­videi, din Pistii, care a murit era. ÎMBOLNĂVIREA UNUI MEDIC LA GALAȚI Galați, 15 Octombrie. Un medic sosit din Tulcea, îmbolnăvindu-se cu simptome a­­larmante, a fost izolat. DUNAREA CONȚINE VIBRIO­­NII HOLEREI Galați, 15 Octombrie. CU PRIVIRE LA MERSUL HOLEREI IN LOCALITATE, A­­VEM DE ÎNREGISTRAT­ AZI UN FAPT DE O EXTREMA GRAVITATE. IN URMA UNOR EXAMINĂRI FĂCUTE LA LABORATORUL DE CHIMIE ȘI BACTERIOLO­GIC­ DIN LOCALITATE S’A CONSTATAT CA APA DUNĂ­REI CONȚINE VIBRIONI HO­­LERICI CHESTIUNEA A FOST ADU­SA IN DISCUȚIA CONSILIU­LUI DE IGIENA AL ORAȘU­LUI CARE S’A ȚINUT LA PRI­MĂRIE SUB PRESIDENT­I­A D-LUI PRIMAR AL. NICULES­­CU­. După lungi discuții, s'a hotă­rât să se așeze pe malul Dună­rei cordoane militare ca să o­­prească populația de a mai con­suma apă nefiltrată din Dunăre.. Comandanții tuturor vaselor, cari vor sosi în portul nostru, vor fi înștiințați că apa Dună­rei conține, vibrioni holericî. Se­ va interveni la compania apelor ca filtrarea apei să se facă mai încet­­ și să întrebuințe­ze,­ în aparatele de filtrare, can­tități mai mari de săruri. DOUA CAZURI IN JUDEȚUL VASLUI Iași, 15 Octombrie. La institutul antirabic din lo­calitate au sosit spre a fi anali­zate defecțiunile a doui locui­tori din Cordăești /Vaslui), bă­nuiți a fi bolnavi de holeră. Rezultatul analizei nu se cu­noaște încă. La acelaș institut au sosit spre analiză defecțiunile­­ prove­­­nite de la doi elevi ai liceului militar din Iași. Ei nu sunt bolnavi, dar ana­liza are de scop de a cercetai dacă, nu cumva sunt­ purtători de vibrioni, de­oarece, aceșt­i e­­levi au venit din orașe unde bân­tul holera. BULETINUL OFICIAL lasă situațiunea pe ziua de 15 Octombrie : Județul și orașul Brăila: con­firmați vechi 13; confirmați­­oui 1 (Piscu) mort; rămași 18; purtători vechi de vibrioni 30; purtători noui 9, total 39. Jud. Constanța: confirmați ve­chi 3, vindecați; confirmați noi 2 (Ghizdărești) morți; rămași, nici unul; purtători vechi de vi­­brioni 49; purtători noui 15—to­tal 64. Jnd. Covurlui și orășel Galați: confirmați noui 4, dintre cari 2 morți; rămași 2­­1 Galați, 1 Fol­­teștii; purtători noui de vibrioni cpt. Jnd. Ialomița și orașul Călă­rași: confirmați vechi 2 (1 Că­lărași 1 Cocargea); purtători de vibrioni 1. Jnd. Neamțu: confirmați ve­chi 2, vindecați; rămași «iei li­nul; purtători vechi de vibrioni 13, dintre cari 11 vindecați; ră­mași 2. Jud. Tulcea: confirmați vechi 2; confirmați noui 3, dintre cari 1 mort (Pisica); rămași 4; pur­tători vechi de vibrionî 2; pur­tători noui 7, total 9. In total au rămas 21 bolnavi­ și 123 purtători de vibrionî. SITUAȚIA LA SPITALUL DIN BRAILA Brăila, 15 Octombrie. Situația holerei pe ziua de azi în spital e următoarea : Confirmați vechi (); izolați 42; purtători de vibrioni 3S. Situația in județ e­ neschim­bată. Până acum nu s’a mai ivit nici un caz. Deschiderea școalelor Azi sau deschis toate școlile din oraș și județ,. Mul franco-german Paris, 15. — Ziarurin .,Infor­mation“ i se telegraf­iasă din Ber­lin . Guvernul german a dat or­din vaporului de război­ german ..Berlin­’ sa plece la 31 Octombrie, el. n., din portul Agadir și să se întoarcă în apele germane. Se crede că acest ordin este un semn sigur că acordul franco-german în privința Marocului este înche­iat șî până la sfârșitul lunii Oc­tombrie st. n., va fi și­ semnat. Paris. 15. — Ziarului ..Indepen­­dance Berge“ i se telegrafiază din Berlin : împăratul Wilhelm a spus, la o recepție a, ambasadorului francez, d. Jules Cambon, că ar dori să vază prim-ministru în Franța pe Delcassé, celebrul fost ministru de externe. Numai Del­­cassé, a spus Wilhelm II, aș­ putea asigura definitiv pacea lui re­­ter­ni­un­ia și Franța. CITIȚI AZI . ..Universul literar” r / REVOLUȚIA M DB O ÎNFRÂNGERE A REPUBLI­CANILOR Londra. 15.