Universul, ianuarie 1912 (Anul 30, nr. 1-29)

1912-01-28 / nr. 26

jsm­aaestei din Jerira și mostmeKtu m­­isparst Cal­umi­ar pe anul 1­912 Ortodox Vinari, 27 ianuari .—­1­ Aduc. moar­telor Sf. loan sruríi de aur. Catolic Vineri, 9 Februarie. — Iponimia. R.£ s.soarelui 7.27. Apusul soarelui 5.33 „Universul“ are următorele linii telefonica Administrația Redacția . . Străinătatea . . * *• er . 6/68 , Î2/88 . mm SPECTA­ CULELE Astă­zi VINERI: ÎNM­I­TtO, NATIONAL. « Amor și viclenie, și Maica cea tinsiru. TE­ATREL LEON POPESCU {Line) Com­­ania Lirică Grigoriu.— Sânge vienez. TEATHUL HÜDERÜí: (Compania Danila]. — Premieră: Mică Roe și R­ecomandație. BINEFACERILE Suntem la acea epocă a anu­­­lui cân­d, mai mult ca altă dată se face apel la caritatea publi­că, la ajutorul pe care cei mai • cu­trere de­­ lână se simt ei în­șiși datori să-l întindă desmoș­­teniților soarte. Numero­a­ se. eu ut la noi societățile de binefa­cere, și toate Sunt pline de zel, adunând mijloace cu­ îmbelșu­­gare și împărțindu-le cu gene­­cozi­tate... Decât, poate că nu mai fi unele­­ obsentări­iie făcut. In această din urmă privința. Nu e lucru tocmai așa de u­­șor a găsi și a ajuta adevărata mizerie, pe cei cu adevărat vrednici de ajutorare. In ce pri­vește pe bolnăvi său pe­­ infirmi­, lucrul nu e greu: pentru unii sunt spitalele, pentru ceilalți «iadurile. Dar mizeria din pri­cina lipsei de lucru, a lipsei d­e câștig îndestulător pentru sus­ținerea traiului, aceasta e m­ai egreu­ de constatat și stabilit cu siguranță. Dar și ajutorarea, în acest din urmă caz, treime să ia o ifici­ă direcțiune, decât aceea , pentru bolnavi sau infirmi. Pentru oameni valizi, nu sunt j cp­itale și nu pot fi aziluri. Pen­­­­tru bolnavi și infirmi, când s­un­t lipsiți de mijloace, este a­­teirapsina,­ dar pentru cei lip­siți de mijloace, însă în stare ide a și le câștiga cât de cât,—­­­pentru aceștia asistenta treime «să fie cu totul de altă natură. In realitate, nu există lipsă­­ de lucru,— despre aceasta ori­cine poate fi convins și poate găsi pilde zilnic, din propria es­­periență­. De câte ori și cui nu i se întâmplă, să aibă nevoe de un serviciu, de un aj­uto­r de m muncă, de un lucrător într'o­­ ramură oarecare,— și să nu gă­­îsească'? A ajuns doar ob­șteas­­ccă plângerea în privința aceasta. i Se poate vorbi atunci de o mi­­tzerie provenită pur și simplu din «llipsa­ de lucru?... Iată dar un câmp de activi­­­­tate- m­­ai mult pentru societă­­țiile de binefacere, împărțirea­­­ d­e ajutoare e bună pentru cei tou totul lipsiți și­­ cari nu sunt în stare să-și agonisească cele­­ trebuitoare. Niciodată însă, nici vinul valid, nu ar trebui să i se dea nici un­­ ajutor, decât numai sub forma de procurare de muncă. Chiar unor infirmi, le rămâne mai mult sau mai puțin facultatea de a­­ se face, • 4b<>r' un fel sau într’altul, folo­sitori;— și acest lucru trebui luat în seamă și pus în aplica­re. Cu atât mai mult, când e vorba de oameni în stare să munciască. Firește că c • neasemănat mai lesne să se împartă ajutoare, în bani, vestminte sau sub altă formă. Un sacrificiu mai mult însă, din partea societăților de binefacere, ar veni să aducă, pe lângă alinări de suferințe, și un alt bine, și o îndreptare so­cială mai mult. Nu ne îndoim că s’au gândit și se gândesc la aceasta și co­mitetele conducătoare ale socie­tăților noastre de binefacere și nu vor întârzia să-și îndrepte­­ze acțiunea lor binefăcătoare și în această direcțiune. Un nou incident între Franța și Italia Roma, 26. — Ziarele de aici a­­n­unță că un nou­ incident s’a pro­dus între vasele franceze și cele italiene. De astă dată incidentul s’a produs în golful Magdalena al insulei Sardinia. Contra­torpilorul f­rancez „Lans­quenet“ s’a apropiat la 200 me­­­tri de țărm trecând în zona unde le este oprit vapoarelor de răz­boia