Universul, ianuarie 1912 (Anul 30, nr. 1-29)
1912-01-28 / nr. 26
jsmaaestei din Jerira și mostmeKtu misparst Calumiar pe anul 1912 Ortodox Vinari, 27 ianuari .—1 Aduc. moartelor Sf. loan sruríi de aur. Catolic Vineri, 9 Februarie. — Iponimia. R.£ s.soarelui 7.27. Apusul soarelui 5.33 „Universul“ are următorele linii telefonica Administrația Redacția . . Străinătatea . . * *• er . 6/68 , Î2/88 . mm SPECTA CULELE Astăzi VINERI: ÎNMITtO, NATIONAL. « Amor și viclenie, și Maica cea tinsiru. TEATREL LEON POPESCU {Line) Comania Lirică Grigoriu.— Sânge vienez. TEATHUL HÜDERÜí: (Compania Danila]. — Premieră: Mică Roe și Recomandație. BINEFACERILE Suntem la acea epocă a anului când, mai mult ca altă dată se face apel la caritatea publică, la ajutorul pe care cei mai • cutrere de lână se simt ei înșiși datori să-l întindă desmoșteniților soarte. Numeroa se. eu ut la noi societățile de binefacere, și toate Sunt pline de zel, adunând mijloace cu îmbelșugare și împărțindu-le cu genecozitate... Decât, poate că nu mai fi unele obsentăriiie făcut. In această din urmă privința. Nu e lucru tocmai așa de ușor a găsi și a ajuta adevărata mizerie, pe cei cu adevărat vrednici de ajutorare. In ce privește pe bolnăvi său pe infirmi, lucrul nu e greu: pentru unii sunt spitalele, pentru ceilalți «iadurile. Dar mizeria din pricina lipsei de lucru, a lipsei de câștig îndestulător pentru susținerea traiului, aceasta e mai egreu de constatat și stabilit cu siguranță. Dar și ajutorarea, în acest din urmă caz, treime să ia o ificiă direcțiune, decât aceea , pentru bolnavi sau infirmi. Pentru oameni valizi, nu sunt j cpitale și nu pot fi aziluri. Pentru bolnavi și infirmi, când sunt lipsiți de mijloace, este ateirapsina, dar pentru cei lipsiți de mijloace, însă în stare ide a și le câștiga cât de cât,—pentru aceștia asistenta treime «să fie cu totul de altă natură. In realitate, nu există lipsă de lucru,— despre aceasta oricine poate fi convins și poate găsi pilde zilnic, din propria esperiență. De câte ori și cui nu i se întâmplă, să aibă nevoe de un serviciu, de un ajutor de m muncă, de un lucrător într'o ramură oarecare,— și să nu găîsească'? A ajuns doar obșteasccă plângerea în privința aceasta. i Se poate vorbi atunci de o mitzerie provenită pur și simplu din «llipsa de lucru?... Iată dar un câmp de activitate- mai mult pentru societățiile de binefacere, împărțirea de ajutoare e bună pentru cei tou totul lipsiți și cari nu sunt în stare să-și agonisească cele trebuitoare. Niciodată însă, nici vinul valid, nu ar trebui să i se dea nici un ajutor, decât numai sub forma de procurare de muncă. Chiar unor infirmi, le rămâne mai mult sau mai puțin facultatea de a se face, • 4b<>r' un fel sau într’altul, folositori;— și acest lucru trebui luat în seamă și pus în aplicare. Cu atât mai mult, când e vorba de oameni în stare să munciască. Firește că c • neasemănat mai lesne să se împartă ajutoare, în bani, vestminte sau sub altă formă. Un sacrificiu mai mult însă, din partea societăților de binefacere, ar veni să aducă, pe lângă alinări de suferințe, și un alt bine, și o îndreptare socială mai mult. Nu ne îndoim că s’au gândit și se gândesc la aceasta și comitetele conducătoare ale societăților noastre de binefacere și nu vor întârzia să-și îndrepteze acțiunea lor binefăcătoare și în această direcțiune. Un nou incident între Franța și Italia Roma, 26. — Ziarele de aici anunță că un nou incident s’a produs între vasele franceze și cele italiene. De astă dată incidentul s’a produs în golful Magdalena al insulei Sardinia. Contratorpilorul francez „Lansquenet“ s’a apropiat la 200 metri de țărm trecând în zona unde le este oprit vapoarelor de războia străina de a staționa. Un vapor de