Universul, ianuarie 1912 (Anul 30, nr. 1-29)

1912-01-24 / nr. 22

Cei trei băețî mai mari al prințului moștenitor german la sport în par­cut castelului Bellevue Calendar pe anul 1012 ■ Ortodox în ani, 13 Ianuarie.—Martirii Cramunt Ef­. Anghirul si Agatha Catolic­i fioriî. 5 Februarie.—Agatha $Uis.s ® are»!n­7.33. Apusul soarelui 5.25 „U­niversul“ are urmatorele linii telefonica Administrat»» • Redacția . « « Străinătatea . . . . «a . . 12/SS . . mm Astă­zi LUNI: TEAtRUL .VA’j­LOWL. — Premieră : «Amor bî vielenie v si i « naica cea tri«ra». TEATRUL.LEOSI POPESCiî lliri?L Primin Lirică Gri­joriu — «Nitzanaa» TEATRUL MODERN (Compania Dabija).)— «I­a bat mascat». 53 23 Januarie 1912. Redussriis de taxe vamala Spre », înțelege bine întrea­ga Inaernnsitate a modificărilor ce sa aduc tarifului nortru­ Va­mal, ~s&» urmărim.­especurile ce «e dar­ prin expunerea de m­oti­­­ve a pini act­ului modificator. Cel dintâi, lucru ce l’a avut în Vedere, a fost interesul încura­jării industriei noastre naționa­le. Se știe că prin noul proiect pentru încurajarea industriei se pune principiul de a nu­ se mai acorda scutiri de taxe vamale pentru materiile prime ; era deci ,absolut, necesară o revizuire a tarifului­­ vam­al, pentru a se pu­ne în concordanță taxele asupra­­ materiilor prime en taxele­ asu­pra­­ produselor fabricate, latit în ce consti această re­­s­izuire : Taxele van­ale asupra produselor falricilor de țesă­turi și împletituri de lână fiind­­ relativ prea puțin protectoare, ei au redus taxele asupra lânei, torturilor,»și asupra­ elemnei nece­sare acestor fabrici. Pâslele și țesăturile speciale. Importate pentru întrebuințări industriale, cari până acum e­­­.ratt. »acordate în, scutire fabrici. îof,«s’at­ redus la o­ taxă aproape» alő­­feit citise că­, întru cât, nu se fabrică in țară,—adică la o taxă «nai­ mult de formă, ca să sa poată, ține socoteala, cânti tățitori importate. Oasele, » copitele și coarnele imite, de animale, e'au redus la o­­ smis4ă taxă de stat Mîcă, fiind­ necesare unor industrii c­­apistoale. . . Torturile de mătușă, cari erau­ încorda­te în scutire, de aseme­nea s’au redus­ în­­­ taxă de sta­tistică, atât pentru fabricile care b­eneficiaö de scutire, cât și pen­tru micile meserii, pentru cu­sut și brodat. Textilele vegetale .Pe tot felul, cari n­u se produc în țară, s'au seed­les și ele dein taxele protec­toare La mici taxe de statistică­­el puțin fiscale. Deci asemenea s’au­ redus ta­xele la torturile de bumbac de­­ orice­­ fel, atât pentru industria amara, cât și mai ales pentru s în­­a industrie și pentru indus­tria casnică. Pasta de solvente, și alte ma­­­terialurji necesare fabricării hâr­tiei s'au redus de asemenea la taxe mai late de statistică."­­ Fierul brut și laminat­, pre­­cum și celelalte metale comune necesare tuturor industriilor me­talurgice și mcesinitor­, s-au re­­dus­ În vedere că multe articole fabricate din fierărie au fost re­duse prin convenții»«! 'sub CiiXc’c «Histectoar­e. De asemenea s’au redus, mai multe taxe asupra produceri chi­mice cari­ nu se fabrică în țară și cari sunt absolut necesare fa­bricilor existente. . Cum vedem, multe din aceste reduceri n'au sa schimbe în definitiv încurajările ce se acor­dau, până acum pe alte căi, in­dustriei mari,­­ însă vor­­ veni să­ ofere aceleași înlesniri și fa­bricilor mai mici și­­ meseriilor, sau­ industriei casnice. Gara este sacrificiul pe care Statul îl face,­­ prin a­ceste re­­placeri? Judecând după științe­le privitoare la comerțul Româ­niei pe anul din urmă despre care s’au publicat data sîatisti­­c0, venitul vămilor are să sca­dă aproximativ cu 1 milion 620 de mii d­e lei, de pa urma redu­cerilor înșirate mai sus. Dar mai sunt și altele. Cu­ a­­cest prilej,­­ zice expunerea de motive, „s’a­ crezul de cu­,­viință a se face și unele redu­ceri de taxe asupra unor arti­cole de consumațiune și asupra unor articole necesare agricul­turii“. in ce constau și aceste redu­ceri, și care este și ‘însemnăta­tea lor ca echivalent bănesc, vom­ amănuinți într’un articol următor. Boidivi&itatea dispunerii juritmintului abniial Iților Se știe că elevii șocalei norma­le a șoc. pentru învățătura­­ po­porului român sunt organizați militărește. Eri dimineață elevii acestei