Universul, februarie 1912 (Anul 30, nr. 30-58)
1912-02-01 / nr. 30
REVOLUȚIA IN CHINĂ OrișEÎ Jean-sau cupa O sincarcare Calendar pe anul 1912 Ortodox Marți, St Ianuarie. — foții doctori fără de argint Chiril și Ioan Catolic Marți, 13 Februarie. — Benignus. Răs.soarelui 7.22. Apusul soarelui 5.32 „Universul“ ars următorele linii telefonice Administrația :.... 6/SS Redacția :...... 12/88 Străinătatea........................ 20/56 3^=^]CTACOLELE 1 Astăzi MARȚI : 7 TEATRUL NAȚIONAL: — «Păpușile» TEATRUL LEON POPESCU (Liric Compania Lirică Grigori.i.— «Sfi nșevicii ev.» TEATRUL MODERN (Compania Davila). — Mica Roe și Recomandați«. " POLITICĂ EXTERNA___ CAMPANIA LiPITRifft HOME R0L8LBI De când d. Balfour a părăsit epifia partidului conservator e’ar zice că partidul a dobândit din moti vitalitatea lui" de odinioară. Ar fi nedrept însă să atribuim această, metamorfoză prezenței în capul partidului ,a unui nou șef. Nu negăm d-lui Bonar Law calități de luptător aprig și agresiv, dar dacă i-ar fi lipsit o platformă de luptă, partidul unionist, ar fi desigur în aceeași situație ca pe vremea d-lui Balfour. Norocul să fie că venirea lui in fruntea umaniștilor concordă ca momentul în care acest partid și-a regăsit o platformă de opozațiune. De șeapte ani ea îi lipsea. Intr’adevăr, da când liberalii au venit la putere, uniiortiștii n’aui avut decât platforme slabe sau impopulare. Prima lor platformă a fost protectionsmul. Ea avea puțini sorți de reușită, întâi pentru că Ja» se rostise deja împotriva abolirea liberului schimb, în al douilea rând pentru că multă frame ideia profecționistă nu reușise să cucerească nici măcar partidul unionist. Toată lumea, își reamintește că la început d. Balfour era în contra introducerei unui regim protectionist, că chiar mai târziu o parte d din partid aderase la această politică mai mult de nevoe decât, din convingere și că până azi o aripă a partidului refuză să părăsească liberul schimb. În sine, chiar dacă ar fi existat in partidul unionist o perfectă imitate de vederi în chestia protecționismului, tot această platformă n’ar fi fost bună fiindcă din nefericire pentru d. Chamberlain, starea economică din zi în zi mai înfloritoare a imperiului răsturna toate prezicerile foii pesimiste. Așa fiind, protecționismul devenea fatal mai mult o platformă pentru viitor, o chestiune de îndrumare îndepărtată a politicei economice englezești decât o chestiune de interes momentan. După protectionism, budgetul d-lui Lloyd George a fost platforma de luptă a «Conservatorilor. O platformă prin excelență antipatică. Ce voia d, Lloyd George ? Să impue mai greu pe bogați ca să poată satisface nevoile crescânde ale apărărei naționale și ale legislaturei sociale. Cine era între egoismul de clasă al minoritatei bogate și între interesele vitale ale națiune! » și ale milioanelor de proletari, să prefere pe cei avuți? Alegând o asemenea platformă nu numai că partidul conservator nu-și asigura isbândia, dar își creia în zadar o reală impopularitate. În cele din urmă conservatorii au recurs la chestia constituțională și au concentrat toată lupta împotriva politicei care tindea să mărginească puterile Camerei Lorzilor. Argumentul lor era următorul: dacă ce ciuntesc puterile nobilei adunări, se ajunge în fapt la atotputernicia unei singure Camere, adică la o adevărată tiranie a Comunelor. Teoreticește argumentul putea fi seducător, dar în practică nu puteai agita masele cu el. Existența în vremurile noastre de democrație intensă a