străina de a staționa. Un va­por de războiii italian, care a ob­servat contratorpilortji, i-a dat semnalul să se oprească. „Lans­quenet“ însă nu a ascultat de a­­cest semnal și continuă să se a­­propie de țărm. Atunci cui­rasatul italian a tras trei lovituri de tun în aer. Nici atunci vasul francez nu s’a oprit. In cele din urmă cui­­rasatul italian a început să bom­bardeze contratorpilorul francez cu ghiulele de război și. De astă­­dată „Lansquenet“ s’a oprit. o declarație senzațională a unui fost ministru maghiar Budapesta, 26. — Fostul mi­nistru de justiția maghiar Geza Polonyi a declarat că în cazul când Austria și casa imperială Habsburg ar admite ca Creația sa se rupă de Ungaria, atunci angurii­nă, la rândul l«?, drep­tul de a detrona dinastia Habs­burg și a se despărți de Austria. Ungurii au dreptul să facă a­­ceasta în virtutea „Sancți­unei Pragmatice“ din timpul lui Ca­rol VI, care aé ungurilor dreptul de a detrona p 8 Habs Start și dacii aceștia ar știrbi integritatea te­ritoriului Ungariei. reastia inun tânăr, în urna unei injecții cu prepa­ratul „Erlich Haita CDG“ Ploești, 20 Ianu­arie. Azi a produs mare senzație în­­ orașul nostru moaitra tână­rului Titu Slăniceanu, în etate d­e­ 35 ani, proprietarul „Băi ai Roșii ’, din Stanicul Prahova, survenită în urmatoni­ei­­ împre­jurări. Numitul ',tânăr ,suferind de si­filis, era de mai mult timp în cura d-rului A. Munteanu, din calea Romană. Fiind examinat, numitul se hotărâse să se supue unei in­jecții cu preparatul ,, Erlich Harta 606“ care urm­a să se facă chiar azi. Ducându-se la ora 3 la d. dr. Munteanu, împreună cu prie­tenii săi D. Steriade și Mitică Marinescu, i s-a făcut injecția. Imediat Titu Slăniceanu a spus d-rului că-i este rău iar după câteva momente trântindu-se pe o canapea a avut o conoragie ■ după care a și murit,. Anunțându-se parchetul, a sosit la fața locului de procuror Păunescu,­ care a dispus ca vic­­­tima să fie supusă unui exa­men medical. D-rii șt. Calu, C­h. Șeu­rea și Zarchiu care au examinat cada­vrul, au declarat că, numitul su­ferea de arterio-scleroză și o boală de cord, fapt care i-ia ară­­bil. moartea în urma infecției cu Față de această declarație a medicilor, d. procuror Păunescu luase dispoziția de a se transpor­ta cadavrul la spitalul Schuller. Fiind anunțat și d. prim-pro­­c­uror Anastasiade, d-sa a dispus însă lăsarea cadavrului în locul unde­ se afla, sigilându-se came­ra, până la sosirea d-lui dr. Mi­­novici, căruia i s-a telegrafiat ca mâine să vină in orașul nostru. Moartea numitului tânăr a produs o adâncă impresie asu­pra ploeștenilor, Slăniceanu fi­ind bine cunoscut în localitate. De altfel, cu câte­va momente mai înainte de a i se face infec­ția, el petrecuse cu mai mulți prieteni la restaurantul „Ber­bec“. Se­­ spune că Titu­s Slă­niceanuu mai fusese supus injecției­ cu ,.OOG” acum un an, de către d. dr. Cerata. Voi reveni cu amănunte. Criza politică da peste munți ATITUDINEA „TRIBUNEI" FAȚA DE COMITETUL NAȚIO­NAL Arad, SRL — Ziarul „Româna!” organul autorizat al partidului național, continuă campania sa contra „Tribunei“ menținând n­­asalirmes că acest ziar prin a­­titudinea sa ostilă cosintetului național și prin duplicitatea ei politică necontenită, care nu es­­cînde apropierea de suverani na­­fturesc, trădează Interesele parti­­niînî național și ale neamului românesc din Ungaria. In numărul sau de orî sub ti­tlul „Cinism și duplicitate“ zia­rul „Românul“ publică un im­portant articol de fond prin care combate atit­udinea „Tribunei“. „Nu simt departe timpurile când presa noastră a celor de dincoace de munți — scrie „Românul" — constituia la întreaga lume ro­mânească o mândrie pentru cin­stea, buna credință, și corectitu­dinea ca punea în discuți­unea diferitelor chestiuni. least frumos renume este as­tăzi pentru totdeauna