războiii italian, care a observat contratorpilortji, i-a dat semnalul să se oprească. „Lansquenet“ însă nu a ascultat de acest semnal și continuă să se apropie de țărm. Atunci cuirasatul italian a tras trei lovituri de tun în aer. Nici atunci vasul francez nu s’a oprit. In cele din urmă cuirasatul italian a început să bombardeze contratorpilorul francez cu ghiulele de război și. De astădată „Lansquenet“ s’a oprit. o declarație senzațională a unui fost ministru maghiar Budapesta, 26. — Fostul ministru de justiția maghiar Geza Polonyi a declarat că în cazul când Austria și casa imperială Habsburg ar admite ca Creația sa se rupă de Ungaria, atunci anguriină, la rândul l«?, dreptul de a detrona dinastia Habsburg și a se despărți de Austria. Ungurii au dreptul să facă aceasta în virtutea „Sancțiunei Pragmatice“ din timpul lui Carol VI, care aé ungurilor dreptul de a detrona p 8 Habs Start și dacii aceștia ar știrbi integritatea teritoriului Ungariei. reastia inun tânăr, în urna unei injecții cu preparatul „Erlich Haita CDG“ Ploești, 20 Ianuarie. Azi a produs mare senzație în orașul nostru moaitra tânărului Titu Slăniceanu, în etate de 35 ani, proprietarul „Băi ai Roșii ’, din Stanicul Prahova, survenită în urmatoniei împrejurări. Numitul ',tânăr ,suferind de sifilis, era de mai mult timp în cura d-rului A. Munteanu, din calea Romană. Fiind examinat, numitul se hotărâse să se supue unei injecții cu preparatul ,, Erlich Harta 606“ care urma să se facă chiar azi. Ducându-se la ora 3 la d. dr. Munteanu, împreună cu prietenii săi D. Steriade și Mitică Marinescu, i s-a făcut injecția. Imediat Titu Slăniceanu a spus d-rului că-i este rău iar după câteva momente trântindu-se pe o canapea a avut o conoragie ■ după care a și murit,. Anunțându-se parchetul, a sosit la fața locului de procuror Păunescu, care a dispus ca victima să fie supusă unui examen medical. D-rii șt. Calu, Ch. Șeurea și Zarchiu care au examinat cadavrul, au declarat că, numitul suferea de arterio-scleroză și o boală de cord, fapt care i-ia arăbil. moartea în urma infecției cu Față de această declarație a medicilor, d. procuror Păunescu luase dispoziția de a se transporta cadavrul la spitalul Schuller. Fiind anunțat și d. prim-procuror Anastasiade, d-sa a dispus însă lăsarea cadavrului în locul unde se afla, sigilându-se camera, până la sosirea d-lui dr. Minovici, căruia i s-a telegrafiat ca mâine să vină in orașul nostru. Moartea numitului tânăr a produs o adâncă impresie asupra ploeștenilor, Slăniceanu fiind bine cunoscut în localitate. De altfel, cu câteva momente mai înainte de a i se face infecția, el petrecuse cu mai mulți prieteni la restaurantul „Berbec“. Se spune că Titus Slăniceanuu mai fusese supus injecției cu ,.OOG” acum un an, de către d. dr. Cerata. Voi reveni cu amănunte. Criza politică da peste munți ATITUDINEA „TRIBUNEI" FAȚA DE COMITETUL NAȚIONAL Arad, SRL — Ziarul „Româna!” organul autorizat al partidului național, continuă campania sa contra „Tribunei“ menținând nasalirmes că acest ziar prin atitudinea sa ostilă cosintetului național și prin duplicitatea ei politică necontenită, care nu escînde apropierea de suverani nafturesc, trădează Interesele partiniînî național și ale neamului românesc din Ungaria. In numărul sau de orî sub titlul „Cinism și duplicitate“ ziarul „Românul“ publică un important articol de fond prin care combate atitudinea „Tribunei“. „Nu simt departe timpurile când presa noastră a celor de dincoace de munți — scrie „Românul" — constituia la întreaga lume românească o mândrie pentru cinstea, buna credință, și corectitudinea ca punea în discuțiunea diferitelor chestiuni. least frumos renume este astăzi pentru totdeauna știrbii. O ceată de oameni fără