școala, cari au împlinit vârsta de 20 ani, au depus jurământul sub drapel. Solemnitatea depunere a jură­mântului s’a făcut la cazarma „Cum-Vodă“ în fața comandan­tului reg. 6 ., M­i­h­a­i- V­i­teaz­uT “ și a cî­rui inspector școlar ștef. Ne­­guțescu. . Comandantul regimentului a arătat, importanța jurământului și îndatoririle ce, are fiecare ce­tățean față de patrie, D. Petre Gârboviceanui, direc­torul școalei normale, adresân­­d­ i-se­­ elevilor îl indeamnă ca precum au știut și știut să-și facă datoria ca elevi, toți astfel să-și facă datoria ca oșteni și când­­ vor fi chemați să-și verse sân­­gai­l pentru­­­ apărarea patriei, s-o facă aceasta cu bucurie. Majoratul fir încijpe lal BORIS Sofia, 22 Ianuarie. Plecarea misiunilor străine. — Hora jucată la clubul militar Culmea festivităților a fost ba­lul de eri al Curtei regale dat în cosili­ul ofițerilor, care a fost deschis prin dansul horei, la care au luat parte toți oaspeții princiari, între cari principele de coroană­­ al României, marele duce al Rusiei și arh­iducele austriac. Toate misiunile pleacă astăzi. Pentru câteva zile mai rămân însă principele de coroană al Greciei și­ m­arele -duke Vladim­i­­rovici al Rusiei. Ca o deosebită atențiune este considerat aici faptul că țarul Rusiei a conferit gradul de ge­neral de brigadă comandantatul regimentului rusesc de infan­teria colonelul Heyking, al cărui colonel ,proprietar ,oaie ..regele Ferdinand, tffistóffel în acest post­. Acesta « un privilegiu de care­ se bucură numai regim­en­­tele gard­ei imperiale rusești, cari sunt comandate, numai de generali, în loc de coloneii. SMul porumbelul din țară .Se știe că :«ministeru l de, dome­nii a dispus facerea unui studiu al­'porumbului­­ din țară, atât din punct de vedere agricol, cât și din punct de vedere comercial. Cu continuarea acesti­­ ..stu­dia, ministerul de domenii a în­­­sărcinat. pe d. dr. Al. Zaharia, di­rectorul laboratorului de chimie agricolă, și industrială de pe lân­gă institutul de chimie. Ministerul­ de­ interne a trimis prefecturilor de județe un număr de­xtem­plare­­ tipărite, cu instruc­țiuni, pentru strângerea probe­lor de porumb, recolta 191­1 din țară, rugând­ totdeod­ată ,pr­efec­­tu­rile să­ le distribue primăriilor din acel județ, pentru ca din fie­­care comună în care se cultivă porumbul, să se ia câte o probă, de la agricultorul cel mai însem­nat, produsă de dânsul, ața ca să se­­ poată avea și în viitor o probă care se trage din­­ această’sămân­ță. In vedere că i se urmărește deo­­ seturille­ de porumb intre pro­ducția agricultorilor matt și­ e ce­lor mici, este­­ noroc ca ht­ ara de prima probă ce se ia dela fie­­care comună unde se cultivă po­rumbul sa se mai ia pentru fie­care plasă din câte'o singură'co­mună, ca și anul trecut, câte 2 probe, din care una de la agricul­torul cel m­ai mic ,­și alta de la a­­griculto­rul cel m­a.î însemnat». Dacă în vre-o plasă nu se află nici o comună tinde să fie un a­­gricultor mare, să se specifice a­­cest lucru de către administra­ția plășei respective. Săculețele cu cele două probe da la agricultorul cel mai mare și de la cea mie luate din aceiași comună trebue să fie legate îm­preună, spre a se putea deosebi ușor la sosirea lor la institutul de chimie unde trebuesc trimise prin poștă .-toate felur­iy de­ probe Adresa de­ expediere a probe­lor va fi „Institutul­­ de chimie" laboratorul de ch­imie agricolă București, splaiul general Ma­ ‘­gistru. întrunirea­­ le la lada A D-LUI N. FLEVA D. N. Flev­a a convocat pen­tru eli, după amiază, în sala Dacia” o întrunire publica. Sala era plină. La orele 3 d. dr. Dra­che Sterian a rugat publicul să primească prezidenția d-lui Ca­­nd­eanu, care a dat cuvântul d-lui N. Fleva. Discorsul d-îaî N. Fleva Oragonul începe prin a dectara că a convocat pe cetățeni ca să se explice, să-și justifice atitu­dinea pe care a luat-o în chesti­unile politice la ordinea zilei. Toți v’au cerut certificate, a­­daugă d-sa, acum e și rândul meu să cer un Contra-certificat. Mă adresez mulți rapi, fiindcă ii cunosc psih­ologia, fiindcă din experiență știi­ că mulțimea e mai morală, decât fiecare dintre noi în parte, și e mai curajoasă decât fiecare» luat in parte. D. N. Fleva face apoi un­ lung istoric al activitaței d-sale poli­tice. In­todeauna, spune d-na, cân­d a fost să apăr chestian! di’f­oto s’a îm­târm­plat că am ră­mas singur în această luptă. Cu ajutorul vostru, al cetâțenilor, nu totdeauna am­ învins.