știrbii. O ceată de oameni fără nici un Dumnezeu, a căror activitate sa rezumă în chefuri de cafenea, al căror ideal național este o fraza bine ticluită, pentru cari imnul nostru național este un obcet de batjocură, iubirea de neam un sentiment romantic, lealitatea o naivitate, a fi pătat pentru tot­deauna onoarea «issei ardele­nești. Această clată de naufragiați, de semidecți și de trândavi au­ introdus în organul lor cele mai mizerabile mijloace de a arunca bănuiala, de a ponegri munca și meritele oamenilor, pe cari prin muncă și prin cinste aici odată nu-i vor putea egala. Acest organ cu toții îl cunoa­șteți, este „Tribuna“ părerilor dubioase și a politicei snsngrisia clandestine... Parurile pe cari acest primn le manifestă față de comitetul național, în sens de coloane, cu tot felul de litere dintre­cari de preferință cele grase și­ com­pacte, sunt că acest comitet nu exista, că nu are nici o amen­­lare, că este un organ subaltern, că este un „consorțiu de oameni cointeresați“, o grupare primej­dioasă, căreia i s-a dat lovitura de moarte. Iată o pildă: „Tribuna“ No. 7 din 10 —• 23 Ianuarie sub titlul ,,Criza în co­mitetul nățienal“, sunaj „Comitetul­ national“, din care a i­eșit rând pe rând toți oa­menii noștri de culoare și cu pă­reri deosebite de acelea ale unor policiani­ cu tendințe de­ stăpa­, ni re politică neturburata, nu mai poate avea pretenția de a fi reprezentantul adevărat al par­tidului național... cari­­ să m­­ai sprijinească un pammt atât de decăzut, care ișî bate joc în așa fel de cititori­sul. . . . Pu­blicul românesc de aci, a­­cest public românesc din­ Ardeal și Ungaria, atât de cinstit, atât de leal, atât de zelos păstrător al dătinelor oneste, in al curm sân s’au­ format atâtea, curente sănătoase și care In atâtea rân­duri a represintat și a impus prin severitatea tradiției sale să­­■nătoase_calea cea adevărat ro­mânească față cu rătăcirile și degenerările de tot felul in cari e i­enințat să cadă sufletul ira­­ț­om, ac­est public cinstit de greu o boală morală treime să fie contaminat dacă ar mai putea sprijini un organ atât de vădit mistificator, numai pentru plă­cerea de a-și satisface, sentimen­tul josnic de scandal tare într'o societate­­ sănătoasă n­u poate să existe. Noi credem că atât de departe nu a ajuns acest public și că în tot cazul această boală sufleteas­că nu este atât de generală !n dat această nerușinare a organului mangu­st să răsu­âe nepedeppsită de public“. APLANAREA INCIDENTULUI VAIDA - GOGA Budapesta, 26. — Corespon­dentul ,,Universului“ află că d-mi C. Stere, Al. Vaida-Voevod și Od­ Goga vor publica, în cursul ser­i­i de azi, comunicatul cuprinzând rezultatul investiga­țiunilor lor. Până acuma a tran­spirat din cercurile d-lor Vaida și­­ Goga vestea că d. Goga se va împuș­ca cu d. Vaida rupând cu cei de la „Tribuna" și reîntrând în comitetul național. De ase­menea se asigură că d. N. Oncu, unul din proprietarii - comandi­tari al „Tribunei" își va retrage căpitalul de la această institu­ție părăsind „Tribuna". Discard va avea lor un ban­chet de­ împăcare al d-lor Vaida și Goga, B­udapesta. 26. — Corespon­­densu­l „Universului" chemând la telefon redacția „Tribunei", un­ redactor al­ trces­tui ziar a de­sf­iințit știrea că d. Oncu s ar retrage da la acest ziar. Acest consorțiu de oameni co­­tnteresați, n­u mai poate cere să fie respectat de opinia pu­blică de azi, deplin lămurită a­­supra acestui ps­eudo - comitet (sublinierile „Tribunei") al nea­mului nostru..." Apoi ziarul „Românul", arată cu citații tot din „Tribuna" cum acest ziar se contrazice el singur într-un alt număr, următor, lăudând pe d. Aurel Vlad, un membru distins al comitetu­lui național, tocmai acela care a dezavuat, acum câteva săptă­mâni, „Tribuna“. OPINIA PUBLICA DE PESTE MUNȚI ȘI „TRIBUNA" In același articol iată ce scrie „Românul" despre opinia publi­că a românilor din Ungaria și „Tribuna“ . Trebme să fie ceva bolnav In societatea noastră a românilor din Ungaria și Transilvania, dacă se mai pot găsi oameni D. Dr. Aurel Vlad fost deputat in Camera ungară, membru In comitetul național pa plan Mazart al statului major german de a ataca Parisul Paris, 26 ianuarie. Ziarul­­ Jixcd-üor“ publică un senzații»!!