nici un Dumnezeu, a căror activitate sa rezumă în chefuri de cafenea, al căror ideal național este o fraza bine ticluită, pentru cari imnul nostru național este un obcet de batjocură, iubirea de neam un sentiment romantic, lealitatea o naivitate, a fi pătat pentru totdeauna onoarea «issei ardelenești. Această clată de naufragiați, de semidecți și de trândavi au introdus în organul lor cele mai mizerabile mijloace de a arunca bănuiala, de a ponegri munca și meritele oamenilor, pe cari prin muncă și prin cinste aici odată nu-i vor putea egala. Acest organ cu toții îl cunoașteți, este „Tribuna“ părerilor dubioase și a politicei snsngrisia clandestine... Parurile pe cari acest primn le manifestă față de comitetul național, în sens de coloane, cu tot felul de litere dintrecari de preferință cele grase și compacte, sunt că acest comitet nu exista, că nu are nici o amenlare, că este un organ subaltern, că este un „consorțiu de oameni cointeresați“, o grupare primejdioasă, căreia i s-a dat lovitura de moarte. Iată o pildă: „Tribuna“ No. 7 din 10 —• 23 Ianuarie sub titlul ,,Criza în comitetul nățienal“, sunaj „Comitetul national“, din care a ieșit rând pe rând toți oamenii noștri de culoare și cu păreri deosebite de acelea ale unor policiani cu tendințe de stăpa, ni re politică neturburata, nu mai poate avea pretenția de a fi reprezentantul adevărat al partidului național... cari să mai sprijinească un pammt atât de decăzut, care ișî bate joc în așa fel de cititorisul. . . . Publicul românesc de aci, acest public românesc din Ardeal și Ungaria, atât de cinstit, atât de leal, atât de zelos păstrător al dătinelor oneste, in al curm sân s’au format atâtea, curente sănătoase și care In atâtea rânduri a represintat și a impus prin severitatea tradiției sale să■nătoase_calea cea adevărat românească față cu rătăcirile și degenerările de tot felul in cari e ienințat să cadă sufletul irațom, acest public cinstit de greu o boală morală treime să fie contaminat dacă ar mai putea sprijini un organ atât de vădit mistificator, numai pentru plăcerea de a-și satisface, sentimentul josnic de scandal tare într'o societate sănătoasă nu poate să existe. Noi credem că atât de departe nu a ajuns acest public și că în tot cazul această boală sufletească nu este atât de generală !n dat această nerușinare a organului mangust să răsuâe nepedeppsită de public“. APLANAREA INCIDENTULUI VAIDA - GOGA Budapesta, 26. — Corespondentul ,,Universului“ află că d-mi C. Stere, Al. Vaida-Voevod și Od Goga vor publica, în cursul serii de azi, comunicatul cuprinzând rezultatul investigațiunilor lor. Până acuma a transpirat din cercurile d-lor Vaida și Goga vestea că d. Goga se va împușca cu d. Vaida rupând cu cei de la „Tribuna" și reîntrând în comitetul național. De asemenea se asigură că d. N. Oncu, unul din proprietarii - comanditari al „Tribunei" își va retrage căpitalul de la această instituție părăsind „Tribuna". Discard va avea lor un banchet de împăcare al d-lor Vaida și Goga, Budapesta. 26. — Corespondensul „Universului" chemând la telefon redacția „Tribunei", un redactor al trcestui ziar a desființit știrea că d. Oncu s ar retrage da la acest ziar. Acest consorțiu de oameni cotnteresați, nu mai poate cere să fie respectat de opinia publică de azi, deplin lămurită asupra acestui pseudo - comitet (sublinierile „Tribunei") al neamului nostru..." Apoi ziarul „Românul", arată cu citații tot din „Tribuna" cum acest ziar se contrazice el singur într-un alt număr, următor, lăudând pe d. Aurel Vlad, un membru distins al comitetului național, tocmai acela care a dezavuat, acum câteva săptămâni, „Tribuna“. OPINIA PUBLICA DE PESTE MUNȚI ȘI „TRIBUNA" In același articol iată ce scrie „Românul" despre opinia publică a românilor din Ungaria și „Tribuna“ . Trebme să fie ceva bolnav In societatea noastră a românilor din Ungaria și Transilvania, dacă se mai pot găsi oameni D. Dr. Aurel Vlad fost deputat in Camera ungară, membru In comitetul național pa plan Mazart al statului major german de a ataca Parisul Paris, 26 ianuarie. Ziarul Jixcd-üor“ publică un senzații»!!