unei Camere ereditare era prea impopulară și Camera Lorzilor își îndeplinise prea puțin menirea în ultimii ani, pentru ca păstrarea ei neștirbită să găsească în rândurile națiunei apărători hotărâți. Din potriva, atitudinea liberalilor față de ea apărea tuturora ca o necesitate a timpului și ca un act de dreptate socială. Cu Homorusul chestia se schimbă. Dacă acordarea autonomiei irlandeze are mulți partizani înfocați, ea numără și mulți vrăjmași înverșunați. O bună parte din opinia publică din Anglia e adânc convinsă că o Irlandă autonomă înseamnă distrugerea unităței engleze și începutul desagregațiunea imperiului. In jurul acestei chestiuni conservatorii pot decida o luptă serioasă împotriva liberalilor, o luptă cu sorți de reușită. • Această luptă a început cu o simptomatică energie. Zilele trecute de Bonar Law a rostit la Albert Hall un discurs vehement și la 7 Februarie se pregă tesc la Belfast niște manifestațiuni ostile d-lui Winston Churchill care vine să expue acolo vederile guvernului. In genere, englezii din Irlanda sunt într’o stare de surescitare din cele mai îngrijitoare. Ei amenință guvernul cu o luptă sălbatică. La Belfast se vor vedea, numai semnele premergătoare ale bătăliilor ce sunt hotărâte să susție în viitor. Totuși, după părerea noastră, liberalii vor sfârși prin a învinge. Anglia nu mai poate trăi cu această chestie veșnic deschisă, care tulbură viața și liniștea ei. Conflictul secular dintre elementul englez și dintre elementul irlandez trebue să primească o soluție, și nu există altă soluție, decât autonomia Irlandei. Nu numai că împăcând pe irlandezi nu se va compromite unitatea Statului, dar se va da Angliei înăuntru o tărie care astăzi îi lipsește. Bineînțeles că la acest rezultat nu se va putea ajunge decât cu greutate, dar până atunci partidul conservator se va folosi de tot prestigiul pe care i-l dă oasemenea luptă spre a-și reîntregi rânduirile și spre a recâștiga influența sa de altă dată.. . I. G. D. Revărsarea Dunărei în ludețul Vlașca Giurgiu; 30 Ianuarie Situația pe ziua de azi e următoarea: In comuna Braniștea apa e in descreștere. La Băneasa stagnează, Insă e inundată toată balta până la marginea comunei. In comuna Frasinu, sunt tunecate toată lunca, 6 și jumătate hectare de fâneța și 3 hectare semănături de grdu ale preotului Gheorghe Popescu, din Băneasa La Pietrele, e inundată toată lunca până ln marginea satului, unde s’au înecat 7 râmători. 300 vite, amenințate au fost salvate, la La Pueni, apa ein creștere, inundând toată suprafața de teren de la Dunăre până la marginea comunei. De la Gostinu nu se poate lua nici o informație, telefonul fiind distrus de apă. Administratorul plășii Călugăreni, Bălănescu, va trece azi cu luntrea de la Băneasa la Gostinu. Ghiața continuă să staționeze din fața portului Ramadan. Accidente de persoane nu au fost. Trigie» Bierte a nai _ profesor Roman, 30 Ianuarie O groaznică nenorocire care a costat viața unui cunoscut profesor al gimnaziului local s’a întâmplat azi la orele 6 dimineața în orașul nostru. Ioan P. Petreanu profesor de religie la gimnaziul local, voind să se urce în pod, a alunecat de pe scară și căzând de la o înălțime de câțiva metri și-a zdrobit capul. După puțin timp a încetat din viață. l £ pi 5tafe de telegrafie fara fir cu Sef- Symonizatorul «Căpitan Dan Zaharia și G. Voedbender», făcute la Constanta Constanța, 29 ianuarie. „Universul“ a fost singurul ziar care a vorbit la timp pe larg, despre descoperirea extraordinară făcută