«­ articol însoțit de 5 ilustraț­iuni, prin care destăinu­­ește «în plan îndrăzneț al statului major al armatei germane de a ataca Parisul într’un viitor răz­boiu­. Acest plan e următorul : O flotă aeriană de 303 de aeroplane să plece imediat după declararea războiului din Metz și Strassburg și, mergând cu o inț ială de 160 kilometri pe oră, să ajungă într’o oră și jumătate la Paris. Aici, plutind de asupra orașului la înăl­țime de câteva sute de metri să arunce asupra orașului și forturi­lor o cantitate de 10.000 de kilo­grame de nitro­glicerină. Această materie explozibilă ar fi de ajuns spre a transforma capitala Fran­ței într’o ruină. Flota aeriană s’ar întoarce a­­poi, tot așa de repede cum a ve­nit, la frontiera germană. „Excelsior“ declară că posedă planul amănunțit și original al acestui atac contra Franței. INAFOIAREA delegației rusești de la Sofia Miercuri au sosit cu un tren special din Sofia la Rusciuk­­part generalul baron Alexandru de Heiking, însoțit de căpitanul Petre D. Vintzovsky și sdrgentul major Silvestru Kosorosenko, delegați la serbările majoratu­lui prințului Boris, pe lângă persoana Principelui Vladimi­­rovici. Aci au fost întâmpinați de prefectul Mih­ei, primarul I­agi Ghonoff, consulul general Nale­­toff și­­ generalul de brigadă Pa­vel Cristoff. După o întreținere de­ câteva minute cu cei ce le eșiseră întru întâmpinare, s-au urcat in bărci și au trecut Dunărea în portul Ramadan. Aci, i-a întâmpinat ă. M. St Rădulescu, comisarul-șef al portului. Cu trenul de București au pornit spre Ungheni, spre a tre­ce în Rusia, mergând la Peter­sburg. ARESTARM man siskoo „Cine ia spre creștere o copilă de 3 axă, are 60 lei pe lună Fraza aceasta a repeta­u până mai zilele trecute un individ îmbrăcat cu costum de șoferj care se prezepia pe la fel de fel de­ case. Oamenii nevoiași ve­da­u în această propunere o e­­f­ac­are mai mult sa­u mai puțin bună Și mulți căutau să intre în tratative cu „șofeuml“. „Eu sunt șofeului d-nei Fe­rceidde“ — spune omul la cei cari primeai­ propunerea lui și ,,d-na Beredinte m’a însărcinat să plasez această copilă“. Se to­t­ elage că urma­ apoi obicinuita frază măgulitoare : „Am auzit că d-nastră sun­teți oameni cum se cade și că iubiți copiii, așa că? am venit deapreptul la d-voastră, etc.“. Așa s’a­­ prezentat numitul șo­­feur la d-na Eca­teri­na Iordan din strada Cometa No. 51, că­reia, părându-i-se bună propu­nerea cu copila, a convenit re­­pede cu acesta. . —Eu aduc copila cmair acu­ma: dacă vrei, sau mai­ bine să mergem împreună s’o luăm — începu „șofeului“­—dar uite ce, trebuie să plătim 10 lei femei­ care o îngrijește acum și pe ur­mă banii îî ies înapoi de la cu­coana care îl plutește întreți­nerea“. Se înțelege că odată pronun­țat, numele d-nei Beredinte, d-na"Bealerina londian s’­a încre­zut și, luând bani, plecă îm­preună cu „șofeurul“. Pe drum „șoferimT însă i-a luat banii și ■a­ poi, mai repede ea "automobi­lul­ a dispărut. O nouă victimă a fost femeia Voica Rada, din șoseaua Pa­n­­telimon 148, căreia escrocul i-ia luat tot 40 lei. De la soția lui Ștefan Nesto­­rescu, din str. Rodnței No. 35, imputând să ia mai mult ,,șo­­ieurul“, s’a mulțumi­t cu 5 lei. Dar banii luați prin acest sis­tem de escrocherie, i-a cheltuit repede și atunci s’a­ gândit să dea o astfel de lovitură. Văzând în poarta caselor cu No. 28 din str. Spitalului, un bilet. „De în­chiriat un pat“, a intrat în curte