« articol însoțit de 5 ilustrațiuni, prin care destăinuește «în plan îndrăzneț al statului major al armatei germane de a ataca Parisul într’un viitor războiu. Acest plan e următorul : O flotă aeriană de 303 de aeroplane să plece imediat după declararea războiului din Metz și Strassburg și, mergând cu o inț ială de 160 kilometri pe oră, să ajungă într’o oră și jumătate la Paris. Aici, plutind de asupra orașului la înălțime de câteva sute de metri să arunce asupra orașului și forturilor o cantitate de 10.000 de kilograme de nitroglicerină. Această materie explozibilă ar fi de ajuns spre a transforma capitala Franței într’o ruină. Flota aeriană s’ar întoarce apoi, tot așa de repede cum a venit, la frontiera germană. „Excelsior“ declară că posedă planul amănunțit și original al acestui atac contra Franței. INAFOIAREA delegației rusești de la Sofia Miercuri au sosit cu un tren special din Sofia la Rusciukpart generalul baron Alexandru de Heiking, însoțit de căpitanul Petre D. Vintzovsky și sdrgentul major Silvestru Kosorosenko, delegați la serbările majoratului prințului Boris, pe lângă persoana Principelui Vladimirovici. Aci au fost întâmpinați de prefectul Mihei, primarul Iagi Ghonoff, consulul general Naletoff și generalul de brigadă Pavel Cristoff. După o întreținere de câteva minute cu cei ce le eșiseră întru întâmpinare, s-au urcat in bărci și au trecut Dunărea în portul Ramadan. Aci, i-a întâmpinat ă. M. St Rădulescu, comisarul-șef al portului. Cu trenul de București au pornit spre Ungheni, spre a trece în Rusia, mergând la Petersburg. ARESTARM man siskoo „Cine ia spre creștere o copilă de 3 axă, are 60 lei pe lună Fraza aceasta a repetau până mai zilele trecute un individ îmbrăcat cu costum de șoferj care se prezepia pe la fel de fel de case. Oamenii nevoiași vedau în această propunere o efacare mai mult sau mai puțin bună Și mulți căutau să intre în tratative cu „șofeuml“. „Eu sunt șofeului d-nei Ferceidde“ — spune omul la cei cari primeai propunerea lui și ,,d-na Beredinte m’a însărcinat să plasez această copilă“. Se tot elage că urma apoi obicinuita frază măgulitoare : „Am auzit că d-nastră sunteți oameni cum se cade și că iubiți copiii, așa că? am venit deapreptul la d-voastră, etc.“. Așa s’a prezentat numitul șofeur la d-na Ecaterina Iordan din strada Cometa No. 51, căreia, părându-i-se bună propunerea cu copila, a convenit repede cu acesta. . —Eu aduc copila cmair acuma: dacă vrei, sau mai bine să mergem împreună s’o luăm — începu „șofeului“—dar uite ce, trebuie să plătim 10 lei femei care o îngrijește acum și pe urmă banii îî ies înapoi de la cucoana care îl plutește întreținerea“. Se înțelege că odată pronunțat, numele d-nei Beredinte, d-na"Bealerina londian s’a încrezut și, luând bani, plecă împreună cu „șofeurul“. Pe drum „șoferimT însă i-a luat banii și ■a poi, mai repede ea "automobilul a dispărut. O nouă victimă a fost femeia Voica Rada, din șoseaua Pantelimon 148, căreia escrocul i-ia luat tot 40 lei. De la soția lui Ștefan Nestorescu, din str. Rodnței No. 35, imputând să ia mai mult ,,șoieurul“, s’a mulțumit cu 5 lei. Dar banii luați prin acest sistem de escrocherie, i-a cheltuit repede și atunci s’a gândit să dea o astfel de lovitură. Văzând în poarta caselor cu No. 28 din str. Spitalului, un bilet. „De închiriat un pat“, a intrat în curte și a convenit cu