în telegrafia fără fir, de d-kiî căpitan de marină, Dan Zaharia și Gustav Roedbender, șeful stației radiotelegrafice din localitate, arătând tot odată și rezultatele strălucite obținute cu acest aparat. D. ministru Delavrancea, fiind încunoștințat despre această descoperire, a însărcinat pe d. comandor Boerescu, sub-directorul S. M. B., să facă, experiențe ,cu aparatul de recepțiune al numiților domni. D-sa ,a sosit în localitate, iar azi s’au făcut experiențele între stațiunea Constanța și vaporul „România“ în cursa de la Alexandria, cu care prilej s’a constatat că aparatul d-lor căpitan Dan Zaharia și gustav Roedbender are o sensibilitate de recepțiune cu desăvârșire superioară celui mai modern receptor, aflat în serviciu,la vapoare. Intensitatea curentului și deci impresiunile telefonului sunt dublate în acest aparat. S’au primit telegrame, izolându-se posturile care transmiteau în același timp cu vasul „România“. Ultima telegramă a fost primită, pe când transmitea chiar postul Odesa. Nu s’a putut izola cuirasatul turcesc „Barba Rosa“, care se găsea la o distanță de 20 mile de „România“ ancorat în Bosfor, și care întrebuința pentru transmitere puternice sunete muzicale. După terminarea acestor experiențe, d. comandor Boerescu i-a felicitat și i-a îndemnat să continue experiențele. Tot odată d-sa a promis, că va face un referat d-lui ministru al lucrărilor publice asupra acestui aparat. Pentru Sâmbătă, 4 Februarie, se anunță conferința d-lui căpitan Dan Zaharia, la Cazinul comunal, iar după conferință vor urma experiențele între Cazino care va fi pus în legătură cu vasul românesc ce va veni în noaptea aceea de la Constantinopol și cu stațiunea de telegrafie fără fir. Aparatele vor fi manevrate de d. Gustav Boedbender. La timp vom da rezultatul acestor experiențe. ♦ D-nlî abonați cari cer schimbări de adresă, sunt rugați cu insistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeau ziarul până atunci, spre a se putea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimitarea ziadului la noua adresă, LUI CARAGIALE DESCOPERIREA Cu prilejul aniversarei celui de al 60-lea an al vieței sale. Sunt trei decenii și mai bine — Pe când pe-al artei scump ogor Cu drag ai început să semeni Ca cel mai harnic muncitor, idei din minte-ți isvorâte Cu lare o lume ai hrănit; De-aceea Patria și Neamul Cu tine pururi s’au mândrii. O, cine-i muritorul, care Avu o oră doar noroc Să te asculte și ’n extuzu-i Să nu rumâe uimit pe loc De agerimea minței tale. De minunatele-ți povești. Când înșirând la adevăruri Vetical cu dor să ne 'nstruești. Și vestea ta prin grai și pană Adânc în inimi ne-a pătruns, Căci ea din inimă fu spusă Năuntrul cărei stă, ascuns Al Națiunei voastre genă Pe care astăzi, îl serbăm Și, ’n puterea î creatoare Cu zâmbet de triumf sperăm A Umbei noastre frumusețe Pictând-o tu, a strălucit: Prin prisma, marelui tău suflet "Îndată ce s’a oglindit. Prin graiul tău — grăi poporul De viță veche și 'nțelept Și s’a văzut c<:> e de meșter, Coltu-i de harnic și deștept. Maestre, printre admiratori, Ce-avură parte să te-asculte Și eu avui noroc in lume Să aflu de la tine muUe Si prin furtunile vieței A tale sfaturi îmi răsar Cum s’ar ivi prin ceața măreț La Port— luminătorul far". Petru Vulcan 28 Ianuarie 1912, Constanța f Regele N Nikita al Muntenegrului la Iași și București Iași, 30 ianuarie. Sosește știrea că Regele Nikita al Muntenegrului care se află la Petersburg se va întoarce în țară prin Unghenii-Iași și probabil și pe la