și a convenit cu d-na Didina Constantinescu să-i închirieze patul pentru 15 lei pe lună și pentru 60 Iei să-i dea și masa. Intrat în casă, el a început, însă să caute prin iertare și, găsind 100 lei, a șterpelit banii și a fugit. Se înțelege că toți păgubașii s’au plâns poliției și siguranța, văzând că operațiunile cu copi­lul erau identice, a bănuit că hoțul este unul și același și l-a pus în­ urmărire. Agenții din brigada de sigu­ranță, de sub conducrea d-lui r­­ut­­ar Ștefan Vrânceanu, re­­­ușind’wT să-l prindă pe „șofe­r” acesta­­­ a fost adus La poliție. L­uat de scurt de către d. Vrânceanu, pretinsul șofe­r l’a a­­răt­at că se­­ numește Vasile Bra­­tu,­ că este de fel din com­. Stel­­nici, jud. Ialomița, și că a fă­cut în adevăr escrocheriile e­­numărate mai sus. Deși escrocul spune că alte vi­c­time n’a mai făcut, poliția bănuește totuși că Vasile Bratu a escrocat și pe alte persoane cari nu au făcut până acum plângeri. Cum procedeul este cunoscut astăzi, cei escrocați n’au decât să se adreseze sigu­ranței Capitalei. Tis. la partea unui arh­imandrit ie­șeaua la­­ Iași Iași, 26 ianuarie. In Belcești, la o mică depărta­re de Iași, a sosit acum câteva zile arhimandritul de scaun Da­niel Obre­ja, venind în vizită la o soră a sa care o moare în a­­cea com­ună. Dri dimineață, P. S. Sa arhi­mandritul a fost cuprins de o indispoziție, care agra­vându-se în cursul zilei, a provocat spre seară decesul prelatului. P. S. Sa Daniel Obreja, se a­­fla în retragere la pensie de mai mult timp. GSTA APELOR DUNAIE! — Pe ziua de 26 Ianuarie 1912 — Apele au următoarele cote în centimetri în raport cu etiagiul: IN AUSTRO-UNGARIA Passau 103, Linz 165, Viena 143, Budapesta 170, Mohács 338, Sem­iin 254, Baziaș 210, Orșova 272. IN ROMANIA T.-Severin 2­60, Calafat 2­18, Be­chet 2, T.­Măgurele—­ Giurgiu 5.35; Oltenița 5.28; Călărași 3.40; Cernavoda 3.36; Cura­ Ia­­l­o­miței 3.23; Brăila 2.95; Galați 2.40; Tulcea 0.96. CORPURILE LEGIUITOARE SENATUL Ședința de la S6 Ianuarie 1912 Se­ deschide la orale 3 sub prezi­denția d-lui Gh. Gr. Cantacuzino. Pe banca ministerială d-niî AL Marghiloman, l0g L­ahovarî, M. Cantacuzinot. D. ministru M. Marghiloman depune proiectul, admis de Came­ra, pentru modificarea art. 27 din legea electorala, asupra incompa­­tibilităților parlamentare. CHESTIUNEA TRANSFOR­­MARII CISMIGIULUI TA.i­h. Rosetti își desvoltă inter­­­pelărea adresată d-lui ministru de interne asupra distrugerii fru­mosului parc Cișmigiul. Sunt in­format,—spune d-sa—că prim­ăria Capitalei are de gând să f­acă o stradă chiar prin mijlocul gradi­nei iar pe de altă parte să facă o piață în fața ministerului lucră­rilor publice. Rog pc d. ministru de interne să răspundă daca sunt adevărate cele ce se spun. Aceasta ar însemna distrugerea acestui parc. D. ministru Al. Marghiloman : Iată ce este adevărat­: Primăria a hotărât să facă o stradă din str. Știrbei-Vodă până in fundul grădinii ca să deschidă și pen­tru populația din acel cartier dru­mul prin grădină. Se va face cu alte cuvinte o nouă intrare ,ca a­­cea a Carmen-Sylveî. .. Grădina nu va fi atinsă și va ramâna pentru pietoni. De altă parte,­ se proce­­­sează o nouă stradă dealungul gradinei, de la intrarea Carmen- Sylva și până la intrarea Zalo­­mit. Dacă proprietarii vor da câți­va metri de teren, primăria va da și ea câți­va metri fără să se atingă de grădină și se va face o stradă care va permite proprieta­rilor sa-și facă o nouă fațadă spre grădină, dând astfel mai multă es­tetică, lumină și higiena caselor.E adevărat că fostul consiliu comu­nal a votat facerea unei străzi care să înceapă din str. Brezoia­­nu până în str. Schitu Măgurea­­nu. Actualul consiliu se opune a­­cestui plan ca și votului fostului consiliu prin care se procejează facerea unei piețe în fața minis­terului lucrărilor