d-na Didina Constantinescu să-i închirieze patul pentru 15 lei pe lună și pentru 60 Iei să-i dea și masa. Intrat în casă, el a început, însă să caute prin iertare și, găsind 100 lei, a șterpelit banii și a fugit. Se înțelege că toți păgubașii s’au plâns poliției și siguranța, văzând că operațiunile cu copilul erau identice, a bănuit că hoțul este unul și același și l-a pus în urmărire. Agenții din brigada de siguranță, de sub conducrea d-lui rutar Ștefan Vrânceanu, reușind’wT să-l prindă pe „șofer” acesta a fost adus La poliție. Luat de scurt de către d. Vrânceanu, pretinsul șofer l’a arătat că se numește Vasile Bratu, că este de fel din com. Stelnici, jud. Ialomița, și că a făcut în adevăr escrocheriile enumărate mai sus. Deși escrocul spune că alte victime n’a mai făcut, poliția bănuește totuși că Vasile Bratu a escrocat și pe alte persoane cari nu au făcut până acum plângeri. Cum procedeul este cunoscut astăzi, cei escrocați n’au decât să se adreseze siguranței Capitalei. Tis. la partea unui arhimandrit ieșeaua la Iași Iași, 26 ianuarie. In Belcești, la o mică depărtare de Iași, a sosit acum câteva zile arhimandritul de scaun Daniel Obreja, venind în vizită la o soră a sa care o moare în acea comună. Dri dimineață, P. S. Sa arhimandritul a fost cuprins de o indispoziție, care agravându-se în cursul zilei, a provocat spre seară decesul prelatului. P. S. Sa Daniel Obreja, se afla în retragere la pensie de mai mult timp. GSTA APELOR DUNAIE! — Pe ziua de 26 Ianuarie 1912 — Apele au următoarele cote în centimetri în raport cu etiagiul: IN AUSTRO-UNGARIA Passau 103, Linz 165, Viena 143, Budapesta 170, Mohács 338, Semiin 254, Baziaș 210, Orșova 272. IN ROMANIA T.-Severin 260, Calafat 218, Bechet 2, T.Măgurele— Giurgiu 5.35; Oltenița 5.28; Călărași 3.40; Cernavoda 3.36; Cura Ialomiței 3.23; Brăila 2.95; Galați 2.40; Tulcea 0.96. CORPURILE LEGIUITOARE SENATUL Ședința de la S6 Ianuarie 1912 Se deschide la orale 3 sub prezidenția d-lui Gh. Gr. Cantacuzino. Pe banca ministerială d-niî AL Marghiloman, l0g Lahovarî, M. Cantacuzinot. D. ministru M. Marghiloman depune proiectul, admis de Camera, pentru modificarea art. 27 din legea electorala, asupra incompatibilităților parlamentare. CHESTIUNEA TRANSFORMARII CISMIGIULUI TA.ih. Rosetti își desvoltă interpelărea adresată d-lui ministru de interne asupra distrugerii frumosului parc Cișmigiul. Sunt informat,—spune d-sa—că primăria Capitalei are de gând să facă o stradă chiar prin mijlocul gradinei iar pe de altă parte să facă o piață în fața ministerului lucrărilor publice. Rog pc d. ministru de interne să răspundă daca sunt adevărate cele ce se spun. Aceasta ar însemna distrugerea acestui parc. D. ministru Al. Marghiloman : Iată ce este adevărat: Primăria a hotărât să facă o stradă din str. Știrbei-Vodă până in fundul grădinii ca să deschidă și pentru populația din acel cartier drumul prin grădină. Se va face cu alte cuvinte o nouă intrare ,ca acea a Carmen-Sylveî. .. Grădina nu va fi atinsă și va ramâna pentru pietoni. De altă parte, se procesează o nouă stradă dealungul gradinei, de la intrarea Carmen- Sylva și până la intrarea Zalomit. Dacă proprietarii vor da câțiva metri de teren, primăria va da și ea câțiva metri fără să se atingă de grădină și se va face o stradă care va permite proprietarilor sa-și facă o nouă fațadă spre grădină, dând astfel mai multă estetică, lumină și higiena caselor.E adevărat că fostul consiliu comunal a votat facerea unei străzi care să înceapă din str. Brezoianu până în str. Schitu Măgureanu. Actualul consiliu se opune acestui plan ca și votului fostului consiliu prin care se procejează facerea unei piețe în fața ministerului lucrărilor publice, luânduse din parc un teren