București. Regele Nikita va veni să mulțumească Suveranului nostru pentru ordinul „Carol I“ ce i-a fost oferit anul trecut. In cazul că știrea se va conîirmna, Regele Muntenegrului, va fi întâmpinat la Tinghenî de o delegație de ofițeri superiori din armata română. ii Aplanarea inidentului general Deșliu-al Deșliu--căpitan Cătuneanu D. general Deșliu, venind era la redacția noastră, ni-a comunicat cum că, la 8 ianuarie, n’a fost, nici un incident între d-sa și d. Cătuneanu. La 18 ianuarie d. căpitan Cătuneanu a adresat d-lui general Deșliu o scrisoare prin care s’a creat conflictul din d-lor. In urma accestei scrisori și după ce a obținut cuvenita autorizare de la d. ministru al războiului, d. general Deșliu a provocat pe d. căp. Cătuneanu, Craiova, 30 ianuarie După cum am anunțat, azi au sosit în localitate cu trenul de 11.50, martorii d-lui general Deșliu, d-ni general Bogdan, comandantul brigăzei 7 roșiori, și colonel Văleanu Gh, comandantul brigăzei 6 de infanterie. D-lor s’au pus în contact cu d. căpitan Cătuneanu. D. căpitan Cătuneanu a arătat martorilor d-lui general Deșliu că se pot întâlni cu martorii d-sale și anume cu d-nii căpitan Nicolau și avocat C. Ionescu, întâlnirea martorilor a fost fixată la ora 1 d. a. Martorii s’au întâlnit la oțelul „Minerva“ și, luând în discuție incidentul dintre d-nii general Deșliu și căpitan Cătuneanu, au găsit că nu e caz de eșire pe teren și au redactat un proces-verbal prin care arată următoarele : 1) D. general Deșliu nu poate fi făcut răspunzător de o terță persoană pentru fapte petrecute în serviciul comandat, cu ocazia manifestației politice de la 8 ianuarie, rămânând răspunzător numai față de capii săi erarhiei. 2) Scrisoarea adresată de d. general Deșliu căpitanului Cătuneanu prin care anunță că ministerul de război l-a oprit formal de a-i cere satisfacție, e considerată ca nulă și neavenită, deoarece ministrul a revenit asupra primei sale deciziuni și a aprobat ca d. general Deșliu să-și constitue martori. Procesul - verbal se termină arătând că persoana proprie a generalului Deșliu neputând fi considerată atinsă, nu e caz de eșire pe teren. In urma acestora, incidentul a fost declarat închis. unei Rade de falsifiestsri de mentode din Ploești — Dricarul Vasile Dobrescu din București șef al bandei Ploești, 30 ianuarie Grație unei împrejurări fericite, serviciul de siguranță de pe lângă poliția noastră a pus mâna pe firele unei întinse bande de falsificatori de monede, care are filiale prin mai toate orașele din țară, în următoarele împrejurări : Cum s’a dat de armele bandei Astă noapte sub comisarul Cristei Apostolescu, de la siguranța locală, a fost încunoștiințat de către un agent că comerciantul Ion Enăchescu Teișanu, din calea Oilor, a arestat pe un bătrân de 75 ani, care a încercat să-l înșele, dându-i drept plată pentru consumația făcută o monedă falsă de domi lei. Aducând cazul la cunoștința șefilor săi, sub comisarul Apostolescu a fost delegat să facă o cercetare în această privință. Ducându-se imediat în calea Oilor și luând la cercetare pe bătrânul în chestiune și cum acesta se cam încurca în răspunsuri sub-comisarul îi face o percheziție corporală al cărei rezultat a fost că bătrânul avea ascunse prin ghete și ciorapi numeroase monede de 1, 2 și 5 lei false. Sub-comisarul îl declară atunci arestat, anunțând în acelaș timp pe comisarul Const. Mandragiu, șeful siguranței, despre descoperirea făcută. Dricarul Dobrescu denunțat ca șef al handei Sosind comisarul