publice, luân­­d­u­se din parc un teren de 60 de m >etri adâncime. Aceasta ar în­semna desigur distrugerea parcu­lui. Sper că actualul consiliu va lua măsuri ca nici pe viitor să nu se poată realiza aceste două din urmă proecte. Cât despre mi­ne, și în opoziție voi lupta, ca ni­meni să nu se atingă de planta­țiile din parc. Discuția se închide. După cererea d-lui ministru Ion Lahovari se iea în discuție proiectul de lege, admis de Came­ră, privitor la recensământul ge­neral al populațiunii. La art. 4 d. Gh. Târnoveanu cere să se precizeze că vor fi amendați numai acei cari cu bună știință dau date neexacte funcționarilor, însărcinaați cu facerea recensă­mântului. D-l ministru Ion Lahovari răs­punde că se va ține seamă de a­­ceastă­ cerere. Proiectul se admite cu 49 bile albe. »Se dă citire proiectului, admis de Cam­eră, pentru modificarea art. 58 din legea tocmelilor agri­cole în sensul că primele cultiva­torilor de lucerna și trifoi se vor da de acum înainte sub forma u­­nui scăzăm­ânt direct de 50 la sută din impozitul funciar ce plătesc pentru acele terenuri. Proiectul se admite fără discu­ție cu 45 bile albe. D. președinte Gh. Gr. Cantacu­­­zino spune că de­oarece s’au ad­mis interveniri la ordinea zilei și ora fiind înaintată, discuția legei contenciosului se amână pentru jZÎ. »Ședința se ridică la orele 4. D-nii senatori trec în secțiuni, «cât și agriculture», introducân­­du-se o industrie la sate. Orato­rul face o expunere asupra le­­găturei dintre agricultură și fa­bricile de spirt. Cere d-lui mi­nistru să introducă în lege o prevedere favorabilă și pentru rezidurile uleioase ca și pentru fabricile de tăbăcărie. Proprie­tarii acestor fabrici se plâng că vitele sunt netesălate și prost hrănite și de aceea trebue încu­rajate fabricile de spirt care produc borhotul Oratorul cere protejarea in­dustriei de uleiuri minerale, a n­a sinelor agricole, a îngrășă­­m­ântelor chimice și a fabrice­­lor de postav. D. Giani termină aducând noii­ elogii d-lui mi­­­nistru de industrie . D. C. K­acalbașa declară că va­­ examina diferendul care deși­parte partidul conservator de cel liberal, care prin glasul d lui Gostinescu susține că in­dustria la noi nu mai are nevoe de încurajare. Toată lumea știe că regimul economic pe ca­­c­e­re îl avem azi, cu tariful au­tonom și legea de încurajare, este opera d-lui Gostinescu. Azi însă partidul liberal se dezice și restoarnft acest regim. Este absurd să se susție că industria românească, nu mai are nevoe de încurajare. De aceea soco­tim din partea d-lui Gostinescu, om cu autoritate, că glumește în oșirea de acum. Când, cu p­­cezia împlinnir­ei a 60 ani, la 1902 d. Gostinescu a fost sBrbăt­­orit de industriași, d. Costi­­ne­scu și-a revendicat opera pe care azi o deszrce. .Dar ca res­pans la obiecțiunea d-lui Costi­­nescu că industriile românești stau bine, îî opunem declarația făcută de fabricanții de hârtie care sunt liberali și cari au de­clarat d-lui ministru de finanțe că industria hârtiei stă încă foarte prost și are nevoe de in­cur­aj fire. Este un interes mare p­entru România­, ca regimul industrial să­­­ se întindă. Aceasta contri­buie nu numai la buna stare eco­nomică a țării dar și la civiliza­rea ță­rei, căci este netăgăduit că resvolarea industriei ajută mult la civilizare. Un scriitor care a scris despm răzb­oiul ruso-japonez, făcea a­­ceastă observație că japonezii au­ putut fi victorioși din cauză că au superioritatea față de ruși că țara lor e industrială. A fără de aceas­ta, industriali­za­r­a­ țarei este cerută și de ne e­­ra­u reze av ca p­opulatiunea rurală să poată găsi existența la orașe, pentru că în­totdeauna excestțil popula­ți­unei s’a făcut de la țara la orașe și atunci când popula­­țiunea orășenească se va înmulți atât de mult, ne vom găsi surprinși de o problemă grea. Industrializarea