de 60 de m >etri adâncime. Aceasta ar însemna desigur distrugerea parcului. Sper că actualul consiliu va lua măsuri ca nici pe viitor să nu se poată realiza aceste două din urmă proecte. Cât despre mine, și în opoziție voi lupta, ca nimeni să nu se atingă de plantațiile din parc. Discuția se închide. După cererea d-lui ministru Ion Lahovari se iea în discuție proiectul de lege, admis de Cameră, privitor la recensământul general al populațiunii. La art. 4 d. Gh. Târnoveanu cere să se precizeze că vor fi amendați numai acei cari cu bună știință dau date neexacte funcționarilor, însărcinaați cu facerea recensământului. D-l ministru Ion Lahovari răspunde că se va ține seamă de această cerere. Proiectul se admite cu 49 bile albe. »Se dă citire proiectului, admis de Cameră, pentru modificarea art. 58 din legea tocmelilor agricole în sensul că primele cultivatorilor de lucerna și trifoi se vor da de acum înainte sub forma unui scăzământ direct de 50 la sută din impozitul funciar ce plătesc pentru acele terenuri. Proiectul se admite fără discuție cu 45 bile albe. D. președinte Gh. Gr. Cantacuzino spune că deoarece s’au admis interveniri la ordinea zilei și ora fiind înaintată, discuția legei contenciosului se amână pentru jZÎ. »Ședința se ridică la orele 4. D-nii senatori trec în secțiuni, «cât și agriculture», introducându-se o industrie la sate. Oratorul face o expunere asupra legăturei dintre agricultură și fabricile de spirt. Cere d-lui ministru să introducă în lege o prevedere favorabilă și pentru rezidurile uleioase ca și pentru fabricile de tăbăcărie. Proprietarii acestor fabrici se plâng că vitele sunt netesălate și prost hrănite și de aceea trebue încurajate fabricile de spirt care produc borhotul Oratorul cere protejarea industriei de uleiuri minerale, a na sinelor agricole, a îngrășământelor chimice și a fabricelor de postav. D. Giani termină aducând noii elogii d-lui ministru de industrie . D. C. Kacalbașa declară că va examina diferendul care deșiparte partidul conservator de cel liberal, care prin glasul d lui Gostinescu susține că industria la noi nu mai are nevoe de încurajare. Toată lumea știe că regimul economic pe cacere îl avem azi, cu tariful autonom și legea de încurajare, este opera d-lui Gostinescu. Azi însă partidul liberal se dezice și restoarnft acest regim. Este absurd să se susție că industria românească, nu mai are nevoe de încurajare. De aceea socotim din partea d-lui Gostinescu, om cu autoritate, că glumește în oșirea de acum. Când, cu pcezia împlinnirei a 60 ani, la 1902 d. Gostinescu a fost sBrbătorit de industriași, d. Costinescu și-a revendicat opera pe care azi o deszrce. .Dar ca respans la obiecțiunea d-lui Costinescu că industriile românești stau bine, îî opunem declarația făcută de fabricanții de hârtie care sunt liberali și cari au declarat d-lui ministru de finanțe că industria hârtiei stă încă foarte prost și are nevoe de incuraj fire. Este un interes mare pentru România, ca regimul industrial să se întindă. Aceasta contribuie nu numai la buna stare economică a țării dar și la civilizarea țărei, căci este netăgăduit că resvolarea industriei ajută mult la civilizare. Un scriitor care a scris despm războiul ruso-japonez, făcea această observație că japonezii au putut fi victorioși din cauză că au superioritatea față de ruși că țara lor e industrială. A fără de aceasta, industrializara țarei este cerută și de ne erau reze av ca populatiunea rurală să poată găsi existența la orașe, pentru că întotdeauna excestțil populațiunei s’a făcut de la țara la orașe și atunci când populațiunea orășenească se va înmulți atât de mult, ne vom găsi surprinși de o problemă grea. Industrializarea țarei noastre este o chestiune