Mandragiu, și supunând unui interogator pe bătrân, acesta deși la început fu voia să-și spună numele, declară în cele din urmă că se numește Petcu Dumitrescu, de meserie cojocar, domiciliat, în str. Negru-Vodă 25. Imediat polițiștii se duc la domiciliul bătrânului, unde în urma unei minuțioase percheziții, găsesc ascunși peste 500 lei, în monede false, de câte 12 și 5 lei, o însemnată cantitate de aliaj, care urma să servească la fabricarea de nouă monede, cum și mai multe scrisori din care reeșea că bătrânul fusese în corespondență cu diferite persoane de prin Galați, Pitești, Craiova etc., și in care scrisori se vorbea despre rezultatul fabricării monedelor. Faț de aceste probe, bătrânul Petcu a început să facă mărturisiri, din care reuse că el nu falsifica monede, ci numai le desfăcea, falsificatorul fiind Vasile Dobrescu, fost dricar în București, la care se pot găsi și tiparele, întrucât le-a luat cu el, după ce săptămâna trecută fabricase în casa lui Petcu Dumitrescu, suma ce s’a găsit asupra lui. Confiscându-se monedele, abagiul ,și corespondența, bătrânul Petcu Dumitrescu a fost înaintat siguranței, delegându-se sub comisarul C. Apostolescu cu continuarea cercetărilor. Arestarea lui Dobrescu Din cercetarea corespondenței reeșind că Vasile Dobrescu, șeful acestei bande, ar avea domiciliul în București, str. Dumitrescu No. 3, s’a anunțat imediat siguranța generală șipre a face o perchiziție. Azi de dimineață însă, subcomisarul C. Apostolescu, aflând că Vasile Dobrescu s'ar afla la o soră a sa, din str. Teilor No. 9, din suburbia Sf. Ștefan din orașul nostru, se duce împreună cu agentul Luțcan în acel loc unde găsește pe Vasile Dobrescu, desbrăcat, citind o gazetă. Declarându-l arestat, sub comisarul anunță parchetul și pe comisarul Mandragiu, care sosind face o minuțioasă perchiziție lui Dobrescu. Asupra lui nu s’a găsit însă decât 3 monede false, a 1, 2 și 5 lei cum și mai multe scrisori, din care reeșea complicitatea lui cu mai multe persoane de prin diferite orașe din țară și în special cu orașele Galați, Pitești și Craiova, unde Dobrescu se ducea foarte des, el fiind acela care purta tiparele din oraș în oraș. Poliția a anunțat telegrafic polițiile din acele orașe, să se aresteze persoanele bănuite. Dobrescu neagă totuși că ar fi șeful acestei bande, și el nefiind decât o simplă victimă. Dus la poliție și confruntat cu Petcu Dumitrescu, acesta a mărturisit însă că Dobrescu, este acela care a venit cu tiparele la el, și a falsificat monedele. Față de aceste mărturisiri, ne mai rămânând nici o îndoială asupra faptului că Dobrescu e șeful unei întinse bande de falsificatori de monede, poliția a luat măsuri energice, de a se aresta toți membrii acestei bande. Antecedentele lui Dobrescu Vasile Dobrescu, originar din Ploești, este in etate ca de 50 ani. El a mai fost implicat în o afacere de falsificare de monede, acum 10 ani. Antreprenor de pompe funebre în București, Dobrescu fiind și președinte al societatei „Salvatorul“ tot din București de unde a delapidat peste 20 de mii de tei, el a fost condamnat la 2 ani închisoare de tribunalul Ilfov, osândă ce a și făcut-o. Desigur că în închisoare Dobrescu a făcut cunoștință cu diferiți falsificatori de monede, în tovărășia cărora a început operațiile ce s’au descoperit acum de poliție. Se crede că aceste operații durează de mai mult de 6 luni de zile. Dobrescu, în acest timp trăise foarte larg. In timpul din urmă Dobrescu era în tratative de a se însura cu fata unui fost