—Agenția „Reuter“ află că după niște știri, necon­­firmate încă, trupele guverna­­­tîlitale chineze ar fi bătut pe răzvrătiti și ar fi reluat orașul Cangipefu, pricinuind mari pier­deri rebelilor. DICTATURA MILITARĂ A LUI YUAN-SI­ KAI Londra. 15. — Telegramă din Peking: Un rescript imperial a numit pe Yuan­-si-kai plenipo­tențiar, punând sub ordinele că toate forțele de uscat și de mare cari vor opera în contra rebelilor și lăsăridu-l liber de a alege orice­­ măsuri de represiune la voi, fără să refere ministrului de războia. Acesta din urmă a pri­mit ordinul de a remite coman­da armatei șefului Cancelarii­ imperiale, Fengkuocang, și apoi să se întoarcă la Peking ime­diat după sosirea lui Yuan-si­­kai. O răsvrătire ar fi izbucnit­­ in Hangson, provincia Dekiang. Peking, 15. — Yuan-si­kai va pleca mâine la Ksi­m­anșan, să ia comandamentul suprem în con­tra rebelilor. Rescriptul impe­rial i-a conferit rangul­­ de tri­mis imperial și invită pe vice­regi să colaboreze cu el. ATENTAT CONTRA UNUI FOST MINISTRU Londra, 15.— Telegramă din Peking: Un atentat a fost încer­cat azi în contra fostului minis­tru al comunicațiunilor, care a fost destituit .deunăzi și care abia a fost in stare să scape și să se adăpostească la lega­țiu­nea Stateli­-Unii­. PROCLAMAȚIA GUVERNULUI Londra. 15. —1 'Telegramă din Peking: Guvernul a lansat o proclamațiune prin care promi­te impunitatea tuturor acelor revoluționari cari vor depune de pe- acum armele. DAREA 1­ JUDECATA A 2 FOȘTI MINIȘTRI Viena. 15. —­ La consulatul chi­nez de aci s’a primit știrea, că guvernul chinez a decis darea în judecată a doui prinți imperiali, foști miniștri, în cabinetul trecut. RĂZBUNAREA REVOLUȚIO­NARILOR CONTRA JAPONE­ZILOR Londra. 15.— Telegramă din Tokio: In depozitul de praf de pușcă din Takinowa de lângă Capitală s-a produs era o puter­nică­ explozie., omorând­ 11> oa­meni. Se crede că explozia, a fost provocată din răzbunare, de revoluționari chinezi, cari caută să zădărnicească cu orice preț, mobilizările Japoniei, spre a ve­ni în ajutorul familiei imperiale din China. ,, tr la împărăția bizantină are în is­torie o fizionomie cu totul par­ticulară. Concepțiunea bizanti­nilor era, de altfel, cu totul deo­sebită de a celor moderni, in ce privește fundamentul politic al Statului. Principiul naționalită­ților e un principiu modern. Din acest punct de vedere imperiul bizantin, în special, se prezintă cu tot caracterul timpului : o creațiune artificială alcătuită din douăzeci de naționalități, dar nu unitatea națională deter­mină coheziunea Statului. Era o altă unitate, era o altă putere, era un alt principiu care stabi­lea cetățenia și pe care se înte­meia armonia socială a Bizan­țului. Era unitatea religioasă care ținea în frâne sub un sin­gur stăpân împăratul și sub o singură credință patriarhul, a­­cel inextricabil de naționalități ou­ Limbi, origini și obiceiuri deosebite. In așa mod nu este surprinzător, dacă la Bizanț nici principiul monarhic nu are o organizațiu­­ne statornică, la început împărații erau­ romani, a­poi de origină greacă, dar ori­gina nu avea nici o înrâurire a­­supra alegerei împărătești; alte principii, alte scopuri, alte idea­le încălzeau­ pe bizantini.. Intemeerea Constantinopol­ilor a fost de cea mai mare însem­nătate atât în ce privește evolu­­țiunea politică a imperiului ro­man, cât și din pricina urmări­lor ce s’au­ resimțit în, Biserica creștină. Impăratul „Sfântul Constantin“, cu inima plină de credința nouă, renovat prin fla­căra ei, se simțea din ce în ce mai înstrăinat, din ce în ce mai departe de cetatea libați­unilor, de ceremoniile obscene, de ba­­canalele orgiace ale politeismu­­lui. Iar în Roma năpădită de temple și în piețele sale pline de idoli, apostatul simțea o povară și o remușcare ; el urmărea și o