socială și economică. Un mare număr de țărani de îndată ce vin în contact cu orașul nu mai vor să stea la țară și vin să se stabilească la orașe. Trebuie să ne gândim deci la procurarea mijloacelor de existență pentru aceasă populațiune. Prin încurajarea industriei mici și a meseriilor, se aduce un real folos, căci se încinunează populația spre dânsele. D. Costinescu, care e un mare industriaș, pretinde că fabricile se vor înmulți grație lege d-lui ministru. Desigur că dl. Dar d. Costinescu mai adaogă că acest rezultat va provoca o criză economică in țară. Nu e așa. Ar fi așa numai dacă s’ar putea susține că industria existentă a ajuns la maximum de producțiune și la maximum de progres. Față de faptul că avem un număr redus de fabrici, un număr foarte mic de lucrători industriali, noi trebue să votăm legea propusă. D. Bacalbașa cere,ca și atelierele Statului să plătească taxe; de altfel, spune d-sa, acest lucru îl cere și d. Costinescu. D. ministru Nenițescu. — Comitetul delegațiilor a cerut această scutire. Țin însă să se știe că ideea ca atelierele Statului să plătească taxe, a fost introdusă la noi de regretatul Ghermani. D- Bacalbașa termină declarând că va vota legea cu încrederea că e folositoare. Ședința se ridică la orele 4 și jumătate. CâMEM Ședința de la 26 ianuarie 1912 Prezidează d. C. Olănescu. Prezenți d-nii P. P. Carp, Nenițescu și Fiii pe seu. Se repetă votul nul asupra indigenatului d-lui E. Fuhn. Neîntrunind decât 39 voturi pentru și 32 contra, votul e declarat nul pentru a doua oară. Se votează indigenatul d-lui Ghelert, farmacist. Se votează recunoașterea d-lor Boreni și N. Christea, LEGEA INDUSTRIEI Continuându-se discuția asupra legei industriei, d. dr. Giani are cuvântul. D. dr. Giani aduce laude d-lui ministru Nenițescu pentru realele servicii ce le-a adus prin Legea în discuție, atât industriei MILIOANELE BLESTEMATE este titlul noului și senzaționalului roman al cărui început 11 publicări în această pagină. «MILIOANELE BLESTEMATE PARTEA I Două contraste Marchizul Félicien d’Argueas Vive tocmai se întoarse de la iure umblarea ce o făcuse în acea ■ dimineață și se pregătea să răsfoiască câteva ziare de sport, urcând fratele său, contele Aymaru d’Argues-Vives, intră în cabinetul lui, înainte de a-i întinde mâna, îîiepuse cu imputare: — Cum ! Nu ești încă gata ? Cel care intrase era îmbrăcat tot oarecare eleganță chiar, dar UM vedea cale de o poștă că era ux Ofițer îmbrăcat civil. — Ce dracu! spuse marchizul, tot ofițer de marină ai rămas! Sa uite-te la el cum e îmbrăcat Ai rămas tot ofițerul de odinioară,, ofițer distins, dar care nu prea și-a sporit averea. Un fulger trecu prin ochii contelui. — Da, spuse el, râzi, râzi... așa a râs lumea de toți cei cari au avut ambițiuni mari... — Sau visuri nebune... — Ei, câte visuri nu s’au transformat în realități!... •— Parcă te văd când mi-ai spus că ai descoperit secretul unchiului nostru și că ai aflat unde se află acel tezaur de 250 milioane... Ce închipuire ! D-zeule ! — Nu închipuire, e un fapt istoric... Ajunge să citești istoria războiului pentru independența Perului. Știi ca și mine că tezaurul spaniol fusese îmbarcat pe o navă ce era fugărită de trei fregate peruviene Pentru a scăpa tezaurul, căpitanul navei a abordat într’o insulă nelocuită.... o stâncă... și acolo a îngropat butoaiele cu monete de aur și pietrele prețioase ce i se încredințase... A doua zi nava fu atacată de fregatele peruviene și după o scurtă luptă trebui să se predea. Tezaurul era însă salvat. — Ști!... știu povestea, am auzit-o de nenumărate ori... Ți-ai dat demisia, ai închiriat o navă, ai angajat un echipaj și te-ai dus să cauți comoara... te-ai făcut puțin ridicol. — Am fost în primejdie de