administrator de plasă din județul nostru. * Este de notat faptul că acum 2 săptămâni, „Universul“ a publicat că în orașul nostru doi tăetori, —• dacia nu mă înșel cu domiciliul chiar în str. Negru- Vodă, — au fost găsiți schimbând monede false, pe la diferiți comercianți. Dacă informației noastre s’ar fi dat atenția cuvenită, poliția ar fi putut pune mâna mai de mult pe firul acestei afaceri. Vom reveni cu noul amănunte ce se vor mai descoperi în această afacere. Desghețarea Bnicii In urma timpului mâinos, Dunărea a început să se desghețe. Azi, spărgând ghiața, vasul „Mântuirea.1' a plecat printre sloiuri spre Sulina spre a deschide comunicația. Sulina, 30 Ianuarie. Dunărea e liberă de ghețuri până la Tulcea, de unde a venit azi vaporul de salvare ,.Mântuirea. Tulcea, 30 Ianuarie feri manifestații la Praga contra Ungariei Viena, 30. — Telegramă din Praga. Asupra manifestației antimaghiare de erî se mai comunică. Partidele cehe au ținut era o mare întrunire aci. In vederea acestei întruniri toate ziarele cehe au făcut o mare agitație făcând apel la populația cehă ca să ia parte în număr cât mai mare la întrunire, unde se vor discuta interesele poporului croat și se va protesta în contra politicei agresive a ungurilor. Întrunirea s-a ținut în marea sală „Sofiensaal“. Au participat peste 2 mii de cehi. Președinte al întrunirea a fost proclamat deputatul tănăr-ceh Smetejka. Cel dintâi a luat cuvântul marele naționalist, și deputatul ceh Klovac care a vorbit despre legăturile de sânge dintre poporul ceh și cel croat. Klofac a arătat critica situație în care se află poporul croat și lupta pe care trebue să o ducă în contra elementului unguresc. Au mai vorbit câțiva studenți universitari croați, sloveni, sârbi poloni și cehi criticând foarte aspru politica ungurilor și cea a banului croat față de națiunea croată. La sfârșit mulțimea a votat o rezoluțiune prin care face apel la deputații cehi să urmărească cu cea mai mare atențiune chestiunea despărțirei Croației de Ungaria. După sfârșitul întrunire, mulțimea, în frunte cu o ceată de 200 de studenți slavi de sud s-a dus de la sala de întrunire pe piața Wenzel, unde a început să manifesteze contra Ungariei strigând: „Jos tirania maghiară ! Jos ba-Studenții au ars apoi un steag maghiar. Poliția a arestat 4 studenți și pe șeful manifestației. Mulțimea însă a venit la comisariatul unde au fost duși arestații și a cerut punerea lor în libertate. In cele din urmă mulțimea a fost împrăștiată de poliție, care a întrebuințat sabia. Sunt mai mulți studenți răniți. Un polițist a fost bătut, de mulțime. Praga, 30. — Deputații cehi Kramurz și Klefatz au cerut poliției să pue în libertate pe studenții arestați. Poliția a refuzat Atunci cei doi șefi cehi s-au adresat guvernatorului Boemiei, contele Thun, cu aceeași rugăminte dar și acesta i-a refuzat. MANELE PARTEA I IV Fiica asasiniio; 5) BLESTEMATE Fu o mare mirare și în acelaș timp bucurie când sosi jerba lui Joe. Mercedes tocmai eșise din camera ei, ea văzu pe marchizul Faygues-Vives care sosise... Albina tocmai săruta mâna lui Betsy. — Dar frumoasa fată despre care mi s’a vorbit atât, unde el întrebă marchizul.. Deodată, toți se deferă la o parte ca din calea unui uragan.