politică și satisfacția noilor sale nevoi sufletești. Motivele determinante ale ale­gerei acestui punct au­ fost mul­tiple. Fără îndoială Constantin cel Mare a cugetat și la­ avanta­­giile naturale strategice ale Con­­stantinop­olilor. Prin situația sa firească, cheia Europei, cum, se zice, Constantinopol oferea Sf. Constantin ""un îndoit avantaj : pentru împărăția sa putea să f­ie un punct de razii­ și de apăra­re. De a­ici el putea să guverne­ze­­ popoarele sale amestecate. In istorie se cunosc asemenea, ca­zuri de transmutări ale Capita­lelor. Oare­ce consideration­ au púictat pe Cesar la Alexandria, în Egipt ? Să fi fost mumai în­sușirile strategice ale cetății ? Sau­ debarcarea lui a fost călău­zită și de motive sufletești? Ca Alexandria era Cleopatra, regi­na Egiptului prin destinul ei, regina lumii prin frumusețea ei. Da, motive de ordin sufletesc nu ari lipsit în cumpăna piosu­lui Împărat la întem­eerea Cons­tantinopolilor. Prin inclinațiu­­nile sale, prin preferințele sale, prin­­ cndințele sale Constantin cel mare dovedea că este un vred­nic purtător al flamurii sacra­­te, un principe al lui Isus. Pro­clamând religia înviatului din Irusalim, de o­potrivă, ba chiar mai presus de idolatria păgâ­­nească, vechia religie de Stat, Constantin cel mare a căutat un loc unde să-și împlânte steagul credințil și locul prea fericit a fost. Constantinopol. Edificiul din Milan, dat de sfântul Cons­tantin, „pentru liniștea vremilor actuale“ a grăbit impunerea culturii și noilor dogme ca o re­ligie și de inimă și de Stat, al cărei centru, după cugetul sfân­tului împărat, urma să fie Țari­­gradul. Conversiunea sfântului Cons­tantin deși nu însemnează înce­putul unei epoci de prigonire a păgânilor, a fost totuși punctul inițial pentru triumful crești­nătății. Strămutarea capitalei de la Roma la Constantinopol, a avut cea mai mare însemnă­tate atât în domeniul politic cât și în domeniul religios. Episco­pul de K­­omn a rămas fără control apropiat în sfera lui de jurisdic­­țiune, a început încetul cu în­cetul să-și însușiască din acele drepturi care ar­ aparținut pu­­terei temporale. Imixtiune gra­vă și de care s’au resimțit toate veacurile în urmă. Texte, dovedi­te în urmă false, susțin că însuși sfântul Constantin a făcut da­nie puterea sa împărătească superbului episcop de Roma: „Noi dăm episcopului palatul 1) Conferință ținută la Ateneu în folosul­­­ pietății femeilor ortodoxe ro­­■­­ ■­ne.­­ n .T r nostru din I­atran, spune falsi­ficatorul, care întrece în măre­ție palatele întregei lumi, dia­dema și coroana care încing capul nostru, palium frigian de­­ strălucire orbitoare, locul și superb­umoralul care înfășoară gâtul nostru, hlamida de­­ pur­pură, tunica stacojie și chiar frânele cailor noștri. Dăruimu-le încă skiptrul, semnele paterei noastre, maiestatea și slavă noa­stră“. ■ Astfel întemeiat Bizanțul, el a dat omenire­ o priveliște de fră­mântare, purcesă nu atât din vrăjmășiile din afară cât mai ales, din definirea dinăuntru, dintre cele două mari puteri ale imperiului, dintre împărat și pa­triarh. Această dezmințire a lăsat ur­me mai profunde in istoria Bi­zanțului, de­cât toate războa­ele pe care in zelul­ lor ferbinte le­au purtat cu vrăjmașii lui ■Christ si cu cei refractari la Bo­tezul Domnului. Următor al împăraților ro­mani, care încetul cu încetul isi atribiseră putere pontificala, împăratul bizantin nu era, nu­­m­ai șeful militar al imperiului suit. El era in a­celaș timp Basi­­leus, el era Despot­es, adică ,au­tocrator, ci era isapostolos, adi­că asemeni și urmaș al apostoli­lor­ ,și al sfântului Pavel. Exclus de către canoane de la săvârșirea sfintelor taine, abea putând să pătrundă in hera­­teion, de unde unii patriarhi îl au­ invitat să iasă afară, el nu rămânea mai puțin arhiereu­ „a­­les de Dum­nezeu“ după formula lui Eusebie, un arhiereu­ pentru „cele din afară”, cum spune în­suși sfântul Constantin; împăratul bizantin avea deci în cel mai înalt grad un caracter sacerdotal, pe care unindu-l cu caracterul civil al sublimei sale autorități, a făcut din el un per­sonagiu de o maiestate și de o grandoare indescriptibile. Senti­mentele popoarelor sale se ma­nifestau în toate ceremoniile și în toate circumstanțele, îndoi­tul său caracter civil și biseri­cesc, îndoita sa atribuțiune de împărat și preot, insuflați o a­­devărată adorație, ce­ se eviden­ția ori­unde el se afla :la bi­serica, la hipodrom, în războiu­, în sinoade, împăratului bizantin i se făcea primire după un­ ri­tual c­u caracter religios. Chiar în palatul șart Basileus, ducea o viața pontificală: înconjurată de cântări și de psalmi, în mijlocul statuelor sfinte și al multiplelor altare și iconostase, el își jus­tifica nemurirea spre care aspi­ra, precum Vespasian chinte­­sentia, această aspirație prin ex­clamările cu care a murit : „simt că devin zei !“ Ceea ce legitimă această auto­ritate, care înălța pe împărat la rangul al doilea după Dum­nezeu­ pe pământ era și unge­­­rea cu sfântul mir, semnul de cârmuitor­ al sufletelor omene­ști. In epopea milenară ce ulrâ­­rnesc d­in istorie frământările bizantine, patriarhul era cârmu­­itorul sufletelor, împărăteasa cârmuitoare a­ corpurilor,­­ con­cepție pe care o întrupează Co­­­st­a­n­t­i­n morfirogenitul vorbind fiului său despre măreția împă­rătească. In așa mod încât îna­intea împăratului se purta la Bizanț ilidam­pulon,­­pe când înaintea Patriarhului și împă­rătesei se purta monampulon. Aceste însușiri s’au păstrat, in toate manifestările imperiale , monezile bizantine îl înfățișează cu îndoitul său caracter, cu di­adema macrității imperiale și cu crucea creștinească. Astfel fiind, viața împărătea­scă la Bizanț, toată este ames­tecată cu religia; împăratul ia parte activă la controversele te­ologice ; el convoacă sinoade și adeseori le prezidează, conduce sau asistă la desbateri, și con­trasemnează deriziunile, împă­rații ca și împărătesele. La al doilea sinod din Nicea ia parte împărăteasa Irina. Pulcheria s-a arătat în sinodul din Calce­­d­on. împărăteasa Teodora se declară pentru erezia monofistă care atribue o singură natură lui Dumnezeu­, și aduce pe tro­nul patriarhal pe monofisitul Antim de Trebizonda. Bizanțul era remarcat de alt­fel, cu toată această eflorescen­ță de misticism și prin practici­­tatea soluțiunilor sale. Ceea ce avea însemnătate, ceea ce avea trecere, ceea ce avea căutare, nu era ideea abstractă, fie­­ chiar ideia de drept, nu era intențiu­­­­nea, fie chiar intențiunea bună. Intențiunile și ideile nu au va­loare. Și iadul este pavat cu in­tenții. Faptele cumpănesc în ar­monia universală, faptele isbu­­tite și energia lor; împăratul la Bizanț de aceea avea o ponderoasă înrâurire : el reprezenta sancțiunea bisericea­scă, sancțiune fără care ideia cea mai sublimă rămâne în sphi­re de abstracție și ca atare inu­tilă. Aceste concepțiuni bizanti­ne în ce privește valoarea idei­lor lămuresc și principiile lor monarhice. La Bizanț era indi­ferent cine se urca pe tron, i­um se urca și în ce mod se termina cu împăratul lor. Faptul «dată îndeplinit și odată împărații; consacrat, Bizantinii se proster­nau­ fără șovăire. Ei nu țineau­ în seamă drepturile succesorale. Ei nu aveau în­ vedere nici­ le-­­gimitatea naștere!, a adopțiu­ne!, sau a elecțiune!. Aceia care isbutea să pună mâna pe frâne­le împărăției, era, bun ales și împăratul și pontificele lor­.. Nici odată și nicăeri nu s’a vă­zut un tron mai sguduit ca la Bizanț. Violențele carl II sânge­rează măreția­ și puterea- t»'at­re- Conferință") de C. G. Dissescu D. prof. C. C. Dissescu

Next