­Contra politicei nenorocite pe care o ducea guvernul lui Ion Brătianu căra pe la sfârșitul gu­­­vernării, am­ dus cea mai aprigă luptă, eu cu trei tovarăși: D.j­u­­vara, Arten și Take Ionesco. Eu însă eram cel mai înv­erșimați S’au pus la cale­ atentate centra mea și glonțul care era destinat pentru mine l-a­ primit nenoroci­tul de ușier dela Cameră. Am fost t­rimis la temniță, și în mo­mentul când credeam că samt mai izolat, m'am pomenit In mijlocul a mii de oameni. Voi ați venit acolo și m’ați scos. In acea zi mem­orabilă, nenorocitul bătrân care era prins-mihLstrii a plâns. I­ a urm­a, urmei dreptatea a triumfat și regim­u­l de tristă méa porte s’ a prăbușit. La cea­laltă venire a partidului liberal, red­e­ noscuindu-mi-se meritele", am fost numit ministru de interne. Voî știți că am făcut ■ alegerile cale mai înbare carii s’au făcut în țara romiâieasca. Răposat­ul Stă­­tescu, colegul u­eia deja­ ju­stiții, spunea, văzând ordinele dale do mioe asupra absolutei liberiațî a alegerilor, că duc partidul de râpă. Când a văzut ce majorități am dat guvernului, mi-a spus:­ Acum vad că cunoști țara mai bine decât mine. N‘am plîn­it însă să­ stau mi­­­nistru mai mult de trei luni. Al­tunei m­i-am­ dat seama de ce­va să zică­ aplicarea unei teorii, în fapt. A venit nenoroci­ta afa­cere­­ dela Spineni și a trebuit să plec. După câtva timp, vin+e neno­rocita afacere Ghenadie. Am luptat, cu tot jocul convingerii și­­ al credinței mele religioase, contra acelora cari se atingeau de religie,­ și lupta mieă a fost­­ încoronată de «acces. Mai târziu vine chestiunea naționa­lă, pentru care opoziția s’a re­tras din­­ Parlament. Vedeți, a­­tunci opoziția s'a retras pe o chestiune mare, O­ chestiune de patriotism, iar azi se retrage pentru o afacere murdară, în urma campaniei energice, gu­vernul cade, și t­­rantacuzino face apel la mine să intru în ca­binet. Nu­ puteam să refuz, căci cer o profan­eam­ toată campania ce se dusese și s'ar fi zis că fu­sese, provocată nu de dorul de a înfăptui ceva pentru țarii, ci de o ambițiune ne road­ă. După im­an se remaniază mi­­nisterul, sub d. Carp, fără­­ mire, și fără Take Jonesen. Eu am fost trimis ministru la Roma, lui Take nu, i s’a­ dat nimic. M'am­ dus la Take și i-am întins mâna întrabiindu-L, vrei să lup­tăm­ămânind? .A refuzat, oft item răspuns: Bagă de seamă, că­ o­ s’o pățești în viața ta mai, rău­ ca acum! Vorba mea s’a a­­deverit. Și am­ plecat la Roma. Nu ratam mai interesat de polițîaăi Asupra activitaței mele acolo, vă pot spune, fără mo­destie, căci azi nu poți trăi da­că nu ești obraznic—că Rasia a intervenit cu toată energia ca sil sa acorde iradeaua români­lor din Turcia, grație, în mare parte, legăturilor mele din școa­­lă cu marele bărbat de Stat ita­lian De Fortis. Am plecat de la Cern­a, am fă­cut sacrificiul de a părăsi pos­tul meu de ministru în care e­­ram rugat să mai stau, numai în urma insistențelor d-lui Ta­ke Jonesen care aa despărți­se de partidul conservator,—sau parti­dul de d-sa, nu știu—și fondase partidul conservator-democrat. T­ituia tara de conservator nu prea îmi plăcea. Cea de demo­crat însă ra’a atrâa și am venit în țară, înainte chiar de a soM liberalii mă atacau cu ultima furie." Poporul Capitalei, care venise sa mă primească la gară, a văzut cum trecerea pe calea Griviței era împedicată de niște nenorocite de care cu fân, ca o aluzie la marea hoție ce o făcu­sem, cu­ fânul, și pe care o știți cu toți?. (Ilaritate). Am intrat în Parlament și aco­lo am interpelat guvernul asu­pra sângeroasei represiuni dela 1907, am cerut socoteală acelora mari, după potolirea răscoalei, au dat ordin să se ucidă oameni fără nici o formalitate, și apoi li s’au dat foc caselor. Știrile despre r­ninimi­ celor uciși, se po traziceau, unele gazete «fini­­pam susțineau că s’au ucis nu­­mai 425, ca și când ar fi fost p­entru ei un mic dejun. (Râsete) îîî au găsit de cuviință, sä­ nu raspunda, prin Dinu Brătianu, acu­zându-mă de’hoție. Atunci am hotărât să le dau pe față toate afacerile. Ele nu datează pe ei­ de azi, ci de pe cânflcnm­­­iärau redșiite Eforiei cu cinci lei pogonul. Când s’a prezintat le­gea tramvaiului, am­­ denunțat pumn!