— Migigacn, galben, ea, ochii roșii, intră în salon... se opri din fuga lui nebună și abia ținându-se pe picioare, murmură. — E spăimântător! unchiul meu... unchiul meu Ajunai’... — Ce e? Ce e? — A fost asasinat astă noapte ! Toți încremeniră. Nimeni nu scoase o vorbă. Albina luase de mână pe fratele säu și-l strângea cu putere, nici să plângă nu putea. Maxence plângea însă cu hohote. Betsy putea să-și joace rolul cu ușurință, căci ea iubise în adevăr pe Aymar și în el își puse toate speranțele viitorului. Marchizul se aproprie de ea, o luă, de mână, o sărută pe frunte și spuse . .— D-nă... mui-ești soră... fii sigură că voiü face tot ce voiü putea ca să te consolez... — Oh!.. D-le marchiz!.. . Și murmură încet de numai el o auzi, privindu-i cu ochii a săndați în lacrămi. — Și eu care credeam că muiești un dușman... Maxence revenindu-și în fire povești torul. Cadavrul contelui fusese dus la morgă. — La Morgă!... exclamară Betsy și marchizul indignați. — El!.. ofițerul viteaz, spuse Maxence cu vocea plină de durere, a căzut victima unui bandit al nopții, în momentul când trecea peste puntea Jena. Mercedes nu mai avea nevoie să-și rețin durerea, ea izbucni în planșete. In momentul acesta de disperare, în mijlocul acestei scene apăru Joe Spencer. — Joe !... Joe !.. ce înspăimântătoare catastrofa!.. Și Betsy se repezi spire el... Pe când Ca atârnată de gâtul lui plângea cu hohot, Joe Îl murmură încet la ureche : — Bine îți joci rolul. Și-șî jucă și el rolul lui, consolându-și sora. In urmă merse spre marchiz și-și strânseră mâna ca două rude cărora li s-a întâmplat o nenorocire comună. Totul ar fi mers bine și Joe ar fi fost cu totul liniștit, daca nu ar fi avut în minte strigătul brutei de Esteban : „Vreau să văd pe Mercedes, pe fiica mea“. Invitații plecaseră Rămăseseră cei doi ofițeri de marină, cari împreună cu Maxence plecară în urmă la morgă. Marchizul conduse pe Betsy în camera ei, apoi spuse lui Joe: „ Suntem rude, suntem prieteni și ne vom consola unii pe alții de groaznica nenorocire ce ne-a lovit. In urmă plecă și el. Lucan curios. Nu asasinarea fratelui sau N. preocupa, ci altceva... Când sărutase pe Betsy, când simțise corpul ei așa de aproape de al lui, simțise un fior neînțeles. Joe se duse repede la Mercedes, care sta culcată în pat, cu capul în pdină. — Mica mea Mercedes, spune Joe și o sărută pe frunte... — Oh ! Joe!.. ai auzit! — N iubeai mult? —• Ca pe un tată.. Dara mama, mama unde e ! — Las-o, e destul de zdrobită.. A rămas d-na Albina cu ea. — Oh! săraca mama! — Vreau să vorbesc cu tine, am să-ți spun o noutate... — O noutate. Și se sculă febrilă. — Ți-aduc o rază de speranță în mijlocul acestei furtuni. — Speranță!!... Am știri de la... de la tata? Trăește? Nu e așa?... — Ascultă!... tatăl tău e mort, e mort pentru toți.. și dacă s’ar afla că e viu, sar afla într’un mare pericol... Pentru tine e viu.. trăește.. a scăpat din naufragiu... Cu mama ta nu s’a întâlnit până acum. — Oh ! unchiule !... Și Mercedes Iglasstips»,fr. fata în mâini. Ii era ei rușine de minciuna ce el o spunea. — Să fii deci cu minte, urmă Joe, îl vei vedea.. Dar să ții minte că omul pe care ți-l voi aduce în casă... e... e nașul tău...un unchiu, care te-a botezat... — Oh!.. adu-L.. adu-1!... Esteban era jos, el se învârtea în jurul otelului, tremurând de emoție. Peste câteva minute, Mercedes îl săruta, atârnată de gâtul lui, pe când el plângea cu hohote. Inocenta Ori cât de mare fu la început zgommotul fo se făcu în jurul asasinărei contelui d’Aygues-Vives, totul, reintră în tăcere peste câteva zile. Toată lumea admira curajul văduvei și armonia ce domnea în familie. Marchizul se făcuse bun prieten cu Joe. Introducerea „nașului” Halai li 11 ban în otelul lui Betsy trecuse neobservată. Ocupa apoi bietul