țarei noastre este o chestiune socială și eco­nomică. Un mare număr de ță­rani de îndată ce vin în contact cu orașul nu mai vor să stea la țară și vin să se stabilească la orașe. Trebuie să ne gândim deci la procurarea mijloacelor de existență pentru aceasă po­pulați­une. Prin încurajarea industriei mici și a meseriilor, se aduce un real folos, căci se încinunează populația spre dânsele. D. Cos­­tine­scu, care e un mare indus­triaș, pretinde că fabricile se vor înmulți grație lege­ d-lui mi­nistru. De­sigur că dl. Dar d. Costinescu mai ada­ogă­ că­ acest rezultat va provoca o criză eco­nomică in țară. Nu e așa. Ar fi așa numai dacă s’ar pu­tea susține că industria exis­tentă a ajuns la maximum de producțiune și la maximum de progres. Față de faptul că avem un număr redus de fabrici, un nu­măr foarte mic de lucrători in­dustriali, noi trebue să votăm legea propusă. D. Bacalbașa cere,ca și atelierele Statului să plătească taxe; de altfel, spune d-sa, acest lucru îl cere și d. Costinescu. D. ministru Nenițescu. — Co­mitetul delegațiilor a cerut a­­ceastă scutire. Țin însă să se știe că ideea ca atelierele Sta­tului să plătească taxe, a fost introdusă la noi de regretatul Ghermani. D- Bacalbașa termină decla­rând că va vota legea cu încre­derea că e folositoare. Ședința se ridică la orele 4 și jumătate. CâMEM Ședința de la 26 ianuarie 1912 Prezidează d. C. Olănescu. Prezenți d-nii P. P. Carp, Nenițescu și Fiii pe seu. Se repetă votul nul asupra indigenatului d-l­ui E. Fuhn. Neîntrunind de­cât 39 voturi pentru și 32 contra, votul e de­clarat nul pentru a d­oua oară. Se votează indigenatul d-lui Ghelert, farmacist. Se votează recunoașterea d-lor Boreni și N. Christea, LEGEA INDUSTRIEI Continuându-se discuția asu­pra legei industriei, d. dr. Giani are cuvântul. D. dr. Giani aduce laude d-lu­i ministru Nenițescu pentru rea­lele servicii ce le-a adus prin Le­gea în discuție, atât industriei MILIOANELE BLESTEMATE este titlul noului și senzaționalu­lui roman al cărui început 11 pu­blicări în această pagină. «MILIOANELE BLESTEMATE PARTEA I Două contraste Marchizul Félicien d’Arguea­­s Vive tocmai se întoarse de la iu­re umbla­rea ce o făcuse în acea ■ dimineață și se pregătea să răs­foiască câteva ziare de sport, u­rcând fratele său, contele Aymar­u d’Argues-Vives, intră în cabine­tul lui, înainte de a-i întinde mâna, îî­i­epuse cu imputare: — Cum ! Nu ești încă gata ? Cel care intrase era îmbrăcat tot oare­care eleganță chiar, dar UM vedea cale de o poștă că era ux Ofițer îmbrăcat civil. — Ce dracu! spuse marchizul, tot ofițer de marină ai rămas! Sa uite-te la el cum e îmbrăcat Ai rămas tot ofițerul de odinioa­ră,, ofițer distins, dar care nu prea și-a sporit averea. Un fulger­­ trecu prin ochii contelui. — Da, spuse el, râzi, râzi... așa a râs lumea de toți cei cari au avut ambițiuni mari... — Sau visuri nebune... — Ei, câte visuri nu s’au tran­sformat în realități!... •— Par­că te văd când mi-ai spus că ai descoperit secretul unchiului nostru și că ai aflat unde se află acel tezaur de 250 milioane... Ce închipuire ! D-zeule ! — Nu închipuire, e un fapt is­toric... Ajunge să citești istoria războiului pentru independența Perului. Știi ca și mine că tezaurul spaniol fusese îmbarcat pe o na­vă ce era fugărită de trei fregate peruviene Pentru a scăpa tezaurul, căpi­tanul navei a abordat într’o in­sulă nelocuită.... o stâncă... și a­­colo a îngropat butoaiele cu mo­­nete de aur și pietrele prețioase ce i se încredințase... A doua zi nava fu atacată de fregatele peruviene și după o scurtă luptă trebui să se predea. Tezaurul era însă salvat. — Ști!... știu povestea, am auzit-o de nenumărate ori... Ți-ai dat demisia, ai închiriat o navă, ai angajat un echipaj și te-ai dus să cauți comoara... te-ai făcut puțin ridic­ol. — Am fost în