­eu Singur hoția. Nu fac­e vină d-luî Take K­anea cu ca­rt’a vorbit. D-sa a spus în urmă că do ar fi fost, acolo ar fi vorbit Contra; iată însă că acum d-sa a silit să vorbească pentru. Nu fac v­­­ină nic­i d-luî Marghilo­man că n’a vo­rbit, de­oarece­ le­gea a fost adusă, prin surprin­dere, pe la mijllocul discuției b­idgetului. După cum d. N. Filipescu el­­coa de Banca Națională că 6 Cea mai vastă escrocherie a se­rialului XIX, tot așa pot să vă asigur că legea tramvaiului e Cea mai diabolică concepția a secolului acesta. Vă asigur, spu­ne d. Fiera, pe conștiința mea, că e o curată pungășie. Nu e e­­xact că legea n’a fost studiată și de aceea­ i s’a lăsat, să se facă statutele în­ urma. Din contra, a fost foarte studiată, și dina­dins s’a lăsat ca statutele să­ îi facă societatea. Venind la Banca Națională, o­­ratorul spune că acționarii câș­tigă prea mult, și că Banca a făcut pe comuna București să­ piardă o mare sumă de bani. In sfârșit guvernul a fost go­nit Suveranul a găsit de cuvi­ință să aducă pe d. Ca^P­ Cu toa­te că am un vechi« proces cu primitS»® Binistru,Sí recunosc ssii­­tii deptul de dreptate. Bine a fă­cut ds», ș, pericis d-rului Rakow­­.î=ki intrarea în țară.­­ (Strigăte: Trăiască Rakowskii. Vre­e votul universali?­­ Societațile nu mai’pot trăi azi decât cu reforme mereft mai fte­­moc­ra­f­i­ce. (Intreruperi). D. Fleva: Dacă e vreun tram»» vatst în sală, să vie aci pe scenă să-l vadă lumea. {Ilaritate­. Am fost­­ deja început contra cartelului. Ați văzut cum stați ales cel cu afacerile și am căzut eu. In cartel, liberalii n’au văzut decât, o tovărășie comercială de felul ce reia din poveste: Take cu capitalul și Brătianu cu ex­periența; rezultatul va fi că Brătianu va rămâne cu­­ capita­lul și Take cu experiența. (ilari­tate). • s-are spus lui Take că dacă e refractar împăcării partidul său , va aluneca la vale și, jos va fi.. silit, ca să se poată­ opri,­­ să­ i­a ■ în braț» afacerea tramvaiului Profeția iată că­­ s’a realizat,­ "„ Față de această situație rV am­ mai putut­­ rămâne în­ partidul conservator-democrat, și , sin­gur, cu ajutorul vostru, cetă­țeni, voîți duce lupta până la sfârșit laplause). D. dr.Em­elie Steriav dă­ citire unei­ moțiuni, prin care cetățenii acîuvați în sala „Dacia” aprobă atitudinea d­ în­ Fleva, și îi dă tot concursul în lupta ce o duce. Cu aceste cuvinte întrunirea s’a terminat. Mulțimea s’a risipit în liniște. Studenții ieșem și achitarea D-ki So­er Iași, 22 Ianuarie. Mâine, în ora 3.30, se va­ ține în sala „Pastia” o­ întrunire pu­blică, convocată de studenții universitari, spre a protesta contra achitărei d lui Em. So­cor de către jurați, în cunoscutul proces de calomnie intențtat de d. Cuza d-lui Socor. Fiind vorba ca după întru­nire studenții­­­ să­­­ manifesteze pa­ stradă, dv prefect de poliție Stroia a făcut o vizită în cen­tru­l studențesc rugând, ca ordi­nea să nu era turburată, ceea ce de sigur că to­ va păzi.­Totușî au­toritâțile au luat mă­suri pentru orice­ eventualitate» FESTFI JSSIE1 Primim de la d. Iuliu Drago­mireanu următoarea­­ scrisoare: București, 21 Ianuarie 1912 Domande Director. Se împlinesc o sută de ani de la răpirea Basarabiei. Nu știu In ce mod­ oficialitatea românească va comemora acest dureros eve­­niment nați­onal. Se cuvine însă o amintire, și dacă, motive poli­tice ne împiedică de la alte ma­nifestări, eu cred că recunoștin­ța națio­nală și pietatea prazni­cului, tot trebue sa se­­ afferme. Este universalmente cunoscut că cel mai gigant reprezentant al culturii românești în secolul XIX a fost Bogdan Petriccicu Hașdeu. Acest mare om pe care toată lumea îl admiră se știe iarăși că a fost de origină basa­rabeană. Basarabean din moși strămoși, basarabean prin naș­terea și prin educația lui, exilat din Basarabia pentru inima sa românească, acest mare basara­bean, încetat din viață acum cinci ani, care încă recent în a­­mintirile tuturor. Cu ocazia centenarului­ Basa­rabiei către Hașdeu­, trebue să-și î­mb­­opteze recunoștința Românii d­­ pretutindeni. Marile lui me­­rit­e pe ogorul cultural nu pot fi nici măcar emița­dte atei. Prin mintea și prin inima lui, Haș­­deu a fost cel mai mare patriot po.Cstro­l a avut România .