Esteban un colțișor, nu era supărător. Mercedes spunea la toți că „nașul“ Esteban, o iubea mult de când era copilă. Joe adăuga că Esteban era ca un câine de pază în jurul lui Mercedes. Așa se explica pentru ce ore întregi Mercedes le petrecea în tovărășia acestui om. Poliția făcuse cercetări serioase și amănunțite, dar nu reușise să dea de urma criminalului. Văduva continua să-și joace rolul, dar Mercedes nu putea. Ea evită să mai vază și pe Maxence. Intr’o zi, Betsy îi spuse : * — Ascultă Mercedes, marchizul d’Aygues-Vives are tot dreptul să se întrebe, pentru ce stai mereu închisă în camera ta, în «fina atâtor dovezi de mietenie si devotament pe care el ni le-a dat. »Sc A DE PE CÂMPUL DE RAZBOIU Nouă scrisori din Tripolis —Dela trimisul nostru special—1 Tripolis, 20 ianuarie O scenă dezgustătoare Erî după amiază am fost unactor ocular la o scenă desgustătoare. Dinspre oază se mișca în direcțiune spre castel un mic convoi de arabi indigeni, escortați de un număr de soldați cu puștile încărcate. In frunte se aflau o femee mai bătrână și una mai tânără, după aceea urma un bătrân orb, condus de un copil, iar după ei o femee care se sprijinea în cârji, căci îi lipsea piciorul stâng. In urna lor erau patru copii de diferita vârste și sex.Cortegiul era încheiat de trei bărbați, cari erau legați cu frânghii. Toți erau înveliți în sdrențe, iar femeile și copiii purtau unelte de gospodărie. Tristul convoi trebue să fi fost de mult pe drum, căci forțele femeilor și mai cu seamă ale copiilor erau pe sfârșite, așa in cât abia se mai puteau mișca. Indium cortegiul întâlni un ziarist italian, care avea intenția să-l fotografieze. Dat fiindcă locul umbros, în care se afla convoiul, nu era potrivit pentru fotografiere, ziaristul rugă pe soldații din escortă ca să ducă grupul de arabi, într-un loc unde era soare. Soldații împliniră această dorință barbară. Bieții oameni istoviți de puteri și speriați trebuiră să se întoarcă vreo sută de pași, pentru ca să facă gustul ziaristului italian. Am simțit o mare satisfacție că un căpitan italian, care observase această scenă, se apropie de convoi și mustră aspru pe soldați. Am urmat apoi acest trist cortegiu până la castel. De acolo bărbații legați fură duși la comănduirea pieței, pe când femeile și copiii, precum și bătrânul orb fură duși într’o hală din grădină. Am aflat că acești oameni ar fi „suspecți“, dar nu știu pentru ce. De erî bântue o furtună teribilă, care îngreunează foarte mult descărcarea corăbiilor deoarece se face cu bărcile, căci nu există debarcader. Până când se vor construi diguri și debarcadere, italienii se servesc de numeroși stâlpi înfipți în mare, lângă țărm, dne gri nu prea rezistă furiei valurilor. A. Î Suisehbaeh. : ¥ See pe ® șeistEfii Reichstagului german Se știe că noul Reichstag german și-a ales deunăzi ca președinte pe d-rul Spahn din centru, care însă a demisionat după câteva zile, iar ca vice-președinți pe socialistul Scheidemann și pe liberalul dr. Paasche. Dăm azi portretele vice-președinților. —■ Sunt bolnavă. — Să chiemăm atunci un medie. — Nu, mie liniște îmi trebue- Mirată, Betsy adaugă: — Știi că Maxence e pe cale săă se ducă la garnizoana ea, căci regimentul în care se află e mutat la Meaux. Nu poate să plece fără să nu-și ia rămas bun. (Va urma) 1 A APARUT VOLUMUL XI din Memoriile Hegelui Carol al Români» Acest interesant volum, ca» descrie istoria războiului român pruso-turc până la luarea Flevneî, se vinde cu 50 bani la librării și depozitari da ziare.