moarte... Eu singur, am dominat o revoltă a echipajului și in urma unei groaznice furtuni,tot singur am scăpat de la moarte... Eram în preajma tezaurului... care există... jur pe Dumnezeu. — Dar n’am nici un drept asupra lui. — Există o legislație specială, după care, dacă găsesc tezaurul dau jumătate guvernului spaniol și jumătate opresc eu. Și știi unde e insula ? — Am și văzut-o... Nu va trece nici un an și o voi regăsi. Voi lua banii și mă voi întoarce. In urmă vei scăpa și tu de grija datoriilor, iar copiii tăi pe cari îi iubesc ca și cum ar fi al mei... Marchizul spuse cu amărăciune : — Și cari te iubesc mai mult decât pe mine... —Aceasta nu trebue să te supere... Știi bine că le-am fost ca un frate mai mare... ba le-am ținut loc și de mamă, care le-a murit -!- Iar o să începem vechia discuție... — Nu, nu te supăra__ Venisem să te iau, azi vei vedea pe Betsy, iubita mea, cu care trebuie să mă însor, vei face cunoștință și cu Mercedes, frumoasa ei fată... Amândouă sunt necăjite că până acum, de câte ori erai să le vizitezi, tot mereu s’a întâmplat câte ceva și n’am putut să vii.... Aide, acum ești liber... — De!... nici azi nu pot Contele Aymar sări în sua. — Cum!... Nu vrei să mă însoțești... tocmai azi... Ah!... văd că ai în contra lui Betsy o dușmănie ascunsă!... Din ziua de când s’a hotărât căsătoria ai pornit contra ei... Cum ! nici în ziua când mă însor nu vrei să vii!... — Mă rog... să nu facem tragedie... Ești pe cale să ai de soție pe o americană văduvă, frumoasă și mai ales... bogată. Așa e acum la modă... Dar judecă și tu.... toți americanii cari vin la Paris apar într’un salon oficial... Or, logodnica ta, Betsy Gimenes Y. Gutteria nu a fost văzută nicăiri... Tu de unde o cunoștim?... Ai întâlnit-o, așa, din întâmplare, la Monte-Carlo. — Trăia retrasă, îngrijea de educația fetei sale... — De unde venise ? —• De la Montevideo, unde bărbatul ei fusese armator. — Ești sigur? •— Am văzut actul de deces al bărbatului ? ■— Câte acte nu se pot fabrica în Franța ? — Destul!... destul!... Ni va fi rușine de vorbele pe cari le spui în ziua când o vei cunoaște. — Nu, dar vreau să știu mai întâiü cine e femeia pe care vrești să o aduci în casă. — Oh! dacă ai ști ce durere îmi produci... Dacă mi-aș asculta mânia nici n’aș mai da pe azi... — Fă cum vrei! — Nu, iubesc prea mult pe copiii tăi, nu ași putea să iau această hotărâre. — Pariez că nu voi lipsi numai de la cununia civilă... Uite, d. Joe Spencer, fratele care spune ea că-l are. Pretinde că el e bogat, că are o situație splendidă la Montevideo... Nu am putut nici asupra lui să iau informații. — Sosește azi... — De!... trebuia să vie de acum o lună... apoi de acum patru zile... — In acel moment, în cadrul ușei apăru o fată adorabilă. —. Unchiule Agmar sunt gata, spuse ea. Agmar înaintă spre ea și o sărută cu iubire. — Draga mea Albina!... Cât ești de frumoasă!... Ce bine te-ai îmbrăcat. — Trebue să-ți fac cinste!... Marchizul tot sarcastic, spuse: — Iată, cine mă va înlocui... Așadar, Aymar, să rogi pe frumoasa ta logodnică să mă ierte că nu am venit, Spune-i că simt ocupat cu afaceri... am buclucul cela cu pungașul de Lureau, fostul metrendaș... care azi e propriei bogat... și prieten bun cu tint și cu fica mea.. — Oh tată !... — De!... influența timpurii moderne. Vom veni însă la căsătoria ligioasă. Se despărțiră. Albina plecă cu unchiul și care primise o mare lovitură , Frumoasa Betsy Ar fi fost greu să-ți închii o ființă mai fermecătoare de tânăra americană, căreia conte Aymar d’Angues-Vives îîi dea numele sau. In acea dimineață, fiica Mercedes, îi admira frumușel cu o mare sinceritate. Mamă ce frumoasă ești ! A se citi urmarea acestui și senzațional roman, Iu numi nostru de mâine i)