și din acest patrioti­smn geniul lul a fă­cut nemuritoare opere. Unii iau deci libertatea. Dom­nule director, de a­propiere prin ziarul „Universul” o colectă na­țională pentru a ne ridica un monument lui Bogdan Pe­tecicu­l Hașdeu. Ar fi cea mai strălucită mani­festare națională cu prilejul tris­tului centenar. Și în același timp am dovedi că recunoștința românească știe să aprecieze și geniul cultural al acestei țări. Fac apel la toți Românii de pretutindeni ca să contribui la ridicarea unei encainment iür Ilastrou. Nu mă f­ acest reprezerizantil culturii noastre, fără distincție de­ sentimente politice, vor îm­brățișa această idee, și că se va alcătui un comitet pentru­ reali­zarea ei. Cred­ că:d-prs. dir. C. I., Istrate, C. G. Disessolv, Delavran­­cea, Biblociffiu și atâția alții care au­ fost în relațiinî cu B. P. Hașderu vor binevoi să accepte a­­ceastă insamnhare. In speranță că aceste rânduri &10 CeklT V(­£ Ut :£ âîXetT* PÍ Blftif' ne­­cunoscut dintre cei care au tiü­it în prietenia d’apururi neuitată a lui Hașdek­ vor găsi un loc în coloanele zîarate. „Universul“, am onoare. Domnule Direct­or, a vă­ ruga, să primiți odată cu­­. mulțumirile mele anticipate și expresiunea recunoști arcî­ mele. ICIclU DRAGOMISICSCU Avocat și publicist din BuceTCîh Str. Clopotarii Noi, Ro. 7S la aserarea liniei Pucioasa - Pietroșița Târgoviște, 22 Ianuarie. După cum s’a anunțat, azi s’a făcut inaugurarea nouei linii de cale ferata c ntre Pucioasa și Pie­­troșița. Cu un tren special, la orele 10 și jam., au sosit în gara Târgo­­viște d. Delavrancea, ministrul lucrărilor publice, d-nui inspec­tori generali Elie Radu,­­ Mere­ș, Antonescu, și alți ingineri dela G. F. R. Din gara Târgoviște, dil­ar în­soțiți de prefectul­ Baranga, pri­­mnarul orașului, deputații și se­natorii de Dâm­b­ovița, și-au con­­tinuat drumul până la Pucioasa, Unde au ajuns la­ orele 11 și jum. La Pucioasa, lângă pod, s’a o»­fic­­at o slujbă religioasă de către protoereul județului preotul .­’­a­­sile Alexe. .­­• După ce d. ministru a tăia­t pan­glica spre semn de deschidere, a lirtiei, cu toții s’au suit în tren și au plecat spre Pietroșița. Trecerea trenului s fost saluta­tă cu viraje de o mulțime de săteni care erau strânși prin stațiuni. In localul școalei din Pietroși­ța, s’a dat un banchet la orele 12. S’a servit următorul MENI U Țuică Ier* tescuite <Ie Astrahan Mezeluri Sapă de pasăre Mitrold în tavă gătit cu ciuperci Miel Cereau ți purcel fript Salată Tortă Capsa Brânzeturi I’rud­o .Calea­ Cagruic Drăgășani Vechi Dealul Mare roșu D. TI. Mumm Ciont Américain. S’au ridicat toasturi de către d. m­inistrii Delavrancea, d. prefect 1» a tó riga, inginer Elie Radu,preo­tul Diacoassou, adm­inistratorul de plasă bricolan și protoereul ju­dețului Vaslui. Alexe. La­ orele 4, de miniștri și toate persoanele oficiale cari îl înso­țeau au plecat spre București. DE PE CÂMPUL DE RĂZBOI noii scrisori De la trimisul nostru special —« DIm TmI FOLIS Tripoli», 1i Ianuarie. De câteva zile trăim aicî intr’o stare de -.Cui viva:' Arabia îm­presoară din noii zi și noapte lanțul avantpos­turiloii Italiene dinaintea orașului și din deșert. Ala­ltă erî înainte­­ de amiazî s'au arătat din noul »câteva cete­ mari de dușmani în fața localității Gargareș, unde in zi­ua de 5 ia­­nuuarie a avut loc o luptă sân­geroasă care a durat sea:i: ore. Tunurile de acnle bubuiră me­­reu, îndată ce dușmanul a apă­rut pe colinele îndepărtate, iar un vapor de războiu­ care încru­cișa în apropiere trimise un nu­măr de ghiulele asupra lor. Fo­cul tunurilor avu efectul că ara­bii se țipeau­ la o depărta­re res­pectabilă, astfel încât nu putură d­eschide un foc de puști. Dar în depărtare nu țineau socoteală de șrapnalele trase asu­pra tor și se vedea că e­ manevrară în liniște și iarăși dispărură. ••Și­­ în noaptea trecu­tă pătrun­seră el până la tranșeele din su­dul orașului, astfel încât liniș­tea nopții fu turburată de bubu­itul tunurilor, îndrăzneala cu care atacau­ arabil liniile fo­rti­­ficate ale italienlor, nu se poa­te descrie- Erî înainte de­­ amiaza, am fost martor când un arab, care se strecurase până la o­ di­s­­tanță