primejdie de moarte... Eu singur, am domi­nat o revoltă a echipajului și in urm­a unei groaznice furtuni,tot singur am scăpat de la moarte... Eram în preajma tezaurului... care există... jur pe Dumnezeu. — Dar n’am nici un drept a­­supra lui. — Există o legislație specială, după care, dacă­ găsesc tezaurul dau jumătate guvernului spa­niol și jumătate opresc eu. Și știi unde e insula ? — Am și văzut-o... Nu va trece nici un an și o voi­ regăsi. Voi­ lua banii și mă voi­ în­toarce. In urmă vei scăpa și tu de grija datoriilor, iar copiii tăi pe­­ cari îi iubesc ca și cum ar fi al mei... Marchizul spuse cu amărăciu­ne : — Și cari­ te iubesc mai mult de­cât pe mine... —Aceasta nu trebue să te su­pere... Știi bine că le-am­ fost ca un frate mai mare... ba le-am ținut loc și de mamă, care le-a murit -!- Iar o să începem vechia dis­cuție... — Nu, nu te supăra__ Veni­sem să te iau, azi vei vedea pe Betsy, iubita mea, cu care tre­buie să mă însor, vei face cu­noștință și cu Mercedes, frumoa­sa ei fată... Amândouă sunt necăjite că până­­ acum, de câte ori erai să le vizitezi, tot mereu s’a întâm­plat câte ceva și n’am putut să vii.... Aide, acum ești liber... — De!... nici azi nu pot Contele Aymar sări în sua. — Cum!... Nu vrei să mă în­soțești... tocmai azi... Ah!... văd că ai în contra lui Betsy o dușmănie ascunsă!... Din ziua de când s’a hotărât căsătoria ai pornit contra ei... Cum ! nici în ziua când mă în­sor nu vrei să vii!... — Mă rog... să nu facem tra­gedie... Ești pe cale să ai de soție pe o americană văduvă, frumoasă și mai ales... bogată. Așa e acum la modă... Dar judecă și tu.... toți ameri­canii cari vin la Paris apar în­tr’un salon oficial... Or, logodni­ca ta, Betsy Gimenes Y. Gut­ter­ia nu a fost văzută nicăiri... Tu de unde o cunoștim?... Ai întâlnit-o, așa, din întâm­plare, la Monte-Carlo. — Trăia retrasă, îngrijea de educația fetei sale... — De unde venise ? —• De la Montevideo, unde bărbatul ei fusese armator. — Ești sigur? •— Am văzut actul de deces al bărbatului ? ■— Câte acte nu se pot fabri­ca în Franța ? — Destul!... destul!... N­i va fi rușine de vorbele pe cari le spui în ziua când o vei cu­noaște. — Nu, dar vreau să știu mai întâiü cine e femeia pe care vr­­ești să o aduci în casă. — Oh! dacă ai ști ce durere îmi produci... Dacă mi-aș as­culta mânia nici n’aș­ mai da pe azi... — Fă cum vrei! — Nu, iubesc prea mult pe co­piii tăi, nu ași putea să iau a­­ceastă hotărâre. — Pariez că nu voi­ lipsi nu­mai de la cununia civilă... Uite, d. Joe Spencer, fratele ca­re spune ea că-l are. Pretinde că­ el e bogat, că are o situație splendidă la Montevideo... Nu am putut nici asupra lui să iau informații. — Sosește azi... — De!... trebuia să vie de a­­cum o lună... apoi de acum pa­tru zile... — In acel moment, în cadrul ușei apăru o fată adorabilă. —. Unchiule Agmar­ sunt ga­ta, spuse ea. Agmar înaintă spre ea și o să­rută cu iubire. — Draga mea Albina!... Cât ești de frumoasă!... Ce bi­ne te-ai îmbrăcat. — Trebue să-ți fac cinste!... Marchizul tot sarcastic, spuse: — Iată, cine mă va înlocui... Așa­dar, Aymar, să rogi pe fru­moasa ta logodnică să mă ierte că nu am venit, Spune-i că simt ocupat cu afa­ceri... am buclucul cela cu pun­gașul de Lureau, fostul met­­rendaș... ca­re azi e propriei bogat... și prieten bun cu tint și cu fica mea.. —­ Oh tată !... — De!... influența timpurii moderne. Vom­ veni însă la căsătoria ligioasă. Se despărțiră. Albina plecă cu unchiul și care primise o mare lovitură ,­ Frumoasa Betsy Ar fi fost greu să-ți închii o ființă mai fermecătoare de­­ tânăra americană, căreia con­te Aymar d’Angues-Vives îî­i dea numele sau. In acea dimineață, fiica Mercedes, îi admira frumușel cu o mare sinceritate. Mamă­ ce frumoasă ești ! A se citi urmarea acestui și senzațional roman, Iu numi nostru de mâine i)

Next