de 150 de pași de reduta de la Rumeliana, a fost surprins de o patrulă și făcut prizonier. Arabul era învălit cu o manta cafenie de lână și la încălțat cu sandale. El era încins cu o car­tușieră în care se aflau­­ 30­­ de cartușe, iar în mână ținea o pușcă Maifjer. El era «»semnat și pășea mândru în mijlocul es­cortei, este­ î dîfeca în oraș, un­de de­sigur îl așteaptă moartea. Și oaza din Estul orașului, cu­ toate că o­ statajeli: apărată, se pare că nu mai este cu totul sigură, in dosul primei grupa de casa din oraș, care poartă nu­­­mele da Debara, n’a înșirat’ pu ncű lanț de postiire/ Măsurile de apărare ale italieni­lor Trebue să admire, cineva cu­rajul arabilor. In dltim­ele zile am­ trecut de mai multe ori lini­ile italienilor din jurul Tripol­­iului. Din șanț,urii» atriput* de mai înainte s-au format tranșe« fortificate,­­prevăzute cu rețele de sârmă cu cuie. Dealung­ul tranșeelor, pe diferite înălțimi­ se află redute tari, prevăzute cu tunuri de câmp și de munte și­­cu mitraliere. în dosul tranșee­­lor soldații și-a­u construit locu­ințe sigure. Fiecare companie, și-a făcut câte una sau mai multe­ grădini, în care se află pomi­ roditori, aduși din oaza din apropiere. Aceste fortificațiuniî, care con­­firmă­­ echiul renume al piit­ori.» Iar italieni din aria­­ geniului se întind într’un lanț neîntrerupt d­e la forturile din Vest, de langă mare (Gargares) spre S­ud, în jurul întregei oaze până la Tu­­gtura, precum și până la­­ Am­­­­ara, care­ se află îa o depărtare­ de 8 kilometri de tranșee. Și cu toate aceste arabii to­­tdracne­sc­­ să se apropie­, până­­ la o mică depărtare de Tripodlo. Pentru a fi respinși, trebue se dea lupte mari. Tr­at­e opera­­țiunile de până acum ale italie­niior au­­ făcut, impresiunea ca și, când cî ar fi animați de dorința să pună cât 00 poate »de­­ puțin în joc viața și­­ sănătatea Sfida­ților. Motivul poate să fie dispo­ziția sufletească, a poporului i­­talian, atât de schimibü ei oastti.. In chipul acesta este imposibil ca războiul să se poată termina, repede și c­u succes și design«’, că operațiunile vor treb­ui să se­­ • facă cu cea mai mare energie.» Aceasta o recunosc și mai mulți», ofițeri italieni, care speră că da­că timpul va‘deveni favo­­ribil și » va sosi* tot­­ materialul necesar, campania va fi daca cu cea mai extremă energie. Zilele­­ trecute au sosit aici do­uă vapoare de transport ,cu ca­­­mile din Tunis și‘Algeria, gu­­vernul francez însă a interzis transportul de cămile la Trififi­­lis, pe motiml că sunt contra­bandă­ de război. Armata italiană de aici »dispu­ne de vreo 2000 de cămile, dar pentru expediția în interior«* Tripolitaniei este novoe încă. de», vreo 20.000 de cămile. De unde să se procura aceste, și încă op­­ruțeala necesară? Aceasta este­ o problemă foarte grea! Săptămâna teatrală TEATRU­­ NAȚIOIVRI.. - „Văpușile“ (Les Marior,nettes) 4 acte da d. Pierre Wolff. Pe sfârșit, după m­ai bine de-o lun­ă, Teatrul National și-a înoit afișul. S’ar putea spune că s’a dat lui „Irinol” al d-lui Delavrancea un fel de onoruri postume, lăsân­­du’se să treacă multă vreme—­ca uitarea și fugădu­iila pe care o aduce vreme­!—­după deziluzia pe care și teatrul și literatura drama­tică românească au încercat-o. lin răutăcios ar spune : o lună de do­liu. ; in tot cazul un doliu puțin respectat de Teatrul Național care, la o hună, a pus să i se joace „Pă­pușile“, ca pe vrom­urile colo bune aie lui Ion Păpușariul pe care A­­lexandri îî punea să cânte.. în fața vre­unui boer M'teluș care anre : Lumea 'i plinii de pă puși Da tot seri!,. mari și m­iei... Totuși, nu răutăcioșilor le­ este îngăduit să vorbească despre Tea­­­trul Național, .mai cu­­ seamă, nernn­­când, cu Lea Mam­orțncilhi, el a năzuit să se perii pe acelaș picior eh. Com­­e­dia Franceză. Căci...piesa d-luî' Bi'erro Wolî» e’a jucat la Cornotlin Franco?!, cu d-l do B’e­­raudy și cu d-șoara Pierat de la Comedia Franceză, cu migala, cu fastul, cu eleganță obișnuită Co­mediei Franceze, cu acea migală, cu acel fast, cu acea eleganță care la teatrul nostru Național se în­vață și se pregătește numai în timpul montării pieselor ce­ se­ lip­­portă din acel din­­ lire fastuos și elegant Paris. ...Și astfel „Les Marionnettes“ ale d-lui Wolff și ale Comediei Franceze, au devenit ,,Păpușile” traducătorilor români (d-nii Eft­ î­­m­iu și Săulescu, cari s’au pus ín doni ca să introducă în saloanele Marchizului de Monclars pe „Va­­silache“ al bâlciurilor noastre) și al Teatrului National. Sunt ne­­­­voit deci sa vorbesc despre această ultimă premieră ca despre doua piese deosebite. Despre Les MerUmneism m­ă mulțim­e și a reproduce aprecierea autorizatului cronicar teatrai d ! A» 3 *-„ V­­ii Tem­ps”. „Spectatorului fran­cez— spune d-l Brisson—îi place spiri­tul și sensibilitatea ; îi place­ fia­care din acestea deosebit; îî je’see și mai mult când sunt la o lună și iaceaeva a gr.șțat mar cu deose­bi­re în „Les Marionnettes”. Civil, că­ eî' s’a interesat ihtiîi ma­i puțin do: fondul lucrării de cât de amă­­nuntesc eî, do, aventura persona­giilor de­cât de laturile crizei lor pasionale. Un­­­ bărbat ,­care .’șt i­ră­­­ște femeia, o îeșâ’ă, o­diihnuește,­ și sub s­ fmboldul geloziei îî [UNK] révire: nihiic" real-banal de căi un aseffito nea ,subiect, și o »mie mai atrăgă­tor după’sinea de observații și d’ adevăruri omenești ce s’au pus în­­tr’În.suî... Atingem mei deîeehli­­ncră­ții..» Ceea ce a rost puțin bun ; într’însă o <* »e.n.ia!:.­. ceea ce e ex­celent, e accesoriul, înșelat de mî­­rag­iul care face ca. de îndată ce fan autor scrib pentru" comedie a­­cesta-să redoKo doMhi'eî de a ridi­că­ tonul; di Wolff și-a m­odelat în violență figurile, principal»" Crezând că le împund mai paură forță,­­le-a făcut greoaie. Ie-a falsi­ficat. Dar viața ce n’a știut să pună ,într’însc.­e, a­­­ răspândit-o La ja­rul lor”. Tot restul criticei pariziene a fost la diapazonul d­lui Brisson. Ca și în ..Le Raisseau" și în ,.»Se eret du PollicUinelle“ s’a constatat in noua lucrare a d-lui Wolff­a», ceiașî lipsit de caractere, acelaș ton convențional și fals, dar și a­­ceiașî dibăcie“ în confecție. Atâta dibăcie în­cât nimeni­ n’a mai a­­vut vreme să se întrebe de unde st­­râta grosolănie în purtarea nobi­lului și parizianului marchiz de Monc­ava față de femeia lui, de unde atâta raf­ inorie și îndrăznea­lă in­ purtarea pudicei și provinci­alei Fernande. Accesoriul a biruit însă fondul, parizianismul in­de­cent a acoperit curtenia franceză și lucrarea d­-lut Wolff 'a avut suc­ces în fața unui public eminamen­te parizian. " Cu „păpușile" ,teatrului, nostru National s’a petrecut aceea ce er» SMARA PARTEA III **(2) Fata tatii BORSAN de t­ORAVURI Angela se deșteptă în amurg r! începu să ia la rând toate cu­­tiuțele, dulapurile, toate sipete­­le, doar­ doar, o găsi ceva, dar peste nimic nu­mele. Aprins © lampa, se duse la caa­­z a de bani, luă La rând toate cu­tiile, cercetă, citi, reciti. Nimic. Nu-i venea s­ă se încreadă ochi­lor. Care va să zîcă, spusele lui KKivu era fi adevărate, își zises ®­­»a: "eu nu mo-ștent-sc "nimic de *41 eöcioaba asta datoare­a! ea la Credit și păcătoasa aia de cârciumă. — O! D-zeute! Ce tată! începu să­ se tânguiască­ »sin­gură, să umble repede prin sa­lon și să­ plângă cu hohote. — Nu, se poate, nu se poate, strigă ea, dintri atâta­ avere ea,­ să nu rămâi cu nimica; hoții, hoții, tâlharii ăștia din casă tre­bue să fi furat, să fi dosit tot, pe când eu lipseam la Berlin. Ma­mă, mamă, unde r.ș.­î? D’ai fi fost tu aici nu se prăpădea tot, tu strângeai, agoniseai, puneai bi­ne pentru mine, p­e când el, blestemat părinte!... — Tată, tată, fata tatii, așa mă strigai și, ca toți bărbații, nici tu n’ai avut milă de mine. O ! ce mă fac? Ce mă voia face e­, acum urâta, slabă și îmbă­trânită ? Ce ? • Panait spălat, tuna, dichisii, bagă capul pe ușe,­­a se opri mirată în fața lui, îi privi lung și apoi îî zis © — Tu ești Panaite, nici nu le cunoșteam, dar ce, frumnoa și voi­nic te-ai făcut! Ce frumos! Știi că: a­șa îmi placi, zäü îmi placi... • La Paris familiei Tereuzescu ‘i se itrâse și­ se strSrăutase ce cât­va timp iar în țară, unde ținea un lux mare și casă deschisă. Cu Barbu, George­ta avea ca un frate, Irina iar se Împrie­tenise cu Sofia și seraiaü ca două surori. Orice durere­, orice bu­curii, aceste două familii le îm­părtășeau împreuna. .Fara sa­cav­geau la aceleași băi, iarna în a­­celeaș baluri și petreceri. Iți era mai mare dragul să vezi amo­­nin­ți dintre aceste ființe, acum toata trecuta prin val­orite vie­­­ței și Tămasa sa ducă un trai înțelept în lume; sa se împărtă­șească din bunurile acestui pă­mânt, multe și bogate, dar pe care unii le nesocotesc; și Le­ dea­­pretuesc, sau analizându-se prea mult», ise scurg, fără a­­ profita câtuși de puțin de această viață, atât de »efemeră... Terenzescu trecis so fereî sfer­turi din viața lui fără să profit» de ea în chip inteligent, pe câtă vreme C’oviîtirescu lucra­ mult și în toate direcțiunile. Bun soț, bun părinte, bun magistrat, bun avocat, bun scriitor, bun politician ajunsese să fie rugat a lua parte la toate întocmirile legilor, la toate mișcările cultu­rale și naționale. Orașul soft natal se mândria cu dânsul și el » de­ câte cad ,putea,»­ lucra pentru­­ înălțarea și aproaperarea lui.­­ . N­ era însă năcaz că din cauza deselor sale procese și ocupa­­, țiuuî n’avea răgaz să se ducă să stea și el mai multe zile, să pe-­t treacă în modesta colibă, cuibul­­ Covistireștilor, de unde eșiseră atâția oameni buni și înțelepți, cari cin­stea și numele strămoși­lor, fala­­de­ pânitoare a tSrei. Unii, di­n spița lor, ■­ fuseseră­­ preoți la Sf. Nicolop, biserica lui Pătrașcu Vodă, UtiSa lui Mihai Viteazul, alți­ ceauși­i de vână­tori în­ casta lui Matei Basarab, unii riști de dorobanți pentru streaja, orașului,­ alții pândari de aî lui Tudor, luptător! aî lu! douăzeci și unnit și aî luî patru­­zeci și opt Familia luî, cunos­cută din luisorvvo vechi, de pa­tru stute de uns, dedese fă­reî lăs­tare sănătoase și puternice; de aceia Barbu era un caracter și în tot el se amesteca lucra cu suflet de rămân adevărat. La Târgoviște erau alegerile. Candidatura lui, de mai mulți ani și sub toate, partidele i-o pu­neau­ mereu acei prieteni recu­­nnoscători, patrioți desinteresațî, oameni de seamă, adevărați­­moștenitoarî aî cinste!, hărnicie! și iubirea de neam, aî Basa robi­lor. Ieșea la alegeri fără nicî o bătae de cap; alegătorii știau­ că» în Barbu au un reprezectant demn, un adevărat stâlp de pa­ză în­­ Parlam­e­ntul țărei. »" Era pe La Sncepatul. lunii lui Mann, la Târg­ovișt­e se inaugura monumentul lai Grigore Ale­xan­drT­ ocu, un Sf.fat acolo, de o fe­­m­ee care judecase bine ca acest scriitor fusese bardul cel m­ai d­e acasă, căci trăsese din Inima lui acordurile sincere, culorile v­i, ponoasele cu care înfiera pe împilatorii neamului sau, nu i­­mitase, nu plagiase, nu furase, ca alții, spre a cânta tubisua sau a deplânge jafurile din tim­pul său­, și cu versu­l de bronz, tă­iase în carne vie , iar la fe­l, ținu-se, mai mult de cât la firele din visteria statului. Tcrcuze­­scu Își adusese la La Paria un automobil nou, când îî spuse Barbu că vrea să plece la Târ­goviște, el tî zise : — Eî ști! ce? Eu tot vreau să fac o el, curai »ane undeva cu faetonul cel nou ce mi-a sosit era de la Paria și că te iau cu mine, acum vrei tu să mă iei cu tine ?­­ — - Sri antomșbth?- mi-e frică,­ în not , lucrul cam noi, pe aci .rut ș’a prea vizat, de astea, știi că­ conduci ? 4- Cum de nu ? Eu atimcla merg, dar să nu ’mi frângî gâ­tul, m­aî am trocbil... — Tu, dragă prietene,­­meriți să trăiști pe când eu... cu dacă mă crezi, nici nu știu unde mă duci,­­s­u cunosc Târgoviștea, spre rușinea m­ea ți-o mărtu­risesc. Cum se poate? Tu am stat mai mult între streini, ai dreptate. Mare greșeală, căci ai inimă, ai fi fost un patriot bun. — Spune tu Barbute, spune, ce axe aface, bun sunt și așa, dacă n’ar fî ca mine, cine ar pu­ne preț pe imul ca tine, ru­te, spun © V Barba începu a povesti. Târgoviștea veche capitală a țărei, cari a avut norocul că strălucească de atâta slavă , lo­cul unde s’au născut și bai trăit: C­oresi, Văcărescu, Ilftlifi­ de ilă­­duleteu, “Bălăcescu, Câîilova, Grigore ,Alexand­rescu; pimetui de siguranță al roevozilor și al mitropoliților. Subiectul fainic și mu­lteț, cântat, de mai toți­­,va fi­ în trecut. — C­e spui frate și eu să nu aud nimic! Spune, mai spune frate. Spui frumos! Până când ni se gătește carul, tu înnvață-mă mereu. (Va urma) I« curând vom începe publica­rea unui roman senzațional, care va atrage interesul și atențiunea tuturor cititorilor noștri. Beri» de către unul dintre ma­eștrii romanului, e poate